Vaccinare copii

În această secțiune încercam să îți aducem informații corecte și complete privind imunizarea copiilor, pentru ca tu să iei cele mai bune decizii pentru sănătatea copilului tău.
Pentru că știm cât de important este pentru tine, ca părinte, să ții pasul cu evoluția celui mic și cât de prețios este timpul pe care îl investești în a te informa, vrem să-ți venim în ajutor.

Acest Ghid pentru părinți elaborat de ROmedic îți permite să-ți faci o imagine de ansamblu despre cât de important este să-ți vaccinezi copilul la timp și cum îl poți proteja de microbi, virusuri și bacterii, pentru o copilărie fericită și lipsită de griji.

Obligatoriu sau recomandat?

Fiecare țară elaborează o grilă recomandată de vaccinuri pentru nou-născuți și pentru  copiii de până în 14 ani, cunoscută sub numele de Schema Națională de Imunizare. Această grilă nu este obligatorie din punct de vedere legal (în O.G 53/2000, art.1, alin.2, este utilizat termenul de „recomandată”) părintele neputând fi contrâns în acest sens și nici nu poate fi sancționat dacă nu o respectă (Legea 46/2003, art.13, privind drepturile pacienților specifică faptul că orice persoană are dreptul de a refuza orice procedură medicală).

Schema Națională de Imunizare cuprinde vaccinurile care se efectuează gratuit și, în lipsa unei prevederi legale specifice a obligativității sale, este mai degrabă o datorie morală a părinților de a-și proteja copiii de bolile infecțioase, dar și de a contribui la binele comun al societății din care fac parte.
Cu toate acestea, orice părinte poate refuza, din diverse motive, vaccinarea copilului său, adresându-se în aces sens, medicului de familie. La rândul său, medicul va transmite mai departe această informație Direcției de Sănătate Publică din județul de care aparține respectiva persoană (în baza O.G.53/2000, art.2 privind obligativitatea raportării bolilor și efectuării vaccinurilor de către medicul de familie).

Conform Ordinului 1234 din august 2011, toate vaccinările efectuate copiilor în maternități sau de către medicul de familie vor fi înscrise și centralizate în Registrul Electronic Național de Vaccinări, cât și cazurile de boli infecțioase.

Notă: ROmedic va utiliza, în cadrul acestui demers, termenul de „obligatoriu” pentru a se referi la vaccinările recomandate și gratuite, din dorința de a evidenția importanța imunizării și totodată pentru a marca diferența dintre vaccinurile efectuate gratuit de către stat și cele opționale, al căror cost este suportat individual.

Portalul nostru recomandă respectarea întocmai a grilei de vaccinare și vă invită în continuare să vă informați înainte de a lua o decizie majoră pentru sănătatea copilului dumneavoastră!

Vaccinările obligatorii și gratuite pentru copii în România

• Vaccinarea BCG
• Vaccinul anti hepatita B
• Vaccinarea DiTePer
• Vaccinarea antipoliomielită
• Vaccinarea antihaemophilus influenzae tip B (HiB)
• Vaccinarea ROR (rujeolă-oreion-rubeolă)
• Vaccinarea DT ( diftero-tetanică)

Calendarul vaccinărilor obligatorii (recomandate) în România

În tabelul de mai jos ai notate vaccinările pe care Ministerul Sănătății le recomandă și le facilitează, cât și vârsta la care se face administrarea.

Aceasta este schema de vaccinare actualizată conform Programului Național de Vaccinare intrat în vigoare la data de 01.04.2015.

Cu siguranță poți găsi acest grafic și în Carnetul de vaccinări pe care l-ai primit pentru copilul tău la ieșirea din maternitate.

Vaccinările opționale pentru copii în România

• Vaccinarea antivaricelă
• Vaccinarea antihepatita  A
• Vaccinarea împotriva rotavirusului
• Vaccinarea antipneumococică
• Vaccinarea antimeningococică
• Vaccinarea antiHPV

Calendarul vaccinărilor opționale:

Vaccinurile din tabelul de mai jos nu sunt incluse în Schema Națioanală de Imunizare, deci nu sunt subvenționate de stat, însă pot fi efectuate, la cerere și contra cost.

Întrebări frecvente despre imunizare

Ce este sistemul imunitar și ce rol are el?

Sistemul imunitar este prima linie de apărare a organismului. Este ca un scut nevăzut care veghează la sănătatea noastră, fără încetare.
Zi de zi intrăm în contact, prin activitățile obișnuite, cu o mulțime de dăunători care pot afecta echilibrul corpului: microbi, bacterii, virusuri, ciuperci.
Corpul este „echipat” în mod natural să lupte împotriva unora dintre „dușmanii” cu care este confruntat regulat. Prin tuse, lacrimi, mucus sau secreția de suc gastric, de exemplu, organismul ridică bariere în calea antigenilor, așa cum sunt numite substanțele cu potențial periculos. Dacă primele bariere eșuează, anticorpii sunt cei care preiau mai departe sarcina de a rezolva conflictul imunitar.
Există însă momente în care corpul este slăbit, ori când se confruntă cu antigeni periculoși, împotriva cărora nu poate face față de unul singur atacurilor la care este supus.
Cu atât mai mult, copiii sunt mai fragili și mai predispuși la a se îmbolnăvi, pentru că trupul lor este încă firav și neadaptat la pericolele care-i pândesc încă de la primele ore de la venirea pe lume.
În eventualitatea unor astfel de situații vin ajutoarele, adică vaccinurile.

Cum funcționează vaccinurile?

Prin vaccin este introdus în organism un antigen care conţine o parte din substanţa împotriva căreia vrem să ne protrejăm, într-o formă atenuată sau complet inactivă, care nu implică niciun risc de îmbolnăvire. Prin această măsură, este simulată o infecție reală, ca un „exercițiu de memorie” pentru sistemul nostru imunitar. Practic, prin vaccinare, corpul reține substanța nocivă, pentru care secretă anticorpi, ca arme de apărare și în eventualitatea în care va fi confruntat pe viitor cu substanța infecțioasă, va ști să o țină departe sau, în cazul în care infectarea totuși se produce, îi va face față și va avea grijă ca micuțul să se recupereze repede și fără urmări pe termen lung.

De ce să-mi vaccinez copilul?

La naștere, copilul are o imunitate „înnăscută”, care dispare însă în primul an de viață, făcându-l vulnerabil în fața virusurilor și bacteriilor cu care poate intra în contact. Pentru a preveni riscul ca micuțul tău să se îmbolnăvească și să fie expus unor pericole reale, uneori cu efecte dramatice, cea mai bună alegere este vaccinarea. Înainte de descoperirea vaccinurilor pentru boli precum poliomielita sau pojarul, milioane de copii se îmbolnăveau și mureau la scurt timp, incapabili să facă față infecției. Tu ai însă de ales.
Vaccinarea este un sprijin pe care îl oferim voluntar corpului, pregătindu-l de o luptă viitoare cu infecțiile. Este un gest responsabil pe care îl poți face atât pentru cel mic, cât și pentru societatea în care trăiești, pentru că fiecare copil imunizat contribuie la diminuarea focarelor.

Sunt vaccinurile sigure?

Este firesc să fii preocupat/ă de siguranța celui mic și să te gândești de două ori în a lua decizii care îl privesc. Te întrebi, poate, dacă vaccinarea nu poate face mai mult rău decât bine. Sau poate nu știi de ce sunt necesare toate acele vaccinuri trecute în carnetul pe care l-ai primit la ieșirea din maternitate.
Află că vaccinurile, înainte de a ieși pe piață și de a fi aprobate de Ministerul Sănătății și a fi incluse în Schema Națională de Imunizare (programul propus de stat, obligatoriu și gratuit) sunt testate îndelung și verificate prin studii nenumărate, pentru a fi cât mai lipsite de riscuri și cât mai eficiente.
Niciun vaccin recomandat nu este o întâmplare; toate imunizările propuse vin să ridice un zid în fața unor boli care se răspândesc cu repeziciune.

Aproape toate vaccinurile au o eficacitate dovedită de peste 90%, iar efectele secundare la care pot predispune sunt în mare parte dureri, umflături și înroșiri locale, acolo unde vaccinul a fost injectat.
Cel mai bine pentru siguranța copilului și pentru liniștea ta este să verifici, în lista pe care noi ți-am propus-o, la ce să te aștepți după vaccinare și dacă micuțul tău se încadrează sau nu pe lista grupului țintă, sau dimpotrivă, pe cea a excepțiilor.

Sunt obligat să-mi vaccinez copilul?

Deși în România este adoptată o Schemă Națională de Imunizare, din punct de vedere legal, vaccinarea este recomandată și nu obligatorie. Imunizarea copiilor trebuie însă să fie privită ca pe un gest de datorie morală față de propriul copil, dar și față de societatea din care facem parte, pentru a ne păstra sănătoși cât mai mult timp și pentru a fi feriți de consecințele dramatice ale bolilor.
Dacă totuși nu ești convins de acest lucru și nu dorești ca fiul sau fiica ta să fie vaccinați prin programele naționale de imunizare gratuite, te poți adresa medicului tău de familie, care te va îndruma în acest sens.

Mituri despre vaccinare

Vaccinarea este un subiect „fierbinte”, fiind expus părerilor și atitudinilor de tot felul, de multe ori nu dintre cele mai avizate ori binevoitoare. Astfel, se ajunge la judecăți de valoare neîntemeiate, care pot să te sperie mai mult decât să te informeze.

Iată de ce mituri ar trebui să te ferești:

Mit: Numărul de epidemii a scăzut din cauza unei mai bune igiene și nu din cauza apariției vaccinurilor
FALS. Igiena este importantă pentru sănătate, dar nu e suficientă în lupta contra răspândirii bolilor. Statisticile arată că vaccinarea a făcut din boli care în urmă cu 50 de ani ucideau în masă, candidate la eradicare.

Mit: Unele loturi de vaccinuri sunt mai periculoase decât altele
FALS. În primul rând, loturile diferă ca mărime și perioadă de valabilitate, iar corelarea efectelor adverse cu un anumit lot specific nu este relevantă. De asemenea, fiecare vaccin este verificat atent înainte de a fi scos pe piață, poți fi sigur/ă.

Mit: Vaccinurile au efecte adverse periculoase
FALS. În majoritatea cazurilor, vaccinurile nu provoacă decât dureri la locul înțepăturii, eventual o înroșire și o senzație de umflătură locală, simptome care dispar în cel mult câteva zile, fără să-i facă niciun rău copilului tău. Extrem de rar, odată la câteva zeci de mii sau sute de mii de vaccinuri, copiii pot acuza și alte simptome mai dificile, care pot fi ținute sub control de medici, în eventualitatea în care apar. Consultă lista efectelor adverse pentru fiecare vaccin în parte!

Mit: Vaccinurile pot cauza autism
FALS. Presupusa legătură între vaccinare și autism este eronată și periculoasă, pentru că s-a răspândit cu repeziciune și dezinformează milioane de oameni. Mii de studii au confirmat faptul ca vaccinarea nu are nicio contribuție în dezvoltarea autismului. Controversele au plecat de la un studiu superificial și bănuit de conflict de interese, publicat în 1998, care lansa această ipoteză, fiind retras de publicația în care a apărut și declarat a fi fals. Citește despre acestă controversă, aici.

Mit: Dacă boala are o incidență mică în țara noastră, nu mai este necesară vaccinarea
FALS. Progresele realizate până în prezent de medicină, în efortul de a face dispărute sau cât mai rare unele boli infecțioase ar putea să nu mai însemne nimic în câțiva ani părinții ar decide în masă să nu-și mai vaccineze copiii. În plus, până o boală nu este declarată oficial eradicată de către Organizația Mondială a Sănătății, nu se poate spune că pericolul nu mai există, pentru că milioane de oameni circulă zi de zi dintr-un colț în altul al planetei, putând purta antigenii periculoși dintr-un loc în altul.

Mit: Sistemul imunitar al copilului este „aglomerat” de vaccinuri
FALS. Copilul intră zilnic în contact cu mii de substanțe dăunătoare, așa că organismul este obișnuit să lucreze la capacitate maximă. Vaccinarea multiplă nu este o problemă reală, ci dimpotrivă, contribuie la imunizarea într-un mod cât mai eficient.

Mit: Ne putem imuniza și prin boală, nu e necesar vaccinul care să facă acest lucru
FALS. Există în conștiința maselor ideea păguboasă că expunerea la anumite boli în timpul copilăriei e de ajutor în eliminarea riscului că va fi făcută la maturitate. În realitate, nu este deloc așa. Expunerea voluntară la infecție poate avea urmări nedorite, chiar fatale. Vaccinul, pe de altă parte, doar simulează o infecție reală, asigurând doar o pregătire a organismului, nu și o îmbolnăvire reală.

Mit: Bolile copilăriei sunt inofensive și deci, nu trebuie să ne vaccinăm copiii împotriva lor
FALS.  Pojarul, oreionul, rubeola ori vărsatul de vânt au, e adevărat, o incidență mare în rândul copiilor, astfel că sunt percepute ca fiind banale. Nu e așa. România este pe primul loc în U.E.în ce privește incidența rubeolei, și pe locul al doilea, în cazul pojarului. Aceste boli pot avea urmări grave, lăsându-i pe micuți cu sechele pe toată viața. De asemenea, dacă nu ne imunizăm copii, aceștia pot dezvolta boala la maturitate, când urmările pot fi chiar mai complexe.

Să cunoaștem vaccinurile!

Ai aflat deja că imunizarea este deosebit de importantă atât pentru o copilărie lipsită de probleme de sănătate, cât și pe termen lung, pentru viitorul adult care va deveni copilul tău.
Acum e momentul să știi mai multe despre vaccinurile pe care copilul tău trebuie să le facă.

Vaccinurile obligatorii la copil:

Vaccinul BCG

Perioada de administrare: 4-7 zile de la naștere (în maternitate)
Efecte secundare:

• frecvent: senzație de durere, umflături și înroșiri la locul vaccinării (de scurtă durată)
• rar: zona de adminstrare a vaccinului se transformă într-o pustulă, lăsând o cicatrice
• foarte de rar (1-2% din cazuri): umflături ale ganglionilor din zona axilei sau a gâtului
• cazuri izolate (1 la 1 milion): infecţiile răspândite în tot corpul

De evitat de către: copiii cu imunitate scăzută (infectați cu HIV, bolnavi de leucemie)
Denumire comercială: BCG
Boala pentru care oferă protecție: Tuberculoza
De avut în vedere:

• verificarea cicatricii dupa 6-7 luni și daca este prea mică, contactarea medicului pediatru pentru analiza IDR (intradermoreacția la tuberculină) și revaccinare daca e necesar
• este singurul vaccin antituberculoză
• la nivel global, peste 1 miliard de persoane au beneficiat de acest vaccin

Vaccinul antihepatita B

Perioada de administrare: primele 24 de ore (în maternitate), 2 luni, 6 luni (3 doze)
Efecte secundare:

• frecvent: durere în zona de administrare, febră ușoară

Denumiri comerciale: Engerix-B, GenHevac B Pasteur, HBV, Hepativax Jr., Euvax – B ș.a.

Boala pentru care oferă protecție: hepatita B

De avut în vedere:

• oferă o imunitate rezistentă pe tot parcurul vieții, în 95% din cazuri
• vaccinarea la vârstă fragedă este mai eficientă
• se efectuează în 180 de țări (acoperire globală de 75%)
• unul din cele mai sigure vaccinuri

Vaccinul DiTePer

Perioada de administrare: 2 luni, 4 luni, 6 luni, 1 an, 4 ani ( 5 doze)
Efecte secundare:

• frecvent: febră ușoară, roșeață, dureri și umflături la locul vaccinării;
• rar: nervozitate/oboseală, diminuare a apetitului, stare de vomă, umflături ale membrului în care a fost injectată doza ( un caz din 30)
• foarte rar (un caz din câteva zeci de mii): febră ridicată, plâns necontrolat

De evitat de către: copiilor cu alergii la ingredientele vaccinului, celor suferind de afecțiuni neurologice
Denumiri comerciale:  Infarix, Triacel, Quadracel, Adacel, Boostrix,  Daptacel ș.a.
Bolile pentru care oferă protecție: Difterie, Tetanos, Tuse convulsivă
De avut în vedere:

• are o eficacitate mare: 90% în cazul difteriei, aproape 100% în cazul tetanosului, 80-85% în cazul tusei convulsive

Vaccinul antipoliomielită

Perioada de administrare: 2 luni, 4 luni, 6 luni, 1 an, 9 ani (clasa a III-a) (5 doze)
Variante:

• OPV (administrare orală)
• IPV (intramuscular) – cel mai utilizat

Efecte secundare:

• rar:  durere la locul injectării;
• foarte rar: dificultăți de respirație, slăbiciune, paloare, dureri acute în gât
• cazuri izolate ( unul la câteva milioane): paralizie a membrelor, în cazul vaccinului OPV

De evitat de către: persoanele care au alergii puternice la substanțele: neomicină, streptomicină și polimixină B, copiii grav bolnavi ( e recomandat să se aștepte până la însănătoșire)
Denumire comercială: Imovax Polio,  IPV,  IPOL, ORIMUNE (tip OPV), Poliovax, Salk ș.a.
Boala pentru care oferă protecție: Poliomielită
De avut în vedere:

• după trei doze de vaccin, este atinsă o protecție imunitară de 99%
• vaccinul antipoliomielită este singura cale de a ne ține departe de riscul infectării, având în vedere că nu există modalitate de tratament pentru această boală.

Vaccinul antihaemophilus influenzae tip B (HiB)

Perioada de administrare: 2 luni, 4 luni, 6 luni, 1 an (intramuscular)
Efecte secundare:

• rar:  înroșire și senzații locale de durere, la scurt timp după vaccinare.

De evitat de către: persoanele care au manifestat anterior alergii la vreunul din ingredientele conținute de vaccin, copiii bolnavi grav
Denumire comercială:  ActiHIB, AMC, HbCV, Hibest, Hibrix, HibTITER, OmniHIB
Bolile pentru care oferă protecție: Meningita, Epiglotită,  Pneumonia, infecții ale pielii, oaselor, sângelui, inimii și ale traheei
De avut în vedere:

• este inclus în programele de imunizare a peste 170 de țări;
• oferă o imunitate ridicată, de peste 90%
• după infectarea cu Haemphilus influenzae tip B la copii mai mici de 2 ani, e necesară repetarea vaccinului;

Vaccinul ROR

Perioada de administrare: 1 an, 7 ani (două doze)
Efecte secundare: în 80% din cazuri, nu are

• rar: febră ușoară, înroșire și durere locală, umflaturi minore ale locului unde a fost injectat vaccinul, dar și a încheieturilor.
• foarte rar: formă ușoară a vreuneia din boli, ca răspuns la imunizare
• cazuri izolate: un caz la 10.000 - pierderea cunoștinței, comă, dificultăți ale respirației, presiune scăzută a sângelui/  un caz la 1 milion -  encefalită.

De evitat de către:  copiii alergici la componentele sale, copiii cu o imunitate scăzută sau compromisă,  cei care fac transfuzii
Denumiri comerciale: Priorix, Trimovax ș.a.
Bolile pentru care oferă protecție: Rujeolă,  Oreion, Rubeolă
De avut în vedere:

• are o eficiență de 95% după prima doză și de 99.7% după administrarea ambelor doze

Vaccinul DT

Perioada de administrare: 14 ani ( o doză), fiind recomandată repetarea din 10 în 10 ani
Bolile penttru care oferă protecție: Difterie, Tetanos
De avut în vedere:

• este considerat un rapel după vaccinarea DiTePer
• are aceleași contraindicații ca și în cazul DiTePer

Vaccinurile opționale la copil:

Vaccinul antivaricelă

Perioada de administrare:

• Pentru copii 12 luni - 12 ani: o doză, de preferat două (la minimum 4-6 săptămâni distanță și maximum 8-10 săptămâni) și un rapel la 4-6 ani
• Peste 13 ani doar 2 doze (nu se mai face rapel)

Efecte secundare:


• rar (în 20% din cazuri): durere ușoară și înroșire a locului înțepat

De evitat de către: copii cu reacții alergice la ingrediente ale vaccinului, copiii grav bolnavi, cei care fac transfuzii
Denumiri comerciale: Varilrix
Boala pentru care oferă protecție: Varicelă
De avut în vedere:


• este foarte eficace, protejând în proporție de 99%
• cei 1% care s-ar putea îmbolnăvi, fac forme cu manifestare ușoară și vindecare rapidă
• poate fi efectuat și după expunerea la varicelă, în primele 72 de ore




Vaccinul antihepatita  A

Perioada de administrare: după 1 an, în două doze la inteval de minimum 6 luni între ele
Efecte secundare:


• rar: dureri locale
• foarte rar: dureri de cap, lipsa poftei de mâncare, febră, oboseală

De evitat de către: copii cu reacții alergice la ingrediente ale vaccinului, copiii grav bolnavi
Denumiri comerciale: Havrix Junior
Boala pentru care oferă protecție: hepatita A
De avut în vedere:


• are eficiență maximă
• oferă o imunitate de aproximativ 25 de ani din momentul vaccinării
• poate fi administrat și după expunerea la virusul hepatitei A, cât mai repede cu putință (doar dacă persoana nu a fost imunizată anterior)




Vaccinul împotriva rotavirusului

Perioada de administrare: 2 luni, 4 luni, 6 luni ( de regulă) – adminstrare orală
Efecte secundare: febră, vomă, diaree, care dispar însă după câteva zile, maximum o săptămână
De evitat de către: copiii  cu alergii la unul sau mai multe din ingredientele conținute de vaccin, ori la latex (aplicatorul oral conține acest material), copiii care au  suferit anterior o invaginație intestinală, copiii cu probleme imunitare, cei grav bolnavi
Denumiri comerciale: RotaTeq, Rotarix
Boala pentru care oferă protecție: Diareea de cauză infecțioasă
De avut în vedere:


• se recomandă folosirea aceleiași mărci pentru toate dozele, deoarece pot avea concentrații diferite
• în cazul în care copilul scuipă substanța în timpul administrării, nu se recomandă repetarea dozei
• are o eficiență de până la 98%




Vaccinul antipneumococic (conjugat)

Perioada de administrare: 2 luni, 4 luni, 6 luni, 1 an/1 an și jumătate (patru doze)
Efecte secundare:


• frecvent: ușoare dureri locale, înroșiri și umflături ale locului vaccinat
• rar: scăderea a apetitului, febră

De evitat de către: copiii cu o alergie cunoscută la ingredientele vaccinului, cei care suferă la momentul potențialei vaccinări de boli cu intensitate medie și mare
Denumiri comerciale: Prevenar
Bolile pentru care oferă protecție: Pneumonia, Meningita, Bacteremia, Otita medie
De avut în vedere:


• vaccinul va fi inclus în 2013 în Schema Națională de Imunizare, cu aplicare din noiembrie-decembrie
• are o eficiență foarte mare, reducând incidența bolilor împotriva cărora lupta cu până la 80%




Vaccinul antimeningococic conjugat

Perioada de administrare: 11-18 ani, în caz risc major: >2 ani
Efecte secundare: înroșirea locului înțepat, durere locală și umflături
De evitat de către: copiii grav bolnavi, cei cu alergie la latex sau la ingrediente ale vaccinului,  copiii care au suferit de sindromul Guillain-Barré
Denumiri comerciale: Menactra, Meningitec, Menjugate, Menveo
Boala pentru care oferă protecție: Meningita de cauză bacteriană
De avut în vedere:


• cea mai afectată zonă este așa-numita „centură a meningitei”, vaccinul fiind absolut recomandat în cazul călătoriilor în țările cuprinse în acest areal (Sudan, Kenya, Etiopia, Ghana, Nigeria ș.a.)
• se recomandă ca vârsta minimă de administrare să fie de 11 ani; doar în cazuri de expunere la boală și risc major, poate fi făcut de copiii de peste 2 ani




Vaccinarea antiHPV

Perioada de administrare: înainte de începerea vieții sexuale,  de preferat între 11-12 ani, însă se poate efectua până la 26 de ani (în cazul sexului feminin)
Efecte secundare:
frecvent: durere și înroșire la locul vaccinării


• mai rar:  febră, durere de cap, grețuri, amețeli, dureri abdominale, dureri musculare

De evitat de către: copiii cu o alergie cunoscută la ingredientele vaccinului, cei care suferă la momentul potențialei vaccinări de boli cu intensitate medie și mare
Denumiri comerciale:  Cervarix (doar pentru femei), Gardasil
Boala pentru care oferă protecție: Cancerul de col uterin
De avut în vedere:


• vaccinarea hpv are doar scop profilactic, adică odată instalat cancerul de col uterin, vaccinul nu poate să stopeze sau amelioreze boala
• Se poate administra și băieților, dacă  se dorește protejarea împotriva cancerelor anale și a negilor genitali
• după vaccinare este recomandat un repaus de câteva minute, pentru a evita starea de leșin
• este un vaccin cu o eficacitate mare: aprox. 100% în cazul femeilor și 89% în cazul bărbaților

 

Ce boli previn vaccinurile?

Vaccinurile sunt rezultatul a zeci și poate chiar sute de ani de eforturi medicale de a preveni boli care în trecut afectau milioane de copiii de pe toată planeta.
Ai văzut, până acum, graficul vaccinărilor și ai aflat câte ceva despre fiecare imunizare în parte. Ce ai zice să fii informat până la capăt? Următorul pas e să afli care sunt bolile împotriva cărora copilul tău este vaccinat, cum se manifestă și de ce să te ferești.



Tuberculoza

Tuberculoza este o amenințare reală și îngrijorătoare! O treime din populația mondială se confruntă cu infecția cauzată de  bacteria Mycobacterium tuberculosis.
Răspândire: pe calea aerului, cu mare ușurință: prin tuse, strănut, dar și prin simpla conversație
Nu prezintă riscuri de contaminare: strângerea de  mână a unei persoane infectate, sărutul acesteia, folosirea aceleiași lenjerii de pat cu o persoană bolnavă, atingerea capacului de toaletă, împărțirea mâncărurilor și a băuturilor cu persoane bolnave
Factori de risc:  persoanele suferind de afecțiuni cronice, prercum diabetul, dependenții de alcool sau de droguri, persoanele infectate cu HIV
Bacteria poate exista în organism in stare pasivă, devenind activă într-un moment de slăbiciune a sistemului imunitar
Simptome: durerile acute în piept, tuse productivă persistentă (peste 3 săptămâni), tusea cu sânge sau spută, scăderi în greutate, oboseală, lipsa apetitului alimentar, frisoane, febră sau transpirație în timpul nopții


• Cu cât boala e diagnosticată mai repede, cu atât se poate vindeca mai ușor.
  
  

Hepatita B

Este cauzată de virusul HBV  și cauzează anual aproximativ un milion de decese, la nivelul întregii planete.
Transmitere: contact sexual neprotejat, reutilizarea acelor de seringă (în cadrul procedurilor medicale sau în timpul consumului de droguri), realizarea de tatuaje și piercing-uri cu ustensile nesterilizate, partajarea periuțelor de dinți sau a lamelor de ras, prin orice contact cu sângele sau fluidele corporale ale unei persoane infectate, de la mamă la făt.
În 4 cazuri din 100, infecția cu virusul hepatitei B devine cronică, cauzând în 25% din cazuri ciroză sau cancer de ficat
Simptomele pot apărea după 90 de zile, copiii fiind cei mai afectați:  îngălbenirea pielii și a albului ochilor, pierderea poftei de mâncare, febra, urina de culoare închisă, dureri ale încheieturilor, diaree, greață și vărsături


• Adesea, boala este asimptomatică.
  
  

Difteria

Este cauzată de bacteriile Corynebacterium diphtheriae și Corynebacterium ulcerans şi are o incidenţă destul de mică în ţările europene.
Răspândire:  pe calea aerului, prin tuse sau strănut sau, când boala este de natură cutanată, prin contactul direct cu sângele sau rănile unei persoane bolnave.
Simptomele pot lipsi, dar când apar, se aseamănă cu cele ale unei răceli:  dureri în gât, febră, frisoane și uneori instalarea în gât a unei pelicule groase de spută, care îngreunează respirația și hrănirea.
Efecte: afecțiuni inflamatorii ale inimii (ex: aritmie), precum și probleme ale terminațiilor nervoase, ce conduc adesea la paralizii temporare.



tetanosul

Se transmite prin sporii bacteriei Clostridium Tetani, care se găsesc în sol și în intestinele animalelor, cauzând anual moartea a peste 300.000 de copiii la nivel global.
Transmitere: de la mamă, la făt, prin mușcături de animale, răni, operații chirurgicale, dar și prin  bontului ombilical, la naștere (atunci când nu sunt respectate condiții igienice specifice)
Nou-născuții sunt cei mai predispuși la boală, putând dezvolta așa-numitul tetanos neonatal, de obicei fatal
Simptomele apar cu atât mai repede, cu cât zonele de contaminare sunt mai largi și se manifestă prin:  spasme și contracții musculare care pot duce, atunci când se acutizează, chiar și la fracturarea coloanei vertebrale, creșterea presiunii sanguine și a bătăilor inimii, respirație sacadată, pneumonie, spame ale corzilor vocale, încleștarea maxilarului,  febră ridicată, transpirație abundentă


• Nu există teste de laborator care să confirme boala.
• O persoană poate fi infectată cu tetanos de mai multe ori în timpul vieții.
  
  

Tusea convulsivă

Sau Pertussis, este o boală foarte contagioasă, cauzată de  bacteria Bordetella pertussis, provocând 300.000 de morți anual.
Transmitere:  prin tuse, strănut și chiar respirație
Simptomele se aseamănă, în stadiul inițial, cu cele ale unei răceli: febră, secreții nazale, tuse moderată
După o săptămână de la apariția primelor simptome, tusea devine foarte frecventă și insuportabilă, apar stări de vomă și extenuare
Între epidoadele de tuse, bolnavul scoate un sunet ascuțit.
Cei mai afectați de tusea convulsivă sunt nou-născuții, care deși nu manifestă tuse severă, se confruntă cu apneea (pauze în respirație)


• În cazul infectării nou-născuților, spitalizarea este strict recomandată în majoritatea cazurilor,
• Tusea convulsivă poate cauza pneumonie, convulsii, encefalită și chiar moartea.
  
  

Poliomielita


Este una din bolile cu un parcurs tumultuos, făcând ravagii în secolul trecut.

Agent infectios este un virus din familia  Enterovirusurilor.
Transmitere: contactul cu scaunul sau cu secrețiile nazale ale unei persoane infectate,  consumul de  mâncare şi apă contaminată
Virusul se instalează cu ușurință în tractul intestinal, de unde ajunge cu repeziciune în sistemul nervos
Simptomele sunt subtile: febră, dureri în gât, grețuri și uneori, vărsături


• În 1-2% din cazuri, se ajunge la dureri și înțepeniri ale gâtului și spatelui, paralizii (reversibile), și chiar la chiar moartea persoanei în cauză
  
  

Bolile cauzate de Haemophilus influenzae B

Haemophilus influenzae B este cauzată de bacteria cu același nume, care la începutul anilor 2000, răpunea peste 300.000 de copii de pe întreaga planetă.
Transmitere:  pe calea aerului, prin contact direct ori prin intermediul strănutului și tusei.
Bacteria se localizează în gât sau în plămâni și uneori chiar și în sânge, cauzând infecții puternice


Bolile care pot apărea în urma infecției cu Haemophilus influenzae B sunt meningita (manifestată prin febră, gât înțepenit, precum și prin încentinirea proceselor mintale), epiglotita (duce la blocarea căilor aeriene, care poate fi letală), pneumonia, infecții ale pielii, oaselor, sângelui, inimii și ale traheei.
• Aproximativ 30% dintre persoanele care au suferit de meningită rămân oarbe, surde sau cu retard mintal.
  
  

rujeola (pojarul)

Cauzată de un virus care face parte din familia Paramyxovirus, este una din bolile care continuă să facă un număr mare de victime în rândul copiilor.
Transmitere: contact direct cu secrețiile nazale sau orale ale unei persoane bolnave, strănut, tuse, chiar și respirarea aceluiași aer cu un bolnav
Infecția se localizează la nivelui gâtului și la cel al plămânilor
Simptome: febră puternică, ce poate dura până la patru zile, tuse, ochi umezi și înroșiți (în primele zile), erupție la nivelul feței și al gâtului (care se răspândește destul de repede și la mâini și picioare)
Copiii sub 5 ani sunt expuși la complicații: diaree, dessihdratare, infecții ale urechilor, encefalită, orbire, pneumonie.


• Boala se poate face o singură dată în viață
  
  

Oreionul

Numit și parotidită epidemică,  este o boală infecțioasă care se răspândește printr-un virus din familia Rubulavirusurilor.
Transmitere: tuse, strănut, atingerea suprafețelor contaminateși ulterior, a nasului sau a gurii
Se răspândește cel mai ușor este în ultimele luni de iarnă și primele luni de primăvară
Simptomele sunt similare cu ale răcelii: febră, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare, senzație de  încleștare și rigidate în zona feței (din cauza umflării glandelor parotide, situate între maxilar și ureche)


• Boala poate fi și asimptomatică
• 15% dintre bolnavi dezvoltă meningită, însă cu recuperare ușoară
• Unul din 20.000 de bolnavi își pierde auzul, după îmbolnăvire
  
  

Rubeola

Cauzată de un virus din clasa Rubivirusurilor, afectează anual zeci de mii de copii din toată lumea, fiind totuși într-o scădere importantă de la apariția vaccinului împotriva acestei boli și până în prezent.
Transmitere: tuse, strănut, atingerea suprafețelor contaminate și ulterior, a nasului sau a gurii
Simptome: grețuri, febră ușoară, conjunctivită, erupție (pete de culoare roz sau roșie) care durează până la trei zile și afectează fața, gâtul și, treptat, restul corpului, umflarea glandelor limfatice, plasate între gît și urechi


• Cei mai afectați sunt copiii
• Boala poate afecta și viitoarele mămici, care pot avorta sau naște copiii cu Sindromul Rubeolei Congenitale (CRS)
• Sindromul Rubeolei Congenitale (CRS) provoacă probleme grave, precum invalidități, probleme cardiace, autism, diabet, probleme ale glandei tiroide, afecțiuni oculare
• În România, rubeola afectează  anual aproximativ 6000 de persoane
  
  

Varicela

Este o boală foarte contagioasă, cauzată de virusul Varicella-zoster.
Răspândire: cutanată, prin contact direct  /  pe calea aerului, prin tuse sau strănut / prin fluidul conținut de bășicile bolnavului de varicelă
Simptome: amețeli, dureri de cap, tuse, lipsa poftei de mâncare și, cel mai vizibil, printr-o erupție care se întinde pe tot corpul, cauzând mâncărimi, până la 5-10 zile


• Nu se recomandă scărpinarea beșicilor, pentru a nu rămâne cu cicatrici permanente
• Nu provoacă în mod obișnuit complicații grave, însă există înregistrate și cazuri în care infecția s-a răspândit la creier, piele, sânge, oase sau plămâni, cauzând, izolat, chiar moartea
• Nou-născuții sunt printre cei mai afectați de infecția cu varicelă
  
  

Hepatita A

Este o boală infecțioasă care afectează ficatul, cauzată de virusul HVA.
Răspândire: pe cale fecală-orală (introducerea în cavitatea bucală a substanțelor intrate în contact cu fecalele unui bolnav), consumul de apă și alimente infectate,  prin relații sexuale normale, orale și anale
Este favorizată de mâinile murdare și de schimbarea scutecelor, în cazul nou-născuților
Simptomele hepatitei A se aseamănă cu cele ale hepatitei B: oboseală, lipsa poftei de mâncare, amețeli, grețuri, dureri abdominale, urină închisă la culoare și icter.


• La copii, este adesea asimptomatică.
• Este în exclusivitate o boală acută, spre deosenbire de hepatita B, care poate deveni cronică
  
  

Diareea cauzată de rotavirus

Diareea de cauză infecțioasă, cauzată de rotavirus, răpune anual peste 500.000 de copiii mai mici de 5 ani, pe toată planeta, prin secătuirea corpului de fluide.
Transmitere: fecală-orală, prin intermediul mâncării și biberoanelor nesterilizate, a obiectelor pe care micuții le bagă în gură, dar și prin mâinile nespălate care au intrat în contact cu substanța infecțioasă.
Efecte: diareea apoasă și voma, deshidratare severă a organismului, care poate fi fatală


• Rotavirusul afectează sistemul gastro-intestinal al nou-născutului
• Infecția poate fi făcută de mai multe ori
• În România, se transmite mai ales iarna și primăvara
  
  

Bolile pneumococice

La baza bolilor pneumocice stă bacteria  Streptococcus pneumoniae, care înainte de descoperirea vaccinului îmbolnăvea 15 milioane de persoane anual.
Transmitere: tuse, strănut
Bolile provocate de Streptococcus pneumoniae: pneumonia, meningita, sinuzita, infecția urechii interne
Copiii imunodeficienți sunt mai afectați
Simptome:


• pneumonie - stare de slăbiciune, asociată cu febră bruscă, frisoane puternice, dureri în piept, dificultăți respiratorii, tuse și chiar o creștere a ritmului cardiac;
• meningită - stări de oboseală și durere de cap, grețuri, atacuri de apoplexie și chiar comă;
• bacteremie - febră, frisoane și vigilență scăzută,
• otită - dureri de ureche, umflarea timpanului, febră și insomnie.
  
  

Boala meningococică

Este, de fapt, cea mai gravă formă de meningită, fiind cauzată de bacteria Neisseria meningitidis, care provoacă moartea a peste 50% dintre persoanele afectate, atunci când nu este tratată, stând la sursa unor mari epidemii în trecut.
Răspândire: tuse, strănut, sărut,  partajarea paharelor și a tacâmurilor.
Simptome:  febră ridicată, sensibilitate la lumină, înțepenirea gâtului, grețuri, vărsături, dureri de cap


• Poate avea urmări serioase: pierderea auzului sau cu afectarea permanentă a funcțiilor creierului
• Peste jumătate dintre cazurile netratate sfărșesc cu moartea.
• În România incidența bolii este în creștere, cei mai afectați  fiind copii cu vârsta sub 4 ani
  
  

Cancerul de col uterin

Este cauzat de unele tulpini ale virusului Papilloma Uman (HPV).
Transmitere:  la naștere, de la mama infectată, la făt, contact sexual normal sau oral
Factori de risc: vârsta fragedă la primului contact sexual, parteneri sexuali multipli, sexul neprotejat (nefolosirea prezervativului), fumatul, utilizarea pilulelor anticoncepționale


• Boala este asimptomatică, deci greu de depistat
• Singurele căi de prevenție sunt vaccinarea antiHPV și efectuarea periodică a testului Papanicolau
  
  

Concluzie

După cum ai văzut, bolile infecțioase sunt periculoase pentru sănătatea copilului tău, însă din fericire ai de ales între a risca sau a te asigura că nimic rău nu i se va întâmpla.
Vaccinarea copilului e unul din acele lucruri mici, dar totodată atât de importante, pe care poți să le faci pentru el, iar decizia stă doar în mâinile tale.

Multă sănătate!