Vaccinarea personalului medical

Munca în sectorul medical presupune intrarea în contact cu un număr mare de persoane, în fiecare zi și, implicit, expunerea la zeci de posibile infecții foarte dificil de identificat în condițiile unui flux constant de oameni.

Expuși sunt nu doar medicii, indiferent de natura specializării lor, ci și paramedicii de pe ambulanțe, asistenții, infirmierii, rezidenții și stagiarii, cât și laboranții, care operează constant cu substanțe cu potențial dăunător pentru sănătate.
Astfel, persoanele care activează în sistemul medical trebuie să considere vaccinările de rutină o prioritate care nu poate fi amânată. Imunizarea e vitală atât pentru sanătatea lor personală, cât și pentru cea publică, pentru că în caz de infectare, ei pot răspândi la rândul lor cu mare ușurință infecțiile. Acestora le sunt recomandate cu prioritate anumite vaccinări.

Vaccinarea antihepatita B

Pentru că natura meseriei predispune la intrarea în contact cu sângele altor persoane, personalul medical riscă să fie infectat cu virusul hepatitei B, o boală care se poate croniciza și cauza maladii grave ale ficatului care se pot sfârși chiar și cu moartea persoanei în cauză. Organizația Mondială a Sănătății informează că  anual, aproximativ două milioane de  persoane care lucrează în sectorul medical intră în contact cu virusul hepatitei B; dintre aceștia, 70.000 ajung să contacteze infecția!
De aceea, în lipsa unei evidențe care demonstrează vaccinarea anterioară începerii activității în sectorul medical, se impune efectuarea celor trei doze de vaccin, având grijă ca între prima doză și cea de a doua să treacă o lună, iar între cea de-a doua și cea de-a treia, cinci luni. După aproximativ două luni de la finalizarea seriei de trei doze de vaccin, este recomandată testarea împotriva virusului hepatitei B, pentru a exista certitudinea că imunitatea a fost atinsă. (2,3,9)

Vaccinarea DiTePer (difterie, tetanos, tuse convulsivă)

Vaccinul DiTePer este pe lista celor de rutină în copilărie și este recomandată și la vârsta maturității,  într-o singură doză, pentru a întări imunitatea. Cu atât mai mult, pentru adulții care își desfășoară activitatea în clinici, cabinete și spitale, vaccinul DiTePer nu trebuie să lipsească din evidențele acestora. După ce acesta a fost efectuat, este recomandată câte o doză de vaccin dT (difterie, tetanos) la fiecare zece ani, pentru a proteja  organismul de antigeni. (2,9)

Vaccinarea ROR (rujeolă, oreion, rubeolă)

Vaccinul ROR se recomandă adulților atunci când aceștia se încadrează în grupele de risc în interiorul cărora răspândirea e mai probabilă. Personalul medical se încadrează în grupul țintă al vaccinului, pentru că vorbim despre trei boli foarte contagioase, care se transmit pe cale aeriană și care afectează un număr mare de persoane. Pentru că contactarea bolii la vârstă adultă este cu mult mai periculoasă decât în copilărie, în cazul în care nu există un istoric cert de imunitate contra acestor trei boli, se recomandă efectuarea a două doze de vaccin ROR, păstrând un interval de o lună între acestea. (2,9)

Vaccinarea antivaricelă

Deși vaccinul antivaricelă este pe lista celor opționale în România, se recomandă ca personalul medical care nu are un istoric concret al imunizării împotriva varicelei (fie prin vaccinare, fie prin contactarea bolii), să efectueze seria de două vaccinuri, la o distanță de patru săptămâni între doze.
(2,9)

Vaccinarea antimeningococică

Vaccinul antimeningococic este recomandat, în ceea ce-i privește pe cei care lucrează în sistemul sanitar, mai ales în cazul în care desfășoară o activitate de laborator și ar putea intra in contact cu bacteria Neisseria meningitis. Acestora le este recomandată administrarea unei singure doze de vaccin poilizaharidic, cât mai curând de la începerea activității. (2,9)

Vaccinarea antigripală sezonieră

Fluxul de pacienți care se prezintă la unitățile medicale, pe durata sezonului de iarnă, prezentând simptomele unei viroze care poate fi, de fapt, o gripă, e semnificativ și îl expune permament pe medic la riscul de a contacta virusul gripal. De aceea, se recomandă ca vaccinul antigripal sezonier să fie efectuat în fiecare an, fără excepție, de preferat în lunile octombrie-noiembrie. (2,9)

Vaccinarea împotriva febrei tifoide

Deși vaccinul împotriva febrei tifoide este asociat, de regulă, călătoriei în zone subdezvoltate din Africa, Asia și America Latină, acest tip de imunizare este recomandat și personalului medical care lucrează în laborator cu bacteria Salmonella, pentru a preveni contactarea bolii și răspândirea acestuia. Vaccinul este disponibil în două variante: orală și injectabilă. Primul dintre ele se efectuează în patru doze, păstrând un interval de două zile între acestea și trebuie repetat la fiecare  cinci ani, în cazul în care situația de risc se menține. Vaccinul antitifoidic injectabil este disponibil într-o doză unică, însă trebuie înnoit la fiecare doi ani, dacă expunerea la bacteria Salmonella continuă și după acest interval. (4)

Vaccinarea împotriva antraxului

Vaccinarea împotriva antraxului este ferm indicată medicilor care lucrează în laborator cu bacteria Baccilus anthracis și se efectuează în cele cinci doze indicate, a doua la o lună după prima, a treia la șase luni, a patra la 12 luni, iar a cincea după 18 luni. Despre antrax puteți citi mai multe în secțiunea Vaccinarea personalului militar. (6)


În afara cazurilor enumerate mai sus, personalul medical este expus și unor infecții pentru care nu au fost dezvoltate până în prezent vaccinuri: infecția cu virusul HIV și cea cu virusul hepatitei C.

Anual, aceste două virusuri afectează peste 15000 de medici și alte persoane care intră în contact cu bolnavii. Date fiind statisticile, dar și realitatea care nu poate fi ignorată, în afara supravegherii imunizării, personalul medical trebuie să adopte un comportament precaut. Asta înseamnă identificarea situațiilor de risc, purtarea de echipament de protecție (măști, ochelari, mănuși), atunci când sunt manipulate probe biologice sau sunt îngrijite răni deschise și o atitudine vigilentă, pentru a semnala din timp expunerea, atunci când ea s-a produs. (3)