Agorafobie - grup de suport

Buna fetelor.M-am hotarat sa va scriu si eu acum cand sunt mai bine.De ceva timp incoace incerc sa gandesc pozitiv(de cele mai multe ori nu prea merge, dar eu perseverez).Si asta ma ajuta sa nu ma mai panichez asa usor.Inca nu pot pleca singura la un drum mai lung, numai ideea ca as putea strabate orasul pe jos (un Km sau doi)ma face sa ma strang ca un arici.
Daniela, ma bucur ca ai gasit un psihoterapeut bun care te poate ajuta asa cum iti doresti, si asta cred eu face mult.Raluca, la fel ca tine nici eu nu am depasit teama de a sta in aglomeratie, de a sta mult in picioare si asta ma enerveaza la culme.Imi alung ideea din cap ca as avea o boala dar...o iau de la capat si constat ca nu lupt suficient pentru asta.Spunea Mariuca odata ca ar trebui sa merg din nou la control, Aman mereu, stiu ca nu e bine.Un lucru bun e ca am invatat ceva din asta.Sa gestionez stresul, desi nu imi iese intotdeauna.
Ciudat lucru e ca in luna noiembrie eram mai depresiva, mai panicoasa decat de obicei.Sa fi contribuit si vremea ceva mai blanda la faptul ca eu m-am simtit mai bine?Raman la intrebari si totusi trebuie sa merg inainte.
Va doresc sanatate multa, si numai bine

Bunà ziua doamnelor si domnisoarelor,

am o întrebare la voi cele care ati fàcut psihoterapie si và simtiti bine : ati auzit de d-na dr. Virginia Rotàrescu, psihoterapeut la Spitalul "Bagdasar" ? a urmat cineva sedinte de psihoterapie cu dânsa si cum a fost ? aveti vreo informatie legatà de rezultatele doamnei ? Và rog mult, daca stiti ceva referitor la d-na Virginia Rotàrescu si terapia dânsei, raspundeti-mi.Và multumesc si và doresc numai zile linistite !

Buna tuturor,

Nu am mai intrat de ceva timp, din lipsa de timp. Eu sunt bine, anxietatea si fobiile nu m-au mai vizitat. Am hotarat ca dupa sarbatori sa renunt treptat la Cipralex. Sper sa nu descopar ca doar medicatia era raspunzatoare pentru progresul meu spectaculos. Va voi tine la curent.

Danielanatalia nu am auzit de doamna dr. Rotarescu. Imi pare rau, nu te pot ajuta.

Astept vesti de la fiecare dintre voi si sper ca sunteti bine.

Pupici

Buna tuturor,

Voiam sa va anunt ca si eu am TAB si am renuntat la medicatie treptat. Intr-o zi am luat jumatate de tratament pentru ca mi-a facut cam rau. Si jumatatea mi-a facut rau si a doua zi am renuntat complet.

Momentan ma simt foarte bine. Am doar un sevraj manifestat in principal prin niste senzatii de tensiune in burta. Nu am mai facut depresie sau manie sau anxietate cam de pe la inceputul lunii de cand m-am lasat de tratament.

Simt cum mintea mi se limpezeste pe zi ce trece.

Si sunt convinsa ca medicamentele au fost cele care m-au tinut la stadiul de leguma de pina nu demult.

Ioana Dana, bine ai venit. Tratamentele si recatiile noastre la ele pot fi diferite. In cazul meu medicatia a fost cea care mi-a permis sa ma simt eu insumi din nou.

Danielanatalia ma tot gandeam, dupa ce am scris mesajul, ca numele de Virginia Rotarescu imi suna cunoscut. Cautand printre e-mailurile mai vechi am aflat ca intr-adevar mai auzisem de ea de la o fata cu care corespondam la un moment dat. Fata de care iti spun suferea de atacuri de panica si agorafobie severa si psihoterapia cu aceasta doctorita i-a rezolvat aceste probleme. De mentionat ca nu a facut tratament cu antidepresive deci a mers exclusiv pe psihoterapie.

Dani, Verticala, Raluca ce mai faceti?

Bunà ziua dragelor,

mà bucur sa vad din când în când un mesaj de la voi, parcà nu mai sânt asa de singurà în suferinta mea.Draga Màriuca, îti multumesc pentru ràspuns, asa este, si eu tot de pe un forum am gàsit-o pe doctorita Rotàrescu si m-am dus cu mare încredere si sperantà la dânsa dar nu la Spitalul "Bagdasar" ci la cabinetul particular al doamnei.aici am fàcut mai multe sedinte cu un aparat SCIO , pe care d-na mi l-a recomandat a fi de mare folos în stabilirea unui diagnostic cât mai precis. Asa am fàcut, am aflat ( ceea ce stiam din alte analize) tot soiul de lipsuri, dereglàri, tulburàri si multe altele dar.ATÄT !!! Eu am crezut ca voi putea face psihoterapie ( a 4 -a serie !), sa învàt ceva nou, sa pot schimba, ameliora màcar putin starea de ràu în care mà aflu, dar din pàcate doamna continuà cu aceste sedinte pe care nu le mai pot face din cauza tarifului mare. Poate în ianuarie sa fie de acord sa trecem pe terapie "clasicà", dar eu mà simt foarte ràu, epuizarea este maximà, agorafobia a mai cedat dar nu la nivelul la care ar trebui.expunerile nu mai pot sa le fac càci starea de obosealà greu de descris, este o piedicà în calea acestor metode. Diagnosticul doamnei Rotarescu este depresie, obosealà cronicà, ceea ce nu este nou pentru mine. Toate "bune si frumoase", diagnostic, constatàri si.mai departe ? cum rezolv ? ce fac ? raspunsul la întrebarea mea este în felul urmàtor : psihiatrul spune " fàrà medicamente, nu se poate ! " ; psihoterapeutul spune" fàrà psihoterapie, nu se rezolvà nimic !" si eu pe cine sa cred ? ce sa urmez ? le-am încercat pe ambele ( foarte putin, medicamentele) si eu tot ràu mà simt.Sper ca voi sa aveti rezultat cu ceea ce urmati, fie medicamente sau psihoterapie, numai bine sa và fie ! Và doresc ca Sfânta Sàrbàtoare a Nasterii Mântuitorului Isus, sa va aducà darul cel mai de pret : SANATATEA si apoi bucuria fiecarei zile ! Sa aveti un An 2011 în care toate problemele sa se rezolve cu bine, sa fiti sanatoase, frumoase, voioase cà viata merità tràità din plin ! CRACIUN FERICIT ! LA MULTI ANI ! Cu drag

Buna tuturor,

Am intrat sa va urez CRACIUN FERICIT cu multa sanatate si bucurie. Dumnezeu sa va aduca liniste sufleteasca si sa va bucurati de sarbatori alaturi de cei dragi..

Buna tuturor.
Va urez din tot sufletul un CRACIUN FERICIT cu multa liniste in suflet si multe impliniri.
PS Mariuca, sunt relativ bine. In afara faptului ca sunt racita, vad ca anxietatea mi-a dat pace in ultimele zile si ma simt pe linia de plutire oarecum.Dar stii cum e...teama ca poate reveni oricand.
Va imbratisez

LA MULTI ANI!Dragele mele va doresc si eu un an nou cu multa sanatate, fericire si implinire, sa va dea Dumnezeu tot ce este mai bun si... sa uitam de anxietate!Si eu sunt bine si imi doresc din tot sufletul sa ne sustinem in continuare si in anul care vine.Va pup si va doresc tot binele din lume!

LA MULTI ANI pe noul an fetelor!Ce mai faceti? Sunteti bine?Am vrut sa va salut si sa va impartasesc bucuria mea enorma:vom avea un bebe!Sunt atat de fericita incat nu pot sa exprim in cuvinte.Nu mai conteaza nimic pe lumea asta nici anxietatea, nici agorafobia, absolut nimic nu ma mai intristeaza.Parca plutesc de fericire!Va pup si va doresc un an bun, numai cu bucurii si impliniri!

Raluca te felicit din toata inima! Sa ai o sarcina usoara si un bebe sanatos.

Daca te pot ajuta cu sfaturi legate de bebe te rog nu ezita sa ma intrebi.

In ce luna esti si cum merge sarcina?

Daniela natalia, Dani, Verticala si toti cei care ati postat aici ce mai faceti?

Eu am incercat sa reduc doza de Cipralex si am inceput sa am usoare stari de anxietate. Terapeuta mi-a spus ca totul este la nivel psihologic pentru ca doza redusa era prea mica pentru a se observa lipsa ei si oricum nu atat de repede. Probabil ca are dreptate, pe de o parte vreau sa renunt la AD dar pe de alta parte imi este teama sa nu pierd aceasta stare de normalitate pe care o am de 1/2 an. Asa ca impreuna cu terapeuta am hotarat sa mai iau un timp, probbail inca 1/ an si apoi sa reduc foarte lent doza pana la 0.

Numai bine!


P.S. Am fost dupa Anul Nou intr-o vacanta de o saptamana la munte si pentru prima oara am luat lectii de schiat. Am fost asa de incantata ca voi continua.

In perioada urmatoare intentionez sa iau lectii suplimentare de condus astfel incat sa pot conduce masina din nou.

Buna ziua la toata lumea.
Raluca ma bucur pentru tine si iti doresc o sarcina usoara fara probleme.Poate anxietatea va fi o amintire de acum incolo.Sa dea D-zeu sa fie bine si sa fii sanatoasa!
Eu ma mentin, mai bine zis incerc sa ma mentin asa, la stadiul asta, cine stie cum vor evolua lucrurile.nu pot sa dorm fara ceairi si eventual o pasiflora, un persen (desi stiu ca se poate si fara)Observ ca iarasi am palpitatii, ceea ce ma sperie foarte foarte tare si caut explicatii in ceea ce le priveste.ca apoi sa imi spun ca nu trebuie sa mai dau atata importanta.Obsesii poate sau poate trebuie sa merg iar la analize?
Mariuca imi pare bine ca ai reusit sa gasesti cat de cat echilibrul, ca ai o colaborare buna cu medicul.Cred ca optimismul si increderea ajuta foarte mult.
Sanatate multa la toata lumea!

Buna fetelor.Mariuca, Dani va multumesc din tot sufletul pentru sustinere si ca luati parte la bucuria mea.Sunt insarcinata in 6 saptamani si parca tot nu-mi vine sa cred ca o sa fiu mamica.Recunosc faptul ca am ceva emotii in primul rand ca bebelusul sa nu mosteneasca problema mea cu anxietatea, dar voi m-ati incurajat mai demult si mi-ati spus ca totul este in regula cu copilasii vostri.In al doilea rand vad ca au cam revenit putin atacurile de panica in special cu statul in picioare este o mare problema parca mi se inmoaie genunchii dar nu numai in aglomeratie ci si in casa si ma intreb:oare de ce?Ma bucur ca sunteti bine si va multumesc inca o data pentru felicitari!Mariuca tu ai avut atacuri de panica pe parcursul sarcinii?Este adevarat ce spun unii medici ca in timpul sarcinii se produce mai multa serotonina sau sunt doar povesti ca sa ne incurajeze?Tu ce ai simtit?Cum a fost in cazul tau?Scuze pentru atatea intrebari.Va pup si va doresc tot ce-mi doresc mie.

Raluca, da, mi s-a intamplat sa fac usoare atacuri de panica. De cateva ori am luat o doza mica de Lexotan. Toate astea au foat mai ales pe la inceputul sarcinii.

Si da in timpul sarcinii se secreta diversi hormoni care produc o stare de liniste si relaxare. O sa vezi ca pe masura ce sarcina va progresa si legatura ta cu micul pui de om din burtica va deveni din ce in ce mai stransa starile de anxietate se vor diminua foarte mult.

Pupici

Mariuca iti multumesc tare mult pentru raspunsuri imi sunt de mare ajutor.Mai am o intrebare daca se poate si ai timp sa-mi raspunzi:in vremurile rele cand anxietatea era la gradul cel mai mare ai avut vreodata vreo problema cu statul in picioare?Pe mine acest lucru ma ingrijoreaza foarte tare in sensul ca nu pot sa stau prea mult in multime si chiar si acasa simt cum mi se inmoaie parca genunchii si este o stare tare urata de parca plutesc si imi pierd controlul.Te rog daca se poate sa-mi spui despre aceasta stare daca ai avut-o.Va pup

Sigur, Raluca, iti raspund cu placere.

Teoretic vorbind exista o lista lunga de simptome care se subscriu anxietatii.

Practic am observat ca fiecare persoana are o manifestare somatica predominanta. La mine simptomul predominant a fost intotdeauna slabiciunea picioarelor. Se manifesta ori de cate ori eram intr-o situatie anxiogena.

Imi aduc aminte ca in perioada in care sufeream de fobie sociala daca trebuia sa am un dialog, inclusiv banal, cu cineva, era un adevarat calvar daca trebuia sa port acea discutie in picioare. Aveam senzatia ca se deschide un adevarat hau si simteam ca ma prabusesc. Era teribil.

Exact aceleasi stari le am si eu Mariuca.Cand stau de vorba cu cineva si mai ales daca nu am ceva langa mine de care sa ma pot sprijini simt ca ma prabusesc si caut sa scurtez discutia cat mai repede(din acelasi motiv nu pot sa stau prea mult nici la cozi in magazine).Distantele mari imi dau in continuare de furca dar nimic nu ma mai poate intrista in aceasta perioada minunata.Saptamana viitoare mergem din nou la control sa-l vedem pe bebe.Sper din tot sufletul ca totul sa decurga normal.Daniela Natalia, Verticala ce mai faceti, sunteti bine?Va pup

Buna tuturor,

Asa este Raluca, faptul de a avea un bebe in burtica este cel mai minunat lucru. Nu am sa uit niciodata momentul in care am vazut si am auzit inimioara fetitei mele batand. Sotul meu este o persona rezervata si destul de introvertita dar avea o lucire in ochi care m-a emotionat profund.

Iti tin pumnii sa fie totul bine si sa ai o sarcina minunata.

Eu sunt bine, ma recuperez dupa o viroza care m-a cam luat pe nepregatite in situatia in care nu am mai avut probleme cu caile respiratorii de ani de zile. Cel mai probabil numarul mic de leucocite a favorizat ca asta sa se intample. Citeam ca este posibil ca antidepresivul sa fi determinat reducerea numarului de celule albe. Raluca, tu ai observat ceva de genul asta in timpul tratamentului cu Cipralex?

Astazi am inceput orele suplimentare de condus si a fost destul de OK. Sunt inca destul timorata dar am un instructor calm si atent si cred ca o sa ma descurc bine in curand.

Voi ce mai spuneti?

buna raluca

felicitari pentru bebe, sa te bucuri de perioada asta pt ca este cea mai frumoasa, grijile vin dupa nastere :)

chiar si pt persoane care n-au avut probleme inainte, simptome de genul inmuierea picioarelor si senzatia de lesin, sunt normale, cel mai bine ia-ti o carte de genul sarcina luna de luna si citesti acolo care sunt schimbarile care se petrec in organism in fiecare luna a sarcinii si in felul asta o sa te linistesti si o sa stii ca e normal ce se intampla si n-o sa intri in panica

eu asa am facut si a functionat:)

mariuca, felicitari pt ambitia ta de a reincepe sa conduci in bucuresti... eu numai cand ma gandesc, ma apuca groaza... tine-ne la curent... daca o sa vad ca ai reusit poate o sa prind si eu curaj

Buna tuturor,

Verticala, am luat 3 sedinte de condus pana acum si vad ca spaima mea se estompeaza din ce in ce mai mult. Redescopar din nou placerea de a conduce iar traficul nu mai are acelasi efect (negativ) asupra mea. Cred ca este important sa conduci cu viteza mica, cel putin pana te simti suficient de comfortabil sa treci la o alta treapta de viteza, pentru ca asa poti sa fi atent la ce se intampla in jurul tau.

Teama mea cea mai mare era ca nu voi putea opri la timp si astfle voi accidenta pe cineva. Observ insa ca daca merg cu o viteza de 35 -40 km/h pot opri in siguranta si fara sa zgudui masina si pot fi atenta la semnele de circulatie si la trafic. Doamne ajuta sa fe OK si sa pot conduce si atunci cand voi fi singura in masina.

Dani, Raluca ce mai faceti?

Buna dragele mele.Mariuca eu imi fac destul de des analizele si nu am observat nicio schimbare a numarului de celule albe si nici nu mi s-a pomenit despre acest aspect niciodata.Voi stiti ca mereu spun ca mi se potriveste expresia:operatie reusita, pacientul decedat, pentru ca analizele mele au fost intotdeauna foarte bune iar eu ma simt asa cum ma simt!Felicitari Mariuca pentru curajul de care dai dovada esti intr-adevar o luptatoare, capul sus pentru ca vei depasi si aceasta teama!Ai invins tu agorafobia si atacurile de panica deci REUSESTI tot ce-ti propui!Ai demonstrat acest lucru pana acum de atatea ori.Verticala iti multumesc mult pentru incurajari si CURAJ si tie la condus!Ieri am fost la control si am ascultat inimioara lui bebe.Am fost extrem de emotionati incat nu pot sa descriu in cuvinte!Va pup sa va doresc un weekend frumos.

Buna ziua la toata lumea.
Am reusit sa citesc mesajele voastre si intrevad o schimbare in bine, adica sunteti mai pline de viata si optimism, in schimb eu ma simt de parca s-ar prabusi toate si am sentimentul ca sunt prizoniera propriilor mele trairi.Nu stiu cum sa fac sa pot reveni pe linia de plutire, ma amagesc cu ideea ca sunt trecatoare starile astea si continui sa lupt de una singura de parca m-as invarti intr-un cerc vicios, si stiu ca am reusit de atatea ori dar acum nu mai pot.Daca vremea se schimba simt numaidecat, daca e innourat ma simt rau ca si cand as fi adunat o suferinta mare.Ma intreb :e fizic sau psihic?Si tot asa.Eram surprinsa de mine ca nu ma mai sperii de spatiile aglomerate, dar vad ca nu e asa.De cand s-a topit zapada ies iar cu teama in spatii largi, si mersul incordat si spaima ca s-ar putea intampla ceva care paraca ma urmareste la tot pasul nu le pot inlatura.De as putea spune intr-o buna zi ca s-a terminat cu fobia asta ar fi minunat.
Raluca iti doresc sa ai o sarcina fara probleme, sa fii sanatoasa si sa uiti ca mai exista anxietatea.
Mariuca mai faci tratament?Mai demult scriai ceva de TOC(e cumva tulb. obsesiv comportamentala?)Cum se manifesta, sau cum se poate scapa de asta?In ce constau sedintele la psiholog(daca poti sa imi spui, ma interesa caci am citit pe net dar nu spune mare lucru).
Verticala, daniela natalia sunteti bine?
Va las acum si sper eu sa revin cu vesti mai bune.Cu drag

Buna fetelor.DANI am trecut prin multe momente cand credeam ca am scapat de anxietate si brusc imi reveneau starile de rau fara sa-mi pot explica de ce.Pe zapada merg aproape normal, fara teama chiar distante mai lungi si spatii mai mari iar cand se topeste...incepe calvarul.Acest amanunt m-a facut sa realizez ca este problema de psihic, pentru ca doar sunt aceeasi persoana si intr-un caz si-n celalalt.Sfatul meu prietenesc este ca te-ar ajuta si cateva sedinte de psihoterapie, conteaza foarte mult dar sunt de parere ca si un tratament dat de specialist ar conta enorm(din cate am inteles parca nu ai urmat pana acum nici un tratament de acest gen).Stiu ca unii poate ma contrazic si spun ca tratamentul nu ajuta cu absolut nimic psihicul, dar uneori este absolut necesar(acum 3 ani eu nu mai puteam iesi din casa ).Eu acum sunt pe linia de plutire, simt ca sunt spre bine, dar mai mult ca sigur se datoreaza minunii care mi s-a intamplat.MARIUCA dupa sarcina ai mai avut probleme cu anxietatea?Te rog mult daca poti sa-mi povestesti daca a avut loc vreo schimbare.Va pup si imi doresc sa auzim numai de bine

Buna tuturor,

Interesant si eu aveam chestia asta cu zapada. Cred ca mi se pareau spatiile mai putini largi atunci cand era zapada sau poate o consideram un suport, ceva.

Raluca, da, la mine au revenit, dupa nastere, starile de anxietate dar atunci cand am ramas insarcinta nu eram nici pe departe echilibrata emotional. Pe parcursul sarcinii anxietatea a intrat in hibernare dar apoi starile de dinainte au revenit. Doamne ajuta ca acum sunt bine.

Desi plecatul incolo si incoace, traversatul, mersul cu metroul, liftul etc au devenit o rutina si nu mai sunt o preocupare asa cum erau inainte am momente in care parca nu imi vine sa cred ca eu sunt cea de acum. Este adevarat ca sunt inca sub Cipralex dar nu am marit doza de 8 luni si nu simt nevoia sa o fac, deci poate nu este vorba doar de medicatie.

Ce mai face bebe?

Verticala iti recomand cu mare caldura sa iei niste ore suplimentare de condus. Eu am facut 7 sedinte (vreau sa fac in total 10) si ma simt din ce in ce mai sigura pe mine. Traficul din Bucuresti nu ma mai sperie, imi place asa de mult sa conduc ca as face asta toata ziua. Iti spun din experienta ca daca esti precauta si conduci cu viteza mica posibilitatea de a se intampla ceva este mica.

Dani TOC inseamna intr-adevar tulburare obsesiv compulsiva si la mine se manifesta printr-o grija excesiva in ceea ce priveste ordinea, curatenia si igiena. La mine, mai ales teama de contaminare era dusa la extrem, pana acolo ca evitam orice atingere externa dar acum sunt mult mai bine datorita terapiei si Cipralexului.

TOC se poate manifesta insa in multe feluri, spre exemplu ruminatii pe teme religioase, ganduri criminale indreptate impotriva cuiva drag, ganduri de sinucidere etc. Are doua componente: obsesia care este gandul (in cazul meu gandul ca ma pot contamina si deci contacta o boala) si compulsia care este actul de a face ceva pentru a contracara ceea ce consideri ca se poate intampla (in cazul meu spalatul, dezinfecatatul etc. pentru a contracara contactarea unor boli).

Danielanatalia tu ce mai faci? Mai da un semn pe aici.

NUmai bine

Mariuca multumesc pentru intrebare bebe este bine, sarcina este una usoara deocamdata, fara greturi, stari de voma sau stare de rau insa ma nelinisteste foarte tare chiar ma obsedeaza starea de moleseala, senzatia de lesin, tremuratul picioarelor dar mai ales pentru ca imi dau seama ca nu au legatura cu sarcina-aceste stari le aveam cu mult inainte.Fetelor stiu ca v-am bombardat cu intrebarile mele, dar va rog sa-mi spuneti voi aveti dureri de cap?Mai exact in zona cefei parca v-ar strange ceva de cap?Mariuca, pana sa iei tratament aveai astfel de dureri?Sunt foarte confuza, o zi imi spun ca anxietatea este de vina, alta zi ca as avea ceva la coloana si tot asa...Am momente cand abia stau in picioare chiar si cand sunt singura si nu stiu ce sa mai fac dar trebuie sa merg inainte!Va rog mult cand aveti timp sa-mi scrieti.Va pup

Buna fetelor
Raluca si eu am dureri de cap mai exact in zona cefei si senzatia ca ma duc intr-o parte.Asta ma sperie foarte tare.Orice lucru care e in neregula imi da batai de cap.De cateva zile iar au aparut starile nesuferite.Sunt tot timpul "la panda", de parca m-as monitoriza.M-am saturat si eu dar invat sa gestionez stresul cat imi sta in puteri.La medic nu ma duc, desi as vrea dar sunt sigura de tratament si stiu ca imi face rau.
Mariuca inteleg acum ce e TOC, de fapt banuiam, ma regasesc si eu f bine in ce spui.Eu mai am obsesia, frica de boli, nu stiu de ce am devenit asa de panicoasa.Sper sa revin cu vesti mai bune.Va pup

buna
daca vorbiti de dureri de cap, ma simt nevoita sa intervin, nu de alta dar sunt "experta" in asa ceva, din pacate.. de fapt la mine asta e principala problema... dureri cumplite de cap care ma pun efectiv la pamant...

intodeauna incep de la ceafa si debuteaza cu o senzatie de somnolenta ( casc incontinuu) si ameteala. daca nu iau imediat un nurofen, sau aspirina, incepe migrena

eu intotfeauna am suspectat ceva la coloana, ceva cu circulatoa cerebrala, ceva neurologic, mai ales ca la mine nu sunt legate de stari de panica, agorafobie sau altele... si totusi, NU. se pare ca sunt pe fond psihic, am ajuns la concluzia asta dupa multe vizite la neurologi, reumatologi, etc etc si multe analize facute, inclusiv investigatii la coloana, RMN, etc

acum exista speranta unei operatii care sectioneaza nervul trigemen responsabil cu tranitetea impulsurilor nervoase la centrul durerii din creier, dar nu v-o recomand din cauza ca e foarte scumpa, plus ca nu actioneaza asupra cauzei ci doar "taie" calea de transmitere a durerii. prin urmare asta e solutia doar pt cei cu adevarat disperati, migrene de cel putin 7-8 ori pe luna.

dar ca info, si durerea de cap se incadreaza in categoria simptomelor de natura psihica, desi e mai greu de crezut asa ceva

Buna tuturor,

Imi pare rau sa aud ca nu sunteti prea bine.

Raluca da, aveam dureri de cap, mai am si acum dar mult mai rar. Am avut si in timpul sarcinii, imi amintesc ca in noaptea dinainte de operatia de cezariana am avut o durere cumplita de cap si pe la 2 noaptea a trebuit sa iau un algocalmin.

Am avut si ametelei, mai ales in primul trimestru cand eu am avut disgravidie emetizanta (adica vomitam tot ce mancam si imi era greata tot timpul).

Probabil ca starile tale au legatura cu anxietatea, hormonii nu au crescut la un nivel suficient astfel incat sa o tina sub control dar ai sa vezi ca pe masura ce inaintezi cu sarcina o sa fie mai bine.

Nu poti sa mergi la terapie pe parcursul sarcinii? Eu zic ca ar fi o sustinere binevenita, cel putin asa a fost in cazul meu.

Dani, in afara de chestia cu ipohondria care intra intr-adevar in sfera TOC cum altfel se manifesta la tie TOC-ul? Dani du-te la un psihiatru si incepe un tratament. Eu cand ma gandesc cum eram si vad cum sunt acum pe cuvant ca as lua medicatie toata viata. Este pacat sa te chinui asa.

Verticala tu ai facut operatia aceea?

Eu sunt tare bucuroasa ca am mai infrant o fobie. Astazi am iesit singura la condus, cam 1 1/2 h si m-am descurcat cat se poate de ok. Am facut si parcari, intoarceri dificile, am mers prin intersectii aglomerate. Sunt tare mandra de mine.

Fetelor va multumesc mult pentru raspunsuri.Se pare ca intr-adevar durerile de cap reprezinta si ele o componenta a anxietatii.Vad ca de cateva zile au disparut, iar comparativ cu anul trecut pot spune ca s-au redus semnificativ.Singura mare problema este statul in picioare in special la cozi sau cand port o discutie cu cineva care nu-mi cunoaste problema.Tot sper ca va trece si acest lucru neplacut.Dani nu vreau sa devin insistenta cu acest subiect, dar crede-ma pe cuvant diferenta este considerabila daca intri pe un tratament potrivit.Dupa ce voi naste daca Doamne fereste vor mai fi probleme nu voi sta nici o clipa pe ganduri pentru ca sincera sa fiu m-am cam saturat sa tot sper in vremuri mai bune, vorba Mariucai cu riscul ca le voi lua toata viata dar si decat asa...In orice caz continui sa fiu optimista ca nu am incotro iar puiutul din burtica imi da viata..Daniela Natalia sper din tot sufletul ca esti bine.Mariuca te felicit pentru progrese.Ti-am spus eu ca esti tare!Va pup si va doresc tot ce este mai frumos!

Buna fetelor.
Ma bucur pentru voi ca sunteti optimiste si in mod special ma bucur ca faceti progrese vizibile.
Mariuca, eu cred ca la mine TOC se manifesta prin grija exagerata pentru ce e in jur(casa, curatenie, frica de o boala )si pentru cei din jur.De ex cand a fost plecat sotul ma gandeam tot timpul la el, mi-era frica sa nu pateasca ceva...construiam tot felul de scenarii...Poate o sa radeti de mine, dar orice stire, veste de boli, de accidente ma urmarea zile intregi.Cautam sa am in permanenta activitate, sa imi tin mintea ocupata.Devenise obsesie gandul ca plec de acasa si poate nu ma mai intorc.Cumplit.Nici acum nu-s asa bine in privinta asta.ma sperie ideea ca as putea ajunge mai rau, dar deocamdata pot controla, oricum ceva imbunatatiri se vad, chiar si fara tratament medicamentos.Dupa o cura cu vitamine, calciu, ginko biloba si cel naturist vad ca sunt ceva mai bine, dar ideea deplasarii pe distante lungi imi da batai de cap.As merge din nou la psihiatru dar aici nu au rabdare sa asculte, acelasi tratament nu l-as mai lua caci mi-e teama de dependenta.
raluca si eu ma repet si spun ca nu pot sta la cozi prea mult, nu suport aglomeratia, in supermarket nu pot sta mult ca am impresia ca se invart toate cu mine(nu intotdeauna) Mai nou mi se infunda urechile, si eu cum sunt panicoasa ma gandesc la ce e mai rau.
Sa gandesti pozitiv, sa nu te lasi doborata de stres, dar cum?
Sper sa revin cu vesti mai bune, sa nu mai fiu asa pesimista.
Toate cele bune va doresc!