Agorafobie - grup de suport

Buna dragele mele.DANIELA ai avut dreptate, am intrat pe site si chiar am reusit sa inteleg in proportie de 90% povestile lor.Aveam impresia la un moment dat ca parca ei povestesc despre mine, atat de comune sunt simptomele, pentru ca de cele mai multe ori credem ca atat de rau ca noi nu poate fi nimeni dar uite ca nu este chiar asa si asta o dovedesc exemplele pe care le descoperim la tot pasul(pe forum, tv sau in viata de zi cu zi).Tin sa-ti multumesc inca o data pentru exemplul incurajator pe care mi l-ai dat!MARIUCA de aproximativ o saptamana sunt alt om, ma simt foarte bine, nu mai am dureri de cap, nu mai sunt ametita decat foarte rar, nu-mi mai tremura picioarele si...AM TRAVERSAT o intersecte destul de mare si aglomerata(2 zile la rand) dar asa cum ai spus si tu imi este frica sa nu fie doar o perioada buna dupa care...sa o iau de la capat cu acest cosmar.Daca la tine a revenit dupa 7 ani, eu de ce as fi o exceptie?DANI felicitari pentru curajul de care ai dat dovada cand ai trecut acea intersectie care iti produce amintiri neplacute.BRAVO!Toate cele bune va doresc

Bunà ziua tuturor si-ti multumesc Raluca pentru ràspuns. Mà bucur mult pentru tine ca ai reusit, ai învins ! ai impresia ( ca si mine ) ca o iei de la capàt dar de fapt tot ceea ce faci, cu rezultat bun sau nu, este un pas înainte, chiar daca este de furnicà...se adunà putin câte putin si îti vei da seama ca Nu te întorci înapoi ci avansezi lent, caci asa este mecanismul acesta de desensibilizare. Eu am avut senzatia ca "stau pe loc", cà fac terapie degeaba, ca asa voi ràmâne toatà viata ( gânduri care sânt "specifice" nouà...) si la sfârsitul saptamânii trecute când am fost singurà prin P-ta Amzei, Calea Victoriei si înapoi cu troleul acasa ( cartier Titan ), când sâmbàtà am stat 1h30 în Obor si duminicà 2 h în Sun Plazza, am realizat ca NIMIC nu a fost în zadar, ca acolo în strafundurile subconstientului meu s-au petrecut niste schimbàri si ca numai continuând sa "sap" tunelul, voi ajunge la luminà ! Ce am simtit, bucuria si emotia când am vazut ca pot sta atâta timp într-un loc unde nici nu visam, este lesne de înteles, mai ales ca s-a petrecut dupà...5 ani ! Aceastà reusità mi-a dat încrederea de a merge înainte, cu toate simptomele care sânt CONVINSA ca vor diminua pâna la disparitie. Ceea ce se petrece cu noi este de fapt un program pe care creierul l-a înregistrat în conditii de suprasolicitare, stres, obosealà maximà, conflict interior si ne-a aràtat ca am depàsit limita, prin somatizari sau comportamente care nu fac parte din normal iar acum sânt obligati sa învàtam cum sà-l "dezvàtàm " de aceste manifestàri, sa-i aratàm ca de ceea ce ne este fricà este fals, nu avem pericole reale, dar numai repetitia si schimbarea ( atât cât putem ) gândurilor ne vor aduce ameliorari sau reveniri definitive. Mà bucur ca ai înteles povestea belgianului si a celorlalti care nu sânt niste "figuranti" plàtiti.Daca doresti îti mai pot da o adresà unde vei putea obtine o documentatie ( GRATIS ) care este foarte folositoare în starea noastrà. La întrebarea legatà de schimbarile de vreme, de fluctuatiile presiunii atmosferice, da, eu le simt foarte ciudat, cu accentuarea somatizarii ( ameteala ), cu ceva "în plus " fatà de zilele obisnuite. Este o stare resimtità de foarte multi agorafobi sau cei care au fost cândva suferinzi de atacuri de panicà. Asa sântem noi "strângàtori" de senzatii si simptome dar cu cât vom sti mai multe cu atât ne vor speria mai putin ! Va doresc din suflet sa va fie cât se poate de bine ! Cu drag

Buna tuturor,

Andra nu ma refeream la anxiolitice ci la antidepresive. Stii si tu ca anxioliticele sunt conjuncturale si desi sunt foarte eficace in criza ele nu reprezinta un tratament pentru anxietate/atacuri de panica.

Din cate spui mi se pare ca ai intr-adevar nevoie de terapie. Si nu numai pentru anxietate.

Dani imi imaginez ca este dificil sa nu ai un job, dintr-o multitudine de motive. Ai mai incercat sa gasesti ceva? Sa stii ca din punct de vedere medical nu exista afectiunea spasmofilie. Exista tetanie, care se traduce printr-o scadere patologica a Ca ionic dar este cu totul altceva.

Anxietatea permanenta si intensa si bineinteles atacurile de panica pot produce scaderi ale diferitilor parametrii bio-chimici, printre care Mg si Ca dar termenul de spasmofilie este o gaselnita a medicilor pentru a explica un atac de panica. Incearca totusi sa faci expuneri, sa iesi la plimbare, in parc. Eu cred ca te va ajuta.

Felicitari Raluca. Raluca este adevarat ca perioadele proaste pot reveni dar, nu este obligatoriu si oricum pe masura ce capeti niste instrumente de gestionare a starilor de panica/agorafobiei intensitatea acestora scade foarte mult. Asa ca nu te mai gandi la asta.

Natalia si pe tine te felicit. Iti spun si tie si Ralucai ca, poate, recuperarea nu va decurge liniar, vor fi zile in care veti avea senzatia ca trebuie sa o luati din punctul 0 si tot ce ati realizat anterior s-a dus. Pasii inapoi fac si ei parte din acest proces si veti observa cu surprindere ca ulterior realizarile se vor dubla.

Natalia, inainte de acea perioada de 7 ani nu am facut terapie. Luam sporadic anxiolitice si cam atat. De fapt nici nu stiam prea bine ce nume poarta tulburarea mea. Nu aveam acces la internet si prin Romania nu se facea terapie iar psihiatrii nu prea aveau nici ei habar ce se intampla.

Deci pot spune ca am intrat in remisie spontana si timp de 7 ani am fost bine. Apoi au avut loc niste shimbari negative, profesionale si personale si am avut o recadere teribila. Nu am mai putut iesi din casa, nici macar insotita, faceam cateva atacuri de panica pe zi, daca suna un vecin la usa mi se facea rau, stateam practic cu Xanax-ul langa mine si nici el nu ma ajuta. Si mai multe dar nu le mai insir ca sa nu va influentez.

In acest punct am inceput sa caut informatii si asa am ajuns la un terapeut, pe care l-am schimbat. De fapt am schimbat destul de multi terapeuti pana sa gasesc pe cineva compatibil.

Draga Màriuca, împortant este ca ai gasit în sfârsit un terapeut.Si eu am încercat cam 6 cabinete si abia acum am gasit pe cel cu care comunic si care face tot ce poate sa ma ajute. De câta vreme faci terapie ? Eu as avea progrese mai mari dar din pàcate mà lupt cu o oboseala cronicà ( tot psihicà !) care mà împiedicà sa fac tot ceea ce as avea nevoie pentru recuperare, dar si asa fac deja foarte mult : serviciu de la ora 9 la ora 18.30, drumul pâna acasà destul de lung, zilnic fac un mic traseu printr-o piatà ( micà ), intru în toate magazinele ( mici ) din piatà, traversez bulevardul foarte aglomerat, iar la sfârsit de saptamâna "ies din tipar" si merg în parc sau în spatii mari si aglomerate, si totul fac singurà ( la cerere...).Eu apreciez fiecare detaliu, fiecare pas si sânt constientà de valoarea lui.Ceea ce-mi spui acum despre recàderea ta, are cu adevarat o explicatie, evenimentele de mare încarcaturà emotionalà sânt responsabile cu dezechilibrul nostru. Din câte îmi dau seama, acum ai mari progrese, starea ta va fi din ce în ce mai bunà si vei fi mult mai rezistentà la ceea ce ne va oferi viata pe parcursul ei.Felicitàri tuturor celor care obtineti chiar cele mai mici rezultate, ele vor avea efecte mari într-o zi ! Màriuca, Raluca, Azi si ceilalti corespondenti, nu và descurajati, nu abandonati, viatà va fi pentru noi, frumoasà ! Va doresc un sfârsit de saptamâna în care sa va bucurati de liniste si stare bunà ! Cu toate gândurile bune Danielanatalia

Buna ziua tuturor,

ce mai faceti ? cum va mai simtiti ? va face ràu càldura ? aveti zile mai bune ? Când va permite timpul, mai dati un semn de viatà...conteaza mult sa mentinem legàtura si sa avem vesti despre starea noastrà.Va doresc sa auzim numai de bine !

Buna fetelor.DANIELA din pacate vestile mele nu sunt tocmai grozave si din acest motiv nu v-am mai scris, pentru ca nu vreau sa va transmit din pesimismul meu.Incerc din rasputeri sa traversez strazi mai late(pe la intersectii) dar cand ma stiu singura nu reusesc sa-mi depasesc teama si ma gandesc daca nu cumva asa imi este dat sa ma chinui toata viata.Nu reusesc sa ma obisnuiesc si sa accept starea in care sunt dar se pare ca nu am de ales.Daca poti sa-mi dai acea adresa de care spuneai, ar fi nemaipomenit.Sper ca intr-o zi sa va pot da si vesti mai bune.MARIUCA, DANI, ANDRA sunteti bine?Va pup si va doresc numai bine

Draga Raluca, te înteleg mai mult decât îti poti imagina si îmi pare tare ràu pentru faptul ca te chinuiesti cu aceasta problemà.Nici eu nu maà simt bine, oboseala cu care mà lupt de mai bine de 3 ani, îmi face zilele tare grele.Nu trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca asa vei ramâne toatà viata ci trebuie gasità solutia împreunà cu un terapeut, pentru a iesi din ea. Eu cred ca acest forum este necesar tocmai ca sa ne împàrtasim starile, gândurile, temerile, sperantele, esecurile, reusitele.vei vedea cât de diferit abordeaza canadienii ( pacientii si psihologii ) discutiile dintre ei. Forumul este foarte deosebit de ceea ce stim noi aici, iar relatiile dintre ei ajung sa fie de prietenie si de mare folos chiar daca vorbesc despre cât de ràu se simt, cât de greu le este, daca sânt bucurosi de cel mai mic progres, vorbesc despre problemele de familie, de serviciu, de sànàtatea lor si a familiilor, despre tot si despre toate.nimeni nu se rusineazà, nimeni nu ascunde cu problema si suferinta lui.Noi românii avem tendinta de a ne izola când ne simtim ràu caci prea putini mai au timp si întelegere atunci când nu esti ca ceilalti.Màcar atât putem face unii pentru altii, sa ne ascultàm si sa ne sfatuim cum sa depàsim aceastà etapà dificilà din viata noastrà. Adresa canadienilor est : www.deploie-tes-ailes.org ( ce frumos se numeste " desfaceti aripile !") Citeste cu atentie "Documentatia" si "màrtusiririle", apoi intrà pe Forum si vei avea ce citi.Iti doresc sa-ti fie de folos ! Cu multà afectiune, D.

Daniela iti multumesc foarte mult pentru cuvintele de incurajare.Am intrat pe site si este intr-adevar de mare ajutor.Eu fac terapie de 2 luni, simt ca sunt pe drumul cel bun(inainte iar nu mai puteam iesi din casa)dar nu reusesc sa trec peste acest pas mare:strazile late.Daca se poate, as dori sa te intreb:ai avut vreodata astfel de momente, cand nu puteai traversa o intersectie?Si ar mai fi si problema cu presiunea din zona cefei care apare mai rar, dar apare!Te rog mult daca se poate sa-mi povestesti, in cazul in care ai trecut prin asa ceva, cum ai reusit sa depasesti problema?Multumesc si scuze pentru sirul de intrebari.O seara frumoasa!

Bunà Raluca, mà bucur sa-ti pot fi de folos cu orice.Te rog, nu ezita sa-mi pui întrebàri legate de aceasta stare dificilà.Eu am avut mari probleme în urmà cu 5 ani : nu puteam iesi din casa, o fricà nebunà mà paraliza, tremuram, transpiratiile reci suroiau pe mine, ameteala era cumplità, greatà, tot corpul era într-o stare jalnicà, Salvàrile particulare veneau si plecau farà sa mà ajute cu nimic, doar luau banii.M-am chinuit asa vreme îndelungatà, cu concedii medicale si fàrà, mergeam cu sotul meu cu masina la servici si acolo începea cosmarul.Am facut eforturi imense sa rezist si la psihoterapia care am urmat-o câteva luni, nu am avut decât esecuri si suferintà.Si asa au trecut, zilele, lunile, anii.Ce vreau sa-ti spun este ca starea de ràu era permanentà si NU puteam traversa NICI o stradà, nu vorbim de bulevard.Când am început sa stiu ce este cu mine, sa citesc mult, sa înteleg cum stau lucrurile, atunci am început sa fac progrese, sa merg putin câte putin ( singurà ) pe stradà, în autobuz, cu toate simptomele dar fàrà sa îmi mai fie fricà de ele, chiar daca îmi fàceau ràu.asa au scazut din intensitate, din frecventà, din multimea lor. Durerea de la ceafà este caracteristicà starilor de anxietate, se numeste cefalee si o am si eu. La mine aceastà cefalee se agraveazà din când în când si ajunge o migrenà de toatà "frumusetea" ! Pentru cefalee iau câte o capsulà de Valerianà sau un masaj cervical, orice te poate relaxa, caci aici este "cheia", multà tensiune emotionalà, supàrare, stress...Timpul de când faci terapie este relativ scurt ( dar foarte lung pentru noi care "socotim" zilele altfel...), abia dupà o perioadà ceva mai lungà ( nu foarte) vei ajunge sa depàsesti si acest prag care, acum ti se pare de nerealizat. Am învatat multe în acesti ani si mai ales am învatat sa caut, sa studiez, sa ma instruiesc singurà ( si cu sotul meu ), sa accept politica "pasilor màrunti", a progreselor mici, a ràbdàrii ràsplàtite de înaintarea spre o stare de normalitate. Citeste mult, tot ce este legat de agorafobie, anxietate si vei ajunge sa completezi ceea ce faci cu terapeutul si vei descoperi multe progrese.Iti doresc sa ajungi cât mai repede la un rezultat bun si te rog încà o datà, nu ezita sa-mi spui zilnic daca vrei, cum te simti, ce mai faci, cum sânt sedintele de terapie. Iti doresc tie si tuturor celor care sânt ca noi, puterea de a merge mai departe si zile cât mai linistite ! Un sfârsit de saptamâna plàcut ! Cu drag

Buna fetelor,

Si eu am avut cateva zile cu dureri de cap, ameteli si acea presiune groaznica in crestetul capului. Presiunea aceea am avut-o ani de zile si am observat ca imi reapare vara, care nu prea imi prieste. Am mai observat ca daca stau pe vine atunci cand ma ridic ametesc foarte tare. Are probabil legatura tot cu presiunea/umiditatea din atmosfera pentru ca iarna nu patesc asta.

Raluca in zilele proaste primul lucru pe care nu mai pot sa il fac este traversarea strazilor. Am avut momente in care nu puteam traversa nici strazi micute ce sa mai zic de bulevarde. Asa ca nu esti singura care se confrunta cu problema asta.

Intr-un cuvant, nici eu nu am o perioada prea grozava, alimentata si de faptul ca sotul meu are niste probleme medicale, urmeaza sa faca o operatie cu biopsie. Sunt destul de anxioasa insa la un nivel totusi controlabil.

Buna seara fetelor.Raluca eu am de cateva zile o stare de agitatie, incerc mereu sa imi gasesc ceva de lucru, ma trezesc cu noaptea in cap si apoi ma chinui sa mai dorm, incep sa imi treaca prin cap diverse lucruri, incerc sa le alung si asta ma epuizeaza...Schimbarea vremii imi da senzatia ciudata de amorteala, de neputinta, cand merg pe strada(distante nu prea lungi)am impresia iarasi ca plutesc, , de aceea trebuie sa merg mai repede, de parca m-as grabi, si ma trezesc uneori ca transpir, ca imi vajaie capul, , , si stiu bine de la ce este, dar obsesia ca ar putea fi altceva ma urmareste.Ies singura mai des decat inainte, dar nu pot sta la cozi prea mult, parca as fi anemica, nu pot sta nici la cozi intr-o cladire mica, parca nu am echilbru.Orice veste proasta ma intristeaza peste masura.Un servici e foarte greu de gasit aici, eu tot caut.Nici cu distributia de produse nu prea merge(naturiste, medicale, etc).Daniela si eu am dureri la ceafa, chiar am facut radiografie si ar fi spondiloza cervicala, nu asa de chinuitoare, dar este.Ma ingrijora tensiunea dar la mine nu trece de 9 cu 6 sau cel mult 11.
Mariuca, eu am probleme vechi cu scaderea Ca ionic, de la un vechi traumatism(accident de masina...fracturi, operatii)Din fericire au ramas doar semnele de la operatii...dar ani buni nu am consumat produse care contin calciu, iar la 18 ani a trebuit sa ajung la spitalul Parhon unde dupa multe investigati au descoperit pe langa problema cu tiroida si carenta mare de calciu.Spun mereu ca nu mai bag in seama ce a fost si merg inainte...
Daniela ma bucur ca ai rabdare si te felicit.Si eu as vrea sa pot avea rabdare, sa sterg din memorie toate episoadele nesuferite ale acestei boli, daca e boala sau nu e...
Sper sa nu va fi plictisit.Un sfarsit de saptamana cu mult soare(daca nu o sa fie afara, macar in suflet sa aveti)

Revin.Mariuca, iti tin pumnii, sper sa fie vesti bune pntru sotul tau.Si eu ma intrebam de ce ametesc cand ma ridic brusc, probabil e vorba de tensiunea ortostatica, cred eu...Sanatate multa !

Buna fetelor.MARIUCA in primul rand vreau sa-ti urez multa bafta pentru sotul tau si te asteptam cu vesti bune.Asa cum ati spus si voi, ma cam supara presiunea din zona cefei, iar daca fac o miscare brusca ametesc, iar acesta este unul din motivele pentru care nu ma incumet sa traversez strazi mai late.DANI si eu am momente cand merg pe strada parca simt ca-mi pierd echilibrul, parca vad in ceata, picioarele le simt moi, asa cum bine ai spus, parca as fi anemica, dar am facut absolut toate analizele posibile si nu am nici o problema.Secretul consta in faptul ca nu trebuie sa te grabesti pentru ca atunci se instaleaza atacul de panica, am observat ca daca merg normal(ca si cum totul este in regula cu mine) senzatiile neplacute dispar incet-incet.DANIELA te admir foarte mult pentru ambitia pe care ai avut-o in a depasi aceasta problema.De maine voi incerca aproape in fiecare zi sa traversez sa vad "cine pe cine doboara"(ori eu inving agorafobia ori ea pe mine).Va pup si va doresc numai bine.

buna,
Mariuca iti apreciez grija si sfaturile dar cred ca eu si fostul meu medic suntem singurii in masura sa apreciem medicatia si terapia pe care o urmez (cat, cand si cum). antidepresivele nu sunt ptr mine, si macar din experienta altora, probail, stii ca sunt persoane care nu raspund la tratament cu acestea sau nu este cazul sa li se aplice.
pe de alta parte am scapat de cateva zile de starea de tremor si am realizat si in ce context apare : inainte cu o saptamana de menstre.
in momentul de fata sunt " pe cont propriu" pentru ca asa ating cele mai bune performante. ideea de a merge la sedinte psiho nu ma incanta, nu am timp de ele si in plus, asa cum a spus si medicul meu " performez mai bine cand nu am legatura cu ceva care sa-mi aduca aminte ca sunt anxioasa ". cu alte cuvinte : munca, un pic de distractie, doua zile bune, una proasta.

duminica placuta si nepanicoasa,
Andra

Raluca, Dani va multumesc mult pentru incurajarile vis-a-vis de sotul meu. Ai dreptate Raluca si eu am observat ca daca o iau la goana incep sa apara semnele unui atac de panica.

Azi, stiu sigur ca nu am sugerat sa imi urmezi recomandarile fara avizul unui specialist. Am incercat doar sa prezint niste optiuni care la mine au functionat. Mi-am imaginat ca ai intrat la acest topic nu doar pentru a expune o situatie ci si pentru a cere niste sfaturi. Acum, pentru ca stiu ca m-am inselat, o sa ma abtin de la a imi da cu parerea in cazul tau.

Daniela cum mai esti?

Verticala mai da si tu un semn.

Noapte buna

Mariuca ma pui cu nervi jos.

De ce nu incerci analgezice sa-ti mai indulcesti gandirea, dau eu fata cu tine, te aranjez eu.
Ce mi-ai scris in mesajul privat ca ma stergi de pe fata pamintului?poate te sterg eu mai repede.

Rog moderatorii sa blocheze accesul acestui utilizator pe acest topic. Inteleg ca este o sectiune pentru tulburari psihice si ca aici au acces si persoane care sufera de psihoze dar exista totusi o limita.

Buna ziua dragele mele, mai întâi de toate mà rog bunului Dumnezeu pentru sotul Màriucài, sa aibà cele mai bune rezultate în problema de sanatate pe care o are. In ceea ce priveste interventia de suprimare a mesajelor lui filippmarius, mà alàtur vouà si rog la rândul meu moderatorii sa intervinà urgent, caci nu-as are locul printre noi ! Este clar ca are alte probleme.Eu am facut sâmbata din nou exercitiile de expunere în spatiu mare ( Supermarket ), am stat cu simptomul care a variat în intensitate, cam 2 ore si apoi acasa, unde NU a mai durat atât de mult ca înainte, ci s-a "limitat " la o perioadà mult mai scurtà. Duminicà dimineata am avut o colicà renalà, pe care o am si acum desi sânt în servici.Am luat ce trebuie dar nu prea cedeazà durerea si va închipuiti de "adaos" am.dar încerc sa-mi pastrez calmul si astept sa treacà încet, pâna la disparitie.Problema ametelii la miscare sau ridicare de jos, din câte stiu eu, nu are legaturà cu atacurile de panicà, agorafobia sau anxietatea.Mai degraba sânt probleme minore de tensiune sau ureche internà, care se pot rezolva rapid cu tratament dar numai specialistul poate da un diagnostic. Dragele mele, va doresc o saptamâna cât mai bunà, cu progrese în încercarile voastre, cu vesti în care sa ne bucuram una pentru cealaltà ! Ce bine ca NU sântem singure cu stàrile si framântarile noastre ! Pe curând

Buna fetelor.Azi am avut o zi mai proasta, cred ca vremea e de vina.Nu am stare, as vrea sa stau mai mult in aer liber.Ieri mi-am luat inima in dinti si am reusit sa parcurg un drum mai lung ca inainte, dar tot asa pe stradute, evitam spatiile largi...vechea problema.Raluca, cred ca mersul repede mi-a intrat in obisnuinta de cand lucram, eram mereu in alerta, faceam pe jos deplasari dese si eram contracronometru.Stiu ca trebuie sa nu ma grabesc si incerc desi mi-e teama ca asa iar revine atacul de panica.Incerc sa gandesc pozitiv dar ceva din subconstient nu imi da voie mereu.Pana si durerile apasatoare de ceafa ma sperie, iar cand se schimba vremea am tot felul de manifestari pe care as vrea sa nu le mai bag in seama, sa nu le dau o importanta asa mare.Daniela, pe mine ametelile ma speriau, senzatia de lesin, de neputinta, faptul ca mi se inmuiau genunchii, iar de aici era un pas pana la atacul de panica.Nici acum nu am scapat de palpitatii.Adevarul e ca sunt mai rare dar sunt mereu atenta si stiu ca nu e bine.Mi-e teama mereu ca reapar mai ales noaptea.Poate mai exagerez, ma incurajez ca e totul ok, apoi iar revin framantarile.E cercul vicios si imi spun ca nu scap de el niciodata.Cei cu care ati facut terapie au insistat pe temperamentul fiecaruia?Intreb pentru ca trebuie sa fie ceva care duce la asta.Poate fi si stresul sau si alti factori, de fapt aici intervine un cumul de factori.Va impartasesc din gandurile, temerile mele, si nu stiti, asa cum spunea si Daniela ce bine e sa vorbesti cu cineva despre asta.E ca si cum ai lua energie de undeva.Va doresc sanatate multa.Mariuca te asteptam cu vesti bune!

bine v-am gasit

nici eu nu am vesti bune, dar inca nu am ajuns la fundul sacului, mai rezist, in principiu sunt suparata ca asta e a cincea sapt cand n-am ajuns la psihoterapie si-mi pare rau, pe mine chiar ma ajuta... dar a fost ploaia asta ingrozitoare si n-am reusit sa gasesc taxi, , , iar acum ma gandesc, o sa ma taxeze dublu data viitoare? ca asa e politica: lipsesc din vina mea, platesc sedinta

mi-e ciuda ca nu pot sa fac singura inca descompunerile alea, cand sunt in sedinta e mult mai usor! nu stiu ce sa fac, e f greu sa gasesc pe cineva priceput si sa fie si in zona mea! e al saselea ( se pare ca e o cifra magica:)) si chiar n-as vrea sa-l schimb dar are un program f incarcat, nu poate decat intr-o zi a saptamanii... in fine, gasesc eu o solutie!

eu am senzatia de deja-vu... am mai trecut o data prin etapele astea de extenuare fizica si psihica din cauza suprasolicitarii la birou si in cele din urma am clacat... imi dau seama ca suprageneralizez ( daca s-a intamlat o data, nu inseamna ca se va intampla mereu, mai ales ca acum cdtiile sunt diferite) dar gandurile nebune nu-mi dau pace...

mai iau jumatate de cipralex e zi, habar n-am daca are si el vreo contributie in doza asa mica dar mi-e frica sa intrerup sa nu stric echilibrul si asa fragil in care ma aflu

dani, eu la psihoterapie am discutat despre tipul de personalitate si intr-adevar am inteles ca mostenirea genetica joaca un rol important in "cadourile" cu care ne-am procopsit dar asta trebuie vazuta ca o predisozitie si nu trebuie sa luam atitudinea fatidica: ah, deci eu asa m-am nascut nuai am ce face! ci dimpotriva tb sa lucram mai mult la a ne tine pe linia de plutire

mariuca, ii doresc multa bafta sotului tau, sa ne tii la curent!

nai bine

Mariuca te rog.

Nu am nevoie de mesaje private, tinele pentru tine, sau scrie la cei nedragi tie.Sau vrei sa-mi scrii aici ce vrei?

Se pare ca nici una dintre noi nu suntem prea bine.

Multumesc inca o data tuturor pentru gandurile bune legate de sotul meu.

Verticala psihoterapia psihanalitica este extrem de eficace dar are niste reguli (inclusiv plata sedintelor la care lipsesti) care mie mi se pareau rigide. Dar daca functioneaza si nu te deranjeaza prea tare acest aspect, merita, zic eu.

Rog inca o data moderatorii sa intervina. Se pare ca utilizatorul filipppmariusss are episoade paranoide, dupa cum stiti eu nu i-am trimis nici un mesaj privat.

nu mai fac demult terapie psihanalitica ci CBT dar se pare ca si aici se aplica aceeasi regula

Buna ziua tuturor,
Verticala esti din Bucuresti ? în ce zonà ? psihoterapeutul pe care-l am nu mi-a pretins niciodata o regulà asa de severà, sa plàtesc chiar daca nu pot ajunge dar trebuie anuntat în ziua respectivà daca renunt. Psihoterapeutul trebuie sa fie extrem de flexibil si omenos cu pacientii caci si asa noi sântem cei care au probleme iar rolul lor este sa ne fie de folos.si eu am avut destul de multe încercari si abia dupà ani de cautari am gasit o persoanà la care mà duc ca la un prieten si terapeut. Este greu de gasit caci Facultatea de Psihoterapie este foarte accesibilà tuturor celor care plàtesc o taxà si apoi ramâne de vazut cât sânt de potriviti pentru meseria cu mintea si sufletul omului.Va doresc o lunà de varà în care sa va bucurati de fiecare zi ! Toate gândurile bune pentru Màriuca, Azi, Raluca, Dani, Verticala

Verticala si eu tot CBT fac dar nu am platit niciodata o sedinta pe care am anulat-o. Si mi s-a intamplat sa anulez chiar si in ziua respectiva. In sfarsit, nu conteaza ca la noi nu exista aceasta regula. Important este ca pe tine sa nu te deranjeze acest lucru.

Cred ca 5 mg de Cipralex nu pot aduce cine stie ce schimbare asa ca esti on your own ca sa zic asa.

Si eu cred ca desi preluam de la inaintasi tot felul de predispozitii si tare nu trebuie sa privim asta ca pe o fatalitate. Eu consider ca ne putem schimba perceptia si modul de reactie iar asta are poate avea efecte pozitive durabile asupra echilibrului nostru emotional.

da, numai ca eu am anulat cu 40 de min inainte ca nu gaseam taxi ( a fost ploaia aia mate de luni)

natalia, ti-am trimis mesaj privat despre zona in care stau si psihoteraeutul meu, daca poti recomanda pe cineva, as fi bucuroasa

o zi buna va doresc!

Buna fetelor.Din pacate eu nu am vesti prea grozave in sensul ca realizarile mele nu sunt asa de spectaculoase dar pot spune ca sunt bine.Nu mai am dureri de cap(decat foarte rar) si nici picioarele nu le mai simt atat de moi ca inainte dar in continuare strazile late imi dau fiori.Sfatul psihoterapeutului meu este ca pana la urmatoarea sedinta(pentru ca merg o data pe luna) sa traversez in fiecare zi o intersectie nu foarte mare dar problema este ca sunt mai tot timpul singura si nu ma incumet.Dar asta e...mergem inainte!Toate cele bune va doresc

Buna Vericala, nu am primit nici un mesaj privat ! Daca doresti, nu este un secret, pot sa dau numele si numarul de telefon al terapeutului meu, nu încalc nici o regulà ! Raluca, dupà ceea ce simt eu, o sedintà pe lunà este extrem de putin pentru problemele noastre. Ai reusit sa citesti documentatia canadienilor ? Va doresc toate cele bune si reusità în ceea ce faceti !

Daniela in prima luna am fost saptamanal la terapie, apoi la doua saptamani iar acum a considerat ca este suficient o data pe luna atata timp cat ii urmez sfaturile dar asa cum v-am spus nu prea am aceasta posibilitate(sotul este plecat iar mama este si ea la servici).Documentatia am citit-o, imi este de folos lucru pentru care tin sa-ti multumesc inca o data.Va pup

Ajutatima sA O CALMEZ, daca nu va iau de urechi pe toti, Dece nu incercati Rivotril intre 2 si 4 mg pe zii.
Terapia este exact ca -* mea, luativa tratamentul daca nu va iiiiiia mama dracului pe rand(urmaresc acest forum cu mare atentie, aveti grija ce scrieti).



(*modificat de administrator)