Vaccinarea adulților

Când este pusă în discuție chestiunea vaccinării, există tendința de a privi această măsură de prevenție a bolilor ca pe una destinată în exclusivitate copiilor. În realitate, nu doar copiii sunt cei care trebuie să se protejeze de pericolul bolilor infecțioase, ci și adulții, care pot fi de asemenea expuși epidemiilor.

Unele vaccinuri oferă imunitate pentru tot restul vieții, după ce au fost administrate, în timp ce eficiența altora se diminuează în timp și trebuie repetate dozele. De asemenea, unii adulți nu au avut șansa să beneficieze de anumite vaccinuri care au apărut recent, prin urmare nu sunt protejați în fața riscului de a contacta diferite boli. La acești factori adăugăm și faptul că înaintarea în vârstă predispune la anumite infecții, precum gripa. (1,4)

Centrul pentru Prevenția și Controlul Bolilor (CDC) notează că numai în Statele Unite ale Americii mor anual 30.000 de adulți din cauza bolilor infecțioase care ar putea fi prevenite prin vaccinare. (3)

Concluzia este una singură: vaccinarea la vârstă adultă trebuie privită ca pe o necesitate reală. (1)

Care sunt vaccinurile care pot fi făcute de adulți?

• Vaccinul antigripal sezonier
• Vaccinarea antitetanos
• Vaccinarea antivaricelă
• Vaccinarea împotriva Zona Zoster
• Vaccinarea împotriva virusului Papilloma Uman (HPV)
• Vaccinarea antimeningococică
• Vaccinarea antihepatita A
• Vaccinarea antihepatita B
• Vaccinarea antipneumococică
• Vaccinarea ROR (rujeolă, oreion, rubeolă)

Atenție!

Toate aceste vaccinuri prezintă contraindicații comune. Sunt, în principiu, nerecomandate persoanelor care au prezentat anterior alergii la vreunul din ingredientele vaccinului, sau care au manifestat o reacție anafilactică, cât și celor care suferă, la momentul potențialei vaccinări de boli cu manifestare moderată sau severă. (9)

Vaccinul antigripal sezonier

Medicii recomandătuturor persoanelor să se vaccineze antigripal în fiecare an,pentru a se proteja împotriva celor mai agresive trei tulpinegripale care circulă în fiecare an.

Cititi mai multe despre vaccinul antigripal, aici sau despre gripa, aici.

Vaccinarea antitetanos

Deși în perioada copilăriei sunt administrate cinci doze de vaccin DiTePer, care protejează organismul de difterie, tetanos și tuse convulsivă, trebuie reținut faptul că imunitatea astfel dobândită nu este rezistentă pe parcursul întregii vieți, ci trebuie reînnoită la fiecare zece ani.

Astfel, e recomandat ca la vârsta adultă să repetăm o doză de vaccin DiTePer ( difterie, tetanos, tuse convulsivă), după care, la fiecare 10 ani să beneficiem de câte o doză de vaccin dT (difterie, tetanos). Măsura e necesară, pentru că tetanosul poate intra oricând în corp prin intermediul rănilor sau al mușcăturilor de animale. De asemenea, vaccinul antitetanos se administrează și după ce persoana a fost expusă direct pericolului de infectare.

Vaccinul nu este indicat însă celor care au prezentat sindromul Guillain-Barré  într-un interval de șase săptămâni de la vaccinarea cu DT sau DiTePer.(2,5,9)

Tetanosul

Tetanosul  este o afecțiune a sistemului nervos, cauzată de bacteria Clostridium Tetani. Se transmite cu ușurință prin intermediul rănilor (chiar și celor mai mici), a mușcăturilor de animale (sporii bacteriei se găsesc în intestinele acestora), dar și prin operații chirurgicale unde ustensilele nu au fost sterilizate. Se manifestă  violent, prin spasme și contracții musculare severe, transpirație abundentă, febră, încleștarea maxilarului, pneumonie și poate fi contactată de mai multe ori în timpul vieții.

Mai multe despre tetanos puteți afla din articolul dedicat, în secțiunea Boli Infecțioase.(11)

Vaccinarea antivaricelă

Varicela este considerată o boală a copilăriei, însă dacă nu a fost „făcută” în acea perioadă, nimic nu garantează faptul ca nu va apărea la maturitate. De fapt, formele de varicelă contactate la vârsta adultă sunt cu mult mai periculoase decât cele dezvoltate în copilărie. De aceea, adulților născuți după anul 1980  le este recomandată administrarea de două doze de vaccin antivaricelă, la cel puțin patru săptămâni distanță. Excepție fac cei care s-au vaccinat în copilărie sau au un istoric medical care să confirme o infecție anterioară cu varicelă.

Vaccinul antivaricelă nu este indicat  femeilor însărcinate, nici bolnavilor de HIV, ori altor persoane cu un sistem imunitar slăbit. (2,5,6,8, 9)

Varicela

Varicela este o boală cauzată de virusul Varicella-zoster, deosebit de contagioasă, manifestată în primul rând printr-o erupție ce se extinde pe tot corpul, cu bășici care provoacă o mâncărime intensă. Pe lângă erupție, bolnavul poate acuza amețeli, dureri de cap, tuse, dar și lipsa poftei de mâncare. Când este contacată la maturitate, poate cauza complicații severe, precum infecții ale creierului. Mai multe despre varicelă puteți citi aici.  (12)

Vaccinarea împotriva Zona Zoster

Contactarea varicelei în copilărie și vindecarea nu garantează eliminarea virusului din organism. Acesta poate rămâne în corp și recidiva la vârsta adultă, dar mai ales la bătrânețe, sub forma unei boli numită Zona Zoster.

Pentru a evita acestă boală infecțioasă ce poate lăsa urme, persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani li se recomandă administrarea unei doze de vaccin, chiar și în cazul în care au mai manifestat în trecut simptomele acestei boli. Trebuie însă manifestate precauții în interacțiunea dintre substanțele prezente în vaccinul împotriva Zonei Zoster și medicamentele antivirale (de pildă, aciclovir) – în cazul în care administrarea acestor preparate farmaceutice este strict necesară și nu poate fi evitată, e de dorit să se lase un interval de minimum paisprezece zile până a beneficia de vaccin.

Restricții sunt impuse în cazul acestui tip de vaccin și pentru pacienții cu imunodeficiențe primare sau dobândite.(2,5,6,8,9)

Zona Zoster

Zona Zoster este o afecțiune cutanată, de natură infecțioasă, cauzată de același virus ca și varicela (Varicella-zoster) și apare la vârsta adultă, de obicei la persoanele de peste 60 de ani. După vindecarea de varicelă, virusul rămâne organism; chiar dacă în cazul varicelei imunitatea este garantată, antigenul se poate reactiva chiar zeci de ani mai târziu (în condiții de imunitate slăbită), cauzând apariția Zonei Zoster.

Boala se manifestă prin erupții care pot afecta chiar și întregul corp, cu manifestare dureroasă, chiar și la câteva săptămâni de la vindecare. Mai multe informații utile despre această boală, puteți citi în articolul din secțiunea Boli infecțioase.

Vaccinarea împotriva virusului Papilloma Uman (HPV)

Deși vaccinarea împotriva virusului Papilloma Uman este adresată în primul rând fetelor cu vârsta cuprinsă între 9 și 11 ani, vaccinul HPV este recomandat și adulților de până în 26 de ani, deopotrivă bărbați și femei, de preferat fără activitate sexuală anterioară. Femeile se protejează în acest mod de cancerul de col uterin, în principal, în timp ce bărbaților le este oferită o protecție împotriva negilor genitali și a cancerelor anale.

Administrarea se face în trei doze, în cazul femeilor de până în 26 de ani și a bărbaților de până în 21 ani, pentru aceștia din urmă existând posibilitatea de a suplimenta cu încă trei doze până la vârsta de 26 de ani, în cazul în care fac parte dintr-o categorie de risc (parteneri sexuali multipli, sex neprotejat, orientare homosexuală). (2,5,6)

Infecția cu HPV la femei: Cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin este o afecțiune ginecologică cauzată, în 99% din cazuri, de infecția cu virusul Papilloma Uman (HPV). Boala poate fi dezvoltată prin infectarea survenită în urma contactului sexual normal sau oral, prin contactul dintre fluidele genitale ale partenerilor. Factorii favorizanți sunt în principal un comportament sexual haotic, însă contribuie la creșterea riscului și fumatul, cât și pilulele anticoncepționale. Pentru că este o boală „tăcută”, singurele metode de protecție în fața cancerului de col uterin sunt vaccinarea, cât și efectuarea regulată a testului Papanicolau.

Dacă doriți să aflați mai multe despre cancerul de col uterin, o puteți face citind articolul dedicat de pe portalul nostru. (14)

Infecția cu HPV la bărbați: cancere genitale și negi

Deși despre infectarea cu HPV se discută mai ales din perspectiva feminină, aflați că virusul îi poate afecta și pe bărbați, chiar dacă într-o măsură mai mică. Aceștia pot dezvolta, dacă au infecția in organism, cancere genitale (la nivelul anusului și al penisului), cât și negi, localizați în aceeași zonă. Cei mai expuși cancerelor genitale cauzate de HPV sunt bărbații infectați cu HIV, cât și cei cu orientare homosexuală. Afecțiunile cauzate de HPV, la fel ca și în cazul femeilor, sunt greu de depistat. Ele pot fi prevenite, într-o oarecare măsură, de o viață sexuală stabilă, cu un singur partener și prin folosirea prezervativului, care nu oferă însă protecție 100%.

Mai multe despre: negi genitali, cancer rectal. (15)

Vaccinarea antimeningococică

Meningita de cauză bacteriană (cauzată de Neisseria meningitidis) face ravagii nu doar în cazul copiilor, ci și în cazul adulților. Cei mai vizați sunt tinerii care locuiesc la comun, în spații mici (camere de cămin, unități militare), cât și cei cu un sistem imunitar slăbit sau care călătoresc în zone  endemice (așa-zisa „centură a meningitei”) care traversează Africa. Expunerea unui organism neimunizat la această boală infecțioasă poate fi plătită cu prețul unor traume permanente ale creierului, la pierderea auzului, chiar și la moarte.

Imunizarea poate fi făcută prin administrarea unei doze de vaccin polizaharidic după vârsta de 19 ani și până la bătrânețe. (2,5,6)

Meningita de origine bacteriană

Există mai multe tipuri de meningită, însă cea de origine bacteriană este considerată a fi cea mai gravă, provocând decesul a peste 50% din persoanele bolnave.  Meningita, sau boala meningococică, a stat la baza unor mari epidemii mondiale, care au omorât milioane de oameni. Boala are o răspândire rapidă, pe calea aerului, facilitată fiind de tuse, strănut și sărut, dar și de partajarea paharelor și a tacâmurilor. Simptomele meningitei sunt asemănătoare cu cele ale altor afecțiuni respiratorii: febră ridicată, sensibilitate la lumină, înțepenirea gâtului, grețuri, vărsături, dureri de cap. Din cauza evoluției rapide, dar și a numeroaselor complicații pe care le poate provoca, diagnosticarea și tratarea sunt stringente.

Mai multe despre meningita meningococică, aici. (16)

Vaccinarea antihepatita A

hepatita A are o răspândire foarte diversă, expunând o plajă largă de persoane la virusul infecțios; aceasta poate fi contactată prin consumul de apă sau alimente infestate, prin contact sexual normal, oral sau anal, prin ace de seringă infestate și prin contactul oral cu fecalele altei persoane. Sunt expuse persoanelor care călătoresc, celor cu orientare homosexuală, cele cu boli cronice ale ficatului, dar și adulții cu probleme de coagulare a sângelui.

 De asemenea, persoanele care prepară și servesc mâncarea, în unități alimentare, prezintă un risc de a transmite virusul hepatitei A cu mare repeziciune. Pentru a fi protejate, persoanelor predispuse la infecție ( care se regăsesc în factorii de risc expuși mai sus) e indicat să li se administreze două doze de vaccin antihepatita A, oricând la vârsata maturității. (2,5,6,8)

Hepatita A

Hepatita A este o boală infecțioasă acută care afectează ficatul, manifestându-se prin oboseală, lipsa poftei de mâncare, amețeli, grețuri, dureri abdominale, urină închisă la culoare și icter, simptome care apar de regulă la o lună după contactarea virusului. Aceste simptome pot dura și până la trei luni. Hepatita A este considerată o boală cauzată de lipsa de igienă, aflăm că are o largă răspândire pe toată planeta, nu numai în zonele defavorizate.

Despre hepatita A puteți afla mai multe citind articolul dedicat, în secțiunea Boli infecțioase.  (17)

Vaccinarea antihepatita B

hepatita B  se răspândește de asemenea prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectată, prin piercing-uri și tatuaje realizate în medii și cu ustensile nesterile, prin lamele de ras și periuțele de dinți, dar și prin acele de seringă. Practic, orice contact cu sângele sau fluidele corporale ale unui bolnav înseamnă automat contaminarea.
Cel mai expuși la hepatita B sunt cei care au partneri sexuali multipli, au orientare homosexuală, persoanele cu insuficiență renală și hepatică, bolnavii cu HIV și cei care fac dializă, călătorii, dar și persoanele care trăiesc în spații la comun cu o igienă problematică  (orfelinate, închisori).  O atenție sporită trebuie acordată și din partea persoanelor care lucrează în medii profesionale care presupun intrarea în contact cu sângele uman. Din păcate, hepatita B, principala boală cu transmitere sexuală, din punctul de vedere al incidenței, este adesea asimptomatică, mai find numită și „boala tăcută” („the silent disease”).

Adulților din grupele de risc li se recomandă efectuarea a trei doze de vaccin antihepatita B, oricând după vârsta de 19 ani. (2,3,5,6,8)

Hepatita B

Spre deosebire de hepatita A, care este în exclusivitate o boală cronică, hepatita B cauzează boli cronice ale ficatului (cancer, ciroză), care provoacă anual, pe întregul glob, un milion de decese. Acest fapt se explică prin larga sa răspândire: se pare că aproximativ două miliarde de oameni au avut hepatita B pe parcursul vieții. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, România este inclusă pe lista zonelor geografice în care  hepatita B are cea mai mare răspândire, deși în ultimii ani, a fost înregistrat un parcurs descendent al cazurilor.

Mai multe despre această afecțiune, aici. (18, 19)

Vaccinarea antipneumococică

Administrarea vaccinului împotriva Streptococcus pneumoniae oferă protecție împotriva infecției pneumococice ce poate degenera în pneumonie, meningită, sinuzită și infecții ale sângelui.
pneumonia cauzată de streptococ ucide anual în lume peste 50.000 de persoane, așadar amenințarea există și îi vizează în principal pe bătrâni, pe fumători, pe cei care suferă de astm sau de boli cronice  (afecțiuni ale inimii și plâmânilor, diabet, alcoolism, ciroză) sau au un sistem imunitar slăbit (infectați cu HIV, suferind de insuficență renală, probleme ale splinei sau care au primit sau donat un organ.

Astfel, persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani li se recomandă în mod absolut necesar administrarea unei doze de vaccin, iar celor curpinși în categoriile de risc enunțate, una sau mai multe doze, în funcție de recomandarea medicului. (2,5,6,8)

Boala pneumococică

Bolile de natură pneumococică se transmit, la fel ca mai toate afecțiunile respiratorii, pe cale aeriană, prin tuse sau strănut. Pneumonia nu este singura afecțiune cauzată de Streptococcus pneumoniae, astfel că simptomele variază și ele de la o boală la alta.  Dacă în cazul pneumoniei, bolnavul va acuza o stare de slăbiciune, asociată cu febră bruscă, frisoane puternice, dureri în piept, dificultăți respiratorii, tuse și chiar o creștere a ritmului cardiac, meningita  se va manifesta prin  oboseală generală, durere de cap, grețuri și în cazuri grave, comă. De regulă, tratamentul acestor boli se face pe bază de penicilină, însă în ultimii ani s-a constat o creștere a rezistenței din partea bacteriei infecțioase.

Mai multe despre infecțiile pneumococice, puteți citi aici.  (20)

Vaccinarea ROR (rujeolă, oreion, rubeolă)

Considerate a fi cele trei boli principale ale copilăriei, rubeola, oreionul și rujeola nu ocolesc nici adulții, ba chiar provoacă complicații serioase când sunt contactate la vârsta maturității.  De pildă, îmbolnăvirea de oreion a adulților se poate manifesta prin  complicații precum meningită, ori umflarea ovarelor sau a testiculelor.

Rubeola, pe de altă parte, are efecte mai puternice asupra femeilor însărcinate, care pot avorta, naște prematur sau avea copiii cu malformații. Din acest motiv, femeilor care intenționează să aibă un copil, li se recomandă vaccinarea, cu minimum patru săptămâni înainte de a rămâne însărcinate.

Astfel, recomandarea medicilor este de a beneficia de una sau două doze de vaccin ROR între 19 și 55 de ani, mai ales când vine vorba de persoanele născute înainte de 1956. Grupe de risc pentru bolile prevenite de vaccinul ROR sunt și studenții care stau la cămin, cât și persoanele care lucrează în sistemul medical.  (2,3,5,6,8)

Rujeola

Rujeola, provocată de un virus din clasa  Paramyxovirusurilor, se transmite prin tuse, strănut sau prin respirarea aceluiași aer cu o persoană infectată. Deși prin apariția vaccinului dedicat s-au făcut progrese importante, totuși, în 2011, rujeola ucidea 430 de morți, zilnic! Unul din principalii factori favorizanți este igiena deficitară, de aceea incidența ei este mai mare în țările în curs de dezvoltare.
Rujeola își face simțită prezența printr-o febră puternică, tuse, ochi umezi și roșii, dar și printr-o erupție care se răspândește cu repeziciune. 

Despre rujeolă puteți citi mai mult aici. (21)

Oreionul

Oreionul mai poartă numele și de parotidită epidemică, din cauza uneia dintre simptomele sale principale, și anume umflarea glandelor parotide. Alte simptome care pot să apară sunt febra, durerile de cap și  lipsa poftei de mâncare.
Boala se transmite pe cale aeriană, prin tuse, strănut sau simpla inhalare a aerului contaminat, expirat de o persoană infectată. Oreionul se vindecă în general ușor, în condiții de odihnă la domiciliu și hidratare, însă în cazuri rare, de o persoană la 20.000, poate conduce la pierderea auzului.

Vă invităm să aflați mai multe despre oreion, citind articolul următor.(22)

Rubeola

Rubeola, de asemenea cu transmitere pe calea aerului, find rezultatul unei infecții cu un virus din familia Rubivirusurilor. Deși numărul bolnavilor de rubeolă a scăzut semnificativ de-a lungul timpului, numărul de cazuri semnalate continuă să se mențină la o cotă ridicată.

În România, în anul 2011, au fost confirmate aproximativ 6000 de cazuri. Manifestarea bolii cuprinde grețuri, febră ușoară, conjunctivită, umflarea glandelor limfatice și, cel mai vizibil, o erupție care cuprinde tot corpul. Puteți afla mai multe informații despre rubeolă în următorul articol. (23,24)