Anticorpii materni și imunizarea (cazul vaccinului antirujeolic)

Nou-născuții au un sistem imun imatur, ceea ce îi face mult mai vulnerabili la contactarea bolilor infecțioase. Pe durata sarcinii, anticorpii materni sunt transmiși transplacentar către făt, începând cu sfârșitul celui de-al doilea trimestru. Anticorpii materni sunt din izotipul lgG (marea majoritate) și vor asigura imunitatea pasivă a bebelușilor în primele săptămâni și luni de viață, până anticorpii sunt metabolizați și nivelul protecției pe care o asigură începe să scadă.


De asemenea, colostrul și laptele matern conțin anticorpi materni de tip IgA, IgM și IgG, predominant fiind tipul IgA, astfel că pe durata alăptării bebelușul ingerează acești anticorpi, care îi protejează tractul gastro-intenstinal împotriva organismelor patogene. Dar spre deosebire de anticorpii lgG, acești anticorpi nu au niciun efect asupra sistemului imun.

Când anticorpii materni sunt încă prezenți în organismul bebelușilor, eficiența vaccinării este compromisă, prin inhibarea seroconversiei (apariția de anticorpi după imunizare). Studiile au arătat că și anticorpii materni cu titru scăzut, al căror nivel nu mai poate oferi copilului protecție, inhibă răspunsul imun al acestuia la vaccinare. Acest lucru se întâmplă indiferent de tipul vaccinului (viu atenuat sau inactivat), iar fenomenul a fost descris atât la oameni, cât și la animale. De asemenea, studiile au arătat că prezența anticorpilor materni inhibă dezvoltarea de anticorpi, dar nu afectează celulele T (celulele sau limfocitele care susțin sistemul imun). (1), (2), (3)

Ce abordări au fost încercate?

Cel mai intens studiat din acest punct de vedere este vaccinul antirujeolic. O meta-analiză publicată în 2015, care a vizat studiile privind inhibiția răspunsului imun la vaccinare în prezența anticorpilor materni, a arătat că s-au încercat două alternative prin care această inhibiție să fie depășită:

Administrarea unui vaccin cu un titru mai ridicat de anticorpi

Într-un studiu realizat în Gambia (Africa), bebelușii au primit vaccinul antirujeolic fie cu un titru ridicat de anticorpi (la 4 luni), fie cu un titru scăzut (la 9 luni). După vaccinare, s-au înregistrat 2 cazuri de rujeolă din totalul de 119 copii din primul grup și 7 cazuri din cei 120 de copii din grupul al doilea. Răspunsul serologic la 5 luni, respectiv 18 luni a fost satisfăcător în ambele grupuri, în schimb nivelul de anticorpi în grupul copiilor vaccinați cu titru scăzut era de două ori mai ridicat decât nivelul copiilor din celălalt grup. În ceea ce privește severitatea efectelor secundare timp de 3 săptămâni de la vaccinare (tuse, febră, diaree, vomă) nu s-au înregistrat diferențe semnificative între cele două grupuri.

Dar studii ulterioare care au testat administrarea vaccinului cu titru ridicat au arătat o asociere a acestuia cu o rată a decesului mai mare la fete, de aceea alte studii nu au mai fost realizate în acest sens și s-a abandonat această abordare.

Administrarea vaccinului imediat după ce nivelul anticorpilor materni scade

Pentru a determina perioada când nivelul de anticorpi materni din organismul bebelușilor scade suficient de mult pentru a permite succesul vaccinării, o echipă de cercetători (2012) a monitorizat nivelul anticorpilor materni antirujeolă în primele luni de viață și între 9 și 14 luni au determinat titrul de anticorpi înainte și după 28 de zile de la vaccinarea copiilor. La 9 luni, anticorpii materni erau prezenți doar la 45% dintre copii, iar la cei care nu aveau imunitate împotriva rujeolei înainte de vaccinare, seroconversia (apariția anticorpilor) s-a observat la 61% dintre copii. În baza acestor rezultate, autorii studiului au sugerat mutarea administrării primei doze de vaccin antirujeolic de la 15 la 12 luni. (1)
De asemenea, alte studii au arătat că în cazul vaccinării la 6 luni, anticorpii materni sunt încă prezenți și suficient de ridicați pentru a inhiba seroconversia, în timp ce la vârsta de 9 luni vaccinarea a avut succes. Dar pentru că la 12 luni anticorpii materni dispar complet, imunizarea împotriva rujeolei la vârsta de 1 an (prima doză) rămâne, conform cercetătorilor, perioada optimă.

Imunitatea pasivă oferită de anticorpii materni este temporară

Anticorpii materni din organismul copiilor încep să scadă între 6 și 12 luni de viață. În anumite cazuri, unele studii au arătat că vârsta când anticorpii dispar poate fi mai mică de 6 luni în unele țări, posibil ca urmare a expunerii la o infecție cu un virus sălbatic, cazuri în care imunizarea mai devreme de 12 luni este necesară.

Cu cât copilul are la naștere un titru mai ridicat de anticorpi materni, cu atât titrul ridicat va rezista un timp mai îndelungat. De asemenea, există o diferență la nivelul anticorpilor materni transmiși și în funcție de modul în care mama a dobândit imunitatea la rujeolă: copiii a căror mame au avut boala vor avea un nivel mai ridicat de anticorpi decât cei ale căror mame au fost vaccinate (dar nu au avut boala înainte). (2), (4)

De exemplu, un studiu (1997) realizat pe 117 copii (47 născuți din mame care avuseseră rujeolă și 70 născuți din mame vaccinate împotriva rujeolei), a comparat nivelul anticorpilor copiilor la 4 și 8 luni. S-a observat că:

• toți copiii aveau anticorpi la naștere și 88% la 4 luni;
• la 8 luni, aveau anticorpi 49% dintre copiii cu mame care avuseseră rujeolă si 15% dintre copiii cu mame vaccinate. (5)

Vaccinarea în prezența anticorpilor materni rămâne un subiect deschis în domeniul imunizării și o temă constantă de cercetare