Vaccinarea

Vaccinarea este unul dintre subiectele mereu de actualitate când vine vorba despre obținerea și protejarea stării noastre de sănătate. Imunizarea suscită în permanență interesul public, făcând totodată obiectul a  numeroase controverse ce pot face dificilă separarea datelor corecte și relevante de mituri și atitudini partinitoare, adesea eronate.
Considerăm absolut necesară o educație în acest sens, pentru a putea face cele mai bune alegeri pentru sănătate. Prin această secțiune dedicată, urmărim să vă oferim o viziune de ansamblu, care să cuprindă toate informațiile de care aveți nevoie în înțelegerea importanței imunității și vaccinării.

Nu uitați să consultați, în continuare pe această pagină (mai jos), argumentele solide în sprijinul vaccinării, cât și cele mai frecvente preconcepții și mituri despre vaccinare.

Argumente în favoarea vaccinării

Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) afirmă că vaccinarea este, imediat după o bună igienă și după resursele de apă potabilă, cea mai eficientă și economică măsură de prevenție medicală. (7)
Deși elaborarea unui vaccin necesită mii de ore de muncă în laboratoarele de cercetare, vaccinarea este un mijloc foarte eficient pentru combaterea bolilor infecțioase. De asemenea, punând în balanță costurile și beneficiile, avantajul e de necontestat. Pentru a vă face o idee de ansamblu, aflați că pentru fiecare euro cheltuit cu vaccinarea DTP (trivaccin difetero-tetano-pertusis), de pildă, se economisesc 25 de euro la bugetul de sanatate.

Acțiunile de imunizare în masă au jucat un rol foarte important în eradicarea unor boli și prevenirea altora. Practic, întreaga lume modernă a fost schimbată odată cu introducerea vaccinurilor în viața medicală, prin creșterea sperantei de viață a populaților afectate de epidemii. La nivel global s-a reușit eradicarea completă a variolei, reducerea considerabilă a rubeolei congenitale, a tetanosului, a difteriei, a tusei convulsive, rubeolei, rujeolei și oreionului (parotidita epidemică) și se estimează că într-un viitor apropiat va fi anihilată  poliomielita, care afectează încă anumite zone geografice.

Calea spre atenuare și eradicare poate fi parcursă și înlesnită numai printr-o vaccinare regulată și perseverentă, respectând calendarele anuale stabilite în fiecare zona geografică în parte. Doar astfel se poate ajunge la o evenutală stopare a diverselor tipuri de infecții.  (3)
Programele de imunizare sunt adesea reglementate de fiecare stat în parte, iar informarea publică revine atât personalului medical instruit, cât și mijloacele media. Din păcate, atitudinile nu sunt întotdeauna cele așteptate, existând suficiente cazuri în care persoanele refuză, dintr-un motiv sau altul, imunizarea prin vaccinare, producându-se nu doar îmbolnăviri individuale, ci și cazuri de reizbucniri ale unor epidemii devastatoare.

Trebuie reținut faptul că bolile infecțioase se răspândesc mai cu seamă în colectivități, de aceea refuzul individual al programelor de imunizare, mai cu seamă din cauza eventualelor reacții adverse, poate sta la baza epidemiilor în masă.
De asemenea, fiecare refuz e de fapt un pas în spate, capabil să facă zadarnice progresele obținute de-a lungul anilor. Un exemplu sugestiv pentru a înțelege acest fenomen nedorit este cel petrecut în Japonia, în anul 1974. La vremea respectivă, programul de vaccinare împotriva tusei convulsive  implicase aproape 80% din copiii și  înregistrase un succes, prin existența a doar 393 de cazuri în toată țara. Doi ani mai târziu, din cauza zvonurilor care au împrăștiat în rândul populației ideea că vaccinul împotriva tusei convulsive ar lipsit de siguranță și chiar inutil, s-au vaccinat doar 10% din copii, fapt pentru care în 1979 Japonia s-a confruntat cu o semnificativă epidemie. Au fost înregistrate atunci aproximativ 13000 de cazuri, dintre care 41 mortale, fapt pentru care s-au impus măsuri de educare a populației. (3)

Așadar, o atitudine deschisă față de programele de imunizare înseamnă cea mai bună cale spre stoparea, în timp, a afecțiunilor care astăzi fac victime în masă.

Vaccinarea salvează, la 200 de ani după descoperirea procedelui de către Edward Jenner, 9 milioane de vieți anual, în toată lumea. Până în  prezent, vaccinarea a reușit să țină sub un control semnificativ următoarele boli: difterie, tetanos, febră galbenă, tuse convulsivă, poliomielită (se încearcă într-un viitor apropiat eradicarea acesteia), pojar și variolă, ultima dintre acestea fiind considerată eradicată, conform unui raport al UNICEF.(4)
În România, de pildă, dacă în 2003 se înregistrau 120.000 de cazuri de rubeolă, după introducerea vaccinului antirubeolic în Schema Națională de Imunizare gratuită, în doar 6 ani,în 2009, au fost raportate doar 8 cazuri la nivelul întregii țări! (10)

Vaccinarea copiilor, esențială

Imunizarea prin vaccinare este o măsură de prevenție a bolilor recomandată, în principiu, tuturor persoanelor, existând anumite categorii speciale unde se impun precauții suplimentare sau restricții.

În cazul nou-născuților și a copiilor de vârstă mică necesitatea este mai stringentă, și asta pentru că imunitatea înnăscută, „moștenită” de la mamă în timpul sarcinii, prin intermediul placentei, dispare în timpul primului an de viață, de aceea, micuții trebuie ajutați să facă față la antigenii (bacterii, virusuri, ciuperci) cu care intră în contact, pentru a nu dobândi diverse boli ce le pot fi, am văzut, fatale.  În fiecare an, bolile care ar putea fi prevenite prin vaccinare ucid anual 1,5 milioane de copii la nivelul întregii planete, cele mai frevente cazuri mortale fiind cele de boli pneumococice, rotavirus, tuse convulsivă și Haemophilus influnezae tip B. (10)
Organismul unui copil nevaccinat nu este suficient de rezistent la antigenii purtători de infecții, astfel se explică faptul că înaintea apariției vaccinurilor, boli precum poliomielită, pojar ori tuse convulsivă făceau ravagii printre nou-născuți.
Pe lângă aceste dovezi evidente ale necesității vaccinării, imunizarea poate fi privită și ca pe un gest de responsabilitate socială. Vaccinându-ne copiii, protejăm atât comunitatea din care facem parte, cât și pe ceilalți copii care din anumite motive medicale, nu pot fi vaccinați, dar pot contacta boala de exemplu, copiii suferind de leucemie, nu pot primi vaccinuri). (9)

Mai multe despre vaccinarea copiilor (calendarul vaccinurilor, tipuri de vaccinuri, obligativitate, boli prevenite, riscuri) puteți citi în cadrul acestui articol.

Cele mai frecvente preconcepții despre vaccinare

Informarea deficitară ori selectarea unor surse de informație neavizate duce adesea la formarea unor opinii eronate în ceea ce privește vaccinarea și la cristalizarea unor atitudini dăunătoare pe termen scurt și lung.

Cel mai adesea afectați de controvese sunt părinții, care, confruntându-se cu zvonurile și miturile despre vaccinare lansate în spațiul public, au dubii în ceea ce privește siguranța campaniilor de imunizare pentru copiii lor.

Centrul American pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC) a realizat o listă cu cele mai frecvente 6 prejudecăți despre vaccinare, pe care vi le prezentăm în continuare.

Fals: Bolile infecțioase au început să dispară, în contextul unei îmbunătățiri a condițiilor de trai și a igienei

Deși progresele economice și sociale au avut o contribuție importantă la îmbunătățirea stării de sănătate a populației planetei, fiind reduse atât rata mortalității în rândul bolnavilor, cât și transmiterea bolilor, în contextul unei mai bune igiene, studiile arată că incidența bolilor infecțioase a cunoscut o pantă descendentă în contextul apariției vaccinurilor. De pildă, pojarul afecta, în Statele Unite ale Americii, la începutul anilor '50, peste 700.000 de persoane  anual, în timp ce după 1963, când vaccinul împotriva acestei boli a fost aprobat pentru uzul la scară largă, incidența a scăzut treptat, boala fiind astăzi una dintre „candidatele” pentru eradicare, în viitorul apropiat.
Un alt exemplu relevant în acest sens este cel al fostei Uniuni Sovietice, unde, între 1989 și 1994, din cauza unei slabe imunizări în rândul copiilor , numărul cazurilor de îmbolnăvire cu difterie a crescut în doar câțiva ani de la 839, la aproape 50.000, cărora li s-au adăugat 1700 de decese în doar un an.(7)

Fals: De regulă, majoritatea celor care se îmbolnăvesc au fost vaccinați înainte

Acest mit popular printre persoanele care combat eficiența vaccinării poate fi explicat prin faptul că  vaccinurile nu oferă o protecție 100% împotriva bolilor, însă sunt eficiente pentru 85-95% dintre cei vaccinați. Explicația stă în faptul că fiecare organism e diferit, astfel că nu toată lumea dezvoltă imunitate din același mod și cu aceeași rapiditate. De asemenea, s-a constat că mai ales în țările cu programe eficiente de imunizare, numărul celor vaccinați îl depășește pe cel al celor care refuză imunizarea, astfel că numeric vorbind, în cazul izbucnirii unui focar, numărul celor vaccinați, dar afectați de boală, poate să-l ajungă din urmă pe al celor nevaccinați. Trebuie avut însă în vedere că boala îi afectează mai întâi pe cei neimunizați, care sunt de altfel și cei care o răspândesc cu repeziciune. Astfel, nu există nicio dovadă concretă și rațională că vaccinarea ar expune de fapt populația la boală, ci dimpotrivă.  (7)

Fals: Există loturi de vaccinuri care sunt mai periculoase decât altele, favorizând mai multe efecte adverse decât altele, astfel că e bine să aflăm seriile acestora, pentru a ne feri să fim vaccinați cu ele

Înainte să ne lăsăm acaparați de astfel de zvonuri, e bine să nu uităm că orice lot de medicamente, implicit și vaccinuri, este minuțios verificat de organismele de control abilitate (Food and Drug Administration (FDA), în S.U.A., de pildă), care efectuează teste repetate pentru a se asigura că produsele farmaceutice sunt sigure pentru marea majoritate a populației.
Ideea că unele loturi de vaccinuri sunt mai periculoase decât altele e alimentată și de media, dar și de faptul că populația nu este în deplină cunoștință de cauză cu faptul că loturile nu au același tiraj și nici  aceeași valabilitate, astfel că numărul cazurilor de efecte adverse raportate nu sunt de fiecare dată proporționale cu numărul de doze administrate. De asemenea, unele dintre cazurile raportate pot coincide cu administrarea vaccinului, fără a exista o legătură reală între imunizare și efecte adverse. (7)

Fals: Vaccinurile pot cauza efecte adverse și chiar moartea, precum și alte efecte necunoscute pe termen lung

Conform Centrului American pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), vaccinurile sunt foarte sigure, cele mai multe efecte adverse rezumându-se la febră ușoară sau o durere  suportabilă a brațului, timp de câteva ore după vaccinare. Cazurile de reacții severe se înregistrează o dată la câteva mii, în timp ce nu există nicio dovadă că vaccinurile au contribuit la vreun caz raportat de moarte.  Acest  fapt este întărit și de Institutul de Medicină (IOM) din S.U.A, care, într-un comunicat de presă emis în 2011  a  afirmat că în urma consultării a peste 1000 de studii clinice de specialitate, cazurile de efecte adverse, altele decât cele ușoare, sunt foarte rare în urma vaccinării. De asemenea, nu s-a constatat nicio legătură reală între imunizare și dezvoltarea diabetului de tip I sau a autismului, care face obiectul a numeroase controverse.

Fals: Dacă anumite boli au o incidență din ce în ce mai mică, nu mai este necesar să ne vaccinăm copiii

În timp ce în unele zone geografice anumite boli au o incidență foarte mică, în alte țări boala poate fi epidemică, iar în contextul liberei circulații în scopuri turistice ori profesionale, infecțiile se pot răspândi foarte ușor, mai ales dacă lăsăm „barierele” jos și nu ne vaccinăm. Cu cât numărul persoanelor nevaccinate este mai mare, cu atât pericolul ca o boală considerată aproape dispărută să revină în forță și să anuleze progresele anterioare. (7)

Fals: Administrarea către copii  de vaccinuri multiple pentru diverse boli, în același timp poate „aglomera” sistemul imunitar și poate crește riscul de a prezenta efecte adverse

Studiile specializate contrazic această ipoteză, nefiind identificată nicio conxiune între vaccinările simultane și efecte adverse asupra sistemului imunitar. Institutul de Medicină susține acest lucru, apreciind că  antigenii proveniți de la mai multe vaccinuri administrate concomitent nu suprasolicitează sistemul imunitar, mai ales că în mod curent, prin alimentație și prin activitățile zilnice, copiii sunt expuși la o cantitate mare de antigeni.  De altfel, Academia Americană de Pediatrie chiar recomandă administrarea simultană de vaccinuri dacă aceasta se impune, din punctul de vedere al eficienței, mai ales că o astfel de alegere înseamnă mai puțin efort  uman și financiar din partea medicilor și a părinților, dar și mai puțin stres traumatic pentru copil. (7)


Organizația Mondială a Sănătății a publicat de asemenea, în 2013, o listă de mituri frecvente despre vaccinare. (8)

Fals: Combinarea vaccinurilor împotriva difteriei, tetanosului, a tusei convulsive și a poliomielitei poate cauza subit sindromul morții subite infantile (SIDS)

Această afirmație este nefondată, pentru că nu a fost depistată vreo legătură între aceste vaccinări și SIDS, orice asociere fiind rezultatul unei simple coincidențe. E de reținut mai degrabă că lipsa vaccinării împotriva acestor patru afecțiuni poate fi mortală, decât combinarea acestora. (8)

Fals: Bolile copilăriei care pot fi prevenite cu ajutorul vaccinurilor sunt simple conjuncturi nefericite

În realitate, boli precum pojarul, oreionul și rubeola trebuie luate în serios, pentru că pot fi responsabile de complicații serioase, atât atunci când apar în copilărie, cât și atunci când se manifestă la maturitate. Diareea cronică, infecții ale urechilor, orbirea, pneumonia, encefalita sunt doar câteva din cele mai nedorite posibile efecte ale acestor boli. (8)

Fals: Vaccinul antigripal nu este necesar și nici eficient

Gripa tinde să fie tratată precum o boală comună și inofensivă,  care nu poate produce efecte serioase, în afara disconfortului de moment. Nimic mai fals. Anual, peste 300.000 de persoane din toată lumea sunt răpuse de gripă, cele mai afectate persoane fiind femeile însărcinate, copiii, bătrânii, dar și cei cu o imunitate scăzută sau prezentând afecțiuni cardiace și respiratorii. De aceea, e foarte important ca anual să ne vaccinăm antigripal, pentru a fi protejați de cele mai virulente trei tulpine la care suntem expuși, pentru a preveni atât riscul bolii, cât și disconforturile sociale cu care vine la „pachet”. (8)

Fals: E de preferat să ne imunizăm prin intermediul bolii, decât prin vaccin

Deși vaccinurile stimulează sistemul imunitar să producă anticorpii necesari exact ca în cazul unei infecții reale, ele nu cauzează în niciun caz însăși boala și nu expun persoana în cauză la riscuri similare celor pe care boala le presupune. Așa-zisa „imunizare prin îmbolnăvire” poate fi plătită scump:  hepatita B poate cauza cancer de ficat, Haemophilus influenzae tip B – retard mintal, iar pojarul chiar moartea. (8)

Fals: Vaccinurile conțin mercur, care afectează drastic sănătatea

Acest mit pleacă de la faptul că anumite vaccinuri, care se administrează în doze multiple, conțin Thiomersal, un conservant special care are într-adevăr în componența sa mercur, însă nu există dovezi clare care să arate o conexiune între această substanță și efecte dăunătoare asupra sănătății. (8)

Fals: Vaccinurile pot cauza autismul

Aceasta este una din cele mai virulente credințe printre unii părinți, care refuză imunizarea copiilor de teama acestei afecțiuni grave. Totul a plecat de la un studiu realizat în 1998, care punea problema unei legături între vaccinul MMR (ROR, în România: rujeolă, oreion, rubeolă) și autism. Studiul a fost retractat la puțin după apariția primelor discuții publice pe această temă, însă a continuat să stârnească panică deși nu avea niciun temei concret. Numeroase alte studii au tratat această chestiune și au demontat ipoteza.
Cu toate acestea, în România, cel puțin, incidența bolilor ce pot fi prevenite prin vaccinul ROR a crescut de la 60% în 2010, la 74,9% în 2011.  Din acest motiv, rezultatele sunt alarmante: țara noastră este pe primul loc în Uniunea Europeană în ce privește incidența rubeolei și pe locul al doilea în ce privește pojarul. (10)
Puteți citi mai multe despre aceste studii privind autismul și vaccinarea, aici.

Așadar, vaccinarea este o alegere personală care trebuie să fie conștientizată ca o necesitate pentru sănătatea individuală, dar și pentru binele comun al societății.
Vă invităm să parcurgeți articolele despre vaccinare despre secțiune, pentru a fi la curent cu tot ceea ce ține de vaccinarea copiilor, cea a adulților, vaccinările speciale, dar și pentru a consulta diverse atitudini contemporane față de vaccinare.

 

 

BIBLIOGRAFIE:
1 - How Vaccines Prevent Diseases, sursa: http://www.cdc.gov/vaccines/parents/vaccine-decision/prevent-diseases.html
2 - Immunity Types, sursa:  http://www.cdc.gov/vaccines/vac-gen/immunity-types.htm
3 - Why Immunize? , sursa: http://www.cdc.gov/vaccines/vac-gen/why.htm
4 - Vaccines bring 7 diseases under control, sursa: http://www.unicef.org/pon96/hevaccin.htm
5-  Immune response, sursa: http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/000821.htm
6 - What is the Immune System?, sursa: http://www.vaccines.gov/basics/prevention/immune_system/index.html
7 – Immunisation, sursa: http://ecdc.europa.eu/en/healthtopics/immunisation/Pages/index.aspx
8 - What are some of the myths – and facts – about vaccination?, sursa: /www.who.int/features/qa/84/en/index.html
9 - How Vaccines Prevent Disease, sursa: http://www.cdc.gov/vaccines/vac-gen/howvpd.htm
10 - Despre vaccinare, pe scurt, sursa: http://desprevaccinuri.protejamcopilaria.ro/