Agorafobie - grup de suport

Agorafobia este astazi poate cea mai raspandita tulburare psihologica. Si asta din cauza mediului online care s-a dezvoltata foarte mult, si unde oamenii isi petrece foarte mult timp... iar cand ies in lume s-a terminat jocul cu totul. Ca orice tulburare psihologica aceasta se rezolva prin sedinte de consiliere psihologica. Psihologul este cam singururl care te poate scoate din aceasta stare, care te poate reconecta cu lumea. Va recomand si voua, asa cum am mai facut, sa intrati pe topexperti.ro - site care ofera consiliere psihologica online si sa incercati sa scapati de aceasta meteahna. Consilierea online este utila, are costuri reduce, nu pierzi timpul pe drumuri catre cabinetul psihologului s in plus poti vorbi cu terapeutul tau orice de cate ori simti nevoie. Va doresc multa sanatate si liniste sufleteasca.

Pt cei care doresc cu adevarat sa iasa din cerc - nu spun ca nu e buna recomandarea de mai sus - dar adevaratii pasi treb facuti spre in afara - spre viata reala. sa doresti sa ai contact cu oameni reali, sa le auzi vocea, durerile si bucuriile.. sa te integrezi in SIstem
cu solutii online - se bate pasul pe loc...la infinit; Trebuie parasita zona de confort chiar daca e infernal de greu..TRebuie. Doamne ajuta.

Buna Omule Oare Care:)

Sunt de acord cu ceea ce spui. trebuie sa iesi in viata reala. Dar ce te faci cand acesti "sa doresti" nu iti da puterea de care ai nevoie pentru a infrunta realitatea? Ce te faci cu emotiile, cu necunoscutul trait cand iesi afara? Cum treci peste?
Vointa este de aur... dar uneori se ascunde, le lasa cu fundul in balta. Oamenii incep sa se complaca intr-o situatie. Ajung sa creada ca este cea buna, cea adevarat.

Opiniile sunt impartite, iar eu accept si respect opinia ta.

O seara buna

cand problemele s-au cronicizat - sigur ca e f greu ; in primul rand de crezut; insa niciodata o problema nu poate depasi puterea Lui Dumnezeu care e viata din noi; existenta Lui in fiinta noastra a fost descoperita nu doar in Biserici -- exprimata prin Duhul Sfant activ, regenerator - dar chiar stiintific s-a descoperit acel ""miez divin "" precizandu-se chiar locul unde e situat in fiinta noastra. Astfel - atat timp cat STIU - ca Cineva - Atotstiinta, Atotputerea - exista deasupra mea, in mine si sub mine, ma vede, ma simte si ma aude.. eu invat sa spun: SE poate, Doamne. Nu cum stiu eu, nu cum vreau eu, pe Tine Te priveste cum faci -- dar STiu ca poti sa faci. Stiu ca poti. Credinta ta profunda e totul -- dincolo de ceea ce simti, dincolo de ceea ce este...
Primul pas trebuie sa-ti apartina, friend, prin noapte, cu durere, pe coate si pe branci... sensul e acesta... si numai acesta.
(oh, mi-e capul plin de apa, ochii mi s-au uscat demuuult in lacrimi..mereu pt asta: cum nu putem intelege cand tara arde si baba se piaptana..)
daca acum cand inca mai vad cu ochii, inca mai aud cu urechile si mai pot cere.se-ntampla lucrurile astea...ce voi face cand toate astea mi se vor lua ? Te cred friend -- ai motivele tale - ale tale nu si ale Lui Dumnezeu, insa. dar crede-ma nimeni nu te va intelege mai mult decat mine..
Vointa ? exista ! E in interior - vointa e Dumnezeu din om - dar poate e ceva cu ea.e ascunsa, fragila, tinuta inchisa de prea mult timp.

De fapt atunci lucrurile devin grave -- cand necazul a venit picatura cu picatura...s-a asezat bine, .s-a cimentat chiar ajungand sa fie o parte din fiinta noastra.Atunci ceea ce noi simtim nu mai e adevar; nu mai e adevar. De aceea -- aud adesea in Biserici indemnul - nu asculta de simturi, ci mergi prin credinta ! da, crede_L pe Cel ce poate...

cand Lazar a facut primul pas dupa ce fusese inviat...cum s-o fi simtit oare ? A, era infasurat cu multe fase de jur imprejur.,. ca legaturile noastre pe care poate nici nu le mai simtim ca legaturi...dar sunt ! Sunt din pacate.
Si Domnul nu i-a rupt nici una din ele...nu, ci el, Lazar trebuia s-o faca. Nu merg acum la Scriptura sa vad ce scrie... insa.legaturile acelea l-ar fi condamnat pe Lazar la o viata.ce fel de viata ?
Insa ele au fost numaidecat rupte. Poate de cei ce erau cu Domnul Iisus. Ei si-au data seama ca trebuie sa faca asta..si au facaut-o intr-un mod firesc.
Totul a fost atat de firesc.
In viziunea lui Dumnezeu totul se petrece intr- un mod natural, usor, de la sine. El se manifesta nelimitat inca. ( cat mai traim sub har ). Singura limitare si -- of, atat de absurda si grava ! _ o face chiar omul. cu mintea lui. Daca suntem ca pruncul care nu poate inca sa mearga...creste-ne in putere, Doamne ! Ce nu poti Tu ? Cerceteaza-ne nevoile reale, si nu cele invocate de noi -- Dumnezeule ! daac ne-ma nascut intr-un anume fel..nu suntem bucurosi de asta, insa Tu poti sa schimbi lucrurile. Poti. La cine altul sa ne ducem ? TU Ai Toata bogatia, toata puterea si pacea. TU poti -- nu eu. NU stiu cum vei face si nici nu ma intereseaza sa stiu asta - atat Te rog, fa ceva pt mine. Amin.

Buna tuturor,

Raluca ce ma bucur ca esti din nou bine. Iar bebe al tau creste. Imi imaginez ca il privesti si te gandesti ce miracol s-a intamplat in viata ta.

Eu nu sunt prea bine fizic, In ultimul timp am tinut-o intr-o viroza, traheobronsita etc. De doi ani mi se tot intampla asta. Trec prin niste situatii mai stresante iar asta isi pune amprenta chiar daca aparent fac fata foarte bine.

Emotional sunt pe linia de plutire desi nivelul de anxietate nu este chiar cel pe care mi l-as dori. Mi s-a mai intamplat in ultimul timp sa ma trezesc in toiul noptii cu un inceput de atac de panica iar insomniile imi bat din nou la usa.

Cu Cipralexul am facut tot felul de jonglerii in ideea de a scapa de el dar se pare ca nu se poate. Pot sa nu il iau o saptamana fara sa ma resimt dar la un moment dat corpul meu isi cere doza.

Acum sunt pe o pastila (10 mg) desi nivelul la care m-am simtit cu adevarat bine era 15 mg. Daca va fi cazul o sa il cresc. Intotdeauna am avut o tendinta autodistructiva si poate ca faptul ca tot incerc sa renunt la Cipralex face parte din acest proces.

Restul fetelor ce mai faceti?

Buna fetelor.Nimeni nu mai da semne de viata...o fi de vina vremea frumoasa?Recunosc, nici eu nu am mai scris de ceva timp dar am asteptat sa se produca ceva schimbari, sa am noutati.Din pacate parca toate isi urmeaza cursul firesc cu bune si rele, nimic spectaculos de care sa fiu multumita nu se intampla.
Mariuca, cum mai esti acum?Si la mine au revenit agitatiile din timpul noptii.Daca pana acum le puteam "pacali"cu un ceai relaxant sau cu o pastila de pasiflora, acum constat ca nu mai au efectul dorit.
Vremea in schimbare imi da batai de cap, ma face sa imi creasca nivelul de anxietate Ma simt mai tot timpul agitata si de cele mai multe ori fara motiv.
As vrea sa cred ca sunt bine dar constat ca nu sunt asa cum mi as fi dorit.
Raluca, ce mai face bebe? Sunteti bine?Ce progrese a mai facut, cum te descurci in general ?
Verticala, Deea nu mai spuneti nimic?Daniela ce mai faci?Te-ai retras la tara de cand ai iesit la pensie?
Astept vesti de la voi, va urez sanatate multa si va imbratisez.

Buna tuturor,

Dani ce bine ca ai scris. Eu sunt OK, acum sunt la o doza de 5 mg Cipralex (la 1/3 din doza initiala care era 15 mg) pe care nu o iau zilnic. Si se vede. Pentru ca desi in continuare sunt libera de agorafobie, fobii si TOC nu mai sunt la fel de relaxata ca atunci cand faceam tratamentul complet. Am reinceput terapia, sunt la a doua sedinta si trebuie sa recunosc ca am vazut efecte pozitive inca dupa prima sedinta.

Sa vedem cum merge cu terapia, sper ca va reusi sa umple golul lasat de medicatie.

Altfel, am inceput sa alerg si vad ca imi face foarte bine. Intotdeauna am facut miscare dar alergarea mi s-a parut mai dificila insa vad ca se poate. Acum sunt la 4 km si sper sa ajung curand la 10 km. Sotul meu alearga 25 km dar asta mi se pare deja SF.

Buna tuturor,

Nu ati mai postat de mult pe aici dar sper ca lipsa de vesti inseamna vesti bune.

Eu am avut o perioada mai dificila, ne confuntam cu unele dificulttai financiare si probabil cei cinci ani in care nu am facut altceva decat sa imi cresc copilul si sa am grija de casa isi spun cuvantul. M-am identificat atat de mult cu asta ca pur si simplu mi-am pierdut identitatea iar asta nu are cum sa fie OK. Sper sa pot schimba acest lucru in aceasta toamna. Mi-am facut niste planuri in acest sens.

Una peste alta, in ultimul timp am avut cateva atacuri de panica destul de urate, care m-au speriat mai ales pentru ca au fost diferite de cum eram obisnuita. Nu va spun cum ca sa nu va dau idei. Si faptul ca m-au trezit din somn le-a accentuat intensitatea. Presupun ca stiti cum este. Din fericire am reusit sa le depasesc destul de repede si fara sa apelez la un anxiolitic. Stiu ca din cand in cand ma voi confrunta cu asta dar nu o consider un pas inapoi.

Fobiile nu mi-au reaparut, Mai mult, in vara aceasta am condus de doua ori in afara Bucurestiului, cu copilul dupa mine, un drum de 220 km (dus+intors). La cat de teama mi-a fost intotdeauna de diversi care apar in fata ta, cand nu te astepti, faptul ca am reusit asta (cu un nivel de anxietate rezonabil) reprezinta un mare castig pentru mine.

Chiar acum sunt la mama, deja de o saptamana, cu fetita mea. La un monent dat a fost o futuna pe aici si electricitatea a picat dar nu am facut un atac de panica. Acum ceva ani asa ceva ar fi fost de neconceput.

In prima noapte aici am facut un super atac de panica, in a doua noapte m-am trezit din nou pe punctul de a face unul dar m-am enervat si mi-am zis: "Really? Chiar ai de gand sa vii in fiecare noapte?" Si ce credeti? S-a dus.

Astept vesti de la voi. Orice.

Buna,
Am avut si eu nefericirea de a sti ce inseamna agorafobie (nu ieseam din casa, de rau etc). E adevarat ca starea acesta s-a instalat in timp din cauza starilor de rau care se accentuau cand ieseam din casa. Imi era rau tot timpul.. atat de rau incat asteptam sa mor.Nu mai aveam sperante.Am facut tratament cu benzodiazepine si isrs la greu si conform indicatiilor medicului psihiatru (fara rezultat).Am facut psihoterapie un timp cu diversi psihologi (o pierdere de vreme si bani).La un moment dat am zis ca nu mai pot...si chiar ca nu mai puteam nu mai aveam bani si ptere sa mai continui. Apoi cineva dinte prietenii mei mi -a recomanda un dr psihiatru.. Intr-un final am decis sa incerc desi eram foarte sceptica. M-a ajutat foarte mult si faptul ca putem discuta prin telefon sau mess. Minunea s-a produs.!!... in cateva saptamani incepusem sa nu ma mai simt la fel de rau tot timpul.in cateva luni ma simteam deja bine.. Acuma sunt super ok si incerc sa imi mentin acesta stare. Tratamentul este relativ simplu si este la indemana tuturor. Este adevarat ca necesita si psihoterapie (e mai greu de gasit cineva care sa se priceapa cu adevarat) Eu sunt incantata de dr meu.. Cam asta este experienta mea. Daca eu am putut este clar ca puteti si voi..Va urez multa sanatate si putere de a lupta cu bola asta tampita
Lily

@ lilivanily
ce tratament ai urmat?

Buna,

Lilyvanily si eu am reusit sa trec peste agorafobie si alte diverse fobii cu tratament medicamentos. In cazul meu este vorba de Cipralex, 15 mg/zi. Plus terapie timp de cateva luni.

Buna,
Asa cum am spus la mine nu au dat rezultate benzo' sau isrs inclusiv cipralex.Am facut psihoterapie cu un dr psihiatru specailizat in agorafobie si am urmat un tratament prescris de dansul (vitamine, minerale etc)...am scazut treptat, medicamentele anxiolitice..si acuma sunt super bine.Va doresc sanatate maxima
lily

Buna,

M-am gandit sa revin cu un update.

Au trecut aproape 4 ani si jumatate de cand am inceput tratamentul cu Cipralex si terapia. Psihoterapia am urmat-o, parca, timp de un an.

Dupa aproximativ jumatate de an de la inceputul tratamentului am scapat progresiv de fobii, am devenit non-agorafobica si am inceput sa conduc masina (inclusiv in afara Bucurestiului, singura). Am plecat in vacante prin Europa si atacurile de panica au disparut.

Aceasta stare s-a mentinut, cu suisuri si coborari in sensul ca am avut zile mai bune si zile mai putin bune insa dupa un timp, inca sub Cipralex, am inceput sa am sporadic atacurti de panica iar anxietatea a inceput sa alterneze cu depresia.

Dupa o perioada mai dificila am internalizat ideea ca nu trebuie si nu este posibil sa am o stare de echilibru perfect si ca este absolut in regula ca starea mea emotionala sa oscileze, intre anumite limite. De atunci anxietatea si depresia nu au mai avut amplitudini insuportabile.

Am renuntat la Cipralex de 6 luni insa daca vreodata va fi necesar sa reincep medicatia nu as ezita.

Alerg in continuare, ajunsesem la 15 km pe repriza si voiam sa particip la un semimaraton insa am suferit o ruptura de menisc si a trebuit sa mai reduc niumarul de km.

Am partcipiat insa la mai multe curse, cea mai lunga fiind de 12, 5 km. Oricum, sportul ma mentine fizic in forma si imi produce o stare mentala de necomparat, nici macar cu cea din perioada in care luam Cipralex.


Voi cum mai sunteti? M-as bucura sa mai intrati pe aici si sa aflu vesti despre voi, indiferent ca sunt bune sau nu.

Numai bine!

As putea vb cu cineva care a avut agorafobie ?

Multumesc

Da Cautare caseta alba dreapta sus buton portocaliu Cauta dupa cuvantul agorafobie si citeste topicurle de profil daca nu gasesti pe cineva momentan cu care sa discuti. Alege pe cine vrei si trimite mesaj privat ca vrei sa discuti pe aceasta tema.

Craciun fericit tuturor! Desi eu m am vindecat ( cel putin Asa simt eu, daca imi vor reveni vreodata problemele doar bunul Dumnezeu stie), postez aici pentru a-i ajuta pe altii, din experienta mea. La agorafobie, cred ca inceputul este dificil, mai ales cand exista simptome fizice cum existau la mine, picioare ca de lumanare, stari de lesin, nu mai vedeam bine etc. Ciudat este ca atunci cand ajungeam in masina dispareau toate si conduceam fara probleme. Astfel ca intervenea partea mea logica...daca in masina dispare tot...nu este o afectiune adevarata, de alta natura, e doar adrenalina, cortizol ce o mai fi, creat de mine prin gandurile catastrofice. Asta am invatat la doamna psihoterapeut sa ma folosesc de partea logica (cognitiva in termeni de specialitate). Eu am negociat cu mine...imi vorbeam' Domne...eu iubesc viata atat de mult, ce sa fac eu daca nu mai ies pe unde ieseam, cum o sa se transforme viata mea?'. Probabil de aceea mi e f frica de moarte pentru ca iubesc prea mult viata. Va rog faceti va curaj, primele dati e mai greu, luati o treptat...pana la colt, pana la magazin. Starile vor veni, insa incercati sa va relaxati toti muschii, sa lasati starea sa fie, sa treaca prin voi, pt ca nu e prima data cand vine si nu se intampla nimic, si daca nu mai are de unde se alimenta (gandurile voastre) dispare.

Si pentru ca este o asa zi Sfanta astazi, cel mai important lucru, aduceti va aminte de Dumnezeu. Rugati va chiar daca pana acum nu credeati. O sa se intample minuni, va promit.
O sa va povestesc ce am trait eu, care ca tot omul am momente de indoiala ca Dumnezeu a

Agorafobia este un simptom al depresiei si pt ca este invalidant in masura mare sau foarte mare necesita TRATAMENT medicamentos cu antidepresive potente (triciclice de exemplu) !
Agorafobia nu este ca fobia pt animale (caini, gaini, porumbei..) sau animalute (paianjeni, reptile, , ) pe care le poti evita toata viata practic si care sunt perfect tratabile, agorafobia este un sentiment de teama paroxistica, care trece intodeauna !!, dar care are drept suport si o stare de OBOSEALA FIZIOLOGICA - care este alt simptom important al depresiei, de aceea unii se simt in siguranta in masina proprie !, altii doar avand pe cineva langa ei care sa-i sprijine in caz de ipotetic lesin sau epuizare fizica !
INSA cand DEPRESIA este avansata, acuta, presentimentul de neputinta FIZICA, combinat cu teama patologica, exagerata este atat de puternic incat izoleaza bolnavul in cel mai sigur loc cu putinta, adica acasa, in patul sau !

Deci ATENTIE ca prezenta acestui simptom ne indica O BOALA, care se trateaza NUMAI de MEDICI, niciodata de catre psihologi de unii singuri! Da, pana la magazin sau farmacie poti sa iesi uneori oricat de deprimat ai fi insa daca faci asta nu inseamna ca esti vindecat nicidecum si poti face orice, oboseala si depresia din fundal raman si pot avansa !

Craciun fericit si multa sanatate !

Inv

Hm...nu sunt medic, nu ma erijez in a indica medicamentatie.
Interesant ar fi sa intervina un medic care sa precizeze daca agorafobia are vreo legatura cu depresia, eu am inteles ca sunt chestiuni diferite...tot de la medici.
Eu am relatat doar experienta mea personala, in speranta ca poate ajuta pe cineva. Cand citesti ca cineva s a vindecat de ceva ce tu ai, prinzi curaj...si ce e cel mai important speranta. Nu am zis o secunda ca lumea cu probleme sa nu se adereseze unui specialist. Doar sa se gaseasca persoana cu care stabilesti o conexiune, incredere. Mie medic psihiatru mi a zis ca nu o sa ma vindec niciodata. Credeti ca este ok?
Problema, din punctul meu de vedere, este ca este un domeniu in care sunt inca multe semne de intrebare. Despre creier inca se mai descopera...ce poate face. Cu tot respectul, in Romania sunt prea putini specialisti. Majoritatea psihiatrilor stau de vorba cu tine 5min, si scriu repede cu o reteta...sa vada daca merge, nu merge...se incearca altceva. Sunt dezbateri la nivel mondial cu privire la rostul antidepresivelor, anxioliticelor etc..daca nu cumva au un rol mai degraba financiar decat curativ. Repet...nu dau niciun sfat, nicio recomandare. Dar...lumea trebuie sa se informeze, fiecare sa vada ce e mai bine pentru el, cei care nu mai vad binele sa apeleze la apropiati sa i indrume pe o cale mai buna, fie ca e tratament medicamentos, psihiterapie, odihna organizata, pelerinaje sau orice ajuta.

Buna tuturor. Sunt noua pe aici si chiar ma bucur ca am gasit forumul asta. Am anxietate de aprox 6 ani --------*. Am avut perioade in care mi-a trecut si a revenit. Pana acum 2 ani, nu aveam nimic. Ma plimbam peste tot, aveam prieteni, iubit, ieseam cu ei zilnic, aveam o viata sociala f activa. Dar cand m-am despartit de prietenul meu, agorafobia a reaparut. Nu mai ies din casa aproape deloc, m-am izolat, evit aglomeratia cat pot. E un calvar. Acum, dupa 2 ani, eu si iubitul meu am reluat legatura si relatia noastra continua, dar inca nu i-am spus despre "boala", pt ca nu stiu cum va reactiona si nu risc sa-l pierd din nou. Mi-as dori sa pot iesi din nou cu el, cu amicii, sa-mi reiau viata de dinainte...
Propun ca toti cei din Bucuresti care citesc asta, sa cadem de comun acord si sa ne intalnim undeva, intr-un parc ceva si sa vorbim. Poate uitam de starile astea.
Si revenind, la voi cum se manifesta agorafobia?

(*modificat de admin)

Daca nu vrei sa iei tratament de la psihiatru, incearca macar niste sedinte la psiholog. Unii stau cu anii inchisi in casa fara sa faca nimic, crezand ca se vor vindeca. Trebuie sa actionezi, nu sa astepti.
Da cautare discutii pe forum despre agorafobie si vei gasi.

Agorafobia 'nu are de a face' cu depresia dar..'este specifica' depresiei !

' Ori sa se revizuiasca primesc dar sa nu se schimbe nimic ori sa nu se revizuiasca primesc dar sa se schimbe pe ici pe colo prin partile esentiale.'

Din aceste dileme nu putem iesi !

Motanu-ncravatat
psih-olog la scoala vietii

Ce-ti mai place malpraxisul si tie Rares, il cunosti f bine dar nu-l eviti, cochetezi cu el, ca dealtfel mai toti psihologii care "se respecta" !

@ stevens

Sunt convinsa ca ai putea sa iti expui parerile intr-un mod mai civilizat.