Agorafobie - grup de suport

natalia, chiar te rog, daca poti sa-mi dai numele terapeutului tau! multumesc inca o data!

Mariuca

Vrei sa ma pun in genunchi inaintea ta sa nu mai insisti cu mesajele private?

Buna ziua,

pentru Verticala, numele terapeutului este Dumitrescu Andrei -cabinet Equilibrium, numar de mobil : 0722.33.87.62.Cabinetul este situat în P-ta Alba Iulia, iar programul de lucru al psihoterapeutului este foarte flexibil. Iti doresc din tot sufletul sa-ti fie de folos !
Administratorul de site CHIAR NU POATE FACE NIMIC CU ACEST DOMN filippmarius ? Exista destule posibilitati sa-i suprime mesajele, caci fiecare Forum areun regulament sever si trebuie respectat !

Va doresc tuturor sa aveti o saptamâna cât mai bunà si cât mai putine probleme de sanatate ! Toate gândurile bune !

Buna ziua tuturor.In sfarsit pot sa va scriu si ceva de bine.Am inceput sa ma deplasez(fara masina)pe distante din ce in ce mai mari, nu imi este chiar usor dar pe masura ce merg, picioarele nu-mi mai tremura atat de tare si nu mai am acea senzatie acuta de lesin.Stiu ca expunerile dese reprezinta cheia reusitei si din acest motiv indraznesc sa visez frumos ca va veni si momentul cand voi traversa o intersectie dar...vom vedea!Am tinut sa va impartasesc bucuria mea pentru ca sunt constienta ca desi pentru unii pare o banalitate, voi intelegeti perfect ce simt.MARIUCA te asteptam cu vestI, sa va ajute Dumnezeu sa depasiti cu bine problema sotului tau.Multa sanatate va doresc.DANI ce mai faci?Esti bine?Va pup

Bravo Raluca ! Felicitàri ! Ai intrat pe "culoarul" spre finala "cursei."...pasii sânt mici dar foarte importanti. Vei ajunge curând sa depàsesti toate "barierele" care-ti stau în cale si viata va fi mai frumoasà ca înainte.Acelasi lucru astept si eu si va doresc tuturor.Màriuca, Dani, Azi, Verticala, cum o mai duceti ? ce vesti aveti ? Sa dea Dumnezeu sa fie numai bune !

Buna fetelor.Ma bucur sa citesc si vesti bune.Raluca, ma vad pe mine acum cateva zile cand ma bucuram ca am reusit sa plec din casa fara sa ma mai gandesc ca se poate intampla ceva rau, dar in inima mea la finalul drumului tot era ceva care ma chinuia, nu stiam daca va fi la fel si cu alta ocazie...ceva nu imi dadea pace, credeam ca nu pot reusi mereu.Pe mine caldura asta ma da peste cap, si desi imi place vara, la mine s-a instalat o teama ca daca ma expun prea mult cand e soarele puternic, poate patesc ceva, eu stiu ce sa spun, de unde mai e si teama asta?Mai am senzatia ca imi fuge pamantul de sub picioare(mai rar insa), si senzatia aceea de plutire, in general cand am o zi mai agitata.Continui cu pasiflora, seara la culcare, ceaiuri de sunatoare si roinita, drept sa spun nu stiu daca au vreun efect major, dar asta e ce pot face deocamdata.
Mariuca, ai vesti mai bune?Daniela, tu ai incercat medicatie naturista, biorezonata?Poate am mai scris, dar acum doi ani pe cand umblam disperata sa vad de unde vine problema mea, am incercat sa fac analiza SCIO.Stiu ca au mai fost si altii si erau incantati cat de performant e aparatul.Tratamentul e putin mai scump, sedintele pentru metabolism(cum mi-au fost recomandate mie), sau echilibru energetic, la fel, dar am auzit ca poate vindeca si boala asta.Atunci mi s-a recomandat un consult la tiroida si tratament cu minerale.Am luat-o de la capat cu investigatiile si am ajuns de unde am plecat.Cat mai putin stres, dar nu stiu cum se poate in ziua de azi fara...Sanatate va doresc, si vesti cat mai bune!

Draga Dani, am fost si la Scio, la biorezonantà, bioenergie, .nu cred ca mi-a "scàpat" ceva în 5 ani de cautàri si suferintà.concluzia finalà, chiar a celor de specialitate este ca tot organismul îsi va reveni în final, cu fortele lui.nu prea mà încântà sa-mi "astept" organismul dar nu am încotro.este o probà de multà rabdare, cunoastere, aprofundarea propriului subconsient si de schimbarea unor "directii" care ne-au adus aici.Cale lungà dar o iau ca o lectie de viatà si încerc sa trag învàtàminte, sa nu mai repet greseli, atât cât pot.Toate disciplinele medicale au aceeasi lozincà : FARA STRES ! Stim si singuri dar cum putem evita, càci acest stres este însàsi viata de zi cu zi ! De evitat nu putem dar încercàm o nouà educatie si viziune, un fel de readaptare la mediul înconjurator.cam atât putem face si deja este foarte mult. Va doresc o seara linistità !

buna natalia,
am fost la andrei o data dar din pacate imi ia aproape o ora si jumatate sa ajung la cabinet si am preferat sa caut ceva mai in zona

multumesc frumos pt recomandare!

Daniela iti multumesc mult pentru incurajari si pentru cuvintele frumoase, conteaza enorm pentru ca stiu ca sunt din partea unei persoane care a trait aceasta stare in care ma aflu eu acum si cu o ambitie demna de toata admiratia ai reusit s-o depasesti.Dani, exact aceleasi ganduri ma macina si pe mine:daca maine nu va ma fi la fel de bine ca astazi?Dar va veni si ziua cand vom reusi sa combatem aceasta teama care ne urmareste la fiecare pas!O zi frumoasa va doresc!

Buna seara tuturor,

Felicitari pentru progrese.

Multumesc pentru incurajari. Operatia s-a amanat deocamdata, asa ca suntem intr-o stare de asteptare si incertitudine. Sper sa ne ajute Dumnezeu sa nu fie nimic serios. Oricum sunt nelinistita desi incerc sa imi tin anxietatea in frau.

Am fost cateva zile la mare si desi nu am plecat singura am avut prilejul sa fa destule expuneri. M-am bucurat sa remarc usurinta cu care m-am deplasat singura, peste tot pe unde am avut nevoie, am traversat chiar si intersectii.

As zice ca sunt pe drumul cel bun dar uneori ma incearca si pe mine un fior de spaima: "Daca data viitoare sau peste un timp imi va fi imposibil sa fac toate acestea?" Adevarul este ca se poate intampla dar la fel de posibila este si viceversa.

Verticala in ce zona locuiesti?

Numai bine

Felicitari Mariuca, vezi ca se poate sa ne intelegem, dupa cum am inteles de problemele tale fiind o umilinta pentru tine, iti doresc mult curaj si in acelasi timp iti accept agresivitattea ascunsa.

militari, drumul taberei, cotroceni... cam astea ar fi zonele ok pt mine din punctul de vedere al accesabilitatii

multumesc!

Buna ziua tuturor.Ce faceti fetelor?Sunteti bine?Mi-as dori tare mult sa mai aflu vesti de la voi.Din pacate eu trec din nou prin acea perioada grea cand imi tremura cumplit picioarele, sunt foarte moale iar durerile de cap iar au aparut.Nu stiu ce sa mai spun, cand incepusem si eu sa sper ca va fi bine...iar o iau de la capat!Va doresc o saptamana frumoasa si sper sa aveti vesti mult mai bune decat ale mele.Va pup

Buna ziua fetelor.Raluca vad ca si la mine revin problemele, dar nu cu aceeasi intensitate.Observ ca atunci cand nu mai sunt atat de atenta la ele le suport mai usor.In schimb parca sunt in alerta, am o stare de agitatie inexplicabila, iar cand plec de acasa dispare pentru scurt timp.Schimbarile de vreme le simt mai mult ca altadata, probabil si circulatia periferica e de vina.Citisem mai demult ca atunci cand se instaleaza panica mai ales in intersectii sa gasesti ceva de facut, sa vorbesti la telefon, sa ai un obiect in mana(o cheie, o revista, etc), dar vad ca la mine nu e de fiecare data la fel.Uneori uit ca trec prin intersectii, ca traversez strazi late si e totul normal.Alteori ma cuprinde panica de acasa sau la mica distanta de locul acela.Nu stiu nici eu cum sa mai fac sa fie totul normal.Si de durerile de cap nu am scapat nici eu, le-am pus pe seama caldurii, a schimbarilor bruste de vreme.
Daniela, Verticala ce mai faceti?Mariuca sper ca ne dai vesti mai bune.Sanatate multa

Bunà ziua dragelor,
abia asteptam sa va scriu...saptamâna trecutà a fost " amestecatà", cu zile mai bune, cu mai multe zile proaste, cu dureri localizate în zona lombarà...durerile sânt pentru mine ( si pentru oricine ) un mare stres atunci când dureaza o perioadà îndelungata si când nu prea am ce le face.oboseala pe care o am de ani de zile mà face sa am zile foarte dificile iar càldurile "îmi pun capac" ! Sâmbatà mi-a fost tare ràu din aceleasi motive : durere lombarà dar duminicà, am avut ce-a mai mare surprizà dupà 5 ani de chin : am mers în 2 mari suprafete aglomerate ( Real -Pallady) si Sun Plazza, FARA AMETEALA !!! Eu care mà chinui de atâta vreme, cu toate metodele si terapiile posibile, care pierdusem încrederea în recuperarea mea si în alt mers al subconstientului, iatà ca mi-a raspuns la stradaniile de dialog intern pozitiv, la nenumàratele lecturi de specialitate facute si la convingerea ca odata si odata voi putea sa ies "la luminà", sa depasesc acest impas si sa ma simt din nou.LIBERA ! Asa m-am simtit duminicà, LIBERA dar farà sa mà "imbàt" cu reusita asta si sa cred ca, gata, s-a rezolvat...am ràbdare în continuare ( am ajuns "specialistà" la rabdare) si lucrez cu mine permanent fiind convinsà ca acest "învàt" al creierului, are si "dezvàt" si ca am ajuns cu aceste probleme, din anumite cauze, conjuncturi, greseli de gândire, comportament, perceptie.multe.Este mult de lucru dar fac tot ce am învàtat si încà mai am enorm de multe de stiut.Imi pare ràu ca nu ati avut rezultatele pe care le asteptati dar, asa cum v-am spus, sânt multe de corectat si învatat dar veti vedea ca se poate reveni la o stare normalà...eu am fost printre ultimii care credeau asta si totusi, se poate...nimeni nu poate spune când dar corpul are mecanisme foarte bine puse la punct si atunci când ajunge sa-si punà "rotitele" în armonie, încep si rezolvàrile problemelor.Raluca draga, durerile de cap sânt specifice nouà si totul este un lant, asa ca se vor ameliora odata cu celelalte stàri...Dani, ai dreptate, schimbarile de vreme sânt mai dificile pentru noi decât pentru ceilalti, sântem un "barometru" mult mai sensibil si asa vom ramâne iar vremea de la noi nu ne ajutà deloc.Màriuca, Vericala, unde sânteti ? Va doresc din suflet sa va fie mult mai bine în aceasta saptamâna si sa aveti parte de zile linistite ! Toate gândurile bune...

Unde este mariuca?nu am mai primit mesaje private, rugativa pentru ea sa apara pe forum, cred ca si-a revenit.

Buna fetelor.Ma bucur sincer pentru voi si pentru vestile bune, voi reprezentati exemplul viu ca se poate depasi aceasta stare.Bravo voua!Daniela as dori sa te intreb daca se poate, cand ai traversat la inceput intersectii mai late simteai ca ti se innegreste imaginea sau ca-ti tremura picioarele?Pentru ca eu asta simt si mi-e teama ca la mine este ceva mult mai grav si poate din acest motiv nu reusesc sa-mi inving teama!Nu stiu cum sa mai procedez ca sa fie bine!Mariuca, Verticala sunteti bine?Va doresc sanatate multa!

Dragà Raluca, la intersectii nici nu îndràzneam ca ma gândesc ca le pot traversa singurà.miscarea masinilor, a pietonilor, dimensiunile si viteza cu care se deplasau, toate erau modificate si nu numai ca îmi era frica dar îmi era si foarte ràu ! Eu am reusit, dupà multà vreme si "lucrare " cu mine, sa-mi linistesc destul de mult, interiorul si asa, putin câte putin, am început sa merg pe stradà, sa traversez mari intersectii, sa mà urc în tramvai, autobuz, etc., ma merg într-o piatà micà, într-un mic magazin.dar totul a fost GRADAT si a durat destul.este puterea fiecaruia si raspunsul pe care îl are subconstientul la ceea ce-i ceri.lucrurile sânt destul de complicate dar odata înteles "mecanismul", poti face progrese mici, apoi mai mari si în final sa poti stàpâni aceasta stare internà care nu dispare definitiv dar o poti TU comanda pe ea ! Poate îti par "clisee" cele scrise de mine dar îti spun din multà suferintà, din multà lectura de specialitate si din multe ore de terapie.Teama nu se poate învinge, cu teama trebuie sa te.împrietenesti, SA NU-TI MAI FIE FRICA DE FRICA !!! Pare o prostie dar asa este.Orice vrei sa ma întrebi, nu ezita, raspund cu multà întelegere si din tot sufletul. O zi cât mai bunà va doresc tuturor !

Daniela iti multumesc foarte mult pentru raspuns.Sincera sa fiu abia asteptam sa aflu cum a fost in cazul tau.Ce frumos suna "a fost"!Tare mult mi-as dori sa vorbesc si in cazul meu despre aceasta problema la timpul trecut!Cuvintele tale nu par absolut deloc "clisee" ci dimpotriva, toate aceste lucruri le-am discutat la terapie, insa problema mea cand sunt in fata unei intersectii este aceea de a nu fi penibila facand vreun gest de teama sau chiar mai rau, de a nu parea ciudata si nu pot depasi aceasta bariera.Stiu totodata ca important este sa-mi ating scopul si nu ce gandesc oamenii dar cu teoria stau bine insa cu practica...!Poate va veni momentul cand nu-mi va mai pasa ce cred oamenii si cum ma percep si voi reusi sa-mi canalizez atentia asupra a ceea ce ma intereseaza.Iti multumesc inca o data pentru toate cuvintele frumoase.

Raluca dragà, la terapia pe care o faci, nu-ti vorbeste despre "stima de sine" ? lipsa de încredere, iubirea si grija pentru propria persoana, teama de ceea ce zic ceilalti, este specificà nouà. Eu cred ca ar trebui sa "scotocesti" mai adânc în fundul sufletului tàu si sa vezi unde, când a început neîncrederea, lipsa de consideratie pentru tine, aprecierea la valoarea care o ai.Ce-ti spun eu tie acum, pentru mine au fost "chinezàrii" toatà viata, habar n-am avut ce vroiau sa spunà ce-i care-mi ziceau "iubeste-te pe tine " ! Ce-i aia, iubeste-te pe tine ? ce sa fac ? mà spàl, ma îmbrac, nu arat ca din "epoca de piatrà", mai mult ce sa fac ?.am aflat abia anul trecut de la canadieni si de la belgianul cu CD-urile. Ideea era ca i-am pus pe toti înaintea mea, pe toti i-am iubit mai mult decât pe mine, eu n-am existat, am fost doar pentru toti, mai putin pentru mine si asa am adunat multe suferinte emotionale, am "înghitit" tot ce nu trebuia caci nu-mi pàsa de mine ci de cred si simt ceilalti.Când spun ceilalti mà refer la familie, prieteni, colegi de servici, cunostinte, vecini.mi-a fost grijà ca Ei sa nu sufere, Ei sa se simtà bine, eu.nu conta ! Am înteles târziu, multe nu se mai pot întoarce, trecutul nu-l mai poate schimba nimeni dar, acum stiu ca EU sânt un OM si merit respect, consideratie si sa fiu tratatà asa cum sânt, nu umilità, înjosità si desconsideratà ! Pozitia corpului meu a fost mereu putin aplecatà în fata.acum am aflat ca asta denotà lipsa de stimà pentru sine ! Acum merg cu coloana dreaptà, fiecaruia îi spun ceea ce cred, politicos dar "la obiect" ! Nu mai "tin " nimic în sacul meu interior ! Este o transformare de care mà mir si eu dar daca nu o fac acum, nu voi reusi sa revin niciodata la normal ! Greseala pe care am fàcut-o eu si cred ca o face marea majoritate este ca ne preocupàm de reactiile =simptomele noastre în loc sa gasim cauza care le-a provocat ! Trebuiesc multe schimbàri în gândire, conceptie, comportament.nimeni nu stie mai bine ca mine, ca NU-I USOR ! dar numai asa putem redeveni niste oameni farà probleme ! Nu sântem bolnavi ci doar avem probleme emotionale care trebuiesc rezolvate ! O altà gresealà de gândire este si faptul ca vrem sa fim "ca înainte" dar tocmai aici este "capcana" caci, asa cum am fost "înainte", ne-a adus aici, acum !!! Deci, ceea ce a fost "înainte ", a fost gresit pentru noi si aici trebuie remedirea.Nu as vrea sa creada cineva ca sânt vreo specialistà sau ca dau sfaturi ci pur si simplu va scriu din tot ceea ce am pàtimit eu, din multi ani de suferintà, din umblat de nenumàrati medici, din foarte multi bani aruncati inutil, din disperarea mea, a familiei, dintr-o perioadà de viatà care a fost un cosmar.Nu sânt nici acum în vreo "mare formà" dar nici pe departe asa cum am fost si nici nu voi mai fi ! Va doresc tot ce poate fi mai bun si mai ales, nu pierdeti încrederea în corpul vostru ! La momentul prielnic, và va raspunde la tot ce ati cerut.

Buna tuturor,

Va multumesc mult ca va ganditi la mine. Din fericire eu si sotul meu am trecut cu bine peste acea incercare. Interesant este ca in aceasta perioada agorafobia a stat departe. Am traversat strazi late, am mers cu mijloace de transport in comun sau pe jos oriunde am avut nevoie., am vorbit cu doctori, am fost zilnic la spital si toate astea fara ca nivelul de anxietate sa creasca.

Am observat insa ca, dupa ce criza a trecut, desi fobiile nu au revenit am o oarecare anxietate atunci cand traversez strazi late. Dupa cum spuneam, Raluca, atunci cand sunt anxioasa prima spaima care revine este legata de traversarea strazilor largi. Nu ai nimic serios decat ceea ce stii deja ca ai. Toate simptomele pe care le descrii le-am avut si eu candva si la momentul respectiv erau invalidante dar este posibil sa le depasesti.

Felicitari Natalia pentru schimbarile in bine, felicitari Dani pentru progrese, chiar daca sunt punctuale.

Verticala, din pacate, nu iti pot recomanda pe nimeni in zonele respective.

Numai bine

bine ai revenit Mariuca, ma-m rugat sa te faci bine si tu si sotul tau, ma bucur caci nu acorzi importanta fobiei tale, incearca sa treci peste aceasta frica, toti cei de mai sus sunt de sprijin moral dar ipocriti uneori, vor sa vorbeasca cu ce e obisnuit si nu suporta ceva nou.

Danielanatalia, stimate

Imi dedic timp cu voi in cap cu Mariuca(care se trezeste ca eu sunt un inamic al ei), nu-mi place educatia invataturilor voastre si mai va sustineti in problemele voastre, ma refer la fobia de obiect sau situatii.Va citesc postarile de mult timp si astept cu nerabdara sa vad ce vi se intimpla posedatiilor.Fie ca voi sa fiti vesnic fobici iar eu pacalewsc fobia, va rog numai creati o lume a frici(este primul simt puternic si ultimul simt), experientele voastre si chiar manifestarile voastre ma uimesc.

Buna ziua tuturor.Daniela intr-adevar starea in care am ajuns a rezultat si din lipsa increderii in propria persoana, a felului meu de-a fi, insa nu as putea sa dau vina strict pe acest lucru.In cazul meu, totul a inceput in timpul pregatirilor pentru examenul de licenta, perioada in care nu ma recunosteam:plangeam din senin, tremuram, imi simteam picioarele moi, aveam dureri de cap si dupa ce s-a terminat examenul, a doua zi nu am mai putut iesi din bloc, bineinteles nestiind ce se intampla cu mine(acum cand scriu acest lucru ma trece un fior, pentru ca s-a intamplat acum 4 ani exact in aceasta perioada).Ceva s-a petrecut, poate la nivelul creierului, nu pot sa-mi dau seama ce anume, cert este ca in perioada cand luam tratament eram foarte bine(primele 2-3 luni) deci ceva se regla prin acele medicamente.Dar ce anume?!Daniela tu in acest moment iei vreun tratament?Mariuca ma bucur din tot sufletul pt. tine si sotul tau si felicitari pentru ambitia de care dai dovada.Va doresc toate cele bune

Revin pentru ca tin sa mai precizez un lucru:sunt constienta ca aceasta problema se va rezolva cu timpul si stiu ca exista probleme mult mai grave, nu are sens sa va dau eu exemplul pentru ca il stiti si voi.Va pup

Buna ziua fetelor,
mai întâi vreau sa-i spun Màriucài, ca mà bucur mult pentru ea si sotul ei ! Nimic nu este mai important ca sanatatea ta si a celorlalti caci asa se instaleaza o stare de liniste interioarà.Raluca, eu NU am luat nicio data tratament medicamentos, am încercat doze mici, recomandate de medic dar mi-au facut ràu si am înteles ca pentru problema mea, nu am ce pastilà sa închit...La nivelul creierului tuturor celor care trecem prin aceste stàri, se petrece o modificare chimicà dar ea a apàrut tot din cauze emotionale asa ca va reveni la normal în momentul când vom stii unde sa punem "degetul pe ranà", care este de fapt adevarata sursà a problemelor noastre.V-am scris ce realizari am avut în ultimul timp ca azi dimineata sa ma trezesc cu simptomele unui "frumos" atac de panicà dar care am reusit sa-l tin sub control, dupà un timp destul de îndelungat, acum ramânând doar ameteala puternicà si.sânt la servici ! Tainele subconstientului sânt extrem de bine ascunse chiar si pentru noi.încercàm alàturi de terapeuti sa descifràm aceste "coduri" secrete.ràmâne de vazut pentru fiecare, când si cum vom reusi...
Pentru Filippmarius : întâi de toate ar trebui sa înveti sa scrii corect, apoi sa-ti faci alte preocupàri mai utile pentru vârsta pe care o ai si nu în ultimul rând, un control psihiatric.
Dragele mele, va doresc sa va fie în fiecare zi, mult mai bine !

Buna seara fetelor.
Mariuca, ma bucur ca ai depasit hopul, sper ca in continuare sa te bucuri de soare si de clipe minunate, in masura in care poti reusi sa te mentii pe linia de plutire.Eu ma simt cam ametita si cred ca e din cauza vremii(ploua de doua zile).Incerc ca in fiecare zi sa ies cat mai mult din casa, acum ca a venit si sotul dupa atatea luni de stat departe de casa.Probabil e si asta un factor care imi da echilibru, ma simt in siguranta atunci cand mergem impreuna in spatii mari sau cand traversez strazi care altadata mi se parea ca trebuie sa le ocolesc.Dar nu vreau sa ma gandesc la timpul acela cand iar voi fi nevoita sa plec singura si sa imi repet ca nu se poate intampla nimic rau.Sunt intr-o lupta continua cu mine insumi cu modul catastrofal poate zic eu de a gandi, acel mod negativ (nu intotdeauna dar in proportie de aprox 60 la suta sa ma exprim asa).Daca in copilarie am trecut mai usor peste probleme, am suportat mai usor anumite lucruri nu stiu de ce acum le dau o importanta asa mare.Frica de a nu avea nu stiu ce boala, noptile in care ma trezesc crezand ca imi sare inima din piept, acei 2 ani dupa atacul acela urat de panica in care mi se inmuiau picioarele pe strada si mi se punea un nod in gat...Daniela ai dreptate in privinta modificarilor chimice la nivelul creierului, de aceea si medicii intervin cu medicatia corespunzatoare.Am observat, cel putin aici medicii au o anumita lista cu medicamente standard(xanax, lexotan, fevarin, etc).Nu au timp, nu au dorinta sa te inteleaga, Am patit cand am fost la cabinet.Au spus ca sunt pe fondul unui stres prelungit manifestarile mele, iar daca nu suport medicatia sa incerc ceva naturist.Cam lent isi fac efectul dar eu tot mai sper ca pot reveni pe linia de plutire.
Raluca ce mai faci?Spuneai mai demult de perspectiva, dorinta de a avea un bebe.Ar fi ceva minunat. Verticala tot departe de casa esti?Numai bine va doresc tuturor !

Buna fetelor.Dani, crede-ma ca te inteleg perfect pentru ca si eu sunt in aceeasi situatie, sotul meu este plecat de 6 luni si in sfarsit saptamana viitoare vine acasa, asa ca, referitor la intrebarea ta, poate ajuta Dumnezeu si va voi da o veste buna lunile urmatoare.Deocamdata trag de mine, iar ieri cand am mers in piata, am "pupat" un atac de panica de toata frumusetea insa mi-am revenit incet-incet, dar stiti si voi ce stare sufleteasca am avut dupa aceea.Desi nu reusesc sa-mi explic pentru ca, in urma cu doua zile, am fost singura in Carrefour, fara probleme, dar asta este, multe nu pot fi explicate!Daniela esti bine?Verticala ai inceput sedintele de terapie?Va doresc o zi cat mai frumoasa!

buna dimineata!
eu ma simt asa de minunat ca mi-e si frica sa spun:))
continui cu terapia cognitiv comportamentala pt ca la mine functioneaza foarte bine, este incredibil cum mi s-a schimbat perspectiva asupra lucrurilor si nu ma mai consum din orice si nu mai dau importanta parerilor celorlalti despre mine... of, si cat m-am chinuit sa fac chestia asta inainte dar singura nu am reusit si chiar ii spuneam psihoterapeutului meu asta si mi-a zis ca prima greaseala pe care o fac oamenii fara pregatire este sa-si nege trairile: nu trebuie sa simt asta! de acum incolo nu mai imi pasa! sunt lucruri mult mai importante in lume si eu ma consum dintr-un nimic!!!

toate aceste incercari nu numai ca nu ajuta dar creaza si o frustrare extraordinara care ulterior se rasfrange tot asupra noastra... am ramas fara cuvinte pt ca la mine cel putin, chiar asa a fost... am incercat sa minimizez si sa ignor semnalele pe care mi le transmitea organismul si am ajuns rau de tot...

daca ma uit unde eram acum trei luni si unde sunt acum... nu-mi vine sa cred!!

asa ca ma duc in continuare la el chiar daca si-a schimbat cabinetul si fac o ora si ceva pana ajung:)

mariuca - ma bucur tare mult ca sunt lucrurile ok pt sotul tau dar cel mai mult ma bucur ca ai reusit sa "manageriezi" astfel incat sa nu se declanseze anxietatea... bravo tie!

va pup si va doresc multe zile frumoase!

Buna tuturor,

Verticala mi se pare nemaipomenit ca ai asa o stare buna. Ai dreptate, terapia functioneaza. De fapt cred ca psihoterapia este cea care "makes a difference". Medicatia este importanta si uneori absolut necesara dar imi mentin parerea ca terapia este cea care produce schimbarile si previne recaderile.

Dani imi pare rau ca nu poti face terapie. Apropo de medicatie nu stiu ce ai incercat tu dar exista si antidepresive care sunt usor de tolerat si sunt extrem de eficace. Cipralexul este unul dintre ele.

Raluca, Daniela ce mai faceti?

Si eu cred ca este un amalgam de cauze emotionale, chimice si genetice. A devenit destul de evident pentru mine ca exista o anumita predispozitie pentru tulburarile de anxietate si ca va exista mereu o anumita vulnerabilitate. Dar cred ca toti avem punctele noastre slabe, important este sa le putem gestiona in favoarea noastra.

Numai bine