Agorafobie - grup de suport

Daniela este foarte bine ca faci terapie. Si este evident ca faci progrese. Probabil in timp vei scapa si de aceasta stare de ameteala care este o expresie a anxietatii. Din cate inteleg potentialele cauze legate de urechea interna au fost investigate.

Totusi daca starea de ameteala este atat de puternica de ce nu iei un anxiolitic pentru a da timp terapiei sa lucreze?

Si eu am avut acest simptom, il mai am din cand in cand, una dintre explicatii este respiratia superficiala/hiperventilatia.


Dani te asteptam oricum: cu vesti bune sau rele. Iti tin pumnii sa fii mai bine.

Verticala te invidiez un pic pentru vizitele tale (de lucru) in tari exotice.

Raluca ce mai faci?

Buna dragele mele.Va rog sa ma scuzati ca nu v-am mai scris despre mine dar iar trec printr-o perioada urata(si asta se intampla de cateva zile), perioada pe care nici eu nu mai stiu cum sa o descriu si din ce motiv a reaparut asa ca va rog sa ma credeti ca nici nu mai stiu ce sa va povestesc.Cand spun ca sunt pe drumul cel bun, cand imi este iar rau si deja cred ca v-am ametit si pe voi de nici voi nu mai intelegeti cum sunt si ce se intampla cu mine dar credeti-ma pe cuvant ca nici eu nu mai stiu.De vreo saptamana iar simt o durere la ceafa de parca ma strange ceva de cap, picioarele tremura ingrozitor, stare de moleseala de cand ies din bloc si pana ajung inapoi acasa, senzatia ca lesin daca mai fac un pas, conduc iar cu teama...deci TOT TACAMUL ca sa zic asa si exact contrariul la ce v-am scris randul trecut deci CE SA MAI INTELEG?Mi-au iesit analizele perfecte fara niciun dubiu, dar eu sunt aproape leguma.Totusi sunt convinsa ca ceva de natura oranica este:acest hormon SEROTONINA despre care toata lumea cu atacuri de panica vorbeste, sau circulatie cerebrala proasta care nu a iesit la tomograf pur si simplu nu mai stiu ce sa cred poate imi spuneti voi pentru ca sunt la un pas de disperare.Daniela cum se manifesta la tine agorafobia? VA PUP

Buna ziua tuturor. Pentru Màriuca : nu iau anxiolitice pentru ca nu suport efectele adverse si pentru ca nici un medicament, oricât de mica ar fi cantitatea si durata, nu atinge "cauza" emotionalà din interiorul nostru ! Eu am citit mult, am luat legatura cu persoane care au fost foarte afectate de aceastà tulburare si nici un medicament nu a reusit sa rezolve problema. Neurologul care m-a diagnosticat a fost cel care mi-a explicat primul, mecanismul ( persoanà cu peste 40 de ani de experientà clinicà ).Dar eu respect opinia, experienta tuturor si fiecare se comportà asa cum crede cà îi este mai folositor.pentru unii, anxioliticele sânt de folos, deci le vor administra cât considerà cà este bine...Multumesc pentru mesaj si DA, investigatiile pentru urechea internà au fost facute la cele mai înalte standarde si NU de aici este problema. Ar fi fost mai simplu si mai rapid de tratat.Acest simptom de ametealà a fost deja "categorisit" de specialisti ca fiind unul de naturà somaticà si eu am avut nenumàrate "demonstratii" în care am constatat acest fapt.Subconstientul meu a ràmas amprentat cu acest simptom pe care l-am declansat si dezvoltat în conditii de fricà=soc si acum este un cliseu care repetà acest fapt în toate momentele, locurile, cu persoanele sau imaginile care au fost prezente pe perioada unui an, dupà accidentul cu urechea internà, stresul de la muncà, moartea tatàlui meu.Este ceea ce se numeste conditionare dar agorafobia s-a instalat DUPA ce am trecut prin atacuri de panicà.Cu agorafobia m-am "pricopsit" ca o completare a starii de maximà solicitare de dupà atacurile de panicà.O simplà intrare în magazin a deschis cutia Pandorei si a apàrut un alt ràu : agorafobia ! Din 2007 sânt în compania ei ! Din 2005 în 2007, am avut ametealà dar puteam merge fara sa se accentueze si fara sa mi se facà ràu. Când a apàrut agorafobia nu am mai putut iesi din casa.a fost o luptà si un chin pe care nu-l mai descriu caci îl stiti si am plecat totusi la servici, unde faceam 4-5 atacuri de panicà pe zi ! Pentru Raluca : agorafobia la mine se manifesta un pic diferit de "manual" caci eu NU mai constientizez frica, nu realizez nici o teamà, dar "personajul" din interior declanseaza simptomul de ametealà în mai multe conditii : piatà, strada aglomerata, magazin, parc, când sânt în fata unui grup mare de persoane, sau.pur si simplu fara motiv ! Astazi la terapie am stabilit cu psihotearpeutul cà ceea ce am intuit este adevarat si anume, acest simptom este o expresie a unei frici acumulatà în timp din mai multe frici pe care le-am tràit si care s-au strâns într-un "nod" emotional. Este greu de crezut dar asa functionam cei care sântem sensibili, interiorizati, nu ne menajam, ne facem griji pentru toatà lumea si pentru noi, dimensiunile faptelor si emotiilor sânt altfel decât la cei care sânt mai putin sensibili.Punem emotii în "sacul "nostru pâna dà pe dinafarà si pe urmà ne miràm cum am ajuns asa ? Eu, cel putin am constientizat perfect ce am fàcut si acum încerc, putin câte putin sa schimb ceea ce se poate schimba caci nu este asa de usor si ceea ce a trecut nu se mai întoarce...Serotonina nu este hormon ci un neurotransmitàtor, dar explicatia asta a neurologilor si psihiatrilor nu ne încalzeste deloc iar eu am facut tratament cu un produs care stimula producerea serotoninei si nu mi-a schimbat deloc starea.Fiecare medic considerà ca explicatia si tratamentul LUI te ajutà dar de fapt psihoterapia facutà de specialist cu pricepere, poate da rezultate bune...eu sânt un "pacient" care am trait ani de zile facând investigatii, neputând concepe ca, fàrà cauzà organicà, mà simt asa de ràu ! chiar si acum ma mai încearcà câteodata întrebarea :" si dacà este altceva ?" si-mi dau seama ca iarasi cad în propria capcanà si frica îsi face rolul.In 2007 am facut si analiza firului de pàr, în Italia ! Rezultatul : stres foarte mare cu modificari la nivelul de metabolism ! mare lucru n-am facut decât sa iau vitamine si minerale recomandate de ei...Sânt multe de spus si de facut dar fiecàruia i se potriveste altà metodà caci nu existà tipar. Nu avem altà variantà decât sa ne gasim ajutorul potrivit.Va doresc toate cele bune si ceea ce faceti fiecare, sa va fie de folos !

Buna natalia
ma bucur ca ne impartasesti problema ta, ca si mariuca ai ceva "experienta" la activ si e bine de stiut parerea cuiva care a trecut prin multe!

la mine anxietatea se transforma rapid in durere de cap (fara panica, fara agorafobie) prin urmare a fost si mai greu sa-i gasesc remediu! (ceva similar cu ameteala care apare la tine)

ce m-a ajutat pe mine (intr-adevar fiecare om e diferit si la fiecare functioneaza altceva) este terapia comportamentala pt ca in mom in care ma lua durerea de cap numai constientizam ce se intampla inainte, ce anume a declansat-o dar la terapie am invatat sa sparg in bucati foarte mici gandurile irationale care precedau rau, e un process f anevoios pt ca de regula sunt automate si foarte rapide...dar odata ce am reusit sa fac asta mi-am dat seama ca teama mea fara motiv avea de fapt multe motive si rationalizari gresite doar ca erau prea subtile iar eu nu aveam antrenament sa le identific.


acum am recaderi mai mici sau mai mari dar nu mai sunt in starea aia de deisparare aoleu, viata mea s-a dus! ci sunt mai stapana pe mine si stiu ca va trece si viata mea continua si reprezinta mai mult decat o suita de dureri de cap si stari de rau generala.

Buna tuturor,

Daniela bineinteles ca agorafobia s-a declansat dupa atacul de panica pentru ca spaima de producerea unui atac de panica determina limitarea spatiului de deplasare.

Spui ca nu constientizezi teama, asta inseamna ca nu esti anxioasa si singurul simptom al atacului de panica este ameteala, pentru ca in cazul asta nu ar mai fi atac de panica ci doar o fobie de un simptom (ameteala).

Tot terapia este cea care ar trebui sa te ajute. Ce tip de terapie faci? Din experienta mea terapia cognitiv-comportamentala este mai rapida si mai eficienta decat psihoterapia psihanalitica.

Apropo de medicatie, sigur, sunt situatii in care nu a fost necesara dar si situatii (cunosc destule) in care a fost practic singura alternativa viabila pana ce terapia a inceput sa aiba rezultate vizibile.

Personal prefer sa iau o perioada oarecare un antidepresiv si chiar un anxiolitic la nevoie (asta se intampla foarte rar) stiind ca asa voi putea functiona decat sa ma simt mizerabil si sa am senzatia ca nimic nu merge.

Oricum prima linie de interventie este intr-adevar terapia. In absenta ei, dupa incetarea tratamentului, recaderea este destul de probabila.

Raluca imi pare rau sa aud ca nu esti bine. dar te rog sa scrii, oricum iti este. Aici nu te judeca nimeni si nu trebuie sa cosmetizezi o stare doar pentru ca in mesajul anterior spuneai ca esti bine. Valabil pentru toata lumea. Apreciez cu mare placere faptul ca desi suntem o comunitate mica suntem niste persoane echilibrate, empatice si care nu emitem judecati asupra nimanui.

Dani tin pumnii sa fii bine. Poate ajungi la doctor.

Verticala tot prin tari exotice esti?

CRISTOS S-A INALTAT !

Buna sa va fie ziua de azi ! Màriuca draga terapia pe care o fac este cognitiv-comportamentalà si hipnozà ericksonianà pentru relaxare si nu numai.dar lucrurile sânt putin mai complicare deocamdatà.Verticala sa stii ca aceasta durere de cap pe care o am si eu ( ajung pâna la stadiul de migrenà ! ) este tipicà pentru situatiile în care sântem noi.Daca terapia te-a ajutat sà mai ameliorezi din dureri este extraordinar ! Ce va mai pot spune din documentatiile citite este faptul cà trebuie sa eliminati definitiv alcoolul, cofeina ( cafea, ness, ciocolatà amàruie ), Cola, toate bàuturile care contin excitanti, ceaiul verde, aspartamul ; somnul sa vi-l asigurati de 7-8 ore, daca puteti doar cu produse naturiste ( Bien Dormir ) care nu va creeazà somnolentà a adoua zi. Incercati sa faceti exercitii de repiratie controlatà, màcar de 3 ori pe zi : se inspirà pe nas numarând pâna la 4, apoi tineti respiratia 2-3 timpi, expirând usor pe gurà 5-6 timpi. Ajutà la relaxare si mai ales când simtit ca începe un atac de panicà cu hiperventilatie încercati acest exercitiu.Daca mai credeti ca v-as putea ajuta cu mici stafuri, va rog sa-mi scrieti. Nu sânt specialistà dar am încercat si trecut prin multe si poate din exerienta mea va pot fi de folos.Incà o data va doresc sa va fie bine ! Cu drag

ADEVARAT S-A INALTAT!DANIELA in primul rand te felicit pentru ca desi ai ameteli asa cum ne-ai spus, ai puterea de a invinge frica, adica mergi normal pe strada, intri in magazine fara probleme, traversezi normal, faci fata in aglomeratie, deci practic singura ta neplacere(care stiu cat de chinuitoare este)este ameteala.Si eu fac acelasi tip de terapie, dar la mine este mult mai complicat:oriunde ma duc sunt insotita de o serie de simptome:picioare moi, care imi tremura mai tot timpul, durere in ceafa, senzatia ca la urmatorul pas pe care il fac lesin, frica sa nu fac un atac de panica si sa par CIUDATA in fata celorlalti, nu pot sa taversez nici acum o strada mai lata...si lista poate continua!Si pe mine ma ajuta respiratia si multe alte lucruri pe care m-a invatat psihologul sa le fac dar tot este enorm de greu, traiesc un chin in fiecare zi.Tot timpul aud in jurul meu sau citesc pe internet ca cel mai bun mod de a te detasa de aceste probleme este sa fii vesel, sa te gandesti la lucruri frumoase si culmea ca eu nu fac acest lucru fortat, eu in general sunt glumeata, vesela si optimista dar...mintea imi fuge tot timpul la problema mea pentru ca inevitabil ma lovesc in fiecare zi de ea.MARIUCA iti multumesc foarte mult pentru mesaj, dar crede-ma pe cuvant ca am zile in care simt ca nu mai pot sa lupt, ma termina aceasta nesiguranta si FRICA pe care o port cu mine zilnic si iti spun cinstit ca daca nu ne propuneam sa avem un bebe, nu ma mai chinuiam in halul asta si luam de mult anxiolitice(desi un medic mi-a spus ca in situatia mea o sarcina ar complica lucrurile, dar refuz sa-l cred).DANI esti bine?Va pup si va doresc o zi frumoasa FARA ATACURI DE PANICA!

Draga Raluca, eu fac tot ce am scris dar ce pret.mi-e ràu de nu mai stiu cum sa rezist, traversez cu lume multà caci nu am sigurantà din cauza ametelii, în servici ma tin de birou sa nu cad, acasa sau oriunde am senzatia asa de puternicà încât ma si vàd întinsà pe jos.în magazine ( nu mari !) am si senzatie de greatà, picioarele îmi tremurà, transpir ( te recunosti ?)si.merg înainte ! Nu am încotro ! Pâna nu demult eram disperata, plângeam mereu, mà gândeam ca mai bine as muri decât sa ma chinuiesc asa, ca nu voi mai fi nici când cum am fost, etc. si într-o zi mi-am zis : daca DEJA am o stare de ràu permanentà, ceea ce fac eu este s-o agravez ! asa ca încerc ( nu mi-e usor !!!) zilnic sa ramân cât pot de pozitivà, de "neutrà" fara de acest simptom care mi-a modificat viata mea si a celor de lângà mine ! Sa nu crezi ca sânt vreo eroinà dar am luptat foarte multi ani cu dureri cumplite si daca n-am cedat, nu voi ceda nici acum.dar când trec pe lânga un teatru, o salà de concert sau un magazin în care mi-ar place sa merg.ei, atunci sa vezi cum mà mai "moi" si disperarea îsi face aparitia.si mà ridic din nou si zic : "hai fata mea, ca nu-i facem noi jocul subconstientului care vrea sa te tinà în plasa lui".Cam asa trec zilele mele, cele mai grele fiind sâmbetele si duminicile, caci conditionarea mea maximà a fost în aceste zile. Lunea sânt din nou în servici, ma fardez sa nu priceapà nimeni prin ce-am trecut în week-end.Am citit pe forum ca sânt câtiva care nu se simt bine din cauze meteo.Intru si în aceasta categorie ! Acum, când scriu, parcà sânt cu "capul în jos".important este ca STIU despre ce este vorba, nu mà mai sperii dar.nici bine nu este ! Nu pot sa cred, nu vreau sa cred ca nu vom reusi sa ne revenim, sa fim din nou oameni fara probleme de sanatate ! Si eu sânt foarte obosità de acest lung, foarte lung si anevoios drum.dar îl vom face pâna la capàtul unde este LUMINA ! Sà va fie mult mai bine ! Cu drag

Bunà ziua dragele mele,

cum ati petrecut noaptea cu furtuna care a fost ? ati reusit sa ramâneti calme ? din fericire eu nu am probleme cu manifestarile naturii si nu mi-e fricà când sânt astfel de momente...Este ultima zi înainte de week-end si deja am un plan de "bàtàlie" cu agorafobia pentru sâmbatà si duminicà, când voi merge în Obor si într-un supermarket. Stiu care va fi reactia, nu este nimic nou si voi face ce mi-am propus, cu tot pretul plàtit..In aceste locuri merg foarte rar si lipsa de practicà este decisivà în combaterea acestei stari.Am o întrebare : când aveti senzatia de ameteala, este permanentà ? apare la stimul si apoi când ati plecat din locul respectiv , sânteti bine ? apare si fara motiv ? Va întreb caci eu sânt într-o situatie mai ciudatà si anume : am ameteala foarte puternicà într-un loc anxiogen ( piatà, magazin, parc, etc.) si atunci când NU am aceste obiective dar legatà mereu de o anxietate pe care nu o mai realizez ! Ceea ce este extrem de greu pentru mine este durata foarte mare DUPA ce am pàràsit locul cu pricina ( 10-12 ore !!!), când sânt acasa, în liniste. Vi se întâmplà acelasi lucru ? Cei care aveti senzatii asemanàtoare va rog sa le descrieti în amànunt, poate astfel sa ne mai linistim vazând ca nu sântem singuri în manifestarile noastre...Va doresc un sfârsit de saptamâna cât mai linistit si cu stare de bine ! Cu drag

Buna ziua tuturor.De ceva timp, mai precis cateva zile am o stare de neliniste, ma trezesc cu noaptea in cap, sunt tot timpul in alerta.Ma urmaresc tot felul de ganduri, negre sa le zic asa, am senzatia ca daca o mai duc in ritmul acesta se intampla ceva rau.Plec la cumparaturi dar inainte de asta pun teama in fata.Nu reusesc sa controlez foarte bine.Nu ma stiu in siguranta.Ieri si chiar in alte zile am trecut printr-o intersectie acolo unde am avut atacul de panica prima data.Am incercat sa nu ma gandesc, dar undeva in subconstient teama exista.Am momente cand trebuie, nu am incotro, trebuie sa infrunt teama asta, deoarece problemele ivite trebuie rezolvate si nu am pe cineva alaturi sa ma sprijine.Sunt zile cand am impresia ca trebuie sa merg repede ca altfel ma cuprinde ameteala, oboseala, sau mai stiu eu ce simptom...Durerile de cap vad ca au disparut de la sine.Natalia, de ce la tine tine asa de mult ameteala?Raluca si eu incerc sa alung gandurile negative, si cred ca un bebe te-ar face de o mie de ori mai multumita si mai fericita.Citisem ceva de schimbarea modului de alimentatie, nu numai al gandirii, evitarea excitantelor, a cafelei, ciocolatei...Am luat o perioada eurovita antistres si am observat ca eram mai plina de energie ca inainte(dar mie nu imi lipseste asa tare energia), iar combinata cu naturistele vad ca ma echilibrase, dar asa sa ma mentin pe linia de plutire, sa imi dea senzatia ca pot fi ca inainte.La medic ajung greu, va trebui sa ma duc, zic asa de ceva timp.Programari, cozi, nervi...de toate.Va doresc un weekend cu soare si buna dispozitie.

Dragà Dani, la întrebarea asta nu mi-a putut raspunde nimeni, nici psihoterapeutii, nici medicii, nici subconstientul meu pe care-l întreb mereu, de 5 ani.Accept starea asta ca nu am încotro dar totusi este un mare semn de întrebare pentru mine si toti cei cu care am fost în terapie...De aceea am si pus întrebarea caci nu se potriveste cu nici o altà manifestare...Sper ca într-o zi sa se diminueze si încet, încet sa disparà...Ce este foarte ràu pentru tine sânt gândurile negre pe care le ai ( toti le-am avut sau le mai avem încà...), ele întretin si amplificà toate senzatiile în corp.Stiu ca atunci când îti este ràu sau greu ai impresia ca nici un sfat nu te ajutà dar eu îti vorbesc din viata mea în care am avut multe probleme din cauza gândurilor nu tocmai"roz".Am ajuns sa cunosc acest fapt când deja era prea târziu, când subconstientul meu se încàrcase cu prea multà suferintà psihicà si când corpul începuse semnalele de alarmà ! Acum, când stiu cum stau lucrurile îmi dau seama ce mare greseala am facut si ca de fapt sânt aici din cauza gânduriel mele si a felului cum am perceput EU situatiile, ele ne fiind atât de "negre" cum mi se pàreau mie.Eu am permanent o stare ciudatà, un ràu din cauza acestei senzatii de ametealà si totusi îmi spun ca încà este bine, ma bucur de tot ce mà înconjoarà chiar daca sânt ca un càtel într-un lant scurt ce nu-mi permite sa ma "depàrtez" prea mult.vàd, aud, mà ridic din pat, plec la servici, merg pe picioarele mele ( luni de zile m-am uitat pe geam la cei care plecau dimineata la servici...) si stiu cât de multi sânt cei care nu au nimic din ce am eu, asta ma scoate din capcana gândurilor negre.In speranta ca mesajul meu îti va fi folos, îti doresc numai gânduri senine ! Cu drag

buna,
am citit postarile voastre si ma gandeam cu parere de rau cat de multi suntem in aceasta situatie dar si cu o oarecare bucurie ca am gasit un forum in care sa impartasesc starile prin care trec.
pe scurt si eu sunt de-a voastra, anxioasa recunoscuta de 6 ani si agorafoba cam tot de atunci.
o perioada de timp am renuntat sa mai impartasesc cuiva starile prin care trec, dar acum fiind in faza unei recaderi, nemaiputand merge la medicul ce m-a tratat pana acum, nevrand sa-mi mai implic familia am ales calea forumului pentru a primi poate din experienta si reusitele voastre ceva putere.
atacuri de panica nu am mai facut de mult timp ; de deplasat ma deplasez pe distante mici singura dar in cazul cumparaturilor in sm sau pe distante mai mari am nevoie de cineva in preajma. daca pana acum un an si mai bine aveam incredere doar in membrii familiei mele, si acestia in numar f restrans, acum reusesc sa ma simt in siguranta si alaturi de persoane cu care relationez mai putin si care nu stiu nimic despre afectiunea mea.
ceea ce ma deranjeaza cumplit este tremorul ce apare de fiecare data cand trebuie sa plec din casa ; este atat de accentuat incat nu reusesc de multe ori sa ma machiez sau sa incui usa. e o stare de tremor instalata la nivelul mainilor ( sesizabil, vizibil ), mi se inmoaie picioarele si am senzatia ca imi tremura si capul.
uneori cedeaza rapid dupa ce ies din casa alte ori ma insoteste o ora sau chiar mai bine...
aceeasi senzatie apare si cand sunt tensionata, nervoasa, lipsita de incredere.
intrebare ca de la anxios la anxios - ati avut, aveti sau ati depasit si eventual cum astfel de manifestari..

cu bine si zile frumoase !

Natalia chiar nu inteleg de ce sunt asa surprinsi terapeutii la care ai fost apropo de durata senzatiei tale de ameteala. Este o manifestare a anxietatii iar tu, dupa parerea mea, traiesti practic o stare cvasipermanenta de anxietate.

In perioadele in care tulburarile mele o luasera razna si eu ameteam in permanenta, inclusiv in casa plus alte manifestari, inlcusiv tremurul de care spunea Azi. Am avut momente in care mi se zguduia corpul de la tremurat si imi clantaneau dintii in gura intr-un mod ingrozitor. Si durau ceva aceste accese.

Eu am avut perioade in care nu imi era bine indifent unde eram (acasa sau la supermarket, spre exemplu) sau cu cine eram (cu cineva apropiat sau cu o persoana necunoscuta). Va spun toate acestea ca sa intelegeti ca genul acesta de stari sunt, din pacate, "firesti" pentru cineva cu o tulburare emotionala.

Eu am avut multe simptome, dar nu as vrea sa vi le spun ca sa nu va dau idei. Stiu eu cum functioneaza, auzi despre ceva si gata, ti se intampla si tie.

Dani sigur ca te trezesti cu noaptea in cap si incep gandurile sa dea navala atunci cand trebuie sa pleci. Traiesti in anxietate si anticipezi ceva rau (care nu se va intampla) mai ales cand trebuie sa iesi afara. Fa-ti programare la psihiatru, Dani, nu te mai chinui asa. O sa iti tot repet pana, fie o sa te superi pe mine, fie o sa ajungi la un doctor.

Raluca il contrazic, in calitate de exemplu, pe medicul care ti-a spus ca sarcina ar complica lucrurile. O repet a fost una dintre cele mai fericite si lipsite de anxietate perioade din viata mea. Iar copilul meu imi lumineaza viata si imi da curaj sa fac tot ce se poate pentru a fi bine. Am o motivatie care, crede-ma nu este egalata de nici o alta. Si exista antidepresive care se pot lua in sarcina

Fetelor eu va incurajez si va spun ca se poate si mai bine. Cu terapie sau autoterapie, medicamente (daca este cazul). Natalia, Azi, Dani si Raluca faceti expuneri, iesiti, traversati strazi, mergeti in parc, in supermarketuri, faceti-va un program de expunere treptata si tineti-va de el in fiecare zi. Altfel nu are cum sa apara vreo ameliorare.

Verticala mai iei Cipralex? Ce doza?


Numai bine

Draga Mariuca,
usor de spus... greu de facut. si stim cu totii ce inseamna numai gandul unui program sustinut de expuneri pentru desensibilizare. si stim cu toti ce frustrant este ca dupa ce inregistrezi cateva progrese sa ai parte de o recadere. este o munca sisifica ; si mai rau de atat este sa te lupti cu propria persoana, gandire, mentalitate, cu rutina de a fi anxios.
in iarna acestui an am fost pusa in fata unor situatii la care, daca ma gandeam inainte ca voi ajunge, spuneam clar si raspicat ca nu voi face fata. ei bine, am reusit sa rezolv totul, cu brio. partea f proasta este ca dupa aceasta perioada - un succes enorm pentru mine - am avut o recadere. e cumplit sa te simti pentru o perioada un om absolut normal, echilibrat si apoi sa te vezi down. pentru mine astfel de momente sunt demotivante si nu sunt in masura sa ma ambitioneze sa-mi fac un program sustinut de desensibilizare in urmatoarea perioada.
medicul la care am mers pana de curand mi-a spus ca asta e anxietatea, cu urcusuri si coborasuri, cu perioade in care ma voi simti f bine. si daca reusesc sa le fructific pe acestea cele proaste vor apare din ce in ce mai rar si mai slabe in intensitate. e clar ca nu ma vrut sa insist intreband daca vor dispare cele proaste, de teama unui raspuns negativ.
legat de ce spuneai mai sus Mariuca, e adevarat pe parcursul celor 6 ani de anxietate am experimentat diverse simptome cu intensitate mare, care ulterior au disparut. sper la fel sa fie si cu ceea ce ma deranjeaza acum ptr ca sincer... e vizibil. la pozitia profesionala pe care o am imi e greu sa ma descurc cu aceasta manifestare.

Andra

Buna fetelor.MARIUCA ai perfecta dreptate in legatura cu sfatul de a iesi din casa cat mai mult, de a traversa, cu alte cuvinte EXPUNERE treptata.Nu stiu in cazul fetelor cum este posibil acest lucru dar in cazul meu nu reusesc sa trec aceasta bariera.Incerc in fiecare zi aproape(cu mama mea alaturi pentru ca sotul meu este plecat) si cand ajung pe mijlocul strazii simt ca lumea se prabuseste, mi se innegreste imaginea, tremur ingrozitor(iar mama este doar la cativa pasi de mine).Daca iti mai amintesti toata vara trecuta v-am scris ca faceam un program cu sotul meu in fiecare zi, sa zicem ca din 10 incercari reuseam o data dar a doua zi o luam de la capat.Am totusi o convingere ca fara medicamente este aproape imposibil sa lupt impotriva agorafobiei, totusi ceva organic se intampla in cazul nostru, de ce cand luam Cipralex traversam la un moment dat aproape normal?ANDRA daca citesti ce am scris pana acum, in majoritatea postarilor mele, tremuratul picioarelor este problema mea majora, pentru ca din aceasta cauza nu reusesc sa stau la cozi, sau sa stau efectiv mult in picioare si bineinteles sa-mi fac curaj sa traversez dar eu sunt sigura ca si in cazul tau nu este vizibil, asta gandesti tu dar lumea nu sta sa te analizeze si sa te fixeze cu privirea insa noi, stiind ce se intampla, avem senzatia ca pe fruntea noastra scrie mare ANXIETATE!Tare mult mi-as dori sa ne scrie cineva care a trecut prin aceste stari si acum nu mai are absolut nimic.Oare exista o asemenea minune?Va doresc numai bine

Eu nu scriu pentru mine, ci pentru voi cititorii cu intentii de a va vindeca de suferintele psihice, ma refer fobie si anxietate.

Imi asum riscul in ceea ce scriu ca gandesc despre aceasta tema.Poate tu cititorule nici nu te-ai gandi la o solutia de vindecare sau magie, poate tanjesti dupa asta?

Astept comentarii de la cele scrise de mai jos(terapia cu injectarea cerebelului saptaminal pentru mentinerea sanatati psihice)

Primul meu experiment facut pe x(cu acordul persoanei)anestesie cerebrala.Ce am observat in Faimosul nostru experiment, dereglarea totala a functionarii mecanismelor psihice, modificarea treceri timpului(un timp mai lent, gen Matrix)

La investigatiile care le-am observat, modificarea ceasului biologic, autoreglarea ceasului biologic(adio pastile de dormit).
ADMINISTRAREA ANESTESIEI CEREBALE SE FACE ODATA PE SAPTAMINA!

Cu acest experiment se obtine rezultate foarte bune in vindecarea fobiei, anxietatii si de moment nu stiim de restul bolilor psihice.CEEA CE TREBUIE SA FACEM NOI!Sa imploram psihiatru sa incerce acest experiment si sa-l aplice in situatiile groaznice, sa le promitem ca o sa fim cuminti!(lipsa de frica)

Pentru ce traiti ?sa suferiti?mai sus aveam leacul.

Andra bineinteles ca este foarte greu sa faci expuneri, mai ales atunci cand suferi de o agorafobie severa, fara un suport.

Eu am tulburarea de panica si agorafobia de la 14 ani asa ca am trecut prin toate starile posibile, am avut cred mai toate simptomele posibile si am avut periodic recaderi si ameliorari. Au fost perioade in care nu puteam sa ies pe usa si simteam ca ma sufoc atunci cand coboram cateva trepte insa si in casa imi era la fel de rau.

Mult timp sotul meu a fost cel care m-a dus la terapie si la servici. Jobul meu presupunea intalniri si sedinte tot timpul iar eu o tineam dintr-un atac de panica in altul. Insa desi pentru mine era ingrozitor cei din jur nu observau decat, cel mult, ca nu mai sunt la fel de coerenta. Iti spun sigur ca oamenii sunt prea putin atenti la ceilalti ca sa observe schimbarile produse in starea lor, exceptand cazul in care este ceva prea vizibil fizic.

Pe de alta parte sigur ca nu poti face fata unui job care presupune expuneri repetate daca nu esti deja intr-o terapie sau nu iei tratament medicamentos.

Iti raspund eu la intrebarea pe care nu ai indraznit sa i-o pui doctorului. In cele mai multe dintre cazuri nu exista vindecare totala. Dar trebuie sa inveti sa traiesti cu tulburarea aceasta, sa nu o mai privesti ca pe un dusman, intr-un cuvant sa o accepti si sa o cunosti. Din experienta mea iti spun ca, in timp, recaderile vor fi mai putin spectaculoase si recuperarile vor fi mai rapide pentru ca vei avea deja instrumente cu care sa lucrezi si starile respective nu te vor mai speria la fel de mult.

Andra orice succes, oricat de mic, este de luat in considerare. Imi amintesc ce bucuroasa am fost atunci cand am reusit sa merg pana la un magazin aflat la 5 minute de casa sau sa ies in parc cu fetita mea (parc aflat la 20 minute de mers)

Raluca si eu sunt de acord ca uneori medicatia este absolut necesara. Nu stiu daca as fi avut curaj sa fac expuneri fara medicamente, cel putin la inceputul terapiei.

dragele mele,
daca vorbeam doar de senzatia de tremor era cu totul altceva. dar uite cateva exemple concrete : intr-o zi nu am fost in stare sa iau ceasca de cafea de la secretara; cand am incercat sa o preiau am varsat ceva din ea, nu gluma. tremura cana in mana mea de spuneai ca sunt conectata la 220.
in alta zi trebuia sa semnez un contract ; beneficiarii cu care statusem peste 2 ore la discutie ( fara sa am probleme deosebite pe parcursul acestui timp ) mi-au inmanat formularul semnat de ei urmand sa semnez si eu. deja imi tremurau puternic mainile si dupa ce am scapat de 2 ori stiloul am reusit sa mazgalesc ceva in loc sa semnez. m-au intrebat daca sunt ok, le-am spus ca nu dormisem de 2 zile, oboseala, lipsa de calciu etc. a trebuit sa vina secretara sa scoata din sertar stampila si sa stampileze contractele. stau acum si ma gandesc cum de mai vor acei oameni sa lucreze cu mine...
deci despre o astfel de manifestare vorbesc, una FOARTE VIZIBILA, nu doar in mintea mea sau la nivel de senzatie.
cat priveste expunerile, sunt grele, dar am o anumita detasare in ultima perioada. ori in casa, ori la birou... tot aia e.
partea proasta este ca nu ma impac cu ideea ca voi fi toata viata o anxioasa. acum sunt pe cale sa " alunec " intr-o relatie sentimentala si nu am puterea sa-i vb lui despre starile mele. ma admira pentru ceea ce sunt si ce am reusit sa fac, asa cum o fac si altii. vai lor, nu stiu ce se ascunde in spatele reusitelor mele, cate cutii de xanax, sedatif pc, dar mai ales cata dezamagire, cate nopti planse din cauza acestei anxietati care imi incurca existenta.
bafta multa !

Revin pentru Azi in special
-(modificat administrator)

Domnul Nick a-ti avut niste intrebari?dupa cate am inteles eu.

Cum se aplica injectarea cerebelului?e foarte complicate situatia cand trebuie sa ajungem la cerebel, se semneaza zona perfecta in ceafase introduce siringa ajungand in fosa posterioara a craniului, se introduce intre structura cerebelului, adica in mijloc, in muschi(are forma unui fluturas)

De preferat de natura medicala este preferat sa fie in spitalele de psihiatrie si nici decum alte locuri(in caz de o greseala).Eu va recomand sa apelati la personalul psihiatric si el va ajuta suficient.
Ma refer la cei ce apeleaza la mine, acest nu este un act legal, este un act ilegal conform legi, nu am dreptul acesta.

A doua sansa, dar daca nimeni nu va ajuta sau nu va aplica asta, va rog sa luati legatura cu mine si mai vorbim, apelam la lucruri negre-(modificat administrator)

Bunà ziua tuturor, raspund Màriucài : abia în acest sfârsit de saptamâna am refacut tot "tabloul" simptomelor mele si am stabilit cauza definitivà a manifestarilor mele : anxietatea.Stiam despre acest lucru dar nu gasisem explicatia pentru durata starilor în afara situatiilor anxiogene. Vreau sa va povestesc si ceva bun : sâmbata am fost în Obor, în aglomeratie mare, SINGURA , sotul meu plecând într-o directie opusà. Am stat si m-am uitat la ce am vrut, cu simptomul prezent si dupà 1 orà am iesit din acel loc. Bineînteles ca nu mi-a fost usor dar sânt atât de hotàrâta sa obtin cât mai multe rezultate pozitive, încât sânt capabilà de orice ! Ziua de sâmbata a trecut în mod obisnuit, ameteala scazând din intensitate dupà amiaza. Duminicà dimineata am plecat cu sotul si mama în.Sun Plazza !!! nici în visele mele cele mai frumoase nu mi-as fi imaginat ca voi putea sta, plimba, intra în magazine.2 ore ! In acest timp, am observat cum intensitatea simptomului scàdea sau crestea, dupà un timp mai scurt dânt înainte.Este mare realizare pentru mine, care nu am intrat în magazin 3 ani !Consumul expuneriisi oboseala sânt maxime, sânt convinsà ca aceasta afectiune, indiferent de manifestarile ei, SE VINDECA !!! Eu stiu persoane care au iesit definitiv din aceste stari si care, datorità schimbarii gândirii, felului de a vedea lucrurile ( datorate psihoterapiei ) si a respectàri unor reguli de igiena a vietii ( fara cofeinà, mai multà miscare, momente de relaxare, somn nocturn 8 ore, etc.) tràiesc libere si se bucurà de fiecare zi ! Eu simt pe pielea mea ca micile ( marile ) schimbari în felul de a fi, se fac simtite. Sânt foarte bucuroasa si m-am " premiat" cu un fleac, dar tot premiu se numeste, pentru realizarea de la sfârsitul sàptamânii ! Eu sânt din cei care au suferit si mult si greu nesperând ca mai poate fi si altfel.N-am sa ma astept sa ma "dau de 3 ori peste cap" si sa revin la normal dar tocmai aici este problema : toti vrem sa fin ca înainte dar acest ÏNAINTE ne-a adus aici ! Schimbarea trebuie s-o facem sa NU fiu asa cum am fost în gânduri, comportament, tràiri.nimeni nu zice ca-i usor, cu atât mai putin eu.
Va doresc sa aveti puterea de a merge mai departe dar cu ajutor de specialitate caci singuri nu prea avem sanse ! O saptamâna bunà ! Cu drag

Buna fetelor.Daniela te felicit pentru ambitia cu care lupti impotriva acestei stari cumplite( numai cineva care o traieste stie cat de grea este si ca uneori te aduce in pragul disperarii).Ma bucur sincer ca ai realizat ca singura explicatie a ametelilor tale este numai anxietatea.Eu incerc din rasputeri sa ma incumet sa traversez dar nu merge pentru ca, pe langa ameteala, mi se innegreste imaginea, imi tremura picioarele si simt ca imi pierd controlul, este adevarat ca nu am lesinat niciodata dar nici om nu mai sunt cand ajung pe partea cealalta si din acest motiv cand sunt singura nu incerc, pentru ca ma gandesc cum mai vin inapoi in halul asta?Ai spus niste cuvinte mari care imi dau sperante:chiar ai cunoscut personal persoane in aceasta situatie care au scapat definitiv de aceasta problema fara anxiolitice sau antidepresive?Te rog mult daca se poate sa dezvolti putin acest lucru pentru ca eu in situatia de fata nu vad nici o iesire.FELICITARI INCA O DATA PENTRU REUSITA!

Draga Raluca, multumesc pentru mesaj si cuvintele frumoase pentru mine. Ca sa-ti raspund cu amanunte, te rog sa-mi spui daca întelegi limba francezà caci ceea ce as vrea eu sa-ti demonstrez tie si altora, este un site belgian si unul canadian ( francez) care are toate exemplele ( video sau text ) si màrturisirile persoanelor ( multe ca numar ) care s-au vindecat definitiv de acesasta tulburare de comportament ! Daca nu-ti este cunoscutà aceasta limba strainà, atunci îti voi redacta ceea ce este în aceste màrturii dar toti au urmat un program care este oferit gratis si constà într-o documentatie = ghid ce te ajutà pas cu pas sa intelegi si sa faci anumite lucruri gradat, progresiv si toate simptomele sânt analizate si "anulate" pâna la obtinerea rezultatului final. Documentatia este foarte bine pusà la punct, este scrisa de un psihoterapeut si este folositoare chiar si atunci când ai un psihoterapeut aici si lucrezi cu el. Eu am gasit aceasta clinicà din Canada, anul trecut când îmi era foarte ràu, tot bâjbâiam eu si cei care mà vedeau ( medici ) si nu mai vedeam cum pot iesi din "tunel".si asa i-am gasit pe canadieni si apoi un belgian care a fost agorafob timp de foarte multi ani si dupà vindecare a conceput un program de terapie pe CD-uri pe care le-am comandat si achitat, caci acestea nu mai sânt gratis.dar suma de 100 euro nu mi s-a mai pàrut o avere având în vedere "sacii" de bani pe care i-am dat inutil ( la" specilaisti ") ba mi-au mai facut si ràu.Draga mea, daca pot, te ajut cu TOT ce stiu caci eu sânt foarte " arsà " de aceasta problemà.Astept raspuns, cu drag

Daniela iti multumesc foarte mult pentru raspunsul tau promt.Referitor la lb. franceza da, inteleg, dar nu la un nivel incat sa pot traduce termeni medicali si toate amanuntele unui astfel de domeniu.Iti multumesc inca o data pentru ca mi-ai intarit ideea ca se poate scapa de acest cosmar, cu greu, dar cu vointa orice este posibil.Numai bine

Raluca, daca totusi întelegi, nu sânt termeni medicali si poti màcar sa te uiti si sa asculti povestea belgianului vindecat de agorafobie care este si autorul unei psihoterapii în Cd-uri. Adresa lui este www. agoraphobie.be Ascultà-i povestea si màrturiile celor care au facut terapia si s-au vindecat. Nu este vorba doar de vointà, sânt multe elemente care trebuiesc "lucrate" pentru a obtine ameliorari, iesire din inpas.Toate cele bune !

Andra cred ca va trebui sa te obisnuiesti cu ideea ca ai o vulnerabilitate naturala, probabil catre anxietate poate si depresie. Aceasta stare de rezistenta creeaza la randul ei anxietate si senzatia ca te afli intr-o situatie fara iesire. Ceea ce nu este adevarat.

Cand vei simti ca o iei la vale pe panta anxietatii aminteste-ti ca se poate si mai rau: sunt persoane care nu si-au parasit casa de ani de zile sau sunt persoane care sufera si de tulburare de panica si de cancer, in acelasi timp. Stiu ca in perioadele de criza totul pare fara solutie dar trebuie sa iti spui mereu ca nu este asa.

Tulburarea de panica poate fi invalidanta. O stiu eu si o stie oricine sufera de ea. Dar asta nu inseamna ca nu ne putem atinge potentialul si nu putem avea o viata implinita.

Nu stiu daca am inteles bine dar parca spuneai ca nu mergi la terapie si nu faci tratament. Inteleg ca iti permiti o terapie asa ca te sfatuiesc sa o incepi imediat.

Apropo de posibila relatie, daca simti ca incepe sa se transforme in ceva serios eu te sfatuiesc sa vorbesti cu partenerul despre tulburarea ta emotionala. In afara exista grupuri de suport pentru parteneri iar asta spune multe despre cat de usor este sa traiesti alaturi de o persoana cu atacuri de panica si agorafobie.

Acorda-i putin credit, daca te doreste pentru cine esti si nu pentru cine pari a fi, nu o va lua la sanatoasa, dar cred ca trebuie sa fii sincera. Acesta este un sfat din propria mea experienta.

Natalia, in primul rand felicitari pentru expunerile reusite. Si eu ma autopremiez, simt ca o merit.

Nu stiu daca se poate vorbi despre vindecare de agorafobie la modul general. Sunt sigura ca exista un procent oarecare de persoane care au scapat definitiv de atacurile de panica (si prin urmare de agorafobie). Dar, pentru a vorbi de o vindecare definitiva este nevoie de un studiu care sa urmareasca aceste persoane toata viata sau o perioada de cativa zeci de ani. Nu stiu sa existe asa ceva asa ca voi continua sa vorbesc din experienta mea si a altora.

Iar eu stiu ca exista ameliorari semnificative, uneori pe perioade destul de mari. La mine una dintre aceste perioade a fost de 7 ani, in care nu am mai fost deloc agorafoba si nici nu am mai apelat la asigurari de genul: medicamente in geanta, telefoane, sticle cu apa, Ca etc.

Eu nu acord prea multa incredere asa ziselor metode descoperite peste noapte de catre nespecialisti, metode la care ai acces, evident, contra cost.

Marturiile pot fi false. Cand tatal meu era bolnav de cancer am realizat cu durere ca sunt persoane, destule, gata de orice pentru a scoate un ban din buzunarul unui om disperat.

Oricum, dat fiind ca tu ai comandat deja CD-urile, multa bafta si sa auzim vesti bune.

Raluca, Dani, Verticala ce mai faceti?

Draga Màriuca, ceea ce am comandat eu sânt rezultatul muncii unui specialist care, în urma suferintei de agorafobie a început cercetarea si dupà cursuri si examene îndelungate( într-o tarà în care numai cu acordul unor foruri avizate de medici si psihiatrii) a devenit psihoterapeut. Nu am încercat o metodà a unui amator care are si el niste idei.Nu sânt metode descoperite peste noapte, sânt clinici de specialitate care trateaza foarte serios aceasta problemà.In ceea ce priveste audiatia, eu am terminat de mult cu exercitiile de pe Cd-uri, progresele au fost semnificative dar tratate în general, ca niste reguli de bazà ale agorafobiei. Abia la finalul auditiei am realizat ca fiecare are nevoie de o terapie individualizatà, centratà pe specificul emotional si simptomatic al fiecaruia, de aceea am început sedintele de psihoterapie cu un specialist si împreunà am stabilit cà nu existà reguli ci doar pacienti si solutii adaptate fiecaruia. Am o întrebare : înainte de cei 7 ani "normali" ai facut tratament sau psiho. ? recàderea ai putut sa-ti dai seama în ce conditii s-a facut, unde ar fi explicatia ? cum ai reusit sa depàsesti perioada de revenire la agorafobie ?Te rog, daca poti raspunde-mi caci orice experientà are partea ei de învàtàturà.Oricum, eu voi merge la terapie pâna când voi simti ca am reusit nu doar sa fac ceea ce-mi doresc ci si schimbarile de "fond" necesare, stabile, pâna voi gàsi un echilibru care sa-mi permità sa tràiesc viata mai bine ca înainte de acest "episod".este si meritul specialistului care mà ghideaza cu pricepere si.omenie. Am trecut prin prea multe "falsuri" si încercari ca sà mà mai "îmbàt " cu apà rece.Aici, la acest cabinet am gasit un altfel de gândire si comportament din lumea medicalà si am convingerea ca voi putea sa "repar" si sa mentin o stare normalà, màcar într-un procent satisfacator. Va doresc tuturor sa va fie bine ! Cu drag

Draga mea,
tratament iau atunci cand e cazul. e vb de anxiolitice, mai precis jumatate de xanax de 0.25.
terapie nu fac acum, am incercat acum ceva timp dar nu am gasit persoana potrivita si nu sunt dispusa sa mai incerc cu un psiholog. am facut o perioada de timp terapie de sustinere cu medicul, ma rog, fostul meu medic.
situatia mea nu e chiar disperata in comparatie cu ce mai citesc pe aici. ma pot deplasa si singura, rare sunt momentele in care pe distante scurte am nevoie de " insotitor". ma simt bine in supermarket dupa ce trec de perioada de acomodare (3 maxim 10 min ).
ceea ce ma scoate din minti este tremorul, care asa cum am mentionat nu e permanent dar atunci cand apare e vizibil.

pe de alta parte situatia afectiva nu e foarte roz acum. si nici nu prea am cum si cu cine vb despre asta. si probabil ca tensiunea pe care o acumulez aici se rasfrange in manifestarile ciudate ale anxietatii. cat despre faptul ca nu vb cu el despre problemele mele, crede-ma ca am motive intemeiate sa nu o fac.
nu sunt genul de persoana care acorda prea mult credit celor din jur, mai ales ca relationam pe parte profesionala. am o pozitie de conducere in companie si nu imi pot pune " sufletul pe tava". Anxietatea e a mea si nu o impart cu nimeni :))

Buna fetelor.Andra, nu stiu cum te impaci cu xanax-ul, stiu ca da dependenta, trebuie luat o perioada scurta din cate stiu eu, sau redusa doza pana la disparitia simptomelor.Probabil e cel mai utilizat medicament in cazuri de panica.Am luat si eu o perioada de 3 saptamani o pastila de 0, 25 dimineata si cand ma duceam la cursuri eram mai tot timpul molesita.Am intrerupt brusc si 2 saptamani m-am luptat iar cu panica, pana am mers la medic si mi-a schimbat medicatia.Am luat fevarin dar numai seara si nu l-am suportat, nu stiu de ce.Pe mine ma sperie probabil...ideea de dependenta, i-am zis si medicului asta.Am trecut apoi pe tratament homeopat care isi face efectul mai lent, sau nu are aceeasi actiune rapida ca cel medicamentos.De aceea si acum ma invart intr-un cerc vicios.Medicul psihiatru mi-a recomandat odihna, cat mai putin stres, dar parca poti trai fara?Chiar daca nu constientizam asa e, nu putem sa il evitam total, face parte din viata noastra.
Mariuca, sunt cam apatica in ultimul timp.Am o problema cu statul la cozi, simt ca nu ma pot tine pe picioare, simt ca trebuie sa ies la aer cat mai repede.Imi repet ca asta face parte din manifestarile mele, ca trebuie sa reusesc sa duc la bun sfarsit ceea ce am inceput(sa merg unde mi-am propus, sa stau in picioare la cozi, sa traversez o intersectie), si pe de alta parte ma framanta gandul ca poate ar fi altceva, o anemie, o spasmofilie(am avut din ambele).Daca ii spun asta medicului de familie ma intorc de unde am plecat.Nu trebuie analize, sunt manifestari ale lipsei de calciu, ale oboselii, etc, etc.Si ca sa fiu linistita ar trebui sa merg la alt medic, dar in sinea mea imi spun ca mi-ar zice acelasi lucru, si uite asa ma imbarbatez singura o vreme, apoi iar dau navala gandurile.Imi gasesc zilnic ceva de facut, dar nemultumirea ca nu am un loc de munca acum, ma face sa devin neputincioasa.Pe de alta parte ma gandesc daca as mai putea rezista la stresul mare, asa cum a fost in ultimii ani, desi atunci pana a avea starile acelea nu imi dadeam seama, si mergeam in continuare, crezand ca slabirea brusca, starile de panica, agitatia e manifestarea unei carente de calciu.Voi cum va impacati cu vremea ploioasa.cu schimbarile atmosferice?Sanatate multa va doresc!