Agorafobie - grup de suport

Dragele mele, nu v-am mai scris caci am avut o perioadà mai dificilà, cu stari destul de proaste, cu epuizare, diverse.când citeam pe alte Forumuri despre problemele nerezolvate, despre recàderi, despre durata prea mare a simptomelor, mà influentau negativ si-mi tàiau elanul, încrederea, speranta, asa cà am evitat sa va dau amànunte care nu sânt încurajatoare. Pe aceste Forumuri discutiile trebuie sa fie adevarate dar si încurajatoare dat fiind faptul ca noi sântem deja extremi de vulnerabili la tot ce ne înconjoarà, la tot ce simtim.Eu am nevoie ( ca si voi, cred) de un alt mediu, altà viatà, altfel de conditii dar din pàcate aceste nevoi ràmân doar niste reguli pe care le stim bine, le auzim, le citim dar nu prea se pot aplica.Ceea ce putem face însà, este felul de a vedea viata, de a interpreta ceea ce simtim, putem schimba ( dupà mult efort !) câte ceva în gânduri, atitudini, mentalitàti.Eu încerc permanent sa schim în bine tot ce pot, dar este nevoie de timp, exercitiu si multà fortà moralà ! Va doresc sa le aveti pe toate din plin ! Vericala, este uimitor cât de mult de-a ajutat terapia ! Poti sa spui de câtà vreme faci si cu cine ? daca nu-ti este greu, ti-as fi recunoscàtoare. Va doresc tuturor un sfârsit de saptamâna în care sa va fie BINE si o lunà de varà cu zile linistite !

Mariuca

Cu ce ma ajuta sfaturile dumneavoastra?adica in comparatie cu o luna diferenta, incearca tu(ma refer la mewsajul privat)

Buna fetelor.Daniela, vad ca nu mai esti atat de optimista si imi pare tare rau.Eu am avut o perioada buna in care credeam ca aprox 80%din probleme au disparut.Acum iar ma cuprinde panica numai la gandul ca nu pot sa fac fata la atat de multe probleme, daca reusesc sa alerg in stanga si in dreapta singura fara nici un sprijin si fara sa am teama ca pot pati ceva.Chiar azi am constatat ca nu pot sta mult in picioare la o coada si ma luase la un moment dat cu rau, dar din fericire am reusit sa ies cu bine din locul acela si uite asa m-am grabit sa ajung acolo unde eram in siguranta, sa ocolesc intersecti sau spatiile mari.nu stiu de ce, dar atunci ma doare si spatele mai precis simt o incordare a gatului iar mersul mi se pare ca nu e acelasi.am senzatia ca ma duc intr-o parte ca nu pot coordona deloc miscarile.De asta mi-e teama.I-am spus si med de familie si acelasi raspuns.Poate ma repet poate ar trebui sa vad altefel lucrurile, poate stresul e de vina, nici nu stiu...Caut sa ma incurajez dar nu mereu sunt pe linia de plutire.Sper ca voi sunteti mai bine.Sanatate tuturor1

Buna tuturor,

Imi pare rau sa vad ca nu sunteti chiar bine dar astfel de perioade sunt inerente pentru cei cu tulburari emotionale. Si eu sunt uneori down, cred ca singura diferenta este ca acum gestionez recaderile mai bine, nu ma mai sperie si nici nu ma descurajeaza.

Eu sunt in continuare bine. Terapia si medicatia ma ajuta intr-adevar. Si nu numai in legatura cu agorafobia dar si cu TOC-ul si cu starea emotionala generala. Toti cei apropiati imi spun ca diferenta este enorma.

Probabil ca Cipralexul are un rol destul de mare si desi la inceput ma deranja ideea de a lua antidepresive acum le-as lua si toata viata daca asta ma face sa ma simt bine. Totusi sunt sigura ca s-au produs schimbari nu numai la nivel comportamental ci si cognitiv iar asta se datoreaza terapiei.

Numai bine

Buna fetelor.Din pacate vestile mele nu sunt deloc bune.De doua saptamani au revenit atacurile de panica, durerea din ceafa, starea de moleseala, iar de traversat sau stat la cozi nici nu mai are rost sa pomenesc pentru ca ma simt foarte rau.Practic tot ce-am realizat pana acum doua saptamani s-a dus, iar optimismul si speranta au disparut.M-am saturat sa ma intreb in fiecare zi din ce motiv au reaparut aceste stari, pentru ca oricum nu gasesc nici o explicatie.Sper din tot sufletul ca voi sa aveti vesti mult mai bune.Va pup

Buna fetelor,

Raluca imi pare rau sa aud ca nu esti bine. Poate ceea ce voi spune despre mine te va incuraja sa crezi ca totusi exista speranta.

Eu sunt intr-o perioada extraordinar de buna. Practic, peste noapte, am inceput sa nu ma mai tem de metrou, lift, calatoria cu trenul. In ultimul timp fac impreuna cu fetita mea de 3 ani plimbari peste tot (am fost la ferma animalelor din comuna Pantelimon, am mers cu trenul sageata la aeroportul Otopeni, in tot felul de parcuri). Ma simt asa de libera si de lipsita de teama ca parca niciodata nu am fost altfel.

Cateodata ma gandesc si eu: "Daca maine cand ma voi trezi spaima va fi din nou stapana mea? Daca nu voi mai putea sa fac tot ceea ce fac acum?" Dar imediat imi spun: "Acum ma simt atat de bine incat numai asta conteaza. O sa vad ce o sa fie."

Raluca nu mai incerca sa gasesti explicatii pentru starile tale. Am ajuns la concluzia ca nu exsita neaparat o corelatie intre o stare de rau si o anumita situatie cotidiana sau intre o stare de bine si o anumita situatie pentru ca in cazul meu nu s-a schimbat nimic, in viata personala sau profesionala. Desigur ca situatiile foarte stresante pot agrava starile dar in absenta lor nu cred ca exista ceva anume care sa incline balanta intr-o parte sau alta.

Dani, Daniela, Verticala ce mai faceti?

Bunà fetelor, cu mare pàrere de ràu am citit mesajul Ralucài si înteleg foarte bine în ce stare de disperare este la revenirea acestor simptome atât de dificile.în ceea ce priveste explicatia aparitiei lor, eu cred ca ea nu existà, eu am la fel, alternantà de zile mai normale si altele cu simptome insuportabile...Ce bine cà Màriuca se simte în plinà formà ! probabil este Cipralexul care-si spune "cuvântul" dar eu l-am refuzat fara sa stau pe gânduri, neputând suporta efectele adverse pe care le-am avut, chiar daca medicii sustin cà ele sânt pentru o perioada scurtà.Eu caut ceva care sa-mi facà bine, de ràu sânt sàtulà iar serviciul meu nu-mi permite sa "zac" nici màcar o orà.Eu cred ca este sansa fiecaruia de a intra pe un tratament potrivit cu simptomele pe care le are si mai putin "miracolul" unui medicament.Sa dea Dumnezeu ca fiecare sa ne gasim "lumina de la capàtul tunelului", chiar daca sânt perioade când vedem doar "negru" în fata noastrà.Ceea ce stiu este ca eu trebuie încà sa mai caut, sa astept, sa mai încerc, sa sper.Và doresc sa va fie bine cât mai repede si definitiv !

Buna seara.M-am hotarat sa va scriu desi asteptam zile mai bune, mai linistite.Am constatat ca azi am depasit teama de a sta intr-un spatiu aglomerat, nu m-am mai gandit nici macar o secunda ca o sa se intample ceva rau si deabia cand am ajuns acasa am realizat ca se poate si mai bine, ca reusesc singura, chiar daca nu mereu.In schimb auzisem atunci cand stateam la coada ca cineva nu se simtea bine, si m-a cuprins nelinistea.Pentru scurt timp, dar am inceput sa ma gandesc ca s-ar putea sa patesc si eu la fel. Curios lucru, teama nu mai avea asa mare intensitate, nu i-am dat asa mare importanta ca altadata, dar ceva acolo in subconstient exista, De ce oare trebuie sa ma urmareasca obsesiile astea?Oare nu ar trebui sa fac terapie, ma intrebam azi.Sigur fiecare avem nevoie de ajutor, iar mie mi se intampla de cate ori raman singura.Poate si Raluca are problemele astea de cate ori ramane singura(intelesesem ca sotul tau e plecat, Raluca).
Daniela, eu nu stiu cand va veni ziua aceea cand o sa fie ok.M-am invatat cu problemele astea desi sunt ca o povara.Ce ma sperie e faptul ca nu pot gestiona atat de bine pe cat vreau aceste nesuferite de stari, ca atunci cand nu ma simt in forma apar temerile legate de boli.De aceea scriam mai demult ca ma "vait ca o baba"
Mariuca cred ca tu esti pe linia de plutire, ca reusesti mai bine sa controlezi starile astea.Oare fara tratament nu ai fi la fel?Pe mine vremea asta instabila ma da peste cap, am inceput sa nu mai suport asa bine caldurile verii.
Si eu va doresc numai bine.Poate urmatoarele vesti vor fi mai bune.

Buna seara tuturor,

Imi amintesc cum eram si eu, cu ani in urma, cand nu intrevedeam nici o solutie si imi imaginam ca voi fi sclava fobiilor mele pentru totdeauna.

Da, am o perioada buna si sper sa dureze. Cipralexul are un rol in chestia asta dar sunt destul de sigura ca nu este raspunzator decat intr-o oarecare masura. De ce? Pentru ca fac tratament cu Cipralex de 8 luni fara sa schimb doza iar toate aceste schimbari in bine au aparut de curand. Asa ca mai degraba este rezultatul terapiei si implicit al expunerilor.

Raluca sa stii ca in timpul terapiei au loc regresii, evolutia nu este una liniara, cel putin pentru un timp, asa ca nu te ingrijora. Este firesc ce se intampla si nu este neaparat un semnal ca terapia nu merge.

Buna dragele mele.Mariuca iti multumesc mult pentru incurajari, de fiecare data cand sunt intr-o pasa proasta ma gandesc la evolutia ta si la faptul ca ai reusit sa depasesti aceste probleme si acest lucru imi da o speranta pentru viitor(de fiecare data imi spun:Mariuca a scapat de aceasta stare groaznica deci exista sanse sa scap si eu!).Asa cum ati spus si voi, am incetat sa mai caut explicatii pentru momentele proaste, tot ce ramane de facut este sa sper.Deocamdata starea mea nu este deloc buna si va rog sa ma scuzati ca nu va scriu mai mult, dar nu vreau sa va influentez negativ.Va doresc tot binele din lume!

Buna tuturor,

Raluca de ce nu mai faci tratament cu un antidepresiv? Pe mine combinatia Cipralex + terapie m-a ajutat nesperat de bine. Stiu ca incercati sa concepeti un copil dar oricum nu cred ca este asa o graba. Nu stiu daca am mai spus asta dar eu am nascut-o pe fetita mea la 39 de ani si nu mi se pare nimic aiurea. Am la fel de multa energie ca o persoana mai tanara (poate chiar mai multa), imi place sa ma joc si sa petrec timp cu ea.

Ma tot gandeam zilele astea ca probabil un rol important pentru starea de bine, cel putin fizica, o au si dieta si miscarea. Pe langa faptul ca petrec cateva ore in parc alergand dupa Maria fac cel putin 5 ore de bicicleta saptamanal si merg pe jos ori de cate ori am ocazia.

In ceea ce priveste dieta mananc fara conservanti, coloranti etc, o parte din alimentele pe care le consum sunt BIO, mananc foarte multe nuci, migdale, seminte neprajite, cereale si fructe, peste, paste si paine integrala. Eu cred ca ma ajuta mult faptul ca am schimbat stilul de alimentatie pentru ca imi aduc aminte cum ma simteam acum cativa ani si vad cum ma simt acum si cata energie am.

Numai bine

Buna fetelor.Mariuca ma bucur sincer ca esti bine.Tine-o tot asa!Te admir pentru optimismul si ambitia ta!Bravo tie!Eu din pacate tot nu am reusit sa-mi revin, incerc sa merg in piete aglomerate dar imi este foarte greu iar pe jos iar nu mai pot sa merg mult singura.Nu prea as vrea sa iau medicamente deocamdata dar se pare ca nu prea am incotro si incep sa ma gandesc serios la acest aspect.Mi-as dori tare mult sa mai aflu vesti de la voi si sa mai comunicam.DANI cum te mai simti, esti bine?DANIELA cum merge terapia?Va pup si sper sa mai comunicam.Toate cele bune!

acum trei zile am renuntat sa iau cipralex... sper sa fie bine, am o senzatie de somnolenta si mi se pare ca imi ramane mancarea in gat cand mananc dar sper sa treaca pt ca asa m-am simtit si cand am inceput tratamentul...

anxietatea vad ca nu a crescut, de asta mi-era cel mai frica:)

trebuia sa iau 6 luni dar m-am gandit sa le intrerup ca ma simt bine. sa speram ca n-a fost o decizie pripita! aaaa.. si am inceput sa ma duc la bazin, ma gandesc ca ajuta si asta

numai bine va doresc!

Buna ziua.Mariuca, cred ca ai reusit sa iesi din tunelul intunecat care il da anxietatea.Si eu sunt de acord cu stilul de viata sanatos, mai ales stilul de alimentatie conteaza foarte mult.Am observat ca sunt zile in care as manca ciocolata, zile in care nu imi trebuie nimic dulce, dar in zilele in care ma trezesc cu gandul la o tableta de cicolata si nu am, ma simt fara energie, ma simt apatica.E greu sa mentii un echilibru in toate, cel putin merita o straduinta.Raluca, momentan sunt bine, caut sa ies distante mai lungi.Problema este ca aglomeratia, statul in magazine mai mult, statul in picioare imi da in continuare de furca.Si mai e ceva...nu pot gandi pozitiv de fiecare data.Asta nu e ceva simplu, e o chestie de autocontrol, iar mie mi-e ciuda ca nu pot reusi sa fiu o fire pozitiva.Incep sa cred ca asa va fi toata viata de acum incolo, ca eforturile care le fac nu sunt suficiente.
Numai bine va doresc!

Buna tuturor,

Eu sunt in continuare la tara. Sambata vine sotul meu sa ne ia si sincera sa fiu ma bucur sa plec. Doua saptamani la tara este totusi prea mult. Imi lipseste hoinareala din Bucuresti, imi lipseste bicicleta si aactivitatea, in general. Pe aici nu este mare lucru de facut si mie nu imi place sa stau.

Emotional sunt bine, nu prea mai stiu ce este anxietatea desi recunosc ca inactivitatea imi produce o oarecare neliniste. Sunt genul obisnuit sa imi gasesc de lucru aproape incontinuu iar atunci cand ma relaxez am senzatia ca pierd vremea. Cred ca de asta si dorm putin ca nu cumva sa irosesc timpul.

Acum un an faptul de a sta la tara doua saptamani, fara o masina si cineva pe post de sofer (care sa ma duca la spital in caz de nevoie) ar fi fost de neconceput fara atacurile de panica aferente. Nu stiu daca Cipralexul este raspunzator de starea aceasta dar nici ca imi pasa. Atata timp cat nu simt nevoia sa maresc doza desi il iau de 8 luni iar starea mea s-a imbunatatit considerabil, pana foarte aproape de zona de normalitate, nu are importanta daca este de la Cipralex sau nu. Saptaman viitoare merg din nou la terapie si ma bucura asta pentru ca nu am mai fost de o luna.

Verticala nu stiu daca este o idee buna sa intrerupi Cipralexul brusc. Ce doza luai?

Dani, Raluca in mesajele voastre simt o unda de invinovatire si nu cred ca aveti de ce. Nu este vina noastra ca avem aceasta tulburare si nu stiu in ce masura are legatura cu vointa. De fapt terapeuta mea spunea ca nu s-a descoperit existenta, in creier, a unui centru al vointei asa ca practic in absenta unei motivatii puternice nu se poate vorbi despre vointa. Unui depresiv nu ii poti cere sa gandeasca pozitiv pentru ca motivatia lui este 0.

Am auzit atatea aberatii in legatura cu cazul Madalinei Manole care mi-au aratat, daca mai aveam nevoie de asta, ca oamenii sunt extrem de ignoranti si pentru ei aceasta zona, a emotiilor, este una crepusculara.

Asa ca nu trebuie sa va autoevaluati prin prisme exterioare, potrivit carora sunteti niste persoane slabe, care nu au puterea de a-si depasi fobiile si anxietatea. Oare de ce nu va treziti dis de dimineata optimiste si pozitive (cum tare le place unora sa spuna) descoperind ce stare de veselie v-a napadit, asa din senin? Pentru ca asta este pura fantezie si nimeni nu devine alt om peste noapte.

DanielaNatalia ce mai faci?

Numai bine

Buna ziua.
Mariuca, nu stiu cum faci dar reusesti de fiecare data sa imi ridici moralul, ma faci sa deschid ochii mai bine si sa vad realitatea altfel, mai putin sumbra si in culori mai optimiste.In general sunt bine, dar nu reusesc sa gasesc raspunsul la faptul ca mergand pe strada am impresia ca ma duc intr-o parte de parca "m-ar sufla vantul".Sa fie o cauza organica?Demult, la inceput, cand deabia se instalase teama asta si cand incepusera atacurile de panica ma gandeam la tot ce e mai rau, ma blocam pur si simplu pe ideea ca trebuie sa fie ceva.Era imposibil ca dintr-un om normal, activ, care alerga toata ziua sa ma transform intr-un om temator care isi pune tot felul de intrebari, care nu mai are siguranta ca se poate descurca singur, care nu poate dormi noaptea.Nu am putut accepta asta.Am experimentat fobiile spatiilor largi, aintersectiilor, aglomeratiilor din magazine.De multe ori aveam impresia ca nu mai am aer, ca am o boala de inima, ca nu mai am putere.Am fost si la endocrine(avand in trecut probleme cu tiroida ).Stimuloton, acesta a fost tratamentul pe care nu l-am luat, de teama de a nu crea dependenta.Poate am mai scris despre asta.In afara de ceaiuri nu mai iau nimic deocamdata, doar calciu si magneziu la recomandarea medicului de familie(avand in vedere ca am o asimilare defectuoasa a calciului).
Voi cum suportati canicula?Anul asta mi se pare ca e mai greu de suportat ca niciodata.
Mariuca am inceput sa alung gandurile negre, dar ele stau la panda sa ma prinda intr-un moment de slabiciune.Si lipsa unei activitati intr-un colectiv o resimt, dar pe de alta parte mi-am format un program al meu.Stiu ca asta nu e bine, nu ma tine in alerta dar deocamdata...
Verticala, Daniela Raluca cum va mai simtiti?
Sanatate tuturor!

Buna

Dani imi pare tare bine ca mesajele mele au un oarecare impact, pozitiv, asupra ta.

Apropo de starea de slabiciune de care spui eu sunt destul de sigura ca are legatura cu anxietatea si mi se pare firesc sa se manifeste atunci cand faci expuneri.

Si eu am trecut prin asta ani de zile, perioada in care am fost pe la nenumarati doctori, am facut tot felul de analize si investigatii, inclusiv RMN-uri, tomografii, ecografii, analize nenumarate de sange (unele complexe si foarte costisitoare). Cand ma gandesc cati bani am cheltuit in acesti ani, aproape ca nu imi vine sa cred.

Imi aduc aminte ca atunci cand aveam fobie sociala nu puteam sa stau in picioare de vorba cu cineva. Trebuia neaparat sa ma tin de ceva pentru ca altfel aveam senzatia ca mi se taie picioarele, ca totul se invarte cu mine si ma voi prabusi.

Sa stii Dani ca lipsa de socializare este un motiv de crestere al anxietatii (cel putin pentru mine) dar faptul ca iti faci un program de activitati diminueaza cumva asta. Incearca sa faci lucruri care iti plac si tine-te ocupata. Nu poti iesi in parc sau la plimbare, undeva, cu copilul? Nu mai stiu, tu ai o fetita? Cat este de mare?

Eu sunt bine in continaure. Zilele acestea am facut un fel de curatenie generala asa ca m-am obosit destul de mult. Cand sunt foarte obosita anxietatea imi creste putin asa ca ieri am avut senzatia unui inceput de atac de panica, insa nu m-am ingrijorat asa ca starea respectiva a trecut repede.

Apropo de caldura anul acesta am observat ceva care ma bucura. Pot iesi afara chiar si pe 40 grade si pot merge prin soare si pe orice distanta, chiar si cu un mijloc de transport in comun. Am un oarecare discomfort dar acela pe care il are oricine cand este foarte cald.

Anii trecuti ma simteam rau si la 30 grade iar de 35 nici nu putea fi vorba pentru ca aproape ca lesinam. Asta imi arata inca o data ca starea psihica influenteaza pana si toleranta la caldura si/sau frig pentru ca si frigul il suport mult mai bine.

Numai bine

buna la toata lumea

eu scriu mai rar pt ca problema mea ( mai modul ei de manifestare) e diferit de ce simtiti voi dar eu sunt ferm convinsa ca punctul de pornire e acelasi: mintea noastra.

o data ce mi-am "reparat" mintea:) si nu mai abordez stilul "catastrofic" de gandire pe care il aveam pana acum, parca toate merg inspre bine... este incredibil cat de mult ne poate ajuta sau sabota mintea noastra si cat putine stim despre felul in care functioneaza si cum putem interveni astfel incat sa ne devina aliat si nu dusman

am renuntat la cipralex si ma simt bine, am scapat de extrasistolele pe care mi le-a declansat si pe care mi le-am asumat ca solutie "la pachet" impreuna cu efectele pozitive

dar vreau sa va spun ca daca as cadea din nou in gaura neagra in care am fost ( dintr-un motiv sau altul, independent de vointa mea) nu as ezita sa iau din nou!! pur si simplu este pacat sa te zvarcolesti in suferinte de neimaginat si sa te ambitionezi sa rezolvi totul fara medicamente cand este atat de simplu sa iei o perioada pana cand iti revii si abia apoi sa lupti sa te mentii unde ai ajuns

mai ales pt mine s-a destramat si "mitul" dependentei de medicamentele psihiatrice mai ales ca am vazut cat de usor este sa renunti.

in rest sunt bine, in concediu ( stiu, sunt o norocoasa ca m-am angajat de 3 luni si mi-au dat concediu:))) asa ca ma pregatesc de leneveala pe nisip

apropo, nu stiu daca este o coincidenta, dar de cand nu ma mai stresez din nimic, sunt mai egoista si muncesc mai putin si spun NU mai des, am inceput sa fiu mai apreciata si lucrurile imi merg mai bine... asta da paradox! chiar sunt curioasa, voua vi s-a intamplat asa ceva?

numai bine!

Buna ziua la toata lumea.
Verticala ma bucur de progresele pe care le faci si imi inchipui ca pentru tine de acum inainte va fi mult mai usor.Ai reusit sa depasesti pragul acela al neincrederii ca se poate si mai bine si putem sa fim altfel, mai increzatoare si mai putin pesimiste.Ma intreb cand am sa pot fi si eu asa.Asta pentru ca daca o zi e perfecta, sau hai sa spun mai multe, deja ma gandesc ca nu se poate.trebuie sa fie ceva care sa ma faca sa revin la starea de dinainte.Chiar si o stire proasta, o veste rea care vine de la TV sau de la un cunoscut, asta face sa se naruiasca ce credeam ca restabilisem dinainte.Gresit, dar din pacate asa e.
Mariuca, parca m-am mai linistit, nu mai am asa de des temerile acelea legate de ideea ca trebuie sa fac un drum mai lung si nu o sa ma descurc.Momentan trebuie sa ma mobilizez, sa fac fata problemelor zilnice sigura
.Copiii sunt mari, fata are 17 ani si ea imi cunoaste partial problemele.Uneori intelege, alteori nu.Cand e vorba de cumparaturi, de mersul in magazinele mari, accepta sa ma insoteasca.Atunci am o oarecare siguranta, desi am observat ca ma pot descurca foarte bine in majoritatea cazurilor si singura.E un progres poate, dar totusi nu mai e ca inainte.Nu au disparut temerile.Si faptul ca ma gandesc ca s-ar putea.intampla ceva...sau s-ar putea sa sufar de ceva...asta nu ma bucura.E obsesia care nu trece.
Caldura o suport parca mai greu, dar pot sa spun ca sunt pe linia de plutire.
Daniela, Raluca ce mai faceti?
Numai bine tuturor!

Buna tuturor,

Verticala ai dreptate si eu am observat ca daca sunt mai assertive sunt mai apreciata. Am avut chiar de curand confirmarea acestul fapt, intr-o discutie cu cineva apropiat caruia pentru prima oara am avut "curajul" sa ii spun nu.

Te asteptam cu drag aici, chiar daca nu suferi de agorafobie si atacuri de panica, pana la urma tot o tulburare de anxietate ai si tu. Sper sa ai parte de momente cat mai bune.

Dani, orice progres, cat de mic, ar trebui sa fie apreciat ca atare. Eu sunt sigura ca faci mari eforturi pentru a iesi din starea de down dar daca nu reusesti asa cum ai vrea sa fii sigura ca nu este vina ta. Ai nevoie de ajutor profesionist. Nu ai nici un medic cu care sa te sfatuiesti, eventual pentru a incerca un alt tratament cu AD?

Raluca tu ce mai faci? Mai mergi la terapie?

Daniela nu ai mai scris deloc? Esti bine? Mai da un semn de viata aici.

Eu sunt bine in continuare, merg singura pe distante oricat de lungi, merg cu metroul, cu liftul, traversez strazi late. Toate acestea fara nici un fel de anxietate, fara de fapt sa imi pun problema ca urmeaza sa fac toate acestea.

Asta as spune ca este o mare diferenta pentru ca inainte chiar daca reuseam sa ma deplasez sau sa merg cu liftul, spre exemplu, faceam adevarate scenarii inainte si eram extrem de anxioasa pana cand "ieseam" din situatiile respective.

Pentru prima oara sunt cu adevarat bine. Deci se poate.

Raluca sunt curioasa, tu cand luai Cipralex te simteai tot asa de bine? Nu pot sa nu ma gandesc ca poate totul se datoreaza Cipralexului dar ma bucura totusi ca nu simt nevoia sa maresc doza si il iau de 9 luni deja.

Numai bine

buna

n-am mai scris pe topic pt ca nu vroiam sa va dau vesti proaste, dar de cand am renuntat la Cipralex anxietatea a crescut putin, nu la nivelul care era inainte, dar oricum...trebuie sa lucrez mult mai mult acum cu mine insami si de abia acum se vad rezultatele psihoterapiei caci sunt doar eu fata in fata cu anxietatea (cand luam medicamente "trisam" putin ca ele puneau o bariera intre mine si factorii stresori), acum sunt pe cont propriu, cum s-ar zice;)

dar e ok, atata timp cat fenomenul e controlabil, eu sunt multumita. Si nici nu fac scenarii catastrofice "dar daca." pur si simplu fac ce pot si daca se agraveaza situatia rau de tot o sa apelez iar la medicamente si iar ma ridic sau gasesc eu o solutie...ideea e ca daca s-a putut o data, se poate si a doua oara!

in rest sunt mai tot timpul plecata din tara si asta ma tine ocupata, locuri noi, oameni noi chit ca e si munca multa. partea proasta e ca n-am mai ajuns de mult la sedintele de terapie si mi-ar fi prins tare bine una acum:)

repet, nu sunt adepta medicamentelor si nu sunt distribuitor sa fac reclama:), dar uneori chiar nu merita sa te chinui in van!

super seara placuta va doresc

Verticala sunt suisuri si cobarasuri, oricum este bine ca esti totusi optimista. sa fie de vina nu neaparat faptul ca ai renunta la Cipralex ci modul brusc in care ai facut-o?

Buna ziua.Mariuca eu sunt relativ ok, si spun asta pentru ca nu sunt asa cum vreau sa fiu.S-ar putea sa fi ajuns in stadiul in care sa refuz sa cred ca mai am suficienta putere sa rezist asa bine la situatii stresante ca altadata.Practic, eu singura sa cred ca mai pot sa alerg, sa fiu in alerta asa cum o faceam acum 3 sau 4 ani.Undeva, acolo e un semn de intrebare.De ce nu mai pot rezista asa cum o faceam in urma cu cativa ani, sau in acelasi mod inainte de a se "declansaprimul atac de panica.Am zile in care ma uit in urma si ma intreb care a fost cauza, de ce s-a declansat atacul de panica, daca a fost sau nu un atac de panica(cand nu reuseam sa ajung in statia de autobuz caci nu ma mai ascultau picioarele, imi tremurau cumplit).
Ar trebui discutat cu un medic, stiu asta.De cate ori am fost(de doua ori)mi s-a spus ca e pe fond de stres si trebuie sa nu ma mai consum Tratamentul a fost fevarin si calmepan.Nu vroiam sa aud de xanax.In perioada aceea mergeam la cursuri de contabilitate si trebuia sa fiu atenta.Am avut pe cineva in grupa care lua ceva pentru depresie si avea momente de somnolenta si nu se putea concentra.
De aceea am mers la un medic homeopat iar tratamentul pe baza de plante mi-a facut bine o perioada.Poate si autosugestia, nici nu mai stiu.
Oricum imi pun intrebarea daca voi fi nevoita sa calatoresc un drum mai lung ma voi descurca si nu vor aparea problemele de care imi e atat de teama.Incerc sa gandesc pozitiv, stiu ca trebuie, altfel m-as lasa mereu prada gandurilor negative.Dar nu pot fi mereu in alerta, atenta la ce se petrece in jur.
As vrea sa revin cu vesti mai bune.Eu sper sa fie asa
O seara frumoasa tuturor

Buna tuturor,

Dani antidepresivele nu produc somnolenta. Inclin sa cred ca "secretul" deplasarii pe distante lungi, cu metroul, liftul etc fara atacuri de panica este ca pur si simplu sa nu iti mai fie teama ca se vor declansa.

Bineinteles ca nu poti ajunge pur si simplu la asta. Probabil ca in cazul meu medicatia este de mare ajutor pentru ca pot face expuneri fara ca nivelul de anxietate sa creasca prea mult. In mod evident antidepresivele sunt mult mai eficiente decat anxioliticele pentru ca, spre exemplu, lexotanul ma linistea dar nu imi reducea agorafobia.

Eu sunt bine in continuare, saptamana viitoare merg la stomatolog unde mi se va face anestezie. Cele care ati luat antidepresive stiti cumva daca Cipralexul interfereaza cu anestezicul?

Raluca, Verticala ce mai faceti?

Dragele mele, bine v-am regasit ! Nu am putut avea corespondentà cu voi caci am lipsit o lunà din Bucuresti iar acolo ( la munte) unde am fost, nu exista calculator. Am reînceput serviciul si am citit mesajele voastre, cu vesti bune si mai putin bune si m-am bucurat ca nu m-ati uitat. Eu am fost foarte bucuroasà cà am scàpat de cosmarul càldurii din Bucuresti dar în rest, am fost extrem de amàrâta caci nici linistea, nici aerul, nici odihna nu si-au facut efectul asupra stàrii mele iar ameteala si epuizarea au fost permanente ! Am facut tot soiul de exercitii de relaxare, respiratii, dar cum începea ziua, starile apàreau, se accentuau si apoi treceau sau abia dupà o noapte se mai ameliora.Ceea ce am încercat pâna acum, nu a dat nici un rezultat si nu mai vàd cum as putea iesi din aceastà "gaurà neagrà" în care mà aflu de 5 ani.Diagnosticul meu este : nevrozà cu somatizare caci eu nu am stari de fricà decât de faptul cà nu voi mai trài decât asa ! Cu antidepresivele am încercat în urmà cu ceva timp dar organismul meu le respinge foarte violent, efectele secundare fiind de nesuportat mai ales într-un servici cum am eu.In luna septembrie, spre sfârsit, încerc sa vad un homeopat, poate are vreo solutie, dar nu prea cred ca aici nu sânt medici preocupati de suferindul din fata lui, de rezolvarea problemei ci doar de sursa de bani pe care o reprezintà.Mà bucur sincer pentru voi càci nimic nu-i mai important decât sa-ti tràiesti viata normal si sa zâmbesti dimineata când începe o nouà zi ! Astept vesti de la voi si va doresc din suflet sa va fie bine si sa va bucurati de fiecare clipà ! Cu drag

Buna tuturor,

Bine te-ai intors Daniela. Imi pare rau ca nu cu vesti prea bune. Sincer, fara un tratment, nici nu ma surprinde ca nu reusesti sa iesi din acest cerc vicios. Ce antidepresive ai luat? Nu ai mai putea incerca si altceva? Eu trebuie sa recunosc ca nu am avut efecte secundare insuportabile si au trecut destul de repede.

Eu sunt bine, anxietatea a crescut putin zilele acestea, presupun ca de la faptul ca fetita mea este bolnava, in tratament diverse, consultatii.

Ieri nu am luat Cipralexul si nu am vazut nici o schimbare. Oricum presupun ca un eventual sevraj apare dupa ce sari mai multe doze. La tine cum a fost Raluca? Tu ai renuntat brusc?

Raluca, Verticala as vrea sa cred ca lipsa de vesti inseamna vesti bune dar nu stiu cum este in cazul vostru.

Numai bine

Màriuca draga, multumesc pentru urare si raspuns.Am luat Zoloft si Cipralex la care am avut reactii extrem de violente, cu Salvari sosite din 4 în 4 ore ! Am luat si Calmepam dar nu am avut rezultat.Alceva, medicii nu mi-au putut recomanda.Ceea ce mi-a dat psihoterapeutul care este si psihiatru, este un produs natural pentru captarea serotoninei si se numeste 5 HTP .Puteti sa-i vedeti prospectul pe "google".Il iau de putinà vreme asa ca nu am nici o pretentie dar eu mà simt foarte ràu, acum.Sa va dea Dumnezeu sanatate si o lunà de toamnà, cât mai linistità ! Cu drag

Buna dragele mele.Imi cer scuze pentru ca nu am mai scris de ceva timp dar motivul a fost faptul ca nu am vesti prea bune.Tot nu reusesc sa merg pe distante lungi singura, sa stau la cozi in magazine, sa traversez, iar cand simt ca nu mai pot de durere de cap si ma simt moale iau din cand in cand cate un Xanax.La terapie merg o data pe luna iar referitor la intrebarea ta Mariuca, dupa ce am oprit tratamentul cu Cipralex(treptat bineinteles)la 3-4 saptamani mi-au revenit starile de anxietate dar cu toate astea parerea mea sincera este ca nici fara tratament nu se poate combate problema.Asta este din pacate se pare ca nu voi reusi sa ies asa usor din aceasta stare oribila.Va pup

Buna tuturor,

Danielanatalia sper sa te ajute produsul 5 HTP. Am auzit si eu de el. Cum mai esti?

Raluca si eu sunt de parere ca, cel putin, in anumite cazuri, dezechilibrul chimic nu poate fi contracarat decat prin medicatie. Sper sa nu fie cazul meu dar daca va fi asa nu voi face un capat de tara din asta. Eu sunt extrem de multumita ca sunt functionala, ca nu mai am fobii si ca am o stare reala de bine. Chiar si TOC-ul s-a ameliorat considerabil. Reactii adverse nu am si atunci de ce m-as plange?

In cazul tau situatia este putin diferita pentru ca vrei sa concepi un copil. Totusi din cate stiu exista antidepresive care sunt safe in sarcina. Eu una nu am avut nevoie, dupa cum am mai spus atacurile de panica au disparut ca prin farmec (nu este chiar un miracol, are probabil legatura cu hormonii care se elibereaza pe parcursul sarcinii si care dau o stare de calm si de bucurie chiar). Problema este ca tu esti acum, din nou, intr-o criza si nu ai curajul sa ramai insarcinata. De ce nu mergi mai des la terapie asfel incat sa ai o sustinere acum si pe durata sarcinii?

Raluca, voiam sa te intreb ceva. Stiu ca tu ai marit gradual doza de Cipralex., eu deocamdata nu simt ca ar trebui. Doza mea este de cateva luni 15 mg. Presupunand insa ca se va intampla sa am nevoie de o doza mai mare cum imi dau seama de asta? Tu la ce perioade ai marit doza? Spre exemplu, mai stii cat luai dupa 10 luni de tratament?

Dani, ameteala, picioare moi si tremurande sunt sigur manifestari ale unui atac de panica. De cate ori nu mi s-au intamplat toate acestea! De cateva ori am avut chiar vederea incetosata, am avut senzatia ca nu mai vad si parca aveam un bec in cap care se aprindea si se stingea. Nici nu vreau sa imi mai aduc aminte.

Apropo de somnolenta sa stii ca si Calmpeamul si Xanaxul fac partea din aceeasi grupa: benzodiazepine si ambele sunt miorelaxante, deci produc o stare de somn.

Imi pare rau, fetelor ca nu puteti lua antidepresive. Nu as fi crezut sa fiu vreodata o sustinatoare a antidepresivelor dar eu vad ca functioneaza.

Verticala ce mai faci?


O seara buna

Dragele mele, continui sa iau 5 HTP dar nu am prea multe rezultate, fiind din plante efectul se vede mult mai târziu sau.de loc ! Starea de ràu =epuizare si ametealà este tot timpul si continui sa muncesc.am momente (dese ) când nu stiu daca pot încheia ziua de lucru, oboseala, puterea de concentrare redusà, ameteala, vederea în ceatà mà sleiesc de toate puterile mele.Merg pe stradà, FARA FRICA si totusi simptomele sânt prezente, violente si tot asa de atâtia ani.Màriuca mà bucur ca de la tine vin vesti bune dar pàcat de cei care nu au progrese sau nu stiu încotro sa-si mai gaseascà ajutorul.fiecare reactionàm în mod foarte special si chiar daca avem simptome comune, tratamentul, reactiile si efectele pot fi total diferite ! Fie ca bunul Dumnezeu sa ne ajute cu puterea si rabdarea de a gasi un mijloc spre o normalitate a vietii noastre.Và doresc o saptamâna binecuvântatà ! Cu drag