Vaccinuri

Raspunsul imun al gazdei

Pentru ca un microorganism sa poata stimula sistemul imunitar al gazdei, (pentru producerea de anticorpi), el trebuie sa contina antigene (molecule de suprafata sau toxine) cu caracter de „strain”. Nu orice antigen declanseaza un raspuns din partea gazdei. Antigenele de dimensini mici sau cele care nu au o suprafata de contact suficient de mare, pot trece neobservate. Nu doar structurile straine provenite din exterior stimuleaza sitemul imunitar; o celula proprie organismului, care imbatraneste sau degenereaza (isi modifica structura) va fi considerata de catre sistemul de aparare ca fiind „non-self”, va fi inlaturata si ulterior inlocuita. Acesta  este mecanismul prin care organismul inlatura orice structura cu potential morbid, impiedicand astfel aparitia unor boli (cancere)..

Raspunsul imun primar
Raspunsul imun primar apare atunci cand sistemul de aparare intalneste pentru prima data un antigen de origine microbiana (prima infectie). Dupa administrarea unui vaccin urmeaza o perioada de latenta, si abia dupa 7-10 zile  apar anticorpii circulati (in sange). Primii care vor fi sintetizati sunt anticorpii din clasa IgM (au afinitate mica pentru antigen), ulterior apar si anticorpii de tip IgG care au o afinitate mult crescuta pentru antigen. Exista si situatii in care inocularea unui vaccin se insoteste de „esec primar la vaccin”, deoarece imunitatea acestor indivizi nu beneficiaza de ajutorul unor structuri specializate  utile in procesarea antigenului strain (defecte genetice congenitale, exprimate prin alterarea complexului major de histocompatibilitate = moleculele MHC).

Raspunsul imun secundar
Al doilea contact cu acelasi tip de antigen, va conduce la elaborarea unui raspuns imun mult mai amplu, din partea gazdei. Raspunsul imun secundar este mai rapid (4-5 zile), bazat in principal pe sinteza de anticorpi din clsa IgG. Rapiditatea si amplitudinea raspunsului imun secundar este facilitata de prezenta memoriei imunologice, instalata la finalul raspunsului imun primar. Astfel, gazda memoreaza caracteristicile patogenului iar la o noua intalnire, il recunoaste si il anihileaza mult mai eficient. Nivelurile de anticorpi, produsi prin vaccinare, pot scadea dupa o anumita perioada de timp; revaccinarea va restabili nivelul anticorpilor IgG si IgM, pana la o concentratie care sa confere protectie in fata infectiei. Memoria imunologia este de lunga durata (uneori dureaza toata viata), ea persista chiar si atunci cand anticorpii apecifici, au disparut complet din circulatie. Exista situatii in care, desi individul este vaccinat si prezinta anticorpi plasmatici,  acestia nu pot conferi protectie eficienta organismului respectiv.

Reactii de hipersensibilitate
Administrarea unor vaccinuri poate conduce la aparitia unor reactii de hipersensibilitate (un raspuns imun inadecvat al gazdei). De exemplu: vaccinul rujeolic inoculat in trecut copiilor, provoca un raspuns imun incomplet si o reactie de hipersensibilizare, urmata de aparitia unui sindrom rujeolic atipic la o  expunere ulterioara. Acesta varianta de vaccin a fost exclusa din schema de imunizari.

Imunutatea la nivelul mucoaselor
Exista patogeni care provoaca boala prin atasare la suprafetele mucoase (vobrionul holerei) iar altii sunt  capabili de a traversa aceste mucoase. In mod normal mucoasele (zone foarte expuse ale organismului) sunt protejate prin prezenta anticorpilor de tip IgA secretorii. De aceea, au fost dezvoltate vaccinuri care stimuleaza producerea de IgA pentru a bloca aceste mecanisme ale patogenezei microbiene.

Masurarea raspunsului imun
Cuantificarea rasunsului imun, dupa inocularea unui vaccin, poate fi realizata prin detectarea concentratiei de anticorpi specifici din serul sanguin. Prezenta anticorpilor in sange confera in cele mai multe cazuri protectie in fata bolii (rujeola sau rubeola); in alte cazuri, concentratia de anticorpii nu confera siguranta, insa reprezinta un factor util de protectie (anticorpii impotriva vibrionului holerei).