Vaccinarea - critici de-a lungul timpului

Vaccinarea, deși considerată a fi una din cele mai mari inovații medicale, a atras încă de la începuturi în jurul său și numeroși oponenți, care au pus sub semnul întrebării etica, eficacitatea și efectele acestei practici profilactice.
Să vedem care sunt câteva dintre momentele în care practica imunizării a fost privită cu suspiciune și chiar cu dezacord strict.

Vaccinarea împotriva variolei, respinsă inițial

Prima încercare probată de vaccinare s-a petrecut la începutul anilor 1800, când Edward Jenner a demonstrat că inocularea substanței conținute în bășicile provocate de variola bovină poate proteja organismul uman de variolă.

Variola este o boală infecțioasă considerată a fi eradicată în prezent, dar care la acea vreme făcea ravagii.
Cum poate era și firesc, fiind vorba de o idee nouă și necunoscută maselor de oameni, Jenner s-a confruntat cu reacții stricte, care au venit atât din mediul politic, cât și religios, social și chiar științific.
În momentul în care, câțiva ani mai târziu, în Marea Britanie a fost adoptat un act oficial care impunea  obligativitatea vaccinării copiiilor, reacțiile au devenit și mai potrivnice; au fost înființate organizații anti-vaccin care au organizat  ample proteste de stradă. (1)

Criza vaccinului DiTePer din anii 1970-1980

În anii 1970 au început să apară zvonuri răspândite atât în Europa, cât și în Asia, America și Australia, privind posibilele riscuri pe care vaccinul împotriva tetanosului, difteriei și tusei convulsive (DiTePer) le pun asupra sistemului nervos.
Au fost înființate organizații, au fost intentate procese și deși autoritățile medicale au negat posibilele efecte severe ale vaccinului DiTePer și au susținut siguranța acestuia, s-a constatat o scădere importantă a imunizării, tot mai mulți părinți refuzând vaccinarea. La această criză a contribuit foarte mult mediatizarea subiectului în presă. (1)

Problema Thiomerosalului

Strict legată de chestiunea vaccinării și a autismului,  la finalul anilor 1990, a apărut din partea opozanților vaccinurilor ideea conform căreia thiomersalul conținut de vaccinuri ar sta la baza apariției autismului la copiii. Thiomersalul este un conservant care conține mercur și era folosit în prepararea unora dintre vaccinuri.
Deși studiile de laborator nu au demonstrat faptul că folosirea acestei substanțe în cantități infime ar putea fi dăunătoare, unii producători de vaccinuri, cât și organisme de sănătate publică au dispus la eliminarea acestei substanțe din componența vaccinurilor, pentru a elimina orice controversă. Scandalul nu a fost stins cu adevărat nici până astăzi, pentru că încă se desfășoară studii care încearcă să demonstreze o corelație între substanță și autism. Mai mult, problema a fost mai degrabă existinsă, grupurile opozante concentrându-și atenția pe toxicitatea substanțelor conținute de vaccinuri, în general.(1,2)

Suspiciunea vaccinului antipolio versus virusul HIV

În 1999, un jurnalist britanic, Edward Hooper, a scris o carte numită The River: A Journey to the Source of HIV/AIDS, în care a lansat o ipoteză periculoasă: teribila boală SIDA ar fi transmisă de la maimuțe, la oameni, prin intermdiul vaccinului împotriva poliomielitei. Hooper explica faptul că vaccinul antipolio este făcut din celule provenite de la maimuțe infestate cu SIV, un echivalent al HIV-ului, în cazul primatelor. SIV, conform lui Hooper, se adaptează în organismul uman și se manifestă asemenea virusului HIV, cauzând în ultimă instanță SIDA.
Teoriile jurnalistului au fost combătute cu evidențe clare de către medici și oameni de știință, însă, cum era de așteptat, au fost intens mediatizate și au creat panică în rândul populației. (1)

Ofensiva homeopatiei și a remediilor naturiste

Vaccinurile sunt combătute în mare parte și de homeopați și naturiști, aceștia susținând toxicitatea vaccinurilor și eficiența remediilor naturale în ceea ce privește tratarea și vindecarea bolilor. Argumentele homeopaților sunt acelea că remediile naturiste sunt accesibile, nu produc efecte adverse, pot fi administrate la orice vârstă și nu conțin substanțe toxice. Susținătorii acestui mod de tratare a bolilor consideră că remediile naturiste pot înlocui cu succes vaccinarea, în multe dintre cazuri. Trebuie avut în vedere că remediile naturiste, deși pot funcționa pentru anumite persoane, nu pot înlocui medicina clasică și cu atât mai mult, imunizarea prin vaccinare nu poate fi pusă în balanță cu remediile homeopate. (6,7,8,9)

Critici religioase asupra vaccinării

Una din cele mai mari opoziții în ce privește vaccinarea vine din partea cultelor și religiilor, care privesc adesea cu un ochi suspicios vaccinarea. Această atitudine rezidă din faptul că în prepararea unora dintre vaccinuri este  folosit țesut uman, cât și din faptul că medicamentele sunt considerate de unii credincioși ca fiind o dovadă de neîncredere la adresa divinitățiii și că ruga este cel mai bun panaceu.
Mai mult, din câte se pare, reprezentanții religioși au aderat întrucâtva la controversa legată de vaccinul ROR și autism și se folosesc de influența pe care o au în comunitățile în care slujesc pentru  a sfătui oamenii să nu-și vaccineze copiii.
Sunt exemple numeroase în toată lumea în care au izbucnit epidemii în comunități religioase și asta pentru că numărul persoanelor nevaccinate era foarte mare.

Ipotezele lui Edward Hooper privind vaccinul antipolio și virusul HIV au avut un ecou intens în rândul comunităților religioase islamice din Pakistan, Afghanistan și Nigeria, care s-au opus vehement vaccinării, considerând-o o uneltire a Occidentului și o amenințare la adresa sănătății lor. Conflictul a fost atât de sever, încât nu a putut fi rezolvat decât prin intervenția reprezentanților UNICEF și ai Organizației Mondiale a Sănătății.  (1)

Biserica Ortodoxă Română nu are o poziție oficială în ceea ce privește vaccinările, însă diverse organizații de factură creștin-ortodoxă și-au exprimat părere cu privire la nocivitatea campaniilor de vaccinare, îndemnând credincioșii să nu-și vaccineze copiii. Mai mult, numeroase persoane militante din rândul religiei majoritare în România au reacții vehemente împotriva vaccinării și răspândesc ideile lor prin intermediul a numeroase bloguri și site-uri. Argumentele ortodocșilor care se opun vaccinării au zone comune cu ale opozanților din toată lumea: complotul economic al firmelor farmaceutice, nocivitatea substanțelor din vaccinuri, riscurile vaccinului ROR. Mai mult, anumiți lideri de opinie religioși din rândul ortodocșilor, au pus în opoziție ideea de vaccin cu cea de creștinătate. (3)

Nu doar vaccinul ROR s-a întâlnit cu opoziția credincioșilor, ci și vaccinul HPV. În 2008 s-a desfășurat în România o campanie de vaccinarea a fetițelor împotriva virusului HPV, cauzator de cancer de col uterin, inițiativă care a fost un eșec de proporții din cauza refuzului părinților de a-și Vaccina copiii. Acest fapt a fost cauzat în primul rând din lipsa unei campanii de informare care să pregătească vaccinarea, cât și prin contribuția ideilor răspândite de activiștii religioși.


Nu putem îngrădi în vreun fel dreptul la libera exprimare și e necesar să fim rezonabili în fața unor opinii diferite de modul nostru de a privi lucrurile, dar e esențial să filtrăm bine informația cu care intrăm în contact și să deosebim adevărul științific de cel susținut de diverși poli de gândire.
ROmedic susține necesitatea vaccinării și vă invită să parcurgeți, dacă nu ați făcut-o deja, toată seria de articole pe această temă.