Vaccinuri obligatorii, opționale și recomandate la copil pe care le găsești în România în 2022

Toate țările au un program național de vaccinare dedicat celor mai importante boli infecțioase. Aceste programe reduc semnificativ rata mortalității infantile în întreaga lume.

Principiul vaccinării

De la prima vaccinare (împotriva variolei, în secolul al XVIII-lea), toate vaccinurile au funcționat pe același principiu: introducerea în organism a unui virus, bacterie ori fragmente înrudite cu acestea, în formă atenuată sau inactivă. Acestea provoacă sistemul imunitar să producă anticorpi pentru apărare și să determine protecţie faţă de o eventuală infecţie, respectiv amintirea primului contact. Astfel, sistemul imunitar răspunde mai rapid la infecție și neutralizează agenții infecțioși înainte de apariția simptomelor. (1)

Pentru majoritatea vaccinurilor, prima vaccinare este urmată de rapeluri, astfel încât organismul să poată menține niveluri suficiente de anticorpi. Vaccinurile sunt supuse unor teste riguroase înainte de a fi comercializate pentru a le asigura eficacitatea și siguranța. Unele pot provoca reacții adverse, dar acestea sunt de obicei ușoare: febră și roșeață moderată, inflamație și durere la locul injectării. Riscurile asociate vaccinurilor sunt mult mai mici în comparație cu riscurile asociate bolilor pe care acestea le previn. (1)

Importanța vaccinării

Milioane de oameni mor anual în lume din cauza bolilor infecțioase, iar copiii mici sunt mult mai vulnerabili. Protecția lor trebuie începută cât mai devreme, prin respectarea unor scheme de vaccinare cu beneficii reale. Astfel, sunt reduse până la dispariție boli contagioase: tusea convulsivă, rujeola, oreionul, rubeola, hepatita B, infecțiile cu Haemophilus influenzae tip B și infecțiile invazive pneumococice. (2)

Cu ajutorul vaccinării se previn anual, la nivel mondial:

• 2, 7 milioane de cazuri de rujeolă;
• 2 milioane de cazuri de tetanos neonatal;
• 1 milion de cazuri de tuse convulsivă. (5)

Lista vaccinurilor obligatorii din România în 2022

1. Vaccinul hepatitic B (Hep B).

• Protejează împotriva hepatitei;
• Se realizează în primele 24 de ore din viață, în maternitate;

2. Vaccinul Calmette Guerrin – BCG.

• Se administrează împotriva tuberculozei, realizându-se profilaxia primară;
• Vârsta recomandată: în primele 2-7 zile (se realizează în maternitate);

3. Vaccinul hexavalent DTPa-VPi – Hib-Hep. B*

• Se realizează împotriva difteriei, tetanusului, tusei convulsive, poliomielitei, infecției cu Haemophilus influenzae tip B și contra virusului hepatitic B;
• Vârsta recomandată: se efectuează la 2 luni pentru prima doză, 4 luni pentru a doua doză, 11 luni pentru a treia doză (este realizat de medicul de familie);
• Pentru DTPa-Vpi, se realizează rapel la 6 ani.

*DTPa = vaccin combinat diftero-tetano-pertusis acelular;
Vpi = vaccin împotriva poliomielitei;
Hib = vaccin împotriva Haemophilus influenzae tip B; (3)
HEP B = vaccin antihepatitic B

4. Vaccinul pneumococic (VPC)

• Protejează împotriva meningitelor, pneumoniilor, otitelor, septicemiilor produse de Streptococcus penumoniae;
• Vârstă recomandată: la 2 luni pentru prima doză, 4 luni pentru a doua doză, 11 luni pentru a treia doză (este realizat de medicul de familie).

5. Vaccinul rujeolic-rubeolic-urlian (ROR)

• Utilizat de peste 45 de ani în lume, protejează împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei;
• Vârstă recomandată: 12 luni pentru prima doză și intervalul 5-7 ani pentru a doua doză (realizat de medicul de familie).

6. Vaccinul tetravalent diftero-tetano-pertusis acelular-poliomielitic (DTPa-VPI) / VPi

• Vârstă recomandată: la 6 ani (realizat de medicul de familie).

7. Vaccinul poliomielitic (inactivat) VPi

• Vârstă recomandată pentru a se efectua: 8 ani (realizat de medicul de familie);
• Vaccinarea este singura metodă de prevenție a poliomielitei, boală ce afectează sistemul nervos central, până la paralizia extremităților sau a diafragmului. Nu există un tratament pentru aceasta.

8. Vaccinul DTPa pentru adulți.

• Vârstă recomandată: de la 14 ani (realizat de medicul de familie). (4), (5)

În funcție de finanțare, se urmărește extinderea vaccinării pentru adolescente (11-18 ani) împotriva papilomavirusului (HPV – Human Papilloma Virus), în condițiile în care România este țara cu cea mai mare rată de mortalitate prin cancer de col uterin din Europa. Vaccinul oferă protecție împotriva leziunilor precanceroase, cancerului de col uterin, laringian, vulvar, anal sau perineal. (6)

Vaccinuri opționale în România în 2022

Vaccinurile opționale nu se află în strategia națională de vaccinare, dar sunt recomandate de Ministerul Sănătății. Nu sunt decontate în maternități și în cabinetele medicilor de familie.

• Vaccinul Rotaviral (Rotarix, Rotateq) protejează împotriva diareei produse de rotavirus. Este administrat oral, în două sau trei doze, la interval de minim 4 săptămâni, începând cu primele 6 săptămâni de viață.
• Vaccinul Varicelic (Varilrix, Varivax) protejează împotriva varicelei (boală cunoscută popular - „vărsat de vânt”), se realizează cu vaccin viu atenuat și se face începând cu vârsta de 9 luni. Se administrează în două doze, la 6 săptămâni distanță. Varicela este extrem de contagioasă și poate duce la multe complicații: suprainfecții la nivel cutanat, pneumonie, sindrom Reye, până la exitus.
• Vaccinul Meningococic (Nimenrix, Bexsero, Trumenba) protejează împotriva meningitei și septicemiei provocate de Neisseria meningitides grup B.
• Vaccinul împotriva encefalitei date de căpușe (FSME Immun) se poate administra copiilor între 1 și 15 ani, în 3 doze, asigurând o protecție de cel puțin 3 ani. Reacțiile adverse sunt minime la locul injectării (durere, înroșire ușoară).
• Vaccinul Hepatitic A (Havrix, Avaxim) se realizează contra „bolii mâinilor murdare”, asociată virusului hepatitic A. Se administrează intramuscular o singură doză, necesitând revaccinare după 6 - 12 luni.
• Vaccinul antigripal (împotriva gripei) – se poate administra anual, începând de la vârsta de 6 luni. (8)

Vaccinarea copiilor cu boli cronice

Copiii diagnosticați cu o boală cronică sunt mai vulnerabili și au nevoie de protecție suplimentară, prin comparație cu un copil sănătos. Pentru aceștia se aplică Calendarul Național de Vaccinare, însă se analizează atenți situația la momentul fiecărei vaccinări, împreună cu medicul. Astfel, sunt prevenite posibile infecții grave și complicații ce ar dăuna evoluției pacienților cronici. (9)

Contraindicațiile vaccinurilor

Vaccinurile vii cu agenți infecțioși atenuați sunt contraindicate:

• Persoanelor cu sistemul imunitar afectat (de la naștere, indus medicamentos, imunodeprimat HIV, prin transplant de organe, etc.). Vaccinurile pentru oreion, rujeolă, rubeolă, varicelă, herpes, febră galbenă sau tuberculoză nu trebuie utilizate în general la aceste persoane, dar pot fi luate în considerare de la caz la caz;
• Copiilor care au avut reacții puternice (convulsii) la administrarea primei doze de de vaccin împotriva tusei convulsive;
• În caz de sarcină sau alergie la neomicină, kanamicină, streptomicină, proteine din ou;
• Temporar, în cazul febrei, prezenței altor infecții, tratamentului cu cortizon, etc. (10)

Înainte de vaccinare, se raportează medicului orice problemă de sănătate.

Statistic

În România, rata de vaccinare a scăzut cu 10% în ultimul deceniu pentru multe dintre acestea (de exemplu, pentru vaccinul ROR efectuat la 1 an) și se observă o descreștere a vaccinării în mai multe țări din Europa, în mare parte din cauza răspândirii de informații false și neverificate științific în presă. Cu toate acestea, virusul nu respectă granițele naționale, iar vaccinarea este una dintre cele mai eficiente modalități de prevenție pentru multe boli infecțioase cunoscute în prezent. Vaccinarea previne 2-3 milioane de decese pe an, iar alte 1,5 milioane ar putea fi prevenite. (7), (11)

Din 1974, acoperirea globală cu vaccinuri pentru prevenirea tuberculozei, difteriei, tetanosului, pertussis, poliomielitei și rujeolei a crescut de la <5% la 86%. Poliomielita este aproape eradicată. (10)

Beneficii

Beneficiarul vaccinului obține protecție directă, însă își protejează și familia, prietenii ori alte persoane care au nevoie de aceasta, blocând răspândirea în comunitate. Persoanele imunodeprimate (de exemplu, prin cancer), persoanele în vârstă, sugarii prea mici pentru a fi vaccinați, femeile însărcinate sunt beneficiari indirecți ai vaccinării comunitare. Protecția comunității oferită de programele puternice de vaccinare pentru copii și adulți este crucială pentru menținerea și îmbunătățirea sănătății tuturor. Din acest motiv, ar trebui acordat mai mult spațiu media experților în vaccinuri, pentru a răspândi informații bazate pe dovezi științifice și pentru a limita răspândirea temerilor nejustificate. (12)