Agorafobie - grup de suport

Raluca imi pare tare bine ca esti mai bine. Sa stii ca si eu am o problema cu traversarea spatiilor largi si daca anxietatea este mare nu pot nici sa ma deplasez de-a lungul unor strazi largi. De chestia asta nu am scapat desi nu mai sunt foarte agorafobica. Credeam ca este o ciudatenie a mea dar vad ca nu sunt singura.

Eu iti spun din experienta mea si a altora ca atacurile de panica nu sunt, ca sa zic asa, o contraindicatie pentru sarcina. Orice stare negativa poate avea efecte asupra fatului dar daca este continua si de durata. Si exista medicamente safe care pot fi administrate in timpul sarcinii, desi, dupa cum spuneam starea emotionala se modifica in bine. Ideea este ca daca iti doresti intr-adevar un copil si ai sustinerea sotului astfel incat pe parcursul sarcinii sa ai un sprijin si o ambianta calma si placuta in jurul tau cred ca totul va fi bine.

Verticala nu cred ca am spus ca psihanaliza nu m-a ajutat deloc. Nu as afirma niciodata asa ceva pentru ca ar fi neadevarat. II datorez un copil, la o varsta la care nu credeam ca se va mai intampla, relatii mult mai echilibrate cu cei din jur, o intelegere mai profunda si o acceptare a mea si a trecutului si as putea continua. Toate acestea s-au intamplat incet dar sunt durabile si nu exista comparatie intre starea pe care o aveam atunci cand am inceput terapia si cea de acum.

Nu am renuntat definitiv la terapie ci am luat o pauza.

Iti dau cu placere datele terapeutei daca imi dai o adresa de e-mail pentru ca nu stiu daca se poate trimite PM aici.

nu ca nu te-a ajutat deloc ci nu te-a ajutat in problema specifica a agorafobiei ( sau cel putin asa am inteles eu). multumesc inca o data!

mariuca iti multumesc pentru raspuns si as vrea sa te rog sa-mi spui mai exact in ce consta teama ta de a trece strazile mai late cum se manifesta si cum ai reusit sa treci strada singura.ai urmat vreun sfat ai anumite metode?iti multumesc

Verticala ai dreptate in privinta agorafobiei. Prin terapie mi-am ameliorat-o dar nu a disparut de tot. Tinand cont de ceea ce tintesti tu prin terapie, atat cat am inteles eu, cred ca terapeuta mea ar fi potrivita pentru tine. Este o persoana foarte empatica, cu experienta, desi nu in varsta (are aprox 45 de ani) si care nu are tendinta de a judeca si de a raspunde ostil oricat ar fi de provocata in sensul asta. Am apreciat, de asemenea, ca se implica activ in sedinta astfel incat nu are loc un monolog asa cum vazut ca se intampla la multi dintre psihoterapeuti. O sa iti trimit pe e-mail datele ei.

Raluca sa fiu sincera nu prea traversez strazi largi singura. Adica astept pana apar si alte persoane care traverseaza. Senzatiile pe care le am eu sunt ameteala, dorinta de a ma prinde de ceva, picioare moi si o senzatie de lesin. Chiar ma gandeam ca daca as putea sa ma tin de un cablu sau un gardulet atunci cand traversez nu as avea probleme. Este aiurea pentru ca mi s-a intamplat sa trebuiasca sa o iau pe tot felul de stradute laturalnice pentru a evita o astfel de traversare.

La tine cum este?

mariuca exact aceleasi senzatii le am si eu simt ca lesin vreau sa am pe cineva aproape dar nu o persoana straina ci doar pe sotul meu.daca sunt singura ocolesc cat pot pana gasesc o strada ingusta fac in fiecare seara incercari si simt ca incepe sa fie mai bine.merg in continuare la psiholog dar a fost sincera cu mine si mi-a spus ca asta depinde f.f. mult de mine.vreau sa te intreb ti s-a facut cu adevarat rau pe mijlocul strazii adica ai lesinat vreodata?eu una nu, dar tot imi este frica sa nu se intample.

buna fetelor! Raluca aceleasi senzatii le avea si mama mea in primii ani de boala dar acum aceste stari le are din ce in ce mai rar. Totusi intra in panica daca trebuie sa parcurga distante mai lungi singura. DA sa stii ca asta depinde ff mult de tine ptr ca autosugestia face minuni

Raluca trebuie sa fiu sincera si sa recunosc ca nu am traversat singura un bulevard de mult timp. Adica am asteptat mereu sa apara macar o persoana care sa traverseze in acelasi timp cu mine si in apropierea careia sa ma aflu. Bineinteles ca nu m-as fi agatat de persoana aceea dar un potential sprijin ma ajuta mental. Cu cat sunt mai anxioasa cu atat largimea strazilor pe care le pot traversa se micsoreaza.

Tu ai probleme doar cu traversatul? La mine cred ca este mai complicat decat la tine pentru ca eu nu pot merge de-a lungul unui bulevard daca nu sunt oameni in jur si nu sunt magazine unde eventual sa ma refugiez. Am senzatia ca o sa ma reped in strada in fata masinilor. Dar cred ca asta tine deja de TOC.

A uitasem de faptul ca nu ma simt ok daca ma aflu de o parte a unei strazi largi, pe care probabil ca nu as putea-o traversa si nu este nimeni pe acolo. Tu ai avut vreodata astfel de senzatii?

Oricum, felicitari ca desi iti este teama traversezi strazi largi singura, fara alte persoane in jur. Eu nu ma incumet, deocamdata.

Lumi mama ta avea in general asenzatiile acelea sau doar cand traversa spatii largi?

Verticala nu mi-ai dat adresa de e-mail. Te mai intereseaza datele terapeutei? Daca se poate trimite un PM de aici va rog sa ma invatati si pe mine.

buna mariuca,
am scris adresa in postul anterior dar acum cand il recitesc cum a fost postat, vad ca adresa a disparut :( poate e sters automat de catre admin deoarece regulamentul forumului interzice schimbul de emailuri? nu stiu ce sa zic... mai incerc acum sa scriu cu spatiu intre litere. daca nici acum nu merge...o sa ma gandesc la o solutie! tu aici nu poti sa scrii macar numele cabinetului si caut pe net si ma prind eu despre cine vorba din descrierea ta?! hm... chiar nu stiu cum sa facem, oricum merci mult de ajutor ma bucur ca nu m-ai uitat:)

buna mariuca.eu nu am probleme cand merg de-a lungul unei strazi largi atata timp cat stiu ca nu sunt fortata sa o trec.de exemplu merg normal pana in momentul in care se apropie o trecere de pietoni lata.in acel moment incepe teama si nu trec decat cu sotul iar daca sunt singura caut un loc cat mai ingust.dar sunt multumita deocamdata pentru ca la inceput nu ieseam nici din bloc neinsotita si era cumplit.acum merg singura pe strada dar nu trec prin spatii late.A, era sa uit ceva la fel de important:nu mai pot sa merg pe tocuri de f. mult timp dar macar sa treaca celelalte probleme si sa ramana doar asta.numai bine tuturor

Buna! Mariuca mama patea asa cand trebuia sa se duca la serivici sau in oras, de cele mai multe ori trebuia sa fie insotita de cineva ca intra in panica si aea senzatia ca va lesina.Acum slava Domnului nu mai pateste asa, senzatiile acelea apar doar daca parcurge o distanta mai mare cu masina de cateva zeci de kilometri. Numai bine

Verticala numele terapeutei este Daniela Irimia, telefon 0722682765. Poti sa ii spui ca o pacienta de a ei ti l-a dat, nu mi-as spune numele real aici. Oricum o sa o sun si eu sa ii spun ca este posibil sa o contacteze cineva.

Lumi deci mama ta are o agorafobie moderata acum. Eu zic ca este bine si asa. Si poate, cine stie, va scapa de tot de ea.

Raluca nici eu nu mai merg pe tocuri de mult pentru ca senzatia de ameteala si picioare moi se amplifica. Plus ca pe tocuri nu se poate merge repede iar asta imi dadea o senzatie de anxietate.

Numai bine

mariuca,

multumesc mult mult de tot. eu aveam deja nr ei de telefon de pe siteul de psihoterapie psihanalitica unde am mai selectat si alti psihanalisti ( catalina dragulanescu, virgiliu ricu si adrian monoranu) si oscilam la care sa ma duc. faptul ca am recomandarea ta ma ajuta in luarea unei decizii. ( pana acum aveam ca punct de reper articolele scrise de ei in diferite publicatii si cv-urile lor)
multa sanatate la toata lumea!

Buna seara.Ceea ce spune mariuca cu privire la gandurile negre pe care trebuie sa le alungam e foarte adevarat.Ce e mai rau, e faptul ca nu poti intotdeauna.Cineva spunea ca trebuie sa ai mereu ceva de facut, sa ai mintea ocupata cu ceva, sa uiti de problemele care te streseaza.Dar se poate mereu?Eu si acum am senzatia ca nu pot sa ma deplasez singura pe distante lungi, ma iau valuri de caldura si simt ca imi pierd echilibrul.Si nu pot controla teama asta intotdeauna.Sau in magazinele mari patesc la fel, mi-e teama sa nu lesin caci mi s-a mai facut rau si teama aceea s-a instalat deja.Si totusi nu se intampla intotdeauna.Voi la schimbarea vremii nu aveti stari ciudate sau sa zic mai bine schimbari de dispozitie sufleteasca, dureri de cap si o stare de tensiune, agitatie interioara?Asta este un dezechilibru hormonal, sau tine tot de anxietate?Sanatate multa !

Verticala cu placere. Ai sunat-o cumva?

Dani bineinteles ca nu iti poti controla anxietatea mereu. Daca a depasit un anume nivel starile o iau la vale ca un bulgare de zapada. Eu una nu cred in gandirea de tip american potrivit careia indiferent de situatie trebuie sa gandesti pozitiv si sa vezi totul in roz. Si nimeni nu trebuie sa se simta rusinat pentru ca la el nu functioneaza asta. Si mie mi s-a tot spus in decursul timpului ca trebuie sa imi controlez teama si atacurile de panica (ha!) si ca de fapt toate manifestarile mele sunt tampenii.

In sfarsit fiecare cu parerea lui. Insa desi nu cred in conceptul de gandire pozitiva mi se pare de bun simt sa incerci sa nu mai vezi lucrurile in negru ci in gri. Sa incerci sa te bucuri de lucruri marunte sau cel putin sa te detasezi de necazurile marunte, sa zambesti, sa visezi frumos, sa ii multumesti lui Dumnezeu pentru binecuvantarile lui si pentru ceea ce ai chiar daca nu este idealul. Asta poate face oricine si nu inseamna ca isi impune ceva. Si crede-ma ca ajuta.

Apropo de faptul ca dereglarile hormonale au influenta asupra tulburarilor emotionale stiu ca exista teorii in sensul acesta dar eu una nu am putut sa stabilesc niciodata o legatura.

Numai bine

Multumesc mariuca de raspuns.Ce bine ar fi sa putem infrunta temerile astea si peste noapte sa dispara tot ce tine de ele, sa te trezesti alt om, acelasi care erai odata...Sau trebuie sa ne invatam cu ele sa le acceptam si sa le controlam apoi?Nici eu nu am putut stabili o legatura intre tulburarile hormonale si starea de panica, probabil ca doar medicii pot spune asta.Cineva spunea ca e bine sa tii un fel de jurnal, sa iti monitorizezi fiecare intamplare mai deosebita, sa gasesti cauza si apoi sa incerci sa descoperi ce anume ti-a facut rau in aceea privinta.

buna mariuca,
nu, inca nu am sunat-o deoarece trebuie sa "mobilizez" niste resurse financiare ceea ce e destul de greu, mai ales ca am un bebe mic... poti sa-mi spui macar cu aprox daca sedinta este sub 100 ron sau peste suma asta?
inca o data, merci de ajutor!

Verticala atunci cand am renuntat eu era 90 RON/sedinta si nu cred ca s-a modificat.

buna tuturor.verticala faci foarte bine ca vrei sa mergi la psihoterapeut.eu am mers pana acum de 5 ori si nu-ti spun ca sa te incurajez dar la mine chiar a functionat.ma simt mult mai bine in sensul ca mi-am recapatat increderea in mine si nu mai privesc aceasta problema ca fiind sfarsitul lumii.chiar am curaj si simt ca evoluez.bineinteles ca 90% depinde numai si numai de noi dar ajuta si aceste sedinte.ai incredere ca vei reusi.numai bine tuturor

salutare tuturor citind mai sus am realizat ca aceste sintome le am si eu nu stiam ce se intampla cu mine pana sa citesc aici pe forum am varsta de 25 ani ma gandeam ca incep sa inebunesc.De vreo 3 ani am inceput sa simt o frica cu timpul usor usor a evoluat acum 2 ani in bucuresti am realizat ca nu puteam sa rezist ma sufocam si nu aveam stare in metrou la prima am coborat si am mers pe jos cu timpu am vazut ca si in maxi-taxi, aglomerati, tranvai nu puteam sa stau trebuia sa cobor sa ma linistesc la munca cu timpu drumul spre casa mi se parea un calvar simteam ca nu mai ajung acasa.am tinut secret toata treaba asta mult timp nici sotia nu stia avem un baetel de 3 anisori si sotia duminica imi zice sa ies cu ei la zoo in parc si mereu evitam imi gaseam ceva de lucru de teama a nu mi se face rau pe acolo am obervat ca daca beam 2-3 beri nu mai aveam aceste sintome si asa puteam pleca, cu timpu nici la magazin nu mai puteam merge si asa am inceput sa discut cu sotia sai spun ce se intampla cu mine as vrea sa imi spuneti si mie exista tratament sau ceva calmante daca sunt as vrea sa ma ajutati ca la un psiholog sa ajung e greu

Buna Luys,

Tratamentul, presupune, in general, psihoterapie si daca este nevoie medicatie. Inteleg ca psihoterapia nu este o optiune pentru tine, presupun ca din motive financiare. Totusi, din cate stiu se pot face sedinte de terapie si in spital in conditii de gratuitate (cel putin teoretic).

Tratamentul medicamentos poate fi foarte util in cazul unei anxietati severe insotita de manifestari invalidante dar fara terapie rezultatul este doar o amortire. Terapia te ajuta sa intelegi si sa internalizezi ceea ce se intampla, cauzele care genereaza anxietatea si te sustine in incercarea de a schimba ceva.

Parerea mea este ca sotia ta trebuie sa fie mereu informata cu privire la tulburarea ta. Sunteti impreuna in asta, nu poti depasi aceasta situatie decat cu sprijinul ei.

Numai bine

buna mariuca

la mine problema este ca nu pot iesi nu este financiara spunetimi va rog si mie niste calmante care sa ma ajute sa ies sa pot ajunge la un psiholog

Mobilizati-va si iesiti pana la un psihiatru, acela va va prescrie anxioliticele necesare, astfel incat mai tarziu sa puteti merge si la psiholog.Parerea mea este ca situatia nu e roz deloc, si nu vreau sa va sperii...Parerea mea este ca in faza asta trebuie sa gasiti un psihiatru, luati un bilet de trimitere si adeverinta de salariat sau similarul ei, si mergeti la medic.E aici un cerc vicios, nu puteti iesi pana la psihiatru, dar numai acela va poate prescrie medicamentele, ar fi nevoie si de psihoterapie, dar nici acolo nu puteti ajunge pentru ca nu puteti merge la un psihiatru.
Apelati la suportul familiei si mergeti la medic, ma si mir de unde ati avut atatea resurse sa rezistati pana acum, e de-a dreptul sadic ce ati facut cu Dumneavoastra.
Tratament exista, din fericire, dar trebuie sa-l si luati si mai ales sa consultati urgent un psihiatru, stati doar in Bucuresti, sunt destui pe acolo, ce mai asteptati?
Si mai este o chestie, medicamentele din arsenalul psihiatric se elibereaza doar de medicul de specialitate, nu de medicul de familie si nici atat la recomandarea cuiva.Cunosc cateva anxiolitice bune, dar va trebuie un diagnostic si numai dupa o anamneza riguroasa facuta de un specialist.
Succes!

Luys situatia nu este atat de disperata in sensul ca se poate ameliora mult. Eu sunt un exemplu. Si eu m-am aflat in situatia de a nu putea iesi din casa, nici macar insotita. Intr-adevar trebuie sa mergi la un psihiatru, exista si anxiolitice si antidepresive care cu siguranta te vor ajuta dar trebuie neaparat sa iti fie prescrise de catre un psihiatru.

Pulberedestele te contrazic si antidepresivele si anxioliticele pot fi prescrise de catre medicul de familie dar la aceasta varianta este intelept sa apelezi doar dupa ce ai fost la o consultatie le psihiatru si ai inceput un tratament care da rezultate in mod vizibil. Nu din masochism a stat Luys pana acum fara sa faca nimic. Eu inteleg perfect sentimentul lui de neputinta si chiar faptul ca a incercat sa tina in secret aceasta tulburare.

Luys poti merge undeva insotit? Fa un efort ia un taxi si mergi impreuna cu sotia ta la un psihiatru. Ti-l recomand cu mare caldura pe dr. Marinescu pe care il gasesti la Medicover Victoriei. Asculta cu mare atentie si rabdare si alege un tratament care sa ajute dar sa nu te transforme intr-un zombi.

De indata ce vei fi cat de cat echilibrat trebuie sa incepi terapia. Pana o sa fi capabil sa mergi singur, si o sa fii, te poate duce sotia ta.

Ai incredere, exista solutii.

Mariuca,
si eu il inteleg, nu vroiam sa-l pun la colt cu expresia "sadic"-mai corect "masochist"- doar sa-l fac sa inteleaga ca este mai intelept sa mearga la medic, sa nu se mai chinuie, crezi oare ca eu n-am trecut prin asta?Medicul de familie nu poate sa prescrie unele antidepresive si anxiolitice, pentru ca ele intra pe protocoale terapeutice si nu le mai poate prescrie nici daca exista scrisoare medicala de la specialist.Pur si simplu le elibereaza numai specialistul.Asa scrie in protocoalele terapeutice, asa se face, in caz contrar medicii de familie primesc sanctiuni de la Casele de Asigurari.E un sistem birocratic pe care nu il inteleg in intregime si care nu este drept in totalitate.In fine, nici nu ar fi bine sa dea medici de familie consultatii psihiatrice-si de obicei ei nu se incumeta sa initieze un tratament psihiatric si sa prescrie antidepresive sau altele-pentru ca nu se pricep, nu e specialitatea lor.Cam asta am vrut sa spun.Scuze daca a iesit altceva...In rest, sfaturile pe care le dati sunt pertinente si subscriu in totalitate!

Pulberedestele stai linistit aici nu judecam pe nimeni. Poate uneori nu reusim sa transmitem ceea ce doream, mi se intampla si mie adesea, dar, sfatul unei persoane bine intentionate se dovedeste, mai devreme sau mai tarziu, util. Chiar te rog sa ne scrii despre experientele tale si despre ce ai facut concret ca sa iti fie mai bine.

Nu stiu daca toate AD si anxioliticele pot fi prescrise de catre medicul de familie. Eu am luat Lexotan si Coaxil cu reteta de la MF si imi aduc aminte ca a insistat sa imi scrie pe reteta si Xanax si Spitomin.

mariuca pot sa ies dar e o limita, eu am mers acum 1 an la psihiatru dar ma lasat cam rece tipa la mine de parca eram nebun nici nu ma lasa sa zic tot cea ce se intampla cu mine .tin minte ca mia dat atunci ceva pentru frica.am sa merg la alt psihiatru si am sa postez ce am facut

Luys mult succes si sa neaparat sa ne spui ce mai faci.

buna tuturor.mariuca as dori sa te intreb (pentru ca observ ca avem multe simptome comune)daca ai sau ai avut dureri de cap in special cand obosesc adica atunci cand ma fortez sa trec strada sau spatii mai mari iar cateodata apar si din senin.tu ai asemenea dureri?doctora la care am mers mi-a spus ca este legat tot de atacurile de panica dar ciudat este ca ma mai doare cateodata chiar daca stau in casa si nu fac nimic.va doresc numai bine tuturor.mariuca te rog mult daca poti sa-mi raspunzi.

Raluca am mereu dureri de cap si in casa si afara. Si sunt destul de sigura ca sunt legate de tensiunea nervoasa. Muschii capului se contracta, vasele de asemenea si de aici durerile de cap.

Eu mi-am facut din cauza asta 3 RMN-uri in decursul timpului care au fost, bineinteles, OK. Ma ajuta masajul in zona cap-gat si chiar reflexogen si exercitiile de relaxare in care imi contract si relaxez pe rand muschii mai ales in zona cap, gat, fata.