Vaccinuri

Vaccinuri cu utilizare speciala

Exista peste 10 vaccinuri care se recomanda pentru utilizare doar in caz de necesitate (risc crescut de infectie si boala). Vom detalia mai jos cateva vaccinuri de uz special si caracteristicile acestora.

- vaccinul antrax, introdus pe piata in anul 1970, contine bacterii ale bacilului antrax, nevirulente si inactivate; se administraza subcutanat in 6 doze primare cu rapel anual; este recomandat pentru imunizarea persoanelor expuse riscului de infectie, (lucratorii din industria de prelucrare a produselor de origine animala: piei, blana, par); are o eficienta de peste 90 % si nu au fost raportate reactii adverse grave.

- vaccinul BCG (vaccinul impotriva tuberculozei) este utilizat inca din anul 1950, contine bacterii vii atenuate si se administreaza intradermic; vaccinarea se recomanda inca de la nastere; asigura o protectie considerabila insa poate conduce la manifestari adverse datorita diseminarii infectiei BCG.

- vaccinul antihepatita A, dezvoltat in anul 1995, contine antigene omorate, se administraza intramuscular; se recomanda pentru imunizarea turistilor ce calatoresc in zonele endemice de pe glob; poate conduce la aparitia unor reactii adverse locale.

- vaccinul impotriva holerei, a primit licenta inca din anul 1914, are in compozitie bacterii inactivate si se poate administra subcutanat sau intradermic; nu este utilizat in mod obisnuit in programele de sanatate publica; vaccinul ofera protectie slaba si de scurta durata iar ca reactii adverse au fost semnalate aparitia febrei, a durerii locale si a tumefactiei la locul inocularii.

- vaccinul antimeningococic, a primit licenta de utilizare in anul 1981, contine 4 serotipuri de polizaharide bacteriene; se inoculeaza subcutanat; se recomanda pentru imunizarea soldatilor si a persoanelor din zonele endemice; confera o buna protectie in fata bolii pentru o perioada de mai multi ani; nu au fost semnalate efecte adverse ingrijoratoare.

- vaccinul impotriva ciumei, a primit licenta inca din anul 1911, contine bacterii inactivate si se administraza intramuscular; se recomanda pentru imunizarea personalului medical si a turistilor din zonele endemice; vaccinul are o eficienta slaba conducand adesea la aparitia de reactii adverse locale.

- vaccinul impotriva rabiei (turbarii), se foloseste din anul 1980, contine virusi inactivasi; se administreaza intradermic sau intramuscular; se recomanda pentru imunizarea personalului de laborator, a turistilor si a medicilor veterinari; vaccinul are eficienta de 100% iar in unele cazuri poate determina reactii adverse locale.

- vaccinul impotriva febrei tifoide, utilizat incepand cu anul 1952, are in componenta bacterii omorate; se administreaza intramuscular; este folosit pentru imunizarea turistilor care calatoresc in zonele endemice; confera protectie pentru o scurta perioada de timp; ca efecte adeverse pot apare febra si durerea locala.

- vaccinul impotriva febrei galbene, utilizat pentru prima data in anul 1953, contine virusi vii si se administraza subcutanat; se recomanda pentru imunizarea turistilor si a personalului de laborator; confera o buna protectie impotriva bolii; posibile efecte adverse: encefalita si encefalopatia.