Agorafobie - grup de suport

Buna fetelor.Eu sunt un pic mai bine in sensul ca nu mai am dureri de cap, imagine incetosata, iar acum 2 zile am condus fara probleme la drum lung si nu am mai facut atac de panica, parca toate astea au disparut prin minune dar sa vedem cat o tine perioada asta buna.Mariuca tu esti exemplul concret ca se poate invinge aceasta stare asa ca te rog nu te mai gandi la ce mi s-a intamplat mie, pentru ca in cazul meu, dupa 2 luni de tratament (15 mg)mi-au revenit toate starile si iar nu mai puteam iesi din casa, apoi imi marea la 20 mg si tot asa pana am ajuns la 25 mg(2 pastile si jumatate pe zi) iar starile de rau tot imi reveneau dar nu este cazul tau asa ca te rog mult bucura-te de starea buna in care esti si nu te mai gandi la regres.Daniela imi pare tare rau ca nu esti bine, crede-ma ca te inteleg perfect.Sper sa vina si zile mai bune.Dani ce mai faci?Numai bine va doresc!

Buna tuturor,

Ai dreptate Raluca, ar trebui sa nu mai despic firul in patru dar este si asta o latura a caracterului meu. Parca mai palida decat in trecut dar...

Eu sunt in continuare bine. Agorafobia pare un vis urat si asa sper sa ramana. Acum zece luni cand am inceput terapia nu as fi crezut ca voi putea vreodata sa merg singura cu metroul si liftul si sa traversez intersectii. Dar invat mereu ca "Never say never". Cu atat mai bine.

Raluca ma bucur ca si la tine se simte o ameliorare. Apropo de condus, aceasta ar fi o alta fobie a mea pe care imi doresc sa o depasesc. Concret, mi-am propus sa iau niste ore si sa ma reapuc de condus. Sper sa imi reuseasca si asta.

As vrea sa precizez ceva. Nu as vrea sa se inteleaga ca am o stare permanenta de veselie si calm. Mi se mai intampla si mie din cand in cand sa am o stare de iritare si de usoara anxietate sau sa am un somn de proasta calitate si cu vise urate. Intr-un fel chiar ma bucura pentru ca in felul aceste imi dau seama ca Cipralexul nu ma amorteste emotional.

Daniela imi pare tare rau ca nu esti prea bine.

Dani si Verticala voi ce mai faceti?

buna
eu am avut o saptamana nebuna nebuna... cu plecari peste hotare, intalniri, sedinte de dimineata pana seara... mancat pe fuga si dormit putin si prost

macar sunt multumita ca m-am concentrat pe ce era important: sa am grija de mine sa nu ma apuce iar durerile de cap... profesional a fost cam naspa ca n-am fost atenta si nu m-am implicat dar personal a fost o reusita pt ca am putut sa supravietuiesc:)

am o nedumerire... inainte aveam o memorie de elefant si acum cam dat rateuri, uit chestii, fac greseli si nu-mi dau seama daca este de la cipralex sau pur si simplu am intrat intr-un stadiu in care incerc sa ma autoprotejez si atunci creierul nu se mai incarca cu o mie de cifre, rapoarte si contracte ci pur si simplu le ignora. nu stiu ce sa zic dar m-am hotarat sa rezolv sudoku pt a-mi antrena neuronii:)

in rest ce sa zic.. complesita de faptul pot sa fac atat de multe si rezista eroic in timp ce eu nu am aceasta capacitate... imaginati-va dupa o zi de munca in care se analizau tot felul de chestii care solicitau atentia la maxim... seara aveau chef sa iasa in oras... stateau pana dupa miezul noptii... veneau mai lucrau ceva, dormeau 4 ore si a doua zi o luau de la capat... efectiv nu-mi dau seama cum rezistau si mai ales daca ei erau super rezistenti sau eu hiperfragila!

nu stiu cum o sa fac, dar o sa incerc sa pun limite de data asta: pur si simplu nu pot munci la nivelul asta... daca accepta bine, daca nu- iarasi bine dar eu nu-mi mai permit sa-mi distrug sanatatea din nou! macar sa invat ceva din greselile mele

apropo de condus, asta e alta "buba" la jobul meu pt ca toti inchiriaza masini atunci cand se duc in alta tara si se deplaseaza peste tot cu ea... iar eu trebuie sa le explic ca nu conduc, desi am carnet de conducere si pur si simplu nu pricep de ce... ma tot intreaba ca ce e asa complicat?!

dar eu numai cand ma gandesc sa conduc pe autostrazi fara gps, cu parcari inguste si trafic infernal, imi sta mintea in loc:) dar trebuie sa gasesc o solutie pt ca trebuie sa ma deplasez pe distante mari si nu pot lua taxiul, ma costa o groaza si nu-mi deconteaza nimeni

in rest, ma bucur ca cipralexul nu face diferenta... mi-a fost teama ca o sa trebuiasca sa revin la el, dar se poate si fara... asta apropo de temerile tale Mariuca... pur si simplu n-ai de unde sa stii cum o sa fie in cazul tau si de ce sa te ingrijorezi de pe acuma? cel mai bine traiesti momentul si te bucuri de viata... :)


gata, cam asta a fost raportul meu:)

weekend placut in continuare!

buna
Am revenit cu vesti noi.O perioada relativ scurta nu am mai avut de a face cu anxietatea, ba chiar am fost ocupata si nu am mai avut timp sa ma gandesc la nimic care sa imi distraga atentia.Am observat ca atunci cand ma obosesc mai mult, cand am ceva de facut care necesita concentrare dispar si gandurile negative.Acolo in subconstient exista totusi, si nu dispar cu una cu doua.Pe distante lungi am inceput sa ma pot deplasa mai usor fara temeri prea mari, si totusi e suficient sa ma opresc undeva si daca stau prea mult in loc imi pun intrebarea daca nu cumva.se va repeta episodul sau episoadele de altadata.Continui cu pasiflora.Am incercat cu Persen dar acela se ia seara din cate stiu si parca luam degeaba.Am mai auzit de melatonina pastile si nu stiu daca au un efect asa bun(eu am o obsesie cu med naturiste.)Oricum ma voi duce la medic caci vad ca venirea toamnei imi da tot felul de manifestari si iar apar atacurile de panica(chiar ieri am tras o sperietura cand imi amortise mana stanga si mi s-a pus un nod in gat si cateva secunde am crezut ca se intampla ceva cu mine in neregula)Am crezut ca mor!.Stiu ca nu trebuie sa mai caut cauze, sa nu mai gestionez fiecare simptom dar ce sa fac daca sunt panicoasa?
Verticala ma bucur ca ai ocazia sa calatoresti, poate asta te ajuta mult.Condusul masinii cred ca e o provocare.Eu nu am carnet dar mi-ar fi teama sa conduc.Chiar la o viteza respectabila tot mi se pune un nod in gat si am senzatia ca nu ma simt confortabil.
Raluca ma bucur ca esti bine poate bebele nu intarzie sa apara.Ar fi minunat pentru tine
Mariuca parca esti putin trista.Ce tratamente mai faceti?Si eu am vise ciudate, chiar am avut de vreo 2 ori senzatia ca ma duc in gol...si asta m-a dus cu gandul la altele..
Daniela as vrea sa scrii ca esti bine.
Numai bine tuturor.Sper sa revin cu vesti mai bune!

Bunà ziua dragele mele,
n-am mai scris de ceva vreme càci am tot asteptat sa và dau vesti mai bune...duminicà 19 sept. m-am simtit foarte ràu, ca de obicei, dupà o vizità în piatà. Am fàcut tot ceea ce am învàtat la psihoterapie + documentatii dar starea de ràu nu se amelioreazà si asa am hotàrât sa încep un tratament recomandat de un medic psihiatru ( am "fugit" de asta 5 ani !!!). Am cunoscut o doctorità psih. care m-a ascultat si mi-a pus diagnosticul : anxietate ridicatà, agorafobie, depresie cauzalà ( durata problemelor, nerezlovarea lor, lupta cu simptomele timp de 5 ani, etc.). Am convenit cu medicul sa încep cu 1/2 din doza uzualà a medicamentului IXCEL 25 mg. L-am luat timp de 5 zile la jumàtate de capsulà iar de ieri am început cu doza întreagà.Efectele secundare de care am fost îngrozità atâta vreme, sânt suportabile pâna acum si anume : ceva ametealà ( dar redusà ca intensitate ), putinà greatà, transpiratii mai abundente dar a crescut anxietatea.Important este cà stiu care este cauza ei, este trecut în prospect, fac exercitii de relaxare si respiratii si.astept sa treacà timpul, de data asta, sper din tot sufletul sa fie cu folos ! Deci, fetelor, am intrat "în rândul lumii" cu tratament si acum, cu Dumnezeu înainte ! Màriuca, Raluca, Dani, Verticala, ce faceti voi ? cum và merge ? continuati tratamentul ? Eu am acum rabdare îndelungatà càci stiu cum functioneazà un tratament de acest gen, abia dupà 6 luni poti sa te astepti la o ameliorare si mai târziu, daca vrea bunul Dumnezeu, la vindecare. Recomandarea medicilor este :medicatie si psihoterapie. La mine a fost doar ultima parte, abia acum încep cu ce trebuia de mult.Astept vesti de la voi si và doresc o sàptamâna frumoasà, cu sànàtate si bucuria de a trài ! Và îmbratisez

Buna seara fetelor.Eu sunt in continuare pe linia de plutire, nu am facut progrese spectaculoase dar ma simt bine in primul rand nu mai am dureri de cap (decat foarte rar) si nici privirea incetosata.Am oprit terapia deocamdata pentru ca am considerat ca este suficient pentru moment si vad ca totul este in regula.Daniela imi pare tare rau ca nu esti bine dar trebuie sa fii constienta ca ai pornit pe drumul cel bun.Asta este incercam orice modalitate numai sa scapam odata de acest cosmar.Felicitari inca o data Mariuca pentru ca ai invins problema!Toata admiratia din partea mea!Va pup si va doresc tot ce e mai bun!

Buna tuturor,

Raluca ai dreptate, deocamdata, sunt o invingatoare. Spun deocamdata pentru ca stiu, din experienta, ca nu te poti considera pe deplin vindecat. Toata viata va trebui probabil sa facem fata acestei tulburari, intr-un fel sau altul. Dar odata ce ai instrumentele necesare si stii sa le folosesti poti gestiona mult mai bine potentialele situatii anxiogene.

Chiar imi aimntesc ca un psihiatru, Bourne, spunea ca cei care au suferit la un moment dat de fobii trebuie sa faxa expuneri aproape zilnic si inclin sa cred ca asa este.

Verticala si eu ma minunez cateodata in ce mare forma sunt (sau par) unele persoane. Cu ceva timp in urma ma gandeam, cu oarecare invidie, ce sanatosi sunt, desi isi bombardeaza corpul cu tot felul de chestii toxice: alcool, tutun, nopti nedormite etc. Insa dupa ce cativa s-au imbolnavit, am realizat ca starea de sanatate a cuiva poate fi inselatoare si extrem de fragila. Si ca este mult mai intelept sa te protejezi, sa ai un stil de viata sanatos si sa iti cunosti (si respecti) limitele.

Dani nu sunt neaparat trista dar am intr-adevar o oarecare stare de melancolie, probabil din cauza ca vine toamna, apoi iarna. Ploaia si cerul innorat ma predispun la depresie.

Danielanatalia imi pare bine ca ai inceput un tratament cu antidepresive. Sper sa ti se potriveasca si sa vezi in curand o raza de lumina.

Eu sunt momentan intr-o criza de fiere, cu dureri de cap si greata. Am inceput sa fac un tratament si sper sa imi treaca in curand, pentru ca a devenit deja insuportabil.

Altfel sunt bine, adica sunt in continuare libera de fobii, ca sa zic asa. Am fost o saptamana la mama si a fost tare bine. Nu am mai mers la terapie de mult si simt ca as avea nevoie.

Numai bine

Raluca, faptul ca te simti ok, desi vremea afara e atat de urata, inseamna ca esti mai puternica decat crezi...

chiar ma gandeam ca plec la sv pe intuneric, ma intorc pe intuneric si intre timp stau intr-un birou luminat artificial... cum sa nu fii predispus la depresie, mai ales noi astia "sensibili"... oricum eu caut metode de contracarare prin plimbari sau ceva aerobic... desi lenea e foarte mare ( de fapt partial lene, restul e oboseala acumulata peste zi)

de sedintele de psihoterapie zic si eu sa le reiau si asta de vreo 2 luni, nu e urgent- dar e bine sa fie. e o senzatie atat de faina cand ies de la cabinet, sunt plina de optimism, simt ca as putea muta muntii din loc... din pacate nu tine foarte mult :)

o zi buna!

Buna fetelor,

Mariuca, Raluca, am mai intrat pe forumul asta dar pana acum nu am mai facut niciun comentariu. Am citit postarile voastre si nu pot decat sa spun ca va inteleg perfect, stiu prin ce treceti, am trait si eu o perioada destul de grea, aprox. 6 luni. In tot acest timp, starile mele cumplite, ameteli ingrozitoare, dureri de cap foarte agresive, migrene, senzatia de lanturi la maini si la picioare, stare de moleseala, cap tulbure, sentimentul ca in curand lesin, sau teama ca am nu stiu ce boala... va vine sa credeti, sau nu, toata aceasta perioada urata parca s-a sters cu buretele. Eu nu am acceptat niciodata ideea de a lua medicamente din prisma faptului ca verisoara mea a urmat 4 ani cu cipralex, xanax si alte "minuni" d-aste si tot nu s-a vindecat. Starile ii reveneau. De cateva luni a renuntat, treptat la tratament si s-a lasat pe mana unui om care stie cum sa te vindece, fara nici un fel de exagerare. Este vorba de Dna. Claudia Cabat si terapia florala Bach. Eu deja incepusem terapia si a vazut ca dat "roade" asa ca n-a avut niciun motiv sa nu incerce. Oricum, nu avea nimic de pierdut. Acum este cat se poate de bine si eu la fel. Am tot citit parerile unora si altora despre tipul asta de terapie si nu pot spune decat ca inainte de a-si exprima public parerea, trebuie sa se documenteze catusi de putin. Din pacate, in Romania, oameni aleg intai calea medicamentoasa, dupa care incearca si terapii naturiste. De ce sa incercam cu pastile cand avem natura de partea noastra? Fetelor, vindecarea sta in puterea noastra, in primul, in gandirea pozitiva vis-a-vis de viata si de tot ce ne inconjoara. De ce sa ne turmentam singuri? Viata e palpitanta oricum, in esenta ei, cu suisuri si coborasuri, de ce sa ne-o facem noi urata si degradanta?Fetelor, va sfatuiesc cu draga inima sa incercati Terapia florala Bach, macar cateva luni, dupa care discutam. O sa vedeti ca nu spun vorbe goale ci va vorbesc din pozitia unui om care a trecut prin ce treceti voi acum, deci stiu cat de cumplit este. Luati legatura cu Dna. Claudia Cabat si impreuna o sa rezolvati toate problemele de natura psihica. Va doresc sanatate si vindecare grabnica !

Draga Bianca, ce bine cà la tine aceste remedii functioneazà ! Eu le-am încercat pe vremea când nu auzise multà lume de ele si, aparent atunci m-au ajutat tot pentru o problemà emotionalà. Când viata mea s-a "rastunat " acum 5 ani si am intrat în "tunelul " atacului de panicà, anxietàtii si agorafobiei, m-am îndreptat din nou spre remediile florale Bach, la cabinetul d-nei dr. NICULITA BEATRICE si d-l POP. Cei doi au stabilit mai multe remedii si cu sticlutele în mâna, am început cu mare încredere acest tratament. Din pàcate a fost mai mult decât inutil caci aceste probleme emotionale care ne aduc în stare de suferintà fizicà si psihicà, nu pot fi rezolvate în acest mod. Lucrurile sânt mult mai complicate, delicate, subtile si de profunzime ca aceste picàturi sa le facà dispàrute ca prin farmec.Si eu và scriu din foarte multà suferintà, incompetentà, bâjbâialà, nenumàrate terapii alternative încercate, fàrà rezultat.Dupà mult chin, cercetare si instruire am ajuns la concluzia ca vindecarea sau ameliorarea acestei afectiuni este compusà din douà pàrti care functioneazà în momentul în care sânt împreunà si anume : medicatia potrività cu fiecare persoanà si psihoterapia. Medicatia este greu de gasit o recomandare individualizatà, medicii au retetà "sablon" : Xeroxat si Cipralex, nu se informeazà sa stie care sânt noile aparitii în domeniu si nici unul din ei nu a testat pe "pielea" lui "frumoasele" efecte adverse, asa ca este usor sa prescrii fara sa tràiesti ceea ce simte pacientul...Dupà multi ani de refuz al tratamentului medicamentos si eu am fost obligatà de starea mea de ràu, sa încep totusi cu ceva alopat. Doctorul psihiatru mi-a recomandat un produs mai nou, cu mai putine efecte secundare dar este devreme sa mà pot manifesta într-o schimbare majorà.Ceea ce pot sa va spun este cà ajunsesem într-un grad de epuizare pâna la pierderea cunostintei si cu acest tratament ( gradat ca gramaj), starea de obosealà s-a ameliorat dupà 3 saptàmâni dar restul simptomelor sânt încà prezente. Partea de psihoterapie am aprofundat-o suficient încât sa pot schimba multe în felul de a gândi si în comportament, acum ar trebui ca în combinatie cu medicamentul sa pot avea rezultate multumitoare.Este nevoie de timp, ràbdare si multà informantie asupra acestei afectiunii.Increderea si speranta joacà si ele un rol important atâta vreme cât simti ca poti depàsi aceastà perioadà dificilà.Daca terapia Bach a functionat la o persoanà, atunci se poate considera foarte norocoasà si-i poate multumi lui Dumnezeu pentru ajutorul dat ! Din pàcate fiecare din noi sânt unici si nu putem sa ne rezolvàm suferinta în acelasi mod.Cu toate uràrile de bine, Danielanatalia

danielanatalia si eu sunt de parere ca psihoterapia si medicatia sunt cei doi piloni de baza cu care poti obtine rezultate notabile ( sau macar sansele sunt destul de mari) restul e un fel de adjuvant in care un rol important il are efectul placebo... eu am incercat homeopatie si rezultatul a fost zero poate si din cauza ca nu credeam cu tarie in metoda respectiva :)

oricum ar fi - important e sa dea rezultate, eu ma bucur cand aud ca cineva a reusit si prin alte metode sa scape de astfel de probleme si-mi doresc ca intr-o zi sa ma numar si eu printre norocosii care iau cateva picaturi dintr-o sticluta magica si se trezesc vindecati...

Draga Verticala, ce frumos ar fi sa trezim ca dintr-un vis urât si sa zicem "gata, a trecut , sântem stapâni pe viata noastrà !" Câtà dreptate ai.dar din pàcate este o realitate durà si cu multe aspecte care trebuiesc tratate cu pricepere, ràbdare, încredere.sântem încercati cu toate simptomele si starile posibile si totusi trebuie sa aveam putere sa mergem mai departe, spre o ameliorare sau vindecare, daca este posibil. Si eu am fàcut homeopatie, printre alte terapii alternative care nu m-au fàcut decât sa pierd timpul, banii si speranta ! Dar fiecare este propriul stàpân si hotàràste ce-l poate ajuta mai bine . Dumnezeu sa ne ajute tuturor sa avem progrese în rezolvarea starii de sànàtate si sa ne putem bucura cât mai repede de fiecare zi ! Un plàcut sfârsit de saptàmâna và doresc cu drag

Buna, Verticala, te rog sa imi permiti sa iti spun ca daca gandesti asa, citez: "imi doresc ca intr-o zi sa ma numar si eu printre norocosii...", pierzi, din start, foarte mult. Acel viitor poate fi foarte indepartat, daca intr-adevar ganesti asa. De ce nu iti spui "de azi voi fi un om sanatos, de azi nu voi mai avea probleme". Va fi greu la inceput, dar daca iti spui asta in fiecare zi, cu tarie si cu incredere (chiar daca mai ai caderi si stari de rau), vei vedea ca lucrurile se vor schimba in bine. Din ce in ce mai bine. Nu o spun eu, o spun oameni de specialitate care au in spate ani buni de cercetare, eu doar am incercat-o si am vazut pe pielea mea, cum se spune, ca totul, absolut totul, se rezolva prin gandire pozitiva. Spunand ca speri ca in viitor sa te simti mai bine, te lasi prada starilor de rau. Nu trebuie, sub nicio forma, sa lasi garda jos in fata bolii, a problemelor, pentru ca iti va fi greu sa te ridici. Eu stiu ca toata lumea zice ca lupta, si eu ziceam la fel... dar am constatat ulterior ca doar imi doream sa ma fac bine insa, realmente nu faceam nimic in sensul asta. Daca tu nu lupti pentru tine, nu o vace nimeni si nimic. Fa lucruri care te fac fericita, gaseste micile bucurii ale vietii (chiar daca uneori e imposibil, dar ele EXISTA), fii tare si gandeste-te ca totul este in regula, nu-i decat o dereglare. Fii in fiecare zi gata de lupta si nu ceda nici macar pentru o secunda. Nu renunta nici la Dumnezeu, credinta si increderea ca El e bun si ne ajuta pe toti, te va ajuta si pe tine. Ai incredere si nu uita: DE AZI TE SIMTI BINE!

Buna Daniela,

Imi pare extrem de rau ca nu ai reusit sa te vindeci cu ajutorul terapiei Bach. Sunt putin surprinsa de ce imi spui, sincer, pentru ca aceste remedii sunt o mina de aur. Si nu sunt singura care spune acest lucru. Din pacate, ignoranta oamenilor doare foarte tare. Sunt foarte multi oameni care dupa ce s-au vindecat nu intra pe forumuri sa scrie "reteta" folosita de ei. Pacat, pentru ca doar asa pot fi multi alti oameni ajutati. Din fericire, eu sunt una din persoanele carora le pasa de semenii sai. Nu vreau sa vand iluzii, vreau doar sa spun tuturor ca se poate, chiar daca uneori disperam pur si simplu. Nimic nu este fara rezolvare si nu uita ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem sa suportam. Asa cum am spus si in postarea anterioara, gandirea pozitiva este pretioasa. Daca iei pastile, te bazezi pe ele. Intr-un anume moment va trebui sa rennti la ele. Intrebarea este: ce vei face atunci? Starile vor reveni, calvarul va reincepe. Tu ai cazut din nou, probabil, din cauza unui episod urat din viata ta. Asta inseamna ca ai un fond mai sensibil. Asa esti tu. Dar se poate recupera cu terapia Bach, Trebuie doar sa ai incredere si nu cred ca este greu. Multa sanatate iti doresc!

Da exista o interesanta versiune a gandirii pozitive, care merge pe ideea ca totul incepe de la sine, adica daca vrei ca lucrurile sa mearga mai bine, cel dintai pas este sa te accepti pe tine insuti. Sa fii intelegatoare cu tine insuti, si sa te iubesti, sa accepti ceea ce esti...un om important care are o menire pe acest Pamant, este in stransa legatura cu primul pas de a fii credincios. A pune primul pas de a intra in contact cu Dumnezeu. De a trai constient Preocesul de Creare. (Ho"™oponopono este o arta straveche Hawaiiana de rezolvare a problemelor)


Doresc sa accentuez, in special rolul gandirii care te poate vindeca, Ho"™oponopono ne invata sa ne stergem problemele, si sa ne acceptam pe noi insine asa cum suntem.
Citez aici cateva randuri de pe site.Eu am primit un email cu aceasta viziune, mi s a parut interesant si chiar folositor!!!

"O problema nu este o problema, decat daca noi spunem ca este o problema.

Si nu problema este o problema, ci felul in care reactionam la problema este problema "

Cu Ho"™oponopono invatam sa lasam sa treaca (sa ne detasam), si sa-i dam voie sa fie si sa se manifeste acelei parti din noi insine care ne cunoaste cel mai bine si cunoaste ceea ce este perfect si potrivit pentru a ne rezolva problemele."

Sanatate tuturor si Doamne ajuta! Eu cred ca e important cum si ce gandim! Sa auzim de bine!

Dragà Raluca, din fericire eu nu iau numai pastile, am am fàcut si foarte multe sedinte de psihoterapie, citesc mult lucràri de specialitate, am un program pe CD-uri al unui psiholog belgian, sânt în permanentà colaborare cu o clinicà de psihoterapia agorafobiei, din Canada si am învàtat din toate ceea ce pot face pentru a schimba gândirea si felul de a fi, de a nu mai repeta greselile care m-au adus la suferintà.Cunosterea este extrem de importantà în aceastà afectiune càci te poate ajuta sa "repari" ceea ce ai "stricat" cu mâna ta.Medicatia este un "baston" de sprijin pentru o perioadà mai dificilà dar nu reprezintà esentialul în vindecare càci dacà nu stii ce anume te-a adus aici, ce poti face pentru a reveni la normal si mai ales, pentru a mentine starea de sànàtate recâstigatà, este o iluzie sa crezi ca doar pastilele te pot salva.Eu mi-am învàtat "lectia" foarte bine si încà mai am multe de învàtat.Và doresc sa fie bine, indifenent de metodà ! Cu drag

Imi cer scuze pentru intruderea in acest topic fara a mi comenta putin situatia...:)Scriam de fapt un gand care v ar putea ajuta, sper sa va ajute.

Eu sunt o fata diagnosticata cu schizofrenie nediferentiata, referitor la simptome m am regasit in multe dintre care le aceti si voi, avand stari, sentimente, si ganduri exact acelasi ca si ale voastre, ma gasesc in situatia de a mi fi foarte greu sa am exprim, in ceea ce priveste experienta pe care am avut o de a lungul anilor cu tratamentul medicamentos si nu numai, din cauza pierderii memoriei, lapsusurilor, si anxietatii.

Si da,... intr adevar exista multe metode de vindecare, pe care noi putem sa incercam sa le gasim, sau cei dragi la care mai putem apela, sa ne ajute. Este important sa vrei sa te vindeci, sa fie importanta persoana TA pentru TINE. Si gandirea pozitiva, constructiva, este cel mai important lucru, pe langa atitudinea pe care trebuie sa o adopti, in speranta de a gasi o calea de vindecare.

Sa auzim de bine, sanatate va doresc numai bine!

Buna dragele mele.Va rog sa ma scuzati ca nu am mai scris de ceva vreme dar ne-am mutat la casa si odata cu acest pas parca mi s-a schimbat si viata(ma refer la anxietate).Ma simt foarte bine, nu mai am dureri de cap, ameteli, teama.Nu spun ca a disparut frica complet, probabil ca va mai dura multa vreme pana cand imi voi face curaj sa traversez strazi mai late, dar deocamdata au disparut multe temeri:plec cu masina singura, merg in supermarket tot singura, stau in picioare la rand mai mult ca pana acum 2 luni, intr-un cuvant sunt bucuroasa de progresele mele si parca tot nu-mi vine sa cred(sper sa nu cobesc).Asa cum am mai spus nu iau nici un tratament si nici la terapie nu mai merg, asa ca nu pot decat sa ma bucur de faza in care sunt chiar daca deocamdata nu este perfect.Sper din tot sufletul sa mai aflu vesti de la voi, pentru ca pe mine personal m-au ajutat mult sfaturile si experientele voastre.Va pup si va doresc tot ce este mai bun.

Buna, Raluca,

Ma bucur mult ca te simti bine si ca viata ta a luat o turnura pozitiva. Pana la urma, asta ne dorim cu totii. Ma bucura si faptul ca nu iei pastile si nu mai sta cu griji - ai spus tu ca nu vrei sa cobesti. Daca-ti tii moralul ridicat si nu te mai stresezi pentru orice nimic, fii sigura ca lucrurile vor merge bine in continuare. Postarea ta este ca o lectie pentru cei care nu mai cred ca se poate si mai bine si ma bucur ca scrii pe forum chiar si acum, cand ti-ai revenit. Nu pot decat sa te felicit si tine-o tot asa! Multa sanatate!

Bianca. Mature Eve bine ati venit. Va asteptam si cu alte postari.

Daniela inteleg ca esti pe linia de plutire chiar daca nu esti atat de echilibrata pe cat ti-ai dori. Nu te ingrijora, este nevoie de timp pentru asta.

Raluca ma bucur nespus ca esti bine si da, bucura-te, ai tot dreptul, este in totalitate meritul tau.

Si eu am incercat terapia Bach tot la recomandarea Ing. Pop si a doamnei Beatrice Niculita. Si sora mea a urmat acest remediu. La amandoua efectul a fost 0. Totusi nu contest ca sunt persoane la care fucntioneaza. Ca actioneaza asupra metabolismului cerebral sau este vorba doar de un efect placebo chiar nu are nici o importanta.

Eu sunt de parere ca nu putem suprapune situatiile noastre, in general, ale celor suferinzi de tulburari emotionale.

Stiu persoane care au cunoscut o remisie spontana a simptomelor sau la care o situatie anume din viata lor (uneori profund traumatizanta) le-a readus echilibrul.

Cunosc persoane care s-au vindecat doar cu ajutorul terapiei si altele care au avut nevoie atat de terapie cat si de medicatie.

Acesta din urma este cazul meu. Sora mea a scapat de fobii si panica dupa moartea tatalui meu care a marcat-o foarte mult. La cateva zile dupa a aruncat Xanax-ul si mi-a spus ca daca a supravietuit acestui eveniment (printre altele era cu ea cand a murit, l-a tinut de mana si mi-a spus ca a simtit o liniste nespusa in acel moment) propria moarte nu o mai sperie.

Ce vreau sa spun este ca nu putem generaliza. Chiar daca ceva nu functioneaza la noi nu inseamna ca nu va avea un efect pozitiv asupra altei persoane.

Apropo de medicatie cumva inteleg aceasta spaima pentru ca am avut-o si eu si regret ca am pierdut atatia ani intr-o stare de disperare emotionala din cauza acestei reticente. Nu cred ca starile de rau revin la intreruperea tratamentului daca medicatia se asociaza unei terapii care functioneaza.

Eu sunt bine in continuare. Am inceput sa am zile in care uit sa iau doza de Cipralex si sper ca asta sa fie de bun augur.

Verticala, Dani voi ce mai spuneti?

Numai bine

Draga Màriuca, stiu ca tratamentul este de lungà duratà si ràbdarea trebuie sa fie pe màsurà dar te rog dacà poti sa-mi spui câtà vreme ai fàcut tratamentul cu Cipralex în administrare zilnicà si la ce interval de timp ai simtit cà starea ta s-a ameliorat si poti face ceea ce nu mai credeai ca vei face vreodatà.Eu ti-am spus ce medicament iau, abia am o lunà dar doza încà este sub nivelul normal si deja am o ameliorare în starea de epuizare care m-a chinuit în ultimii 2 ani, ceea ce înseamnà foarte mult atunci când ti-e ràu în permanentà. Am încredere si ràbdare... Astazi voi màri doza, la recomandarea medicului si vom vedea mai departe, insà somatizarea ( ameteala care este de fapt problema mea cea mare), nu s-a rezolvat.mai am de asteptat dar mai greu este când trebuie sa stai într-un servici care te solicità foarte mult...Acesta este "drumul" de urmat si nu mà mai pot abate. Când citesc mesajele tale, speranta si încrederea îmi revin si-mi spun cà, se poate rezolva aceastà afectiune chiar dacà uneori sântem convinsi ca asa vom ràmâne toatà viata.Màriuca, Bianca, Raluca, Dani, Varticala, Mature Eve và doresc sa aveti numai zile linistite, cu bucuria fiecarei clipe si sa ne trimiteti numai vesti bune ! Và îmbratisez cu drag

Daniela primele imbunatatiri le-am observat cam dupa 3 luni de tratament + terapie. Insa schimbarile profunde au aparut dupa aproximativ 7 luni.

Multumesc draga Màriuca pentru ràspuns.Eu sânt pregàtità sufleteste pentru un an deci ceea ce-mi spui tu este mai mult decât bine. Sà ne auzim numai cu vesti bune ! Cu drag

Buna fetelor.Ma bucur pentru voi ca sunteti mai bine.Eu ma confrunt cu o stare de agitatie in ultima vreme si asta ma face sa fiu nelinistita.In plus au aparut dureri de cap zilnice si nu stiu de unde, mai precis nu vad cauza.Evit sa iau pastile dar cand nu mai pot recurg si la ele.Binenteles ca ma gandesc in continuare la nu stiu ce boli din cele mai grave si asta ma obsedeaza cel mai tare.Stiu ca nu e bine dar nu am ce face, e ca ceva ce nu imi da pace si ma urmareste mereu.Partea buna e ca am inceput sa ies mai des din casa, sa nu ma mai sperii asa usor de spatiile largi si nu mai merg incordata si cu teama distante lungi.Ma intreb oare asta sa fie ca merg mai mereu insotita?Nu duc lipsa de activitati zilnice dar lipseste serviciul de alatadata.Am momente cand ma intreb daca as mai putea fi in stare sa alerg, sa rezist la stres.stiu ca nu e bine sa gandesc asa, nu e bine sa gandesc in trecut dar e imposibil...deocamdata.Un medic cu care am discutat spunea ceva de o monitorizare, un fel de apreciere a situatiilor prin care trec -stresante sau mai putin stresante-si apoi evitarea celor care fac cel mai rau.Cred ca e folositor dar in acelasi timp trebuie sa fii "pe faza"in cea mai mare parte a timpului.
Mariuca, se spune ca forta sta in noi.Eu nu stiu de ce nu pot intelege, nu pot aplica asta in totalitate.Depinde cat de vulnerabil esti la stimulii externi.Din pacate, ca sa poti sa treci peste problemele astea iti trebuie un temperament puternic, si aici e mult de discutat.Cum spuneai si tu, depinde de la om la om.Acum ma simt ceva mai bine decat inainte dar nu asa cum as dori.Simt ca nu mai am rabdare sau poate nu lupt suficient pentru asta.
Va doresc numai bine

Buna dragele mele.Ce mai faceti?Sunteti bine?Mi-as dori din tot sufletul sa mai aflu vesti de la voi.Eu sunt in continuare bine, nu mai am acea stare de incordare cand plec de acasa, mai am momente cand imi este putin teama ca nu cumva sa fac un atac de panica cand sunt intr-un supermarket dar imediat imi concentrez atentia spre altceva si chiar functioneaza.Probabil ca faptul ca mi-am acceptat problema si mi-am spus ca "asa sunt eu" m-a facut sa-mi revin considerabil.Mariuca tu reprezinti dovada reusitei, a faptului ca se poate invinge aceasta problema si inca o data TE FELICIT!Tine-o tot asa, fii la fel de ambitioasa ca si pana acum!Daniela a inceput tratamentul sa-si faca efect?Esti bine?Sper din tot sufletul ca da.Dani nici eu nu sunt cum as dori, dar ma multumesc cu fiecare pas pe care il fac, sunt lucruri pe care nu credeam ca le voi mai putea face vreodata si totusi ma trezesc intr-o zi ca le fac si ma bucur in acel moment de parca as fi realizat cine stie ce, pentru ca imi dau seama ca vindecarea nu este imposibila, asa ca ai incredere in tine si in puterea ta de a lupta.Fetelor va doresc tot ce este mai bun si astept cu nerabdare vesti de la voi.Va pup.

Buna Raluca, ce bine cà ai revenit pe Forum si asa mai stim una de cealaltà. Eu continui cu tratamentul doar cà nu am putut suporta doza prescrisà, reactiile fiind violente iar eu trebuie sa am un comportament foarte atent în servici si nu-mi permit sa lipsesc acum, spre sfârsit de an...deci, am ramas cu o doza de "întretinere " de 1 capsulà pe zi, ceea ce-mi permite sa-mi fac serviciul si sa am o mica ameliorare ...Tratamentul va fi mai lung dar numai asa îmi pot continua munca. Noutatea este cà am fost sâmbata la o doamnà psihoterapeut, foarte apreciatà de pacienti, care este seful sectiei de psihoterapie la Spitalul "Bagdasar ( fostul nr. 9), care are si cabinet particular. Este o persoanà stapâna pe meseria ei si sper sa-mi fie mai de folos decât cei cu care am lucrat nenumàrate sedinte.Mi-a recomandat si niste suplimente naturiste pentru anxietate ( pe care le luam deja de multà vreme dar nu în combinatia necesara ) si urmeazà o nouà sedinta, sâmbatà. Sper marea mea surprizà si bucurie, am vazut ca vineri când am facut piata, nu am mai avut ameteala violentà cu care mà chinuiesc de 5 ani, la fel sâmbata si duminicà, când am stat mai bine de 2 ore într-un Mall !!! Am avut ceva tulburare dar nici pe departe senzatia groaznicà de ràu în asemenea momente ! Mà bucur cu "màsurà", stiu ca nu este "finalul" dar màcar de aceste progrese pot fi plinà de speranta unui viitor mai bun decât ultimii ani. Mai am de lucru dar màcar acum încep sa "urc panta", nu s-o "cobor"...Am fost tare bucuroasà si m-am "premiat" cu o pereche de ghetute !!! Mà gândesc deseori la voi si as vrea ca fiecareia sa-i fie din ce în ce mai bine ! Và îmbratisez cu mult drag si astept sa comunicàm cât mai curând, cu vesti bune !

Buna ziua, la toti cei..."suferinzi" si colegi mie de suferinta!Acesta fiind"coltisorul"nostru de"spovedanie"...vreau sa va spun si eu povestea mea.Acum 6 ani pt prima data am facut si eu primul atac de panica care fiind foarte violent...nuj stiam ce se intampla, ma apucat in CORA a f groaznic, din acea zi eu nu am mai putut iesi din casa ddecat insotita, am facut o serie de analize, totul, dupa cum bine stiti...a iesit perfect.Incet-incet dupa un an am reusit sa.mi stapanesc"eroic"si sa.mi controlez panica, intram in magazine si circulam cu mijloace de transport trasee scurte, cu mare greutate, dar bucuria mea imensa era ca reuseam sa.mi stapanesc panica, cum aparea(si destul de des)"vorbeam"cu ea in gand si o"certam"...suna aiurea dar fiindca ma adusese la exasperare situatia, adoptasem aceasta"solutie".Nu circulam eu prea departe de casa, dar totusi era ceva "performant"pt mine.Minunea a tinut 2 ani dupa care din cauza unei sinuzite nenorocite care si in prezent, imi da diferite stari de plutire, dureri cap, panica a revenit in forta, nu o mai pot"pacali" si situatia fara iesire si nesiguranta, dezamagirea si lupta zadarnica, ma facut sa.mi pierd speranta in reusita.Sinuzita am incercat sa o tratez cu fel de fel de medicamente, dar degeaba.Din cauza ca nu pot sa ma duc singura la doctor(nu imi e frica de doctor, dar trebuie sa merg oriunde, insotita) si cum nu am pe nimeni apropiat, trebuie sa stau in casa fara posibilitatea sa.mi rezolv problema cu sinuzita.Aceasta sinuzita nenorocita care ea este acum cea care.mi controleaza viata, care.mi intretine panica, se leaga una de alta si ma apuca tot timpul nervii pt ca stiu ce am de facut pt a.mi imbunatatii situatia dar nu pot fiind singura, simt ca ma lupt cu cineva nevazut, mai puternic decat mine vointa mea de beton pe care am avut.o dintotdeauna numai ajuta la nimic si imi da starii de nervi si agitatie interioara aceasta imposibilitate de rezolvare.Si in clipa cand scriu am mari dureri de la sinuzita frontala si bineinteles ca mai este asociata si cu migrene...sinuzita+migrena=panica creeata de aceste stari.Aceasta panica cu care am luptat atatia ani, am crezut ca am invins.o, dar se pare ca ma astepta mereu la"cotitura" ranjind linistita si cu satisfactie, si s.a aruncat asupra mea cand mi.a fost lumea mai draga si ma asteptam mai putin...sunt varza iar cu toate astea pe cap.Nu mai am traversat o strada sau sa merg cu mijloc de transport de ani in sir...si imi e f DOR, agorafobia e "CAPACUL".Va salut pe toti si ceea ce.mi doresc eu mie va doresc si voua.Poate descoperiti o..."minune"si mi.o spuneti si mie sa ma salvati.

Draga Bettys, bine ai venit pe Forum ! Povestea ta este într-un fel asemànàtoare cu a multora dintre noi dar poate, nu asa de cumplità cum a fost a câtorva suferinzi si totusi, au reusit sa iasà din acest calvar. Eu îti vorbesc din partea unei persoane care suferà de 5 ani si care a trecut prin foarte multe zile, luni de chin, de suferintà, dezdàdejde, disperare.poate voi avea puterea cândva sa scriu toate câte am pàtimit si pot sa-ti spun foarte sigur : POTI SA TE FACI BINE ! DAR, ai nevoie de ajutorul unui psihoterapeut foarte bun.Eu am avut nesansa sa fac psihoterapie cu "specialisti" care nu au avut priceperea si dorinta sa pàtrundà la ràdàcina problemei si asa am pierdut timpul, sànàtatea si foarte multi bani.Vei primi pe acest Forum poate multe sfaturi mai ales legate de tratamentul medicamentos dar eu îti spun din experinta mea cà problema se poate rezolva cu psihoterapie competentà. Ceea ce spui tu : "vointà", luptà", "stàpânire eroicà", nu te ajutà sa-ti rezolvi problema psihicà, agorafobia.Lucrurile sânt mai delicate si mai profunde. Eu pot sa-ti recomand pentru tratarea sinuzitei, un medic homeopat : Dr.CADAR SORIN dar, consider cà este foarte scumpà consultatia ( clinicà particularà din Bucuresti ) sau DR.PASCU de la Spitalul ORL. "DR.Hociotà" ( fost Panduri), medic expectional si.nu te costà nimic ! In ceea ce priveste psihoterapia, acum sânt din fericire pe mâna unei persoane competente si cu dragoste pentru pacineti.Dacà doresti o recomandare la acest capitol, astept ràspunsul tàu. Acum îti pare o vorbàrie care nu te ajutà cu nimic în suferinta ta, dar te rog sa ma crezi, îti scriu din multà durere sufleteascà si fizicà prin care am trecut ani de zile.Fii convinsà ca se poate rezolva si problema ta ! In speranta ca îti voi putea fi de folos, te îmbratisez cu drag

Buna fetelor.Daniela ma bucur din tot sufletul ca te simti mai bine si iti doresc sa ai in continuare aceeasi ambitie de care ai dat dovada pana acum.Eu traiesc in continuare cu speranta ca aceasta problema isi va gasi rezolvarea, nu stiu daca 100% dar totusi eu continui sa cred ca vom reusi sa o depasim candva.Eu deocamdata mai am probleme cu traversatul strazilor late, nu ma incumet inca, cu statul mult in picioare in aglomeratie(simt ca mi se inmoaie genunchii) si cu condusul masinii cu viteza mai mare(90, 100km/h).In rest pot spune ca sunt multumita, nu mai simt acea teama imensa cand ma indepartez de casa si spre marea mea uimire nu ma mai gandesc atat de des la aceasta problema, pur si simplu am invatat sa o accept si sa nu o ma privesc ca pe un dusman, lucru pe care l-am invatat cand faceam psihoterapie si chiar a functionat.Draga Bettys crede-ma ca te inteleg perfect, eu sunt una dintre persoanele care se confrunta cu agorafobia si chiar daca am o zi mai urata am invatat sa nu-mi pierd speranta, asta este cel mai important instrument in depasirea problemei noastre asa ca ai incredere in tine si capul sus!Mariuca, Dani, Verticala sunteti bine?Mi-as dori din tot sufletul sa ne dati vesti frumoase.Va pup si va doresc numai bine.

Buna tuturor,

Ma bucur sa aud si de bine.

Raluca felicitari! Vad ca expunerile iti reusesc si incet incet fobiile dispar. Cu atat mai remarcabil cu cat nu faci tratament de nici un fel.

Daniela, dupa cum spuneam, in cazul meu au fost nevoie de 6, 7 luni pentru a simti efectele depline ale tratamentului. Daca poti vorbi despre o ameliorare eu zic ca esti pe calea cea buna.

Eu sunt bine in continuare, chiar mai bine as spune. Nu mai stiu ce inseamna agorafobia, merg singura cu metroul, liftul, traversez intersectii, etc. In vara intentionam sa plecam in Franta, in concediu, de data aceasta cu avionul. Sper sa reusesc si asta.

La inceputul anului viitor o sa renunt treptat la medicatie. Sper sa imi mentin starea de bine si in absenta ei. Eu sunt optimista.

Betty bine ai venit aici. Situatia ta este difivila dar nu fara iesire. Rezolva neaparat cu sinuzita si apoi incearca sa faci ceva cu anxietatea si problemele aferente.
Nu am inteles prea bine. Tu nu iesi deloc din casa? Cum te descurci? Familia ta unde este?

Celelalte fete ce mai faceti?