Agorafobie - grup de suport

mariuca iti multumesc foarte mult pentru ca iti faci timp de fiecare data sa-mi raspunzi.ma ajuta mult ceea ce-mi spui pentru ca de multe ori m-am intrebat ce-o fi cu mine de am asemenea dureri de cap in special la ceafa.am facut si eu multe investigatii si exact asa cum ai spus si tu au iesit in regula.desi sunt constienta ca sunt sanatoasa totusi nu-mi pot depasi teama de a trece strada.simt ca lesin desi nu mi s-a intamplat niciodata acest lucru dar teama pe care o simt este de nedescris.iti multumesc inca o data pntru fiecare raspuns.

Raluca nu presupune efort din partea mea. Am deschis topicul sa ne sustinem unii pe altii. Ce mai faci?

Luys ai fost la psihiatru?

Verticala ai facut ceva cu terapia?

Lumi ce mai face mama ta?

Dani tu cum mai esti?

Va pup pe toti si astept sa veniti cu vesti.

Buna Mariuca! Pai ce sa-ti spun mama e destul de bine nu prea a mai avut probleme sa intre in panica si toata vara a incercat "sa evadeze" prin oras. Ci dusul la servici dimineata e mai greu dar si asa a evoluat destul de mult.
Sper ca si voi fetelor sa va simtiti bine si sa puteti iesi in oras fara probleme.

buna
ti-am trimis mesaj pe privat, sper sa ajunga la tine:)

buna tuturor.ma simt mult mai bine de o saptamana.deocamdata nu mi-am facut curaj sa trec strazi foarte late dar avand in vedere starea in care eram acum o luna eu zic ca sunt din ce in ce mai bine.mariuca tu cum te mai simti cand mergi de-a lungul unei strazi late?mai simti acea teama ?va doresc toate cele bune

Salutare tuturor mariuca imi cer mii de scuze ca am raspuns asa de tarziu am mers la psiholog acum 1 sap am inceput tratament si este foarte bn pot spune in sfarsit asta am inceput sa ies pe afara pe distante scurte ca imi mai aduc aminte de starile acelea proaste si nu prea am incredere totala dar starile alea au disparut odata cu tratamentu.a revenit starea de bine care uitasem cum e nu mai stiam sa rad, iti MULTUMESC FOARTE MULT nu am cuvinte pentru increderea care miai dato, multa sanatate tuturor si cei care sunt ca mine sa nu stea asa sa mearga cu incredere la un specialist


AZI E MAI BINE CA IERI MAINE OSA FIE MAI BINE DECAT AZI

Buna mariuca.Salutare tuturor.Eu nu ma simt ca sa zic asa, in forma maxima.Am observat ca imi dau de furca schimbarile bruste de vreme.Ma deplasez singura distante mai lungi decat inainte dar tot nu scap de teama de a nu se intampla ceva rau.Azi am fost putin cam ametita, iar la dispensar mi-a gasit tensiunea mica.Nu stiu de la ce e asa, incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu e un lucru de speriat.Imi repet si eu zilnic ca trebuie sa inving obsesiile, incerc sa ma linistesc, sa nu mai dau importanta, dar nu functioneaza mereu.Cum apare vreo durere sau o situatie stresanta starile revin iar, chiar daca nu mai au aceeasi amploare.Evit si eu locurile prea aglomerate, spatiile largi, iar cand nu am incotro incerc sa inving teama.Si totusi nu inteleg de ce nu functioneaza intotdeauna?Si eu va doresc toate cele bune !

Ma bucur sa aud ca sunteti destul de bine.

Lumi sa stii ca mama ta merita laude pentru efortul pe care il face. Toti cei care au experimentat/experimenteaza atacuri de panica si au devenit agorafobici stiu cat de greu este, uneori, chiar sa mearga pana la magazinul din colt. Eu am un mare respect pentru cei care isi depasesc teama si ies chiar daca simt o anxietate imensa.

Luys ma bucur tare mult ca te-am ajutat, oricat de putin. Mergi la un psiholog sau psihiatru? Daca am inteles bine faci tratament medicamentos?

Verticala nu stiu unde sa caut dupa mesajul privat. In profilul meu nu apare nimic.

Raluca chiar astazi am traversat o strada mare pe care nu indraznisem sa o traversez pana acum singura. Pentru prima oara nu am simtit nevoia sa astept sa mai apara cineva.

Insa am in continuare probleme cu mersul de-a lungul unei strazi late. Am din ce in ce mai mult convingerea ca nu are legatura cu agorafobia ci este mai degraba un simptom al Tulburarii obsesiv compulsive.

Spun asta pentru ca motivul pentru care ma simt anxioasa in acele momente sunt gandurile de genul: "daca nu ma voi putea stapani si ma voi duce in fata masinilor?" Adica daca imi voi face rau? Cu cat strada este mai lata cu atat este mai circulata si mai potential periculoasa. Sunt destul de sigura ca nu imi voi pune gandurile in aplicare, nu am profilul unui sinucigas asa incat ma gandesc la Tulburarea compulsiv obsesiva (TOC). Tu ce parere ai LUMI? Daca imi aduc eu bine aminte parca tu stii mai multe despre asta.

Dani trebuie sa fi mandra de fiecare progres pe care il faci, mic sau mare si chiar daca stai pe loc este absolut in regula. Cand ma gandesc ca am avut o perioada in care nu ieseam din casa nici macar insotita sunt de-a dreptul incantata ca ma pot misca prin Bucuresti fara o mare stare de anxietate. Nu cred ca as putea pleca la Brasov, spre exemplu, singura dar sunt Ok cu asta.

Apropo de anxietate eu sunt destul de sigura ca fi mereu o parte din noi, mai tacuta sau nu. Si ca in momentele dificile vom reactiona poate cu un mare echilibru sau nu. Si ce daca? Eu nu mai plang de mult dupa cea care eram inainte de primul atac de panica. De fapt poate ca nu am nicodata acea persoana poate era doar o fatada. Cine poate stii? M-am impacat cu cea de acum si poate acesta este motivul pentru care anxietatea mea se pastreaza in limite rezonabile.

Va pup pe toti si va astept sa imi povestiti ce mai faceti.

va felicit pe toti pentru progrese si pentru ambitia pe care o aveti pentru a depasi acele momente cand apar atacurile de panica.eu deocamdata nu am curaj sa-mi depasesc teama de a trece o strada lata si nu stiu daca voi fi in stare vreodata sa reusesc acest lucru.felicitari mariuca pentru ca ai reusit sa-ti infrunti temerea esti cu adevarat o persoana de admirat tine-o tot asa.in momentul de fata eu gandesc ca nu voi depasi niciodata aceasta problema care nu-mi da pace de 4 ani, desi in toti acesti ani am avut luni de zile in care treceam strada fara probleme dar nu pot decat sa sper in zile mai bune.va doresc numai bine

Raluca sunt o persoana ca oricare alta si mai am mult de parcurs pana sa pot spune ca sunt intr-adevar bine. Am si eu zile destul de rele si faptul ca am putut depasi pentru o zi teama de a traversa strazi largi nu inseamna ca am scapat definitiv de aceasta fobie. Dar, dupa cum spuneam, o asemenea perspectiva nu ma mai descurajeaza.

Dani si Verticala v-am raspuns la mesajele private. Dani eu nu fac tratament medicamentos, am luat timp de 1 1/2 luna Coaxil dar cum nu s-a intamplat nimic am renuntat. Foarte rar, in ultimul timp cam la 3 saptamani, o luna iau 1/4 Lexotan. Din fericire nu simt nevoia sa fac asta mai des dar daca anxietatea mea ar fi de nesuportat as face un tratament sustinut.

Numai bine tuturor

Buna seara.Multumesc de raspuns mariuca.Am avut si am si eu momente cand simt ca inima imi bate mai repede sau am impresia ca nu mai bate deloc si ma sperii.Imi zic si eu ca nu am de ce sa ma sperii si seara mai iau un sedocalm(am vazut in farmacii si calmogen)caci vreau sa scap de distonocalm.Si cand stau la rand in magazine sau in supermarket imi repet ca nu se intampla nimic si e in mintea mea, desi ma mai ia cu valuri de caldura asemanatoare unei crize de calciu.Acum o saptamana am avut un episod de panica la traversarea unei intersectii, asa din senin, dar am trecut repede peste, desi apoi eram ca un om sfarsit.Nu stiu cand vor trece definitiv.Am auzit de lexotan caci e un medicament bun.Eu am luat fevarin aprox 3 saptamani in iarna si am renuntat la el cand am inceput tratamentul naturist.Totusi cand aud despre evenimente, stiri sau episoade tragice, totul se da peste cap.Evit cat pot, dar undeva acolo, raman...Toate cele bune va doresc!

buna seara tuturor.si eu am avut acum doua zile cand am mers pe jos momente urate de panica si simteam ca nu mai ajung acasa iar cand am ajuns eram terminata si nu ma puteam stapani din tremurat.astazi cand stateam la o coada in magazin la fel simteam ca in urmatorul moment voi lesina.am inceput sa iau un medicament naturist se numeste anxivital plus.sincera sa fiu nu-mi pun mari sperante intr-un medicament bazat numai pe plante dar incerc orice numai sa nu revin la cipralex.mariuca iti multumesc pentru raspuns.in rest voi cum va mai simtiti ce simptome mai aveti?va doresc numai bine

Dani si Raluca si eu ma simt sfarsita dupa un atac de panica Si foarte deprimata pentru ca toata zbaterea aceasta mi se pare fara rost. Am senzatia atunci ca viata mea este un calvar dar, din fericire, partea optimista din mine ma scoate din aceasta stare. Am un copil minunat care are nevoie de mine, nu imi permit sa clachez.

Dani pasii mici aduc, din experienta mea, cele mai bune rezultate. Nu iti mai propune sa scapi definitv de atacuri de panica si agorafobie ci sa fie la un nivel suportabil catre bine. Este destul de improbabil, nu imposibil totusi, ca niciodata sa nu mai ai un atac de panica si nici o senzatie de agorafobie.

Faptul ca nu te poti obisnui cu asta face ca anxietatea ta sa se mentina mereu la un nivel de asteptare si nemultumire pentru ca nu se intampla ceea ce doresti. Daca vei accepta ca este posibil sa trebuiasca sa traiesti cu aceste tulburari dar in acelasi timp sa ai o viata implinita eu cred ca vei simti o ameliorare constanta. Si daca situatia va fi mult mai roz si chiar vei scapa definitiv de ele atunci va fi minunat, nu? Vei avea o surpriza tare placuta.

Raluca eu sunt Ok, in general, mi se intampla rar sa fiu anxioasa la un nivel insuportabil si dureaza putin. Sunt ocupata de dimineata pana seara si asta cred ca este bine.

ai mare dreptate mariuca nu trebuie sa privim aceste atacuri de panica de parca ar fi sfarsitul lumii dar este foarte greu sa traiesti mereu cu teama de a nu face fata in multime ca un om normal.probabil ca si voua va apare mereu intrebarea de ce nu pot sa fiu un om ca oricare altul sa traversez normal sau sa stau normal la coada in magazin fara sa mai apara teama ca lesin.asa este tu ai o motivatie unica de a te simti bine, copilasul tau.si eu sper sa o am cat mai curand pentru ca imi doresc enorm un bebe.de asemeni consider ca ajuta foarte tare sa fii ocupata mai tot timpul pentru ca in felul acesta nu te gandesti tot timpul la aceasta problema.cam de vreo doua saptamani insa vad ca nici nu prea mai pot sa conduc pentru ca in intersectii am aceeasi teama cand vad spatii mari.eu totusi sper in continuare ca voi fi cea care erm acum trei ani.toate cele bune va doresc.

Raluca ceva se intampla la nivel subtil de ti s-au accentuat fobiile. Cum merge psihoterapia?

Raluca sa fiu sincera eu nu ma consider anormala si nici nu imi doresc sa fiu asa cum eram inainte de primul atac de panica pentru ca stiu ca este irealizabil. Intr-adevar mi-as dori sa nu devin anxioasa la gandul ca trebuie sa plec undeva sau ca trebuie sa traversez o strada etc. Ar fi minunat sa pot calatori, spre exemplu, in Egipt, sa merg cu avionul si sa privesc panorama din varful cladirii Empire State Building ca sa enumar doar cateva din ceea ce se afla an de an pe New Year Resolutions list.

Si totusi ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ca nu sufar de vreo boala cumplita, mortala sau nu. Cand ma gandesc cata suferinta, de departe mai ingrozitoare decat a mea, exista i jurul meu, nu mai sunt atat de nefericita si ma gandesc ca Dumnezeu mi-a dat o cruce chiar usor de dus, prin comparatie.

Raluca o sa ai un bebe, iti spun eu. Daca mie mi s-a intamplat la 39 de ani sigur ti se va intampla si tie. Trebuie doar sa depasesti niste rezistente si terapia te va ajuta.

Dani nu mai privi stiri negative, eu comut imediat pe alt canal. Nici la filme cu crime sau prea tensionate nu ma uit. Cand merg pe bicicleta vizionez comedii sau filme de animatie. Sunt unele extrem de reusite.

Lexotanul este intr-adevar bun pentru anxietate dar fiind o benzodiazepina produce usor dependenta. Eu iau doar la nevoie, o doza mica.

Luys ce mai faci?

buna tuturor.asa este mariuca si eu sunt constienta ca exista in lumea asta probleme mult mai mari decat ceea ce mi se intampla mie.am oprit pentru o perioada psihoterapia pentru ca in mintea mea exista o suspiciune:daca cipralexul si alte medicamente nu m-au ajutat prea mult cum ma vor putea pune pe picioare niste discutii cu psihoterapeutul?stiu ca trebuie sa am incredere dar de cand mi s-a instalat anxietatea(de la 23 de ani adica de 3 ani)simt ca nu gasesc o solutie care sa ma ajute cu adevarat iar acest lucru ma obsedeaza zi si noapte.voi cum va mai simtiti?

Raluca sa stii ca psihoterapia chiar te poate ajuta. Eu am facut pasi importanti pe care nu cred ca i-as fi realizat fara psihoterapie. Si ma refer la schimbari majore in felul de a reactiona, de a relationa si de a privi, in general, oamenii si situatiile.

Pe parcursul terapiei am inteles multe dintre cauzele care stateau la baza anxietatii si atacurilor de panica, frustrarile si revolta indreptata catre anumite persoane si motivatiile lor, am invatat cu siguranta sa ma cunosc si sa ma accept cu mai multa indulgenta.

Terapiei ii datorez curajul de a fi facut un copil precum si dorinta permanenta de a avea o relatie buna cu fetita mea si cu toti cei care conteaza pentru mine. Fac multe greseli dar acum sunt constienta de ele, nu incerc sa ma mint si fac tot ce se poate pentru a schimba ceea ce este gresit si a nu repeta la nesfarsit acelasi wrong pattern.

Medicamentele nu pot produce schimbari profunde ale eului dar pot schimba biochimia creierului ceea ce uneori este vital.

Stiu ca Cipralexul a facut minuni pentru unele persoane. Pe tine nu te-a ajutat deloc?

Luys, Verticala, Lumi, Dani ce mai faceti?

buna mariuca
eu nu fac f bine desi m-am apucat serios de psihoterapie fac 2 sedinte pe sapt si am ajuns la a opta. partea buna e ca am o f buna capacitate de introspectie si autoanaliza care m-au facut sa "simt" si sa accept mai usor ce anume functioneaza eronat (comportamente impuse din exterior in copilarie care nu erau congruente cu eu-ul meu natural ca sa zic asa numai ca eram prea mica pt a putea constientiza asta si a ma putea opune) deci partea buna e ca am constientizat ce e in neregula partea grea de abia acum vine: cum fac sa scap de wrong pattern cum bine i-ai zis tu:) banuiesc ca e f dificil, e ca reinvatarea mersului pe jos, chiar sunt curioasa cat timp ti-a luat tie sa faci aceste reasezari ca eu momentan se pare ca am intrat in regresie si nu mai pot sa ies:) sper sa fie bine o sa te tin la curent daca vrei cu evolutia terapiei
weekend placut si toamna blanda:))

Buna seara.Eu sunt ca sa zic asa intr-o perioada cand gasesc mereu ceva de facut, sa mai alung gandurile negre, adica in permanenta agitatie.Observ ca imi face bine dar ma oboseste in acelasi timp.Nu pot scapa de obsesiile mele, nu stiu de ce nu imi dau pace.Intamplator m-am uitat la TV la o emisiune care aborda probleme de sanatate, cazuri grave sau mai putin grave, tratate pana la urma, si iarasi am inceput sa cad prada gandurilor.Stiu ca nu e bine si incerc sa alung spaimele.Ma bucur pentru fiecare progres care il fac dar in subconstient ramane acel ceva care nu imi da pace.Se pare ca pe un copil il poti vindeca mai usor, cel putin cred asa cred eu.Nu am fost la psiholog dar as fi curioasa sa stiu in ce consta o sedinta.Sunt unii care spun ca e pierdere de timp, altii se simt minunat apoi, poate totul depinde sa gasesti persoana potrivita sa iti poata de la inceput capta atentia, sa stie cum sa patrunda in sufletul tau.Iar despre medicamente, voi ati luat minerale?Intreb pentru ca doctorita de fam mi-a zis sa mai fac o cura de calciu si magneziu, iar eu nu stiu daca e bine sa iei fara o analiza in prealabil.Weekend placut si voua !

Verticala o sa iti ia ceva timp sa internalizezi ceea ce deocamdata ai inteles oarecum logic si mai putin emotional. Nu este imposibil sa ai parte si de declicuri spontane, senzatia aceea brusca de iluminare care pur si simplu modifica structuri pana atunci impenetrabile.

In ceea ce ma priveste procesul a fost mai lung, schimbarile semnificative nu au aparut peste noapte ci in timp, as spune pe nesimtite. Si eu am petrecut o perioada lunga in regresie si am fost pe punctul de a renunta de destule ori, chiar am luat cateva pauze, una atunci cand a murit tatal meu, alta dupa ce am nascut. Atunci cand ne este greu avem tendinta reptiliana sa o luam la fuga, eu insa am avut puterea sa ma intorc. Si acum sunt intr-o pauza dar intentionez sa reiau terapia la inceputul anului urmator. Hang on ca sa zic asa.

Dani nici eu nu as lua minerale la intamplare. Si eu obisnuiam sa iau Ca si Mg mereu insa am descoperit cu mare mirare, atunci cand mi-am facut un set de analize, ca aveam Mg peste limita normalului. Ca ionic imi iese intotdeauna mic asa ca din acesta iau dar nu on a regular basis. Cred ca cel mai bine ar fi sa iti faci o dozare de Ca (inclusiv ionic) si Mg inainte de a incepe un tratament.

Intr-adevar este foarte important sa gasesti un terapeut cu care sa fii compatibil. Este de fapt esential. Stiu terapeuti care au facut minuni pentru unii clienti iar pentru altii au fost un dezastru.

buna la toata lumea!
vad ca n-ati mai scris pe acest topic, asta inseamna ca va simtiti bine:) eu sunt cam confuza, am intrerupt ieri psihoterapia si sunt cam confuza, adica chestii de genu oare o a ma descurc oare au ramas lucruri neincheiate care or sa atace cand mi-o fi lumea mai degraba? habar n-am, cert e ca deocamdata e bine, n-am intrat in panica si inca nu ma doare capul. ideea e ca am intrerupt pt ca terapeutul meu era super ocupat cu conferintele, workshopurile, etc si cand il rugam sa se ocupe de o anumita problema imi zicea sa mai astept ca nu are timp, ceea ce nu mi se pare ok, mai ales ca ii plateam o caruta de bani. in mom in care am plecat i-am zis ca motivul este lipsa lui de disponibilitate plus faptul ca simptomul meu nu s-a ameliorat deloc, dimpptriva migrenele s-au agravat si stiti ce mi-a zis? ca de fapt nu astea sunt adevaratele motive ci doar pretexte pt a fugi si ca de fapt am dezvoltat o rezistenta f mare si asa se manifesta.. si acum stau si-mi frec creierii... oare intr-adevar eram aproape sa-mi rezolv problemele si afurisita asta de rezistenta mi-a tras clapa sau pur si simplu terapeutul meu era disperat ca-i pleaca un client gras si n-a jucat fair play? intuitia imi spune totusi ca am luat decizia corecta cel putin pt sit si mom dat. partea proasta e ca acum incep sarbatorile si la mine sarb de iarna si ziua mea de nastere sunt cele mai proaste momente din tot anul din cauza ca ma pun eu si-mi fac bilantul ce-am realizat pana acum, unde am ajuns si cum ma simt si de obicei e dezastru sunt f nemultumita de mine, d apai acum cand am o mie de motive sa cred ca sunt o ratata, sa vedeti ce frumusete de depresie ma apuca:) in fine, dupa cum spuneam deocamdata ma simt bine, impacata cu mine ( se pare ca psihoterapia a contribuit si ea cu ceva) aceeasi pace sufleteasca va doresc si voua!

Buna verticala.Ma bucur ca in sfarsit mai scrie cineva pe acest topic.Nu stiu ce sa spun, daca ma simt ok, sau e doar o iluzie, adica incerc singura sa echilibrez starile ciudate pe care le am.Binenteles ele nu dispar si nu stiu daca vor disparea, cu toate ca stiu ca se poate si trebuie foarte multa vointa.De exemplu cand se schimba vremea dau vina pe vreme si cred ca de aceea ametesc, ma simt cam anemica(si iar ma sperie gandul ca pot avea o anemie, sau stiu eu probleme cu glanda tiroida, probleme care le-am avut in urma cu ceva ani)Sunt o panicoasa, si nu-mi iese deloc ideea asta din cap.Nu esti o ratata, stiu cum e sa ai sentimentul acesta, mai ales cand si eu am crezut la fel cand am ramas fara servici.De atunci parca s-a rupt ceva, si poate daca mi-as schimba ceva in modul de gandire, ar fi mai bine.Vreau sa te intreb daca psihologul tau te-a ajutat cu ceva, daca ai reusit macar dupa sedinte sa te simti altfel, daca nu cred ca ar fi bine sa incerci singura sa te autodepasesti...Nu stiu cum poate fi mai bine, stiu ca multi dau sfaturi, dar puterea e in noi.Multa sanatate iti doresc si mult optimism!Mariuca, Raluca, voi ce mai faceti?

buna tuturor.si eu ma bucur tare mult ca scrieti din nou si ca ne putem sfatui si incuraja.eu ma simt bine nu mai am atacuri de panica de ceva timp cam o luna insa de teama de a trece o strada lata tot nu pot sa scap.si eu mai am momente de ameteala sau dureri de cap dar imi dau seama ca nu poate fi ceva grav pentru ca am facut tot felul de analize si au iesit bine.mi-am facut curaj sa trec un bulevard lat singura dar seara ca sa nu ma vada nimeni iar sotul meu ma astepta la capatul celalalt si m-am descurcat f. bine dar ziua nu indraznesc de frica sa nu mi se faca rau si sa ma fac de rusine.mai am de luptat inca cu acest lucru care asa cum ati spus si voi, tot de noi depinde.in rest nu mai am nici un simptom din cele vechi.verticala la tine cum se manifesta?dani nu-ti pierde speranta nu-ti spun ca sa te incurajez ci crede-ma ca am trecut prin momente cumplite cand credeam ca niciodata nu voi mai putea fi un om normal si incet incet am inceput sa-mi revin.va doresc tot binele din lume si sper sa mai scrieti

Ma bucur sa aud din nou despre voi.

Verticala parerea mea este sa iti asculti intuitia. Iar chestia cu rezistenta remarc ca este o placa printre psihanalisti asa ca ai de ce sa fii sceptica. Si faptul ca era mereu plecat nu este in regula. Terapia trebuie sa fie un proces regulat si consistent. Probabil ca nu era terapeutul cel mai potrivit dar daca intuitia iti spune ca ai in continuare nevoie de ajutor profesionist poti incerca cu altcineva.

Si iti mai spun ceva, tu iti poti fi un foarte bun psihoterapeut. Odata ce ai experienta unei terapii (mai lunga sau mai scurta) te poti ajuta foarte bine singura sau in paralel cu un psihoterapeut. Nu renunta sa incerci sa intelegi de unde vin acele migrene pentru ca presupun ca o cauza somatica nu a putut fi decelata.

Dani cred ca singura te-ai setat pe faptul ca vremea iti produce anxietate. Si mie imi place mult soarele, cred ca sunt putini cei carora le place vremea innorata dar incerc sa nu ma las influentata. Spui ca ai ramas fara servici dar ai incercat sa iti gasesti altceva si nu ai reusit? Este o perioada dificila intr-adevar, cu criza asta. In orice caz asta nu te transforma intr-o ratata.

Raluca eu parca sunt mai putin inspaimantata de strazile largi. Nu mai am acea spaima ca ma voi avanta in mijlocul lor.

Am inceput de o saptamana tratament cu Cipralex si terapie dar cred ca este cam devreme sa ma astept la efecte benefice. Sper totusi sa vad imbunatatiri considerabile in curand.

Luys ce mai faci?

Vesti noi:
Ma bucur sa ajutam pe cei cer asta.Cei important este ca alti ne ar lega la gura sa tacem, toti cei ce sufere de anxietate, ar trebui sa renunte la chiloti si sutiene si asa vom urma o alta gandire.Sunt lucruri importante ce trebuie facute mai departe in legatura cu dorinta ce semnifica energia si slabiciunea.Noi informatii primim in timp.

buna tuturor.mariuca in cazul meu nu este doar teama de a trece o strada lata.cand ajung pe mijloc si realizez ca nu ma pot sprijini de nimic am brusc ameteli si ma cuprinde o frica de nedescris iar in acel moment am tendinta de a ma apleca si de a pune mana pe asfalt.cand reusesc sa ajung in partea cealalta nu imi mai pot controla picioarele imi tremura ingrozitor de tare.mai este o problema:imi simt capul foarte greu si parca ma strange ceva de ceafa.m-am gandit ca poate am spondiloza cervicala si chiar vreau sa merg la un control ca sa elimin si aceasta suspiciune.de doua luni iau anxin, care este un medicament naturist si mi s-a spus sa-l iau patru luni. ma simt foarte bine(cu exceptia traversarii strazilor foarte late).mariuca tu ce simptome ai de ai inceput tratamentul cu cipralex?

Raluca exact asa se manifesta si la mine teama de a traversa strazi. Pentru ca anxietatea iti produce acele simptome. Chiar ii spuneam sotului meu ca daca ar fi un gardulet de-a lungul strazii sau chiar un cordon de care sa stiu ca pot sa ma tin as traversa fara probleme. Cand sunt masini care asteapta la semafor sau multe persoane care traverseaza acea strada imi este mult mai usor chiar daca este vorba de un bulevard. Ideea este sa am ceva de care eventual sa ma sprijin ca altfel ma apuca ameteala.

Si eu am senzatia aceea in cap si desi eu chiar am spondiloza cervicala cred ca tot anxietatea este cauza pentru ca senzatia dispare daca iau un anxiolitic.

Am inceput sa iau Cipralex pentru ca eu sufar si de Tulburare obsesiv compulsiva cu obiect teama de contaminare. Pana acum insa nici o imbunatatire pe directia asta. O sa am insa rabdare timp de 1 luna.


Imi amintesc gresit sau ai facut si tu la un moment dat tratament cu antidepresive? Daca da, cum a fost?

intervin si eu pt ca am vazut ca discutati despre dureri de cap/ceafa si eu sunt experta in asa ceva:)) ideea e ca m-am gandit si eu ca as avea o spondiloza cervicala dar am inteles ca pt asta trebuie sa "te tina" gatul cand misti capul in anumite pozitii dar eu nu am chestia asta, pot sa-l rotesc bine mersi... spondiloza cervicala sau alte afect ale coloanei unde se investigheaza? reumatolog, neurolog, ca nu stiu sigur?!

referitor la cipralex, am luat si eu 4 luni dar pt migrene prin urmare nu pot sa te ajut cu un raspuns la intrebarea ta cu efectul asupra toc-ului... ce mi s-a parut ok a fost faptul ca in comparatie cu alte ssri-uri efectele secundare au fost minime... la mine nu a avut nici un efect la migrene, nici pro nici contra dar sper din tot sufletul sa te ajute pe tine!

nu mai stiu in ce stadiu esti cu CBT-ul... ceva schimbari?

multa sanatate la toata lumea!

Buna seara.Verticala, eu am facut o radiografie de coloana in luna ianuarie, si mi-au descoperit spondiloza(tot asa acuzam dureri de ceafa, de cap, ameteli)insa medicul neurolog care e si medic homeopat a spus sa fiu atenta ce fel de calciu sa iau caci se pot forma ciocuri si se pote agrava, si tratament nu mi-a dat...doar athralgin 2 capsule la nevoie iar daca ametesc des sa iau betaserc, pe care nu l-am luat caci nici acum nu stiu daca e sau nu de la spondiloza.Mi-a mai recomandat sa stau in pozitie normala la calculator, nu aplecata si sa fac des rotiri ale gatului.In perioada aceea luam o capsula de gingo biloba dimineata si ma simteam mai bine.Deci tot neurologul poate da trimitere pentru radiografie de coloana cervicala, cel putin asa am procedat eu.Pentru migrene de la farmacie recomanda Quarelin, am inteles ca este bun.Mariuca, si eu patesc la fel ca tine, ma simt in siguranta cand am un gard aproape de mine, sau stiu ca trec mai multi strada.Am incercat sa nu mai ma agat de lucrurile astea dar nu reusesc mereu.E un an de cand nu am mai facut tratament am si acum fevarin in casa si nu stiu cum sa fac sa incep iar un tratament, sa ma duc la medic sau sa continui singura autocontrolul?E bine sa mai ai cu cine te sfatui, mai ridica moralul.Sunt o prapastioasa.De exemplu, imi amorteste mana stanga de 3 zile, binenteles ca ma gandesc la tot felul de chestii.Bine ar fi sa fie ceva minor, dar pe mine ma poarta gandurile ca poate fi mai rau.Of...Sanatate la toata lumea!

Buna tuturor,

Verticala si un medic internist bun iti poate pune un diagnostic, cu sau fara radiografie. Eu am facut si RMN la coloana cervicala si cap pentru ca aveam dureri infioratoare de cap si spondiloza a fost confirmata dar stiam de ea. Insa mie imi troznesc oasele daca imi misc gatul si ma doare gatul foarte rau. Intr-adevar eu fac exercitii pentru coloana cervicala, rotiri, aplecari etc. Ar trebui in fiecare zi dar dar uit.

Daca te intereseaza te pot trimite le o internista foarte buna este medicul nostru curant de vreo 10 ani si mereu m-a scos din diferite crize (inclusiv migrene ingrozitoare) chiar si printr-o consultatie la telefon.

Am fost doar la o sedinta de terapie, joi merg la urmatoarea dar sunt increzatoare.

Dani medicamentele pentru circulatie ajuta atunci cand ai spondiloza pentru ca circulatai craniana este afectata. Pentru hranirea cartilagiului eu iau Kalsis. Este foarte bunsi se duce unde trebuie.
Parerea mea este sa mergi la un psihiatru pentru o noua (sau veche) schema de tratament.

Revin mai tarziu.