Substanțele toxice din compoziția unui vaccin și riscul intoxicării post-vaccinare

Ce este un vaccin?

Vaccinurile sunt preparate biologice, care declanșează apariția unui răspuns imun specific, în cadrul organismelor supuse vaccinării.

În trecut, vaccinarea a avut o contribuție majoră în ceea ce privește eradicarea variolei, reducerea semnificativă a cazurilor de poliomielită și chiar eliminarea rabiei la nivelul unor țări europene. Cu toate acestea, prezența unor substanțe considerate a fi nocive în compoziția unui vaccin (de exemplu: mercur, aluminiu, formaldehidă, antibiotice, gelatină, monoglutamat de sodiu) ridică multe semne de întrebare în rândul beneficiarilor.

Mercur

Mercurul este prezent în compoziția unui vaccin sub formă de tiomersal (o sare ce conține 49-50% mercur). Tiomersalul este utilizat încă din anul 1930 drept conservant în cazul flacoanelor de vaccin antigripal cu doze multiple, prevenind astfel contaminarea acestora cu diferiți agenți patogeni.

De asemenea, în cazul vaccinurilor pentru copii, tiomersalul este utilizat doar în cadrul procesului de fabricație, fiind îndepărtat ulterior (rămân doze extrem de mici de mercur în produsul final). Un studiu realizat în acest sens, demonstrează că probabilitatea de apariție a intoxicației cu mercur în urma administrării unui vaccin este similară cu cea de apariție a unei intoxicații cu clor în urma consumului de sare (întrucât în componența sării de bucătărie există anioni de clor).

În plus, în timp ce metilmercurul este cunoscut pentru efectele sale nocive asupra sistemului nervos, etilmercurul rezultat din metabolizarea tiomersalului este eliminat mult mai rapid din organism, fără apariția stării de toxicitate. În cadrul unui studiu ce a urmărit evaluarea gradului de toxicitate a etilmercurului asupra organismului uman, un volum individual de 180 ml de soluție de tiomersal (concentrație 1%), a fost administrat în cazul unui grup alcătuit din 22 de pacienți. Rezultatul studiului a evidențiat o toleranță surprinzător de bună a organismului față de această doză. (1, 2, 3, 4)

Aluminiu

Aluminiul este prezent în compoziția unui vaccin în calitate de adjuvant. Adjuvantul este un compus sau o substanță ce amplifică eficiența răspunsului imun declanșat post-vaccinare. Datorită acestor adjuvanți, sunt necesare mai puține doze de vaccin pentru dobândirea imunității.

Aluminiul poate fi identificat în mod natural în apă, alimente și chiar în laptele matern. Astfel, studiile arată că un sugar va ingera aproximativ 7 mg de aluminiu pe parcursul primelor șase luni de viață, în timp ce vaccinurile standard administrate unui bebeluș în primele șase luni de viață conțin în medie doar 4, 4 mg de aluminiu. De asemenea, a fost evidențiat faptul că nivelul de aluminiu din sângele unui nou-născut imediat după vaccinare nu depășește 5mg. Cu alte cuvinte, poate fi afirmat faptul că doza de aluminiu din componența unui vaccin este neglijabilă. În plus, sărurile de aluminiu au fost utilizate timp de șase decenii în cadrul procesului de vaccinare, iar în prezent nu există dovezi științifice care să ateste efectele nocive ale acestora asupra organismului uman. (1, 5)

Formaldehidă

Formaldehida este utilizată în vaccinuri cu scopul inactivării virusurilor, evitându-se astfel apariția bolii post-vaccinare.

În prezent, numeroase studii evidențiază că expunerea organismului la concentrații mari de formaldehidă poate avea drept urmare deteriorarea materialului genetic uman (ADN), favorizând astfel apariția proceselor maligne (cancer). Deși această substanță este diluată în timpul procesului de fabricație, cantități reziduale pot fi identificate în cadrul produsului final. Cu toate acestea, concentrația de formaldehidă din compoziția unui vaccin este extrem de mică, astfel încât nu reprezintă un factor de risc în ceea ce privește carcinogeneza. În plus, Food and Drug Administration (FDA) raportează că există de 50 până la 70 de ori mai multă formaldehidă prezentă în corpul unui nou-născut decât într-o doză de vaccin. (1, 6)

Antibiotice

În timpul procesului de obținere a unui vaccin, antibioticele sunt utilizate pentru a preveni creșterea și dezvoltarea bacteriană.

Prezența antibioticelor în compoziția vaccinului este considerată nocivă din cauza riscului de apariție a reacțiilor alergice în urma administrării la copii. Cu toate acestea, producătorii de vaccinuri folosesc doar antibiotice care sunt mult mai puțin susceptibile de a provoca o reacție alergică, iar cantitatea acestora în produsul final este extrem de mică, chiar nedetectabilă. De fapt, în prezent, nu a fost raportată nici o reacție alergică provocată de antibioticele din compoziția unui vaccin. În plus, riscul apariției unei reacții alergice severe în cazul unui copil post-vaccinare, față de orice ingredient din compoziția preparatului, este de 1 la 1.000.000, de o sută de ori mai puțin decât 1 la 10.000 șanse ca un copil să fie lovit de un fulger. (1)

Gelatină

Gelatina este utilizată în calitate de conservant și stabilizator, protejând vaccinurile față de condițiile de mediu (variații de temperatură), în special din timpul procesului de transport. Deși incidența anafilaxiei la gelatină este extrem de redusă (aproximativ 1 caz la 2 milioane de doze), gelatina este cea mai frecventă cauză responsabilă de apariția reacțiilor alergice severe la vaccinuri. Cantitatea de gelatină variază în funcție de vaccin, însă cel mai ridicat conținut (14,5 mg/doză) a fost identificat în cazul vaccinului trivalent ROR (rujeolă-oreion-rubeolă).

În prezent, reacțiile alergice severe în urma administrării acestui vaccin au fost asociate cu existența anticorpilor anti-gelatină în sângele persoanelor vaccinate (persoane alergice la gelatină). Astfel, este recomandată evitarea vaccinurilor ce conțin gelatină de persoanele cu antecedente de alergii severe față de acest compus. (1, 7)

Monoglutamat de sodiu

În mod similar gelatinei, monoglutamatul de sodiu este utilizat drept conservant și stabilizator în unele vaccinuri, cu scopul de a menține eficiența preparatului biologic pe toată durata sa de valabilitate.

Îngrijorarea cu privire la utilizarea monoglutamatului de sodiu în vaccinuri a început în jurul anului 1960, în urma apariției unor rapoarte despre dureri de cap, stări de greață, oboseală, palpitații la persoanele cu toleranță scăzută la monoglutamat de sodiu, ca urmare a consumului de alimente ce conțin acest compus. Cu toate acestea, decenii de cercetare nu au identificat monoglutamatul de sodiu ca fiind dăunător, motiv pentru care, în prezent, Organizația Mondială a Sănătății declară că utilizarea acestuia este sigură. Mai mult, monoglutamatul de sodiu poate fi identificat în mod frecvent în lista de ingrediente a produselor alimentare, fiind utilizat drept potențiator de aromă. (1, 8)