Vaccinul ROR (rujeolă-oreion-rubeolă)

Vaccinul ROR (rujeolă, oreion, rubeolă) a fost și încă mai este obiectul a numeroase controverse privind o posibilă legătură între imunizarea antiruejolă, oreion și rubeolă și dezvoltarea autismului.  Controversa a plecat de la un studiu retras ulterior, care nota anumite conexiuni, însă mii de studii ulterioare, realizate de organisme medicale de prestigiu au infirmat existența vreunei cauzalități. Puteți citi mai multe despre acest subiect în articolul  Vaccinarea și autismul.

Vaccinul pentru oreion a început să fie distribuit din 1967, pe când cel antirubeolic, în 1969. Din 1975, aceste trei vaccinuri au început să fie administrate împreună, intracutanat. (40, 41, 42 )

Vaccinarea ROR la copii

Trivaccinul ROR  are o natură vie, atenuată și se administreză copiilor în mod recomandat de Ministerul Sănătății în două doze, la 1 și la 7 ani, având o eficiență foarte mare, de peste 95% după prima doză și de 99.7%, după cea de-a doua.
Primul vaccin aprobat împotriva rubeolei a apărut în 1963, urmând ca în 1968 să fie aprobată o variantă mult atenuată, rămasă în folosință și astăzi.

Vaccinul ROR este lipsit, în proporție de 80% de efecte adverse, iar atunci când apar sunt similare altor vaccinuri: febră ușoară, înroșire și durere locală, umflaturi minore ale locului unde a fost injectat vaccinul, dar și a încheieturilor. Uneori se poate întâmpla ca vaccinul să fie urmat de o formă foarte ușoară a vreuneia din boli, ca răspuns la procesul de imunizare.

Extrem de rar, într-un caz raportat la 10.000, copiii pot manifesta reacții precum pierderea cunoștinței, comă, dificultăți ale respirației, presiune scăzută a sângelui, în timp ce un un copil dintr-un milion vaccinați dezvoltă encefalită.
Studiile și monitorizările nu au raportat însă niciun caz de deces, niciodată. (41)

Vaccinarea ROR la adulți

Deși este considerat a fi un vaccin pentru copii, aflați că ROR-ul se recomandă a fi administrat și anumitor categorii de adulți, pentru că adesea, rujeola, oreionul sau rubeola sunt dezvoltate la maturitate, cauzând complicații serioase. Adulții care nu au fost imunizați în copilărie cu vaccinul ROR (în special persoanele născute înainte de 1956) și nici nu au făcut boala în trecut sunt expuși riscul de o contacta oricând. Astfel, vaccinul ROR se poate administra adulților într-una sau două doze, după caz, între vârstele 19 și 55 de ani.

E recomandat ca imunizarea împotriva acestor trei boli (rujeolă, oreion, rubeolă) care sunt aparent doar „boli ale copiilor” să fie luată în serios: la vârsta adultă, oreionul poate cauza umflarea ovarelor sau a testiculelor, pe când rubeola poate să stea la baza unor avorturi, nașteri premature sau a unor copii cu malformații.
În grupele de risc pentru cele trei boli intra și persoanele care lucrează în branșa medicală, dar și persoanele care locuiesc la comun (studenți la cămin, militari ș.a.)

Vaccinul trebuie să fie evitat de persoanele alergice la componentele sale, de persoanele cu o imunitate scăzută sau compromisă, de cele care fac transfuzii, cât și de femeile însărcinate ori care încearcă să conceapă un copil. (41)

Rujeola (pojarul)

Rujeola este cauzată de un virus care face parte din familia Paramyxovirus, care odată introdus în organism se localizează la nivelul celulelor din zona gâtului și a plămânilor. Transmiterea se realizează foarte ușor prin contactul direct cu secrețiile nazale sau orale ale unei persoane bolnave, răspândidu-se cu ușurință prin strănut sau tuse, dar se poate produce chiar și respirând același aer cu un bolnav. (38, 39)
Deși vaccinul ROR are o largă răspândire, ajungând în 2011  la 84% dintre copiii sub un an, rujeola continuă să rămână una dintre bolile care produc cele mai multe decese anual, în rândul copiilor.

Progresele înregistrate de la răspândirea în masă a vaccinului sunt importante: 158.000 de morți în 2011 față de 2,6 milioane în 1980.
Totuși, tot în 2011, OMS constata 430 de morți cauzate de pojar în fiecare zi, cele mai multe din cazuri înregistrându-se în țări subdezvoltate, cu o igienă precară, cu o rată mică a vaccinării și cu o imunitate slăbită de alte boli. Chiar dacă în țările civilizate riscul de a contacta pojar este minim, riscul există încă din perspectiva liberei circulații în țări în care virusul încă se manifestă violent. (38)

În România, au fost confirmate, în anul 2010, conform Centrului Național de Supraveghere și control al Bolilor Transmisibile, un număr de 193 de cazuri de rujeolă și un deces, constatându-se o pantă ascendentă, cu 22% mai mare ca în anul precedent. (43) Biroul european al Organizației Mondiale a Sănătății și-a propus ca până în 2015 să ajungă să declare eradicată această boală, obiectiv realizabil numai printr-o vaccinare susținută.

Simptomele rujeolei se instalează de obicei la 10 zile de la expunerea la virus și în primă fază se manifestă printr-o febră puternică, ce poate dura până la patru zile, alături de tuse, ochi umezi și înroșiți. După câteva zile, se constată, la nivelul feței și al gâtului o erupție care se va răspândi destul de repede și la mâini și picioare.

Când boala se manifestă la copiii sub cinci ani, ori la adulții de peste 20 de ani, pot apărea numeroase complicații, precum: diaree, dessihdratare, infecții ale urechilor, encefalită, orbire, pneumonie. Complicațiile pot fi prevenite într-o anume măsură prin odihna la pat, izolarea socială pe durata erupției, administrarea de fluide și de suplimente de  vitamina A, în cazul căreia s-a demonstrat că poate reduce rata mortalitații în cazurile de rubeolă chiar cu 50%.
Partea bună, dacă e cazul să ne raportăm astfel, este aceea că odată dezvoltată boala, suntem protejați pentru restul vieții, organismul dezvoltând imunitatea necesară. (38)

Despre rujeolă, citiți mai multe aici.

 

Oreionul

Oreionul, numit și „parotidită epidemică”, este o boală infecțioasă care se răspândește printr-un virus din familia Rubulavirusurilor.

Deși mai puțin contagios decât rujeola, oreionul se transmite cu ușurință pe calea aerului, prin inhalarea aerului sau a stropilor de saliva ai unei persoane bolnave, expulzți prin tuse sau prin strănut. De asemenea, virusul se poate transmite și prin atingerea suprafețelor contaminate ( atinse anterior de secreții ale persoanei bolnave) și ulterior, a nasului sau a gurii. (45) Perioada din an în care oreionul se răspândește cel mai ușor este cea din ultimele luni de iarnă și primele luni de primăvară. (46)

Perioada de incubare a virusului care cauzează oreionul variază între 16 și 25 de zile, iar simptomele care apar după trecerea acestu interval de la contactarea virusului sunt ușoare, similare cu cele ale unei răceli: febră, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare. O treime din bolnavii de oreion pot acuza o senzație de încleștare și rigidate în zona feței, din cauza umflării glandelor parotide, situate între maxilar și ureche.  Există însă și cazuri când oreionul este asimptomatic, persoana în cauză neprezentând niciun indiciu al îmbolnăvirii.
Boala este diagnosticată atât prin observații clinice, cel mai clar indiciu fiind umflarea parotidelor, cât și prin teste de laborator care să confirme îmbolnăvirea. În cazul în care pacientul este diagnosticat pozitiv, e recomandată odihna, administrarea de fluide, pentru a preveni deshidratarea și izolarea de colectivitate, pentru a preveni răspândirea. (45, 46)

Atunci când boala se instalează în copilărie, urmările sunt mici. Aproximativ 15% dintre cei infectați cu virusul cauzator de oreion dezvoltă meningită, dar se bucură de o recuperare ușoară, fără repercursiuni pe termen lung.
Cazurile de pierdere a auzului înregistrate ca urmare a îmbolnăvirii de oreion sunt rare, dar totuși demne de luat în calcul în decizia de a ne proteja de această boală : unul la 20.000 de bolnavi. Oreionul pune probleme atunci când este contactat la maturitate, în special pentru bărbați, dar și pentru femeile însărcinate.  (45)

Aflați mai multe despre oreion (parotidita epidemică).

Rubeola

Rubeola se răspândește prin intermediul unui virus din clasa Rubivirusurilor.  Din cauza asemănărilor dintre manifestări, rubeola mai  poartă denumirea de „rujeolă germană”, deși cele două virusuri care cauzează aceste boli nu au nicio legătură. (50)

Rubeola  se transmite în același mod ca și oreionul și rujeola, adică pe calea aerului, prin tuse, strănut sau contact direct cu secrețiile nazale și bucale ale unei persoane infectate. Cele mai afectate categorii de persoane sunt copiii, de aceea nu este de mirare că vaccinul ROR este strict recomandat. Rubeola mai afectează într-un număr semnificativ și femeile însărcinate, care odată infectate cu oreion, transmit în 80% din cazuri infecția la făt, astfel că pot avorta sau naște copii cu malformații, suferind de Sindromul Rubeolei Congenitale (CRS). Anual, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, se nasc peste 110.000 de copii cu acest sindrom. (48)

Sindromul Rubeolei Congenitale provoacă probleme grave, precum invalidități, probleme cardiace,  autism, diabet, probleme ale glandei tiroide, afecțiuni oculare. CRS se întâlnește de regulă în zonele cu programe de imunizare defectuoase ori inconsistente, precum Africa sau Asia de Sud-Est, sindromul fiind aproape eradicat în zonele dezvoltate ale lumii. (48)

În 2010, OMS raporta un număr de 75000 de cazuri de rubeolă la nivel global, țările cel mai afectate fiind China, Bosnia și Herțegovina, Bangladesh, Polonia și Ucraina. Analizând parcursul bolii de-a lungul deceniilor, se observă o scădere extraordinară a cazurilor de rubeolă de la apariția vaccinului împotriva acestei boli și până în prezent. (50)

În România, rubeola este relativ departe de a fi declarată dispărută. Din 2003 până în 2011, Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile semnala o scădere a cazurilor de  rubeolă, însă din 2012 acestea au început din nou să crească. Astfel, într-un interval de un an, au fost semnalate peste 20000 de cazuri, din care aproximativ 6000 au fost  confirmate, dintre care 119 gravide. Interesant de știut este că dintre cei afectați, doar 2% fuseseră vaccinați anterior. (49)

Simptomele rubeolei apar după aproximativ două sau trei săptămâni de la venirea în contact cu virusul și se manifestă prin grețuri, febră ușoară, conjunctivită și, în aproape 80% din cazuri, o erupție (pete de culoare roz sau roșie) care durează până la trei zile și afectează fața, gâtul și, treptat, restul corpului. De asemenea, o manifestare  tipică a rubeolei este umflarea glandelor limfatice, plasate între gît și urechi. (48,50)

Statele europene membre ale Organizației Mondiale a Sănătății intenționează, prin continuarea ritmului de vaccinări ROR, să elimine rubeola din spațiul european. (44)

Citiți informații detaliate despre rubeolă, în acest articol.