Vaccinul antihepatita A

Vaccinul antihepatita A este un vaccin inactivat, care nu prezintă niciun risc de a îmbolnăvi persoana imunizată, începând să fie administrat din 1996.

Vaccinarea antihepatita A la copii

Vaccinul antihepatita A se administrează copiilor intramuscular în două doze, la diferență de minimum șase luni. Vaccinul este recomandat tuturor copiilor de peste un an, oferind o imunitate care ține până la 25 de ani de la vaccinare. Eficiența sa este maximă în cazul administrării ambelor doze recomandate. De asemenea, vaccinul poate fi administrat și post-expunere, cât mai repede, de preferat, dacă respectiva persoană nu a fost imunizată anterior și nici nu a dezvoltat boala în trecut.

20% din copiii vaccinați manifestă dureri locale după vaccin, acesta fiind printre puținele efecte secundare înregistrate. În cazuri rare, pot apărea dureri de cap, lipsa poftei de mâncare, febră, obososeală, care nu persistă mai mult de o zi. (53)

Vaccinarea antihepatita A la adulți

Vaccinarea antihepatita A trebuie repetată și la maturitate, în cazul anumitor persoane ce se încadrează în categorii de risc. Virusul are modalități de răspândire foarte diverse: apă sau alimente infestate, ace de seringă, contactul cu fecalele unei persoane bolnave, dar și contact sexual de orice fel (normal, oral, anal), prin urmare antrenează categorii expuse la fel de numeroase: călători, persoane cu probleme de coagulare a sângelui sau cu probleme hepatice cronice , persoane care prepară mâncarea în unități alimentare, cei cu orientare homosexuală.

Dacă vă regăsiți pe lista celor vizați, e bine să primiți vaccinul antihepatita A în două doze, oricând la vârsta maturității (după 18-19 ani).

hepatita A

Hepatita A este o boală infecțioasă care afectează ficatul. Se răspândește frecvent în aproape toată lumea, zone ferite aproape total fiind doar Canada, Europa de Vest și Japonia. Totuși, pericolul există pretutindeni, din cauza liberei circulații, atât a oamenilor cât și a alimentelor, care pot purta virusul pe distanțe îndepărtate.

Contaminarea cu hepatita  A se produce prin infectarea cu virusul HVA și se realizează pe cale fecală-orală, adică prin introducerea în cavitatea bucală a substanțelor intrate în contact cu fecalele unui bolnav. Transmiterea virusului este facilitată de mâinile murdare; persoanele care pregătesc masa altor persoane și nu se spală pe mâini după ce au fost la toaletă și ating mâncarea facilitează transmiterea. De asemenea, virusul se poate transmite și prin consumul de apă și alimente infectate, dar și prin relații sexuale normale, sau de natură orală și anală.
Cei mai predispuși în a răspândi hepatita A pentru o mai mare perioadă de timp de la manifestarea simptomelor sunt nou-născuții, de aceea vaccinul împotriva hepatitei A merită a fi luat în calcul.

Atenție! Părinții care îngrijesc nou-născuți bolnavi de hepatita A, schimbându-le scutecele, trebuie să manifeste o atenție deosebită, pentru că se pot îmbolnăvi și pot răspândi boala, intrând în contact cu fecalalele copilului.

Simptomele hepatitei A se aseamănă cu cele ale hepatitei B: oboseală, lipsa poftei de mâncare, amețeli, grețuri, dureri abdominale, urină închisă la culoare și icter. Acestea se întâlnesc prea puțin însă la copii, la care hepatita A este adesea asimptomatică. Dacă apar, simptomele sunt întâlnite la aproximativ o lună de la contaminare (perioada de incubare a virusului).
Spre deosebire de hepatita B, hepatita A este în exclusivitate o boală acută: simptomele descrise pot ține până la două  - trei luni , însă după această perioadă, dacă nu apar probleme, manifestările dispar. Altfel spus, hepatita A nu poate deveni cronică.

Diagnosticul bolii se face pe baza testelor de sânge și în urma unei testări pozitive, bolnavului i se recomandă odihna, hidratarea și, dacă este cazul, administrarea de medicamente pentru reducerea febrei, la indicația medicului curant.  (53, 54 )

Citiți mai multe despre hepatita A în acest articol.