Agorafobie - grup de suport

buna
mi-e si rusine sa spun, mi-au respins dosarul la facultate, se pare ca au fost putine locuri ramase in sesiunea din toamna anul asta... si acum sunt asa, in stare de soc, nu stiu ce o sa fac, poate incerc din nou la anul... pana una alta sentimentele sunt contradictorii: vinovatie, teama de viitor, neincredere.. oricum am hotarat sa nu mai citesc stirile alarmiste ref la mersul economiei ca o iau razna.

raluca, poate pui o poza mica cu bebe chiar aici, la profilul tau, sa-l vedem si noi si dupa aia o stergi! ma gandeam ca o sa ai cel mai frumos craciun, cu familia reunita si extinsa:)

deea, stiu ca esti ocupata, dar mai da-ne un semm, natalia, nu mai zici nimic, jobul te-a acaparat cu totul?
dani, chiar m-am gandit la tine cand am fost si eu recenzata, a fost o discutie foarte faina, despre ce gradinite sunt in sona, care e mai buna, am ras, am glumit despre peripetiile recenzorului, gasise pe cineva care insista la cetatenie sa ii scrie "oltean"... in fine, ma bucur ca ai avut ocazia sa cunosti oameni diferiti si sa faci si niste banuti... ma gandeam ca o chestie de genul asta te-ar mai ajuta sa spargi cercul vicios, singura conditie este sa nu fie foarte stresanta sau cu program fix... poate sa faci ceva retusuri la haine, daca te pricepi, sau sa cresti in ghivece flori de apartament mai deosebite si sa le vinzi, sumele pot sa fie simbolice, importanta este activitatea si satisfactia pe care o ai...

mariuca, dupa cum vezi, am ratat sansa de a fi studenta anul asta, asa ca putem fi colege la anul :))) tu la ce master te-ai gandit?

Verticala, prima mea optiune este Psihologia de la Universitatea Bucuresti. Insa doar cu master nu voi indeplini conditiile legale necesare pentru a fi psihoterapeut. Pentru aceasta este nevoie de licenta in Psihologie si psihoterapia personala (care se masoara in ani)

Tot la UB la master ar mai fi specializarea Psihologie organizationala si economica dar asta intra mai degraba in domeniul resurselor umane.

Alte variante de master ar fi Comunicare corporativa de la FJSC sau Comunicare manageriala si resurse umane la SNSPA.

Mai am timp sa ma decid pana la vara.

Ce chestie ca ti-au respins dosarul, nu credeam ca au asa multe solicitari. In ce a constat dosarul?

Si eu m-as bucura sa fim colege. Poate vom alege aceeasi varianta. Ce zici de facultatea de Psihologie de la UB?

Inteleg ca unul dintre motivele pentru care ai renuntat la job a fost ca doreai sa ai timp pentru master? Sotul tau ce spune despre aceasta situatie?

Dani este bine ca ai fost ocupata, pentru un timp, cu altceva decat faci in mod obisnuit. Cred totusi ca a fost dificil, eu una nu as fi potrivita pentru acest gen de activitate. Asta ma face sa spun ca esti mai puternica si stabila emotional decat crezi.

Buna fetelor.
Mariuca si pentru mine a fost un test aceasta activitate de doua saptamani.am ayut ocazia sa cunosc oameni.sa comunic mai mult sa inteleg de fapt ca socializarea este foarte inportanta.Ce e drept, m-a cam obosit programul caci imi iesisem din ritm, si in acelasi timp m-am bucurat ca am reusit chiar daca uneori cu inima stransa sa depasesc temerile.Cand am inceput activitatea primul lucru la care m-am gandit a fost" oare ma descurc, voi reusi singura"?Cred ca e acel ceva care te pune in fata faptului implinit cand nu ai de ales si trebuie sa mergi mai departe.
Acum vremea asta mohorata imi da o stare de indispozitie, de apatie si observ ca se intorc gandurile pesimiste.
Voi va ganditi la master si va felicit pentru curaj.E un domeniu frumos care cere multa rabdare si intelegere.Eu cred ca o sa reusiti.
Vericala dar cum de ti s-a respins dosarul?Sau am inteles eu gresit?Multumesc de incurajari, dar in orasul meu lucrurile se misca incet.si eu caut o activitate mai putin stresanta, dar timpul trece si realizam ca trece in defavoarea noastra atunci cand faci ceva dar nu te simti folositor,
Raluca ce mai faci?Bebe e bine?
Deea, Daniela natalia, ce mai spuneti?
Va imbratisez pe toate si sper sa revin cu noutati dintre cele mai bune.Va pup

Buna fetelor,
N-am mai intrat demult aici, dar vad cu surpridere ca nici voi.S-a intamplat ceva?Unde sunteti?Eu am avut ceva probleme cu iubitul meu.A suferit o operatie si am fost prinsa in tot timpul asta.Acum este in perioada de recuperare.Din cand in cand mai verificam sa vad daca ati mai scris vreuna ceva, dar am vazut ca a trecut aproape o luna, ...si nimic.Eu sunt bine, am fost tare stresata, avand in vedere ca stalpul meu, sustinerea mea(ma refer aici la prietenul meu), a avut el nevoie de mine, ca eu sa fiu puternica pentru el.Acum suntem bine.Eu ma simt bine.Nu prea am mai avut ameteli.Ma mai apuca cate o stare de rau, insa am ivatat sa nu mai intru in panica prea usor.Astept vesti de la voi.Va salut si va sarut pe toate!!!

Buna tuturor,

Eu am sa privesc partea plina a paharului si am sa spun ca este posibil ca fetele sa fie ocupate sau pur si simplu fara vesti notabile.

In ceea ce ma priveste sunt bine. Conduc mult, merg pe oriunde am nevoie, vad ca agorafobia si fobiile in general nu dau semne ca ar mai fi in viata. Este nemaipomenit sa poti iesi din casa fara sa ai acea stare de anxietate anticipatorie si fara sa te intrebi: 'Oare mi se va face rau? Ma voi putea urca in lift,. metrou etc.' Imi doresc din tot sufletul sa ajungeti si voi in acest punct.

DeeaP felicitari ca ai reusit sa te mobilizezi. Sper sa fructifici aceasta stare de bine si sa o transformi in ceva permanent. Multa sanatate prietenului tau.

Raluca imi imaginez cat de ocupata esti. Ce mai face bebe? Vreau poze, vreau poze!

Dani lasa vremea mohorata in pace. Cauta in sufletul tau motive de bucurie. Gaseste ceva de facut care sa iti produca placere. Cand ai tendinta de a despica firul in patru spune-ti STOP si fa altceva.

Verticala, Natalia ce spuneti de o intalnire? Daca este frumos in parc, daca este urat la Carturesti. Sau la cumparaturi? Astept niste DA-uri. Please!

Dragele mele,
mà bucur sà fim din nou împreunà, fiecare cu vestile bune sau mai putin bune...Important este cà "functionàm" ! Eu am avut o perioadà cu diverse probleme ( colicà renalà, colicà biliarà ) si m-au "tras " putin înapoi, ca stare generalà, ca simptome ( ametealà, obosealà).La servici este cea mai grea lunà, càci acum se încheie tot soiul de formalitàti, proceduri, unde mai complicate ca altele.Sânt obosità si-mi dau seama cà tratamentul este foarte bun dar mentinând conditiile care m-au îmbolnàvit, progresul este foarte lent iar regresul apare usor. Dar am o veste bunà, la începutul anului viitor, voi putea iesi la pensie anticipatà si asa sà pot reveni mai repede la o stare cât mai aproape de normal. Mà bucur pentru voi, pentru tot ceea ce faceti, chiar dacà nu este un succes permanent, faptul cà mergeti mai departe, cà nu và lasati înfrânte, chiar daca aveti destule motive sà abandonati, NU o faceti si asta-i extrem de important ! Ati vàzut cred, superbul film "Magnolii de otel" ? Toate sântem niste "magnolii de otel " si trebuie sa fim mândre de noi ! Câte persoane nu stiti sau vedeti, pline de sànàtate si nu fac nici pe jumàtate ce facem noi ? Acum, la apropierea sfârsitul de an, avem TOATE, un bilant pozitiv ! Am reusit sà trecem si anul acesta, cu bune, cu rele dar toate ne-au fàcut mai puternice si ne-au învàtat câte ceva !
Draga Màriuca, eu accept cu mare drag invitatia si v-as propune libraria Càrturesti din Bd.Dacia =Institutl Francez, este liniste, ceai sau cafea, spatiu plàcut pentru conversatie.Aveti timp, aveti chef de asa ceva ? Stiu cà este cam dificil din cauza programului fiecareia, dar lunea de la ora 12 la 14 v-ar conveni ? Astept cu mare drag, vesti de la voi.Và îmbratisez cu mult drag, Danielanatalia

Buna fetele mele dragi.Imi cer mii de scuze pentru ca am lipsit ceva vreme si nu am mai comunicat dar la inceputul lunii noiembrie am avut botezul, alearga incolo-ncoace pentru organizare, a iesit foarte frumos asa cum ne doream, apoi activitatea zilnica ma tine in priza si pur si simplu nu am cand sa ma mai gandesc la problema mea care sincer a cam disparut mai mult de jumatate dar ma gandeam tot timpul la voi si mai intram pe fuga sa vad cum sunteti si chiar imi faceam griji despre tine Deea pentru ca nu ne-ai mai scris de ceva vreme.Ma bucur din tot sufletul ca ai prins incredere in tine si ati depasit cu bine momentul greu si poate ai invatat din aceasta intamplare neplacuta cu prietenul tau ca la nevoie te poti descurca singura, concluzia este ca daca ai fi avut cu adevarat vreo boala nu ai fi reusit sa te descurci fara el.Ai fost nevoita sa traversezi sau sa mergi singura pe distante mai mari?Oricum eu te felicit pentru realizari si tine-o tot asa, fii curajoasa!Eu merg in continuare pe tratament cu seroxat si spitomin(care am inteles ca functioneaza asupra fricii) iar totul este spre bine, am inceput sa traversez si treceri mai late, iar spatiile mari din mall nu-mi mai dau de furca absolut deloc.In rest suntem bine, ne jucam, gangurim, radem si scoatem niste sunete care ma fac sa rad singura, pur si simplu nu-mi vine sa cred ce minune s-a intamplat in viata mea.Noi va pupam si promitem ca revenim cu vesti mult mai des.

Buna fetelor.Ma bucur ca sunteti bine.Raluca, acum esti o mama implinita si fericita, bebe iti da motive de bucurie care fac mai mult decat orice tratament de pe lumea asta.Astept in continuare numai vesti bune de la tine.
Deea, eu cred ca starea de alerta te-a tinut departe de fobii si ca si raluca iti spun ca ma bucur ca ai depasit acest episod stresant.Cateodata nu ne dam seama cat de puternice putem fi, chiar daca in mintea noastra refuzam sa credem asta.E valabil, functioneaza, asa imi spun mereu, desi tot mai plec cu inima stransa de acasa pentru ca nu am incotro.
Mariuca, eu am fost de cand ma stiu o fire pesimista, chiar daca nu am avut motive eu tot am privit lucrurile nu tocmai in roz.Asta probabil a amplificat si trairile astea imposibile, panica, fobiile.Stresul si ele adunate la un loc au facut sa apara atacurile de panica in viata mea.Nu stiu daca voua vi s-a intamplat dar eu daca am o perioada de liniste si ma simt ok, automat ma gandesc ca e prea bine, oare se va intoarce "boala".Incerc sa alung gandurile triste si negative dar cum spuneam si altadata nu imi iese intotdeauna.Acum sunt foarte racita, ma simt epuizata, dar trebuie sa ma mobilizez, si nesuferita de raceala nu prea ma lasa.
Daniela natalia, cred ca astepti pensionarea cu nerabdare.Eu imi doresc o activitate, un servici dar nu asa stresant ca cel pe care l-am avut.Dar aici nu prea gasesti de lucru.
Verticala, esti bine?
Eu va imbratisez pe toate si sper sa revin cu vesti bune, cand ma lasa gripa asta nesuferita.

Dragele mele,
Ce mai faceti?Am intrat astazi sa va urez sa aveti un Craciun fericit si linistit alaturi de cei dragi!!!Eu voi pleca din Timisoara pentru cateva zile sa fim alaturi de familiile noastre.Am avut in ultimele zile si cateva stari nu foarte placute(ameteli si stari de rau), dar acum parca mi-am mai revenit putin.Voi sunteti bine?Cum va mai simtiti?Cele din Bucuresti, ati reusit sa va intalniti asa cum ati planificat?Natalia ma bucur pentru tine ca la anul te vei putea pensiona, vei avea in sfarsit timp de tine, de gandurile tale...Natalia acum esti bine?Te-ai refacut?Tu erai mereu prezenta aici, si chiar imi lipsesti.Raluca ce mai face bebele?Ati avut botezul?Si eu am fost la 2 botezuri in aceiasi perioada, inainte de post.Cum te descurci?Iti este greu?Am tot vrut sa te intreb daca ai fost nevoita pana acum sa pleci singura de acasa doar tu cu bebele undeva mai departe (la doctor, la o plimbare mai lunga, intr-o vizita) si daca ai reusit?Pentru ca eu de multe ori cand imi este rau, ma gandesc, oare daca as fi avut un copil ce m-as fi facut, cand eu abia daca pot sa stau in picioare cand sunt foarte ametita?Daca ar fi bolnavior si ar trebui sa merg cu el la doctor dar eu nu pot sa ies din casa de rau ce imi este?
Dani am citit ce ai scris mai sus si ma regasesc foarte mult in felul tau de a fi.Si eu sunt o fire pesimista. Si sunt sigura ca asta m-a afectat cel mai mult.Modul meu de a despica firul in 4, de a nu ma lasa dusa de val, felul meu de am ma gandi de 100 de ori inainte de a face un lucru, punand in balanta toate scenariile posibile si imosibile m-au adus in starea asta.Asa am devenit atat de prapastioasa si fricoasa.Si stresul prin care am trecut in acea perioada cand am facut pimele atacuri de panica.Trebuie sa invatam sa fim mai relaxate in modul de a gandi, sa nu mai ducem grija tuturor, sa fim mai egoiste, sa ne gandim mai mult la noi, sa ne mai lasam si noi in grija altora,.Eu lucrez la treaba asta:-)))
Verticala ce mai faci?Nu te deznadajdui ca nu ai reusit anul asta la facultate.Mai incerci si la anul.Oricum esti foarte curajoasa ca vrei sa incepi din nou cursurile.Eu, anul viitor fac 30 de ani, si nu m-as mai apuca din nou de facultate pentru nimic in lume.Am facut 5 ani de facultate si 2 ani de master la Poli si mi-a ajuns.De asta si spun ca esti foarte curajoasa.Mariuca, ma bucur ca te simti bine si ca poti sa conduci.Esti pe drumul cel bun, drumul spre videcare.Eu de cand am facut primul atac de panica nu am mai pus mana pe volan:-)))Imi este frica sa conduc.Cred ca ar trebui sa mai merg cu un instructor ca la inceput:-))
Va pup pe toate!Si sper sa vina Mosul la voi!Craciun fericit!!!

Bunà dragele mele,
mà bucur cà DeeaP a scris un mesaj, asa pot ràspunde mai repede càci altfel nu mai am timp nici sà respir.Draga mea DeeaP, multumesc pentru gândurile tale bune si-ti ràspund cinstit cà, NU prea mà simt bine, din cauza programului, a oboselii acumulate, a stresului pe care nu-l pot evita...Fac efort în fiecare zi si cu tot tratamentul nu prea mai reusesc sà mà simt bine, asa cà am hotàrât sa mà pensionez anticipat, din 31 ian.2012.Azi este ultima zi de muncà pe anul acesta, apoi din 3 ianuarie pâna în 31 când voi încheia definitiv activitatea în acest Institut ( 30 de ani !). Astept ca aceastà micà vacantà de Craciun, sà mà pot odihni, reface putin pentru dificila lunà ianuarie, când voi avea mult de lucru pentru a preda departamentul meu, în perfectà ordine cum l-am administrat atâtia ani.Mà bucur cà, în sfârsit voi putea sà-mi refac fortele, sà fac tratamentul în alte conditii si sânt convinsà cà peste câteva luni, voi fi alt om ! Am avut norocul sà am o muncà frumoasà, cu satisfactii si bucurii dar am plàtit un pret foarte mare si sa vàd ce se mai poate recupera.Dragele mele, fie ca Sfânta Sàrbàtoare a Nasterii Domnului Isus Cristos sà ne aducà în case si în suflete, bucurie, pace, liniste si încrederea cà Nou An va fi mult mai bun decât acesta care se încheie, cà starea de sànàtate a fiecàreia va fi din ce în ce mai bunà si dorintele ni se vor împlini ! CRACIUN FERICIT ! LA MULTI ANI ! Và îmbratisez cu drag pe TOATE, pe cei mari si pe cei mici !

Dragele mele,
Ma bucur ca sunteti bine.Poate si atmosfera asta de sarbatoare ne da o stare de liniste si ne face sa mai uitam de necazuri si de zilele noroase.Desi e a treia zi de Craciun si eu va urez Sarbatori fericite si tot ce va doriti in Noul An
care vine.
Daniela, ma intreb oare te vei putea odihni?Nu o sa iti lipseasca activitatea?Nu activitatea in sine, ci rutina cu care suntem obisnuiti ani in sir.Sper sa te odihnesti cat mai mult si sa ai parte de de pensia asta multi ani de acum inainte.
Deea, eu nu reusesc sa imi impun sa nu mai fiu asa negativista, pesimista, nici nu stiu cum sa spun mai bine.Tu ai perfecta dreptate cand spui ca trebuie sa luptam cu firea noastra.Eu ma consum din orice, ma supar cand vad nedreptati si asta ma macina enorm.Aparent sunt bine dar ma "urmaresc "gandurile acelea negre.Totul parca e gri, orice durere ma duce cu gandul ca...daca e ceva grav.In fine, nu ar trebui sa fiu trista, nici sa scriu atat de negativ.Poate lipsa unei activitati, a unui serviciu stabil (dar ce mai e stabil acum)ma face sa fiu asa.mai sper ca va rasari si soarele intr-o buna zi.
Raluca esti bine?Bebe ce face?
Mariuca cred ca esti ocupata.Cum ai petrecut Sarbatorile?
Verticala ce mai faci?
Eu va imbratisez pe toate si va doresc tot binele din lume!

Deeap si Dani toti cei cu tulburari afective au o tendinta catre despicatul firului in patru si vad mult mai bine partea goala a paharului.

Vestea buna este ca aceasta se poate educa si implicit schimba. Este foarte bine sa pastrezi ochii larg deschisi.

Dar daca vei spune NU de fiecare data cand incepi sa intri pe o spirala pesimista si vei incerca sa gasesti motive de recunostinta si bucurie, la un moment dat vor aparea schimari si la nivel cognitiv. Stiu ca suna ca un cliseu dar este fezabil.

Imi amintesc prima data cand am iesit cu fetita mea in parc (aflat la 15 minute de mers pe jos). Fetita mea avea in jur de 1 an 1/2 si era vara, o vara foarte calda. Eu ma gandeam ca din cauza ca eu nu puteam iesi fetita mea trebuie sa stea in casa pentru ca sotul meu avea un program foarte incarcat si rar reusea sa iasa cu ea la plimbare.

Am imbracat-o, am pus-o in carut si am iesit pe usa blocului. Imi aduc aminte ca aveam senzatia ca strada se largeste si se lungeste, simteam ca inima imi bubuie in piept si picioarele mi se inmoaie dar aveam o responsabilitate si voiam sa fiu o mama buna.

De cateva ori am simtit ca vreau sa intorc carutul si sa o iau la fuga inapoi catre casa. Am ajuns in parc, transpirata si de teama si de la caldura. Temperaturile mari erau de asemenea o fobie a mea si desi era seara erau cam 38 grade afara.

Am avut aceste senzatii cel putin o saptamana, apoi au inceput sa scada si la un moment dat, peste cateva luni nu mi-a mai fost teama. Incet, incet am inceput sa ma deplasez cu ea si pe alte trasee si spaima a inceput sa fie din ce in ce mai mica. Pe atunci nu luam pastile dar mergeam la terapie. Asa ca nu este imposibil.

Deeap pentru mine condusul este o relaxare. Nici nu se pune problema sa fiu stresata, dimpotriva daca vreau sa imi induc o stare buna condusul ma ajuta.

Daniela si eu cred ca iti va lipsi activitatea, asta daca nu iti vei gasi alte preocupari care sa iti ocupe timpul liber pe care il vei avea de acum inainte. Sigur ca daca circumstantele de acum iti sunt oarecum potrivnice nu ai cum sa fii foarte OK chiar daca iei tratament. Eficacitatea unui AD poate sa scada in absenta unor schimbari generale.

Daniela daca o sa te pensionezi poate o sa ai un interval mai mare in care sa ne putem intalni. Eu nu pot decat in weekend, in timpul saptamanii este putin probabil. Poate ne putem pune de acord toate trei.

Raluca ce mai faceti tu si bebe? Cate luni are?

Verticala mai intra si tu ca incepe sa ma ingrijoreze lipsa de vesti.

Va urez tuturor un CRACIUN FERICIT si UN AN NOU BUN cu mai multa speranta, sanatate si realizari profesionale si personale. Dumnezeu sa ne binecuvanteze.

Eu sunt bine, in pregatiri de Revelion cu multi invitati si sunt agitata ca vreau sa iasa totul bine:) asta e primul an in care fetita mea realizeaza care-i faza cu Mos Craciun si mai ales face legatura intre Mos Craciun si cadouri, asa ca o se costumeze cineva sa imparta darurile, sper sa nu se sperie de barba lui:))

in rest, incerc sa nu ma mai gandesc la incertitudinea viitorului ca imi da fiori reci pe sira spinarii... in legatura cu intalnitul, eu am spus deja ca mi-ar face placere sa ne vedem, mai ales ca din a doua jumatate a lunii ianuarie o sa am foooooarte mult timp.

Un 2012 cu multe impliniri pentru voi si familiile voastre!

LA MULTI ANI 2012 !
Dragele mele prietene, fie ca anul care a început sà fie într-adevàr mult mai bun ca cel care s-a încheiat si sà pàsim ( asa cum se prezice ) într-o etapà specialà spiritualà, sà ne apropiem mai mult de Divinitate, sa întelegem mai bine anumite stàri si situatii dar în primul rând sà ne regasim pe noi însine ! Sànàtatea sà và fie cel mai de pret dar pe care anul acesta sà vi-l aducà ! Increderea, convingerea si bucuria cà ne va fi mai bine, sà nu ne pàràseascà ! Sà aveti parte de liniste si pace sufleteascà, familiile voastre sà và fie alàturi pâna la adânci bàtrâneti !
In ceea ce priveste iesitul la pensie, ei bine fetelor, NU, NU VOI DUCE DORUL STRESULUI PE CARE L-AM AVUT 30 DE ANI !!! Deocamdatà ! Am atâtea de fàcut, de vàzut, de recuperat cà mà simt ca cineva càruia i-ai scos gipsul de la picior si are nevoie sà alerge.LIBERATE ! Asta simt si nu mà voi încadra în "poza" pensionarei cu papuci, capot si telenovele ! Nu simt vârsta de 57 de ani pe care o am si sper sà pot reveni la o viatà normalà, cât mai curând ! Màriuca draga, si mie îmi convine sà ne întâlnim în week-end dar as fi mai linistità din 1 februarie când voi ràmâne acasà. Eu sânt foarte doritoare sà ne întâlnim unde vreti voi càci avem multe sà povestim..
Dragele mele, încà o datà và urez din suflet SA VA FIE BINE si LA MULTI ANI CU SANATATE ! Cu drag, Daniela

Buna fetelor.Va doresc din tot sufletul sa fiti sanatoase, fericite, sa aveti un an plin de realizari si bucurii.
Cum ati petrecut sarbatorile ?Pe la noi a lipsit zapada, de altfel cred ca nu a nins pe nicaieri.Eu am incercat sa nu ma gandesc decat ca totul o sa fie bine, chiar daca am fost singura.
Daniela, imi aduc aminte de mama si de soacra mea care spuneau la fel ca tine, asteptau atat de mult iesirea la pensie si s-au adaptat foarte greu dar pana la urma au intrat in rutina zilnica.Si totusi eu te inteleg caci stiu ce inseamna stresul de la servici.Din pacate acum lucrurile se "misca "cu viteza ametitoare, noi nu putem bate pasul pe loc.Of, ma gandesc ca totusi imi lipseste stresul acela, dar pe de alta parte nu stiu cat as mai putea face fata...
Verticala, ce varsta are fetita ta?Si eu ca si tine ma fac ca un arici cand incerc sa ma uit in fata...mi se pare ca nu mai pot schimba nimic, ca nu e nimic care sa ma impulsioneze.
mariuca, eu ma incarc pozitiv cand citesc ce scrii si incerc sa nu mai despic firul in patru.De fapt pot spune ca mi-ai ghicit firea.
Deea ce mai faci? Eu deocamdata sunt mai apatica, nu pot explica de ce.Tot ma urmaresc gandurile negative, nu imi dau pace.Sper sa imi revin.
Va pup pe toate si sper sa revin cu vesti mai optimiste

Draga Dani,
îti ràspund tie càci tu ai pomenit de mama si soacra ta, care asteptau sà iasà la pensie apoi au intrat în rutina de zi cu zi.Problema la mine este total diferità càci eu M-AM ÎNBOLNAVIT din stressul àsta, am suferit enorm ( si încà mai sufàr !) asa cà n-am sà-i duc dorul stàrii de boalà ! Nici n-am plecat din servici si am tot soiul de propuneri din partea unor fundatii, organizatii, solicitàri pentru meditatii..pe care le refuz càci un an TREBUIE sà mà odihnesc, sà-mi fac corect tratamentul, sà-mi pun ordine în multe lucruri.Rutina este acum, în fiecare zi în care mà rog bunului Dumnezeu sà-mi dea puterea sà închei programul càci starea fiecaruia depinde de felul muncii, de consumul pe care-l are si de cât de bine se simte cu sànàtatea ! Eu n-am nici o sansà sa intru în rutina "pensionarei" càci am multe planuri dupà ce voi simti cà mi-am revenit destul de mult si voi face activitàti care-mi vor face plàcere, fàrà sà mà mai chinuiesc ca acum..Imi pare ràu cà esti singurà si de aici poate vine starea de apatie sau zilele mohorâte de iarnà te infuenteaza negativ. Este "normal" ca noi sà simtim o tristete mai mare iarna si sa ne fie mai greu sà ne bucuràm de viatà.Este un fel de hibernare pâna la primàvarà, când ne vom simti cu sigurantà mult mai bine ! Nici în Bucuresti nu avem zàpadà dar pentru noi este fericire sà putem circula fàrà probleme.Draga mea, fie ca anul care a început sà fie aducàtor de împliniri, de rezolvarea problemelor, de sperantà si zile frumoase ! La Multi ani ! Cu drag, Daniela

Buna fetelor.
Daniela multumesc de urari.Cum te simti acum fara rutina zilnica a serviciului, fara batai de cap si alergatura?Sau nu ai reusit sa iesi din ritm?Credema ca imi e ciuda intr-un fel ca nu e zapada iar pe de alta parte as vrea sa nu fie ca da pot circula si eu mai lejer(atat cat circul, pe distante nu prea mari).
Ce noutati va adus inceputul de an?Eu nu ma pot lauda cu nimic atata doar ca ies zilnic si imi programez timpul sa am activitati caci altfel nu stiu ce pot face.Caut locuri de munca (slabe sperante)dar inca pot spune inca nu disper desi sansele sunt mici.
Mariuca, cum te mai simti, ce mai faci?
Raluca, ce face bebe, ce faci tu?
Verticala, cum a fost petrecerea de Revelion?
Deea esti ok?
va imbratisez pe toate si va urez ca anul acesta sa va aduca numai bucurii si impliniri.Cu mult drag

@ l68dani@yahoo.com

Daca sunteti din Bucuresti, mergeti in Piata Natiunilor Unite (fosta Opereta) si este acolo o Agentie a Locurilor de Munca (au un sediu cu un drapel la intrare) unde sunt afisate toate locurile de munca din Bucuresti din ultimele 10 zile.
Nu e lume. Va puteti uita in liniste si va puteti nota firmele si numerele de telefon.

Clara multumesc.Nu sunt din pacate din Bucuresti.

Dragele mele prietene,

mai am câteva zile de muncà si din 31 ianuarie mà voi bucura de o nouà viatà ! Dani dragà, încà nu stiu cum este sà te bucuri de liniste càci acum este "ultima sutà de metrii" si cea mai agitatà dar gândul cà voi putea face doar ce mai pot si când pot, asta îmi dà putere sà ajung la finalul acestei perioade de 30 de ani de muncà !
Dragele mele, pâna la sfârsitul lunii februarie, NU voi avea posibilitatea sà comunic cu voi. In momentul în care voi fi disponibilà, và voi scrie negresit !
Ràmâneti cu bine, sà và gàsesc mai sànàtoase, mai optimiste si cu mai multe progrese în starea de vindecare pe care o asteptàm !
Pe curând, cu mult drag,
Daniela

Buna tuturor,

Danielanatalia este intr-adevar bine ca vei avea timp penttu tine. Asta este o mare problema a zilelor noastre. Suntem atat de orientati catre viitor si stresati de prezent incat nimic nu ne mai bucura. Sper sa ai parte de o viata frumoasa post-job. Te asteptam cu vesti.

Dani care este domeniul tau, in ce esti calificata? Este intr-adevar greu de gasit ceva acum dar nu te-ai putea reorienta, urmand poate niste cursuri?

Verticala cum a iesit petrecerea de Revelion? Fetita ta a fost multumita de Mos Craciun si de cadouri?

Deeap ce mai zici? Ce mai face prietenul tau?

Raluca mai intra si tu din cand in cand si adu-ne vesti despre bebe.

Eu sunt bine. Am avut o perioada mai incarcata de anxietate, TOC-ul incepuse sa isi cam arate coltii, poate si pentru ca am intrerupt tratamentul, Desigur, cauzele pricipale sunt altele si au legatura cu diversele disfunctii din viata mea. Acum vad ca sunt pe o curba ascendenta si anxietatea s-a dimunuat.

Buna tuturor

Mariuca, profesia mea este subinginer chimist.Nu am mai profesat de 4 ani, de cand s au facut restructurari pe platforma petrochimica.Am urmat cursuri de reorientare profesionala in domeniul contabilitatii dar...pot spune deocamdata ca nu am gasit nimic de lucru.Domeniile de activitate aici sunt restranse, un job in comert este greu de gasit (se cere experienta sau daca nu trebuie sa ai cunostinte, rude care sa te recomande).Am facut si sondaje de opinie, de curand recensamantul, dar e ceva part time si fara continuitate.Aici e orasul mic, nu se mai "misca"nimic si nu exista (cel putin pentru cei care au 40 ani)oportunitati.
Am observat si la mine o schimbare, niste stari ciudate, parca imi scazuse brusc tensiunea cand mergeam pe strada si senzatia ca mi se blocheaza picioarele.Incerc sa nu dau importanta prea mare dar revin gandurile obsesive.Transpir noaptea, ma trezesc mai des ca inainte.Deci...incep sa imi pun iarasi intrebari...De ce, de unde vin aceste stari, cauza care ar putea fi, ce trebuie sa fac.
Ma bucur ca esti bine si iti doresc sa fie si mai bine, anxietatea sa dispara ca si cand ar fi fost un vis urat.
Verticala, te intreb si eu cum a fost de Revelion?
Raluca da-ne vesti noi despre tine si bebe
Daniela, ai sa vezi ca o sa iti lipseasca agitatia, asa cum e de insuportabila acum, va fi greu sa accepti ca nu mai exista...cel putin o perioada
Deea cum te mai simti?Esti ok?

@ l68dani@yahoo.com

Transpiratiile pot fi efect secundar al unor medicamente daca luati asa ceva.
Si eu am avut de la efectin si de la alte medicamente pe care le-am luat dar in momentul in care le-am schimbat au disparut.
Ma confrunt si cu senzatia aceea ca mi se blocheaza picioarele cand merg pe strada si incep sa merg foarte foarte incet dar eu consider ca este de la depresie care la mine se manifesta prin lipsa de energie. O incetinire psiho-motorie care cedeaza doar la antidepresive.

Buna dragele mele,
Dani, sunt foarte placut surprinsa sa aflu ce meserie ai.Eu sunt inginer chimist.Am profesat si eu 2 ani, si apoi, probabil ca soarta m-a indreptat spre alt domeniu, este cel in care si am afacerea.Sa sti ca in domeniul nostru, (chimia), este greu si pentru cei tineri, nu numai pentru cei trecuti de 40 de ani.Eu iti spun din proprie experienta, pentru ca si eu am lucrat in primul an intr-o fabrica de profil, de lacuri si vopsele, insa sunt foarte putine fabrici unde se mai face cercetare, domeniu pentru care noi suntem pregatiti.In rest, majoritatea chimistilor se angajeaza in productie sau calitate.Si eu al 2-lea an am lucrat in calitate.Pentru ca la noi in tara cercetarea este la pamant, chimistii sunt nevoiti sa se reprofileze cu timpul catre alte departamente din fabrici.Asa ca, eu te inteleg si iti doresc succes in continuare.Nu mai stiu exact din ce oras esti.Cumva din Galati?sau?
Natalia, te rog sa nu ne uiti, si sa ne scri cat de curand poti.Sper sa iti fie bine, acum ca iesi la pensie.insa sa sti ca, pe mine, intreruperea rutinei de zi cu zi de la servici, cred ca m-a destabilizat.In sensul ca nu mai aveam contact cu oamenii zi de zi.Afacerea mea o coordonez asa cum vreau si cum pot(de cele mai multe ori in functie de cum ma simt fizic imi programez intalnirile, si tot ce am de facut).Dar este si dezavantajul ca nefiind nevoita sa fac anumite lucruri atunci cand trebuie(asa cum la servici trebuia sa merg indiferent de cum ma simteam), am inceput sa nu ma mai fortez sa fac anumite lucruri si uite asa cu timpul s-a instalat si agorafobia.Dar am incredere ca tu vei putea gestiona toate astea mult mai bine decat mine, pentru ca ai trecut prin mai multe si sunt convinsa ca o sa-ti fie bine.

Scuze, am trimis mesajul si nu am terminat tot ce aveam de scris...Te pup Natalia si ai grija de tine.
Mariuca ma bucur ca esti bine.Am citit ce ai scris in ultimele comentarii ale anului trecut.Sa sti ca eu m-am gandit de multe ori la situatia pe care tu deja ai trait-o.Cea in care tu nu puteai sa iesi cu fetita ta, pentru ca te simteai rau, insa ti-ai facut curaj si ai constientizat ca trebuie sa te fortezi pentru fiica ta.Eu, pesimista, cum ma sti:-)), ma gadesc ce voi face cand voi avea un copil si va trebui sa merg in unele locuri, doar eu cu copilul?Cum voi depasi starea de rau, de neputinta, ma gandesc daca e drept sa depinda cineva de mine, in situatia in care sunt?Nu stiu ce voi face.Tot sper ca imi voi reveni intr-o buna zi...Raluca, tu cum esti?Cum te simti?te descurci cu bebele?Ai reusit sa-ti depasesti fricile?Sau acum esti atat de ocupata, incat ai si uitat cum era sa-ti fie rau?Nu mai stiu daca ne-ai zis cum il cheama pe bebe?Verticala, tu ce mai faci?Esti bine?
Va pup pe toate cu mult drag, si sper sa intru mai des acum.Eu am fost iar prinsa cu treaba si nu am avut timp sa va scriu.Am participat la cateva targuri aici in oras, in domeniul in care am afacerea si am fost tare ocupata cu pregatrile.Insa am citit mesajele voastre in tot timpul asta.Astept vesti bune de la voi.

Dani nu stiu cum ai putea sa depasesti aceste stari fara ajutor profesionist iar faptul ca nu ai acces la el este in dezavantajul tau. Nici nu stiu ce sa te mai sfatuiesc. Poate doar sa fi propriul terapeut, sa te asculti cu mai multa atentie si sa actionezi mai mult in favoarea ta. Toate aceste simptome sunt de fapt un strigat de ajutor din partea noastra si ar trebui sa il luam mai mult in serios.

Apropo de job, sunt atatea divizii de stat si banci. Nu ai putea sa faci rost de o recomandare pentru un post de functionar?

Deeap exista solutii pentru tulburarile emotionale si unul dintre exemple sunt eu. Dar pentru asta trebuie sa intreprinzi ceva, spre exemplu sa mergi la un psihoterapeut, presupunand ca banii nu sunt un issue.

Nu spun ca nu exista remisii spontane dar de fapt toate au la baza o revelatie majora. Acesta a fost si cazul surorii mele care s-a vindecat de atacuri de panica, agorafobie si alte fobii dupa ce tatal nostru a murit. Explicatia ei a fost ca unul dintre cele mai ingrozitoare lucruri tocmai i s-a intmaplat asa ca nu mai gaseste motivatii de teama pentru propria persoana. Probabil trauma severa a produs schimbari la nivel cognitiv determinand o remisie.

Poate ca nu esti inca pregatita pentru tot acest proces, al vindecarii, poate ca dependenta fata de logodnicul tau nu a devenit o povara. Stiu ca nimeni si nimic nu te poate obliga sa incepi daca tu nu simti ca a sosit momentul. Dar pastreaza ochii deschisi si nu uita ca exista o rezolvare.

Raluca, Verticala cum mai merge?

Dragele mele va spun si eu LA MULTI ANI! pe noul an si imi cer mii de scuze ca este cu intarziere.Motivul pt. care nu am mai scris o perioada despre mine a fost acela ca nu prea aveam vesti bune, in sensul ca mi-au cam revenit toate starile pe care le-am avut inainte de sarcina, adica moleseala in corp, dureri in ceafa, frica pe strada si imi tremurau ingrozitor picioarele chiar si in casa.Nu am vrut sa va dau asemenea vesti pentru ca imi dau seama ca nu este placut si practic trebuie sa ne incurajam si din acest motiv am preferat sa mai astept pana ajung intr-o faza mai bunicica.Am schimbat tratamentul, acum sunt pe Cipralex 2 pe zi si la nevoie cate un xanax.Bebe este foarte bine, avem 5 luni, radem, ne jucam, mergem la plimbare dar acum de vreo doua saptamani este un ger cumplit si stam pe langa casa, iar noaptea face nani si nu se trezeste absolut deloc, o lasa pe mami sa doarma pana dimineata.Acum pot sa spun ca sunt mai bine, dupa 2 saptamani cu noul tratament nu ma mai simt asa moale, dar sincera sa fiu a cam disparut din optimism in ceea ce priveste refacerea totala.Sper din tot sufletul sa revin cu vesti mai bune si promit ca voi lupta in continuare pentru ca bebicul meu sa aiba o mama curajoasa si fara anxietate!Pupici.

Raluca, nu ai nici un motiv sa te simti rusinata. Chiar daca aparent eu sunt bine am perioade in care anxietatea revine in forta. Este adevarat ca nu mai sunt agorafobica si in general nu mai am fobii dar uneori TOC-ul (tulburarea obsesiv-compulsiva) pare sa reinceapa cu compulsiile si obsesiile aferente.

Cred ca am mai spus asta, ceea ce ma ajuta pe mine sa nu cad in capcana pesimismului este modul realist in care privesc aceste tulburari. Aceasta inseamna ca nu mi-am propus sa scap definitiv si complet de ele ci doar sa mi le ameliorez suficient incat sa pot duce o viata normala.

Stiu ca din exterior altii par cat se poate de OK. Dar nu sunt, crede-ma. Fiecare are modalitatile lui de a se confrunta cu problemele inerente ale vietii. Unii devin alcoolici, altii intra in relatii distructive, altii devin bulimici sau anorexici etc. iar altii, ca noi, devin agorafobi sau dezvolta alte tulburari de anxietate. Nimeni nu are o viata perfecta si nimeni nu traieste intr-un echilibru emotional permanent.

Eu am ajuns intr-un punct in care realizez destul de repede ca ceva ma deranjeaza si remediez, pe cat posibil, situatia, inainte ca anxietatea sa o ia razna. Dar asta nu inseamna ca nu exista o posibilitate oarecare sa am recaderi. De care nu imi mai este teama.

Niste sedinte de terapie cred ca ti-ar fi de mare ajutor pentru ca in acest moment esti intr-o situatie de fragilitate. Ceva extraordinar s-a intamplat in viata ta dar chiar si schimbarile pozitive pot produce anxietate si senzatia ca nu le putem gestiona. A fi mama este sublim dar poate fi uneori coplesitor.

Curaj, suntem aici sa te ascultam si chiar te rog sa intri ori de cate ori simti ca ai nevoie sa vorbesti cu cineva.

Buna fetelor.Nu stiu cum sunteti voi acum, cum suportati iarna...insa eu am sentimentul ca nu se mai termina.E frumos, e alb totul dar sentimentul de izolare, de neputinta nu imi da pace.
Anxietatea e mai accentuata acum, cred ca si sentimentul ca nu fac atat cat mi-as dori in aceasta perioada o amplifica mai precis am o stare melancolica, pesimista, iritabila.
Spuneam acum un an ca iarna, zapada, imi dau o stare de siguranta.Ciudat, dar asa este.Pot circula fara teama in spatii largi (uit uneori ca am facut atata drum singura fara frica).Mi s-a mai intamplat acum cateva zile dar asta pentru cateva secunde sa "ma strang ca un arici "in supermarket si sa doresc sa ies cat mai repede de acolo.
Iar si iar aceleasi decor.E ca o piesa de teatru care se joaca pe scena cu aceeasi actori, aceleasi costume de ani buni.
Mariuca tu ne dai mereu curaj, nu o spun numai eu.
raluca ce mai faci?Verticala mai da semne de viata.Cum te mai simti?Ai schimbat jobul, esti ocupata?
Deea, mie mi-a placut meseria mea foarte mult, mai ales ca am lucrat intr-un laborator de analize, in ultimii 8 ani avand legatura directa cu protectia mediului.Nu mi-a fost greu sa tin pasul cu schimbarile intervenite intre timp.Au urmat restructurari masive in zona, multi au preferat sa plece in exterior, asa ca aici piata fortei de munca nu ofera mare lucru.Daca nu sunt prea curioasa, pe ce profil e afacerea ta?
Am senzatia ca trece timpul fara sa realizez mare lucru...In fine, data viitoare promit sa revin cu vesti mai bune
Va pup

Buna fetelor si LA MULTI ANI! pentru luna noastra a mamelor si a femeilor.In sfarsit pot sa va dau o veste extraordinara pe care o asteptam de f. mult timp:ma simt super, traversez pe unde vreau(este adevarat cu un mic nod in gat dar traversez), merg pe strada fara probleme cu sau fara bebe, nu mai am ameteli si moleseala in corp, stau la cozi fara nici cea mai mica teama, parca tot ce-am trait inainte a fost un cosmar, parca nici nu eram eu!Acum totul este ok, desi iau in continuare tratament sincer, nici nu-mi pasa, chiar de va fi sa-l iau o viata, desi nu este cazul(cipralex 2 pe zi si seroquel un sfert seara)dar in sfarsit ma simt o persoana libera, care poate sa mearga oriunde isi propune fara nicio problema!Bebe este minunea vietii mele, o dulceata de copil, f. poznas!Eu sper sa mai tinem legatura si sa aveti vesti la fel de bune ca ale mele.Va pup si va doresc o primavara frumoasa fetele mele dragi!