Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a XI-a

Draga Dan, abordeaz-o ca si pe celelalte. Pune-o in sacul cu obsesii! Trebuie sa lasi gandurile sa treaca, sa se duca, fara sa le analizezi pentru ca analizandu-le intri in cercul vicios obsesie-anxietate-compulsie-obesesie-anxietate-alta compulsie si asa mai departe.

E tare greu sa agasesti iesirea din anxietate, fiecare are solutiile proprii, dar care pornesc de la un punct comun: lasa gandul sa treaca, chiar daca vine si te supara, incearca sa nu te dezvinovatesti. Sa nu faci compulsia!!! E greu, tare greu, mi-au luat si mie luni si adesea, cand am anxietate, imi e greu sa aplic schema sau schemele pe care le stiu.

Cris, si eu mai am nopti in care dorm foarte rau, mai ales acum de cand cu despartirea, iau Rivotril aproape in fiecare seara. Am avut si un proiect de terminat si sunt epuizata fizic. Asa ca n-am riscat o insomnie si am luat rivotril. Stiu ca am nevoie de vacanta, ca vor veni zile cand n-o sa mai iau nimic dar am trecut de faza in care ma invinovateam ca iau medicamente. Ca a fost o faza naspa si urata. Si ce vise am uneori... BRRRRRR.
Si ma trezesc, ma intind, incerc sa sar din pat cat de repede pot (rar reusesc) ca sa nu dau apa la moara visului.

Prozac, bravo ca esti bine!!!! Fetelor, imi vine sa ma culc pe masa de la birou!!!! Va las!

Draga Sophie,

Doresc sa-ti spun ca obsesile ma ataca in marea majoritate a timpului, la tine se manifesta la fel. Ce sfat imi dai?

Dragi mei,

Dupa cite stiu eu Rivotrilul creaza dependenta, deci atentie cu folosirea lui pe o perioada indelungata.

Salutare,
Dane, incearca sa te distragi de la ganduri ori facand altceva, ori dormind, desi n-as sfatui ca eu cand mi-e rau dorm cam mult.
Vin gandurile, bun, le etichetezi, iti spui ca fac parte din gunoiu' TOC, dar nu le bagi in seama.
Nu iti va iesi din prima, trebuie exersat foarte mult.
Acum nu stiu, ce iti provoaca tie raul: gandurile sau starile care insotesc aceste ganduri?Sunt doua lucruri diferite.
Gandurile pot fi etichetate si lasa-te in voia lor, mai greu este de lucrat impotriva starilor ce insotesc acele ganduri (anxietate, depresie, vinovatie, descurajare, lipsa de speranta etc).
Aici de fapt e "schepsisul" bolii si pentru asta se merge pe medicatie si pe terapie.
Am inteles ca faci ceva psihoterapie, incearca sa discuti cu psihologul/psihiatrul tau despre aceste stari.
Numai bine si vorbim:)

Doresc tuturor o saptamana buna cu liniste in TOC!

Buna, ce mai faceti?
Eu ieri m-am simtit foarte bine, chiar vedeam lumina de la capatul tunelului.
Spre comparatie, azi m-a apucat un pic TOC-ul si m-am simtit foarte rau, dezamagita, parca am anulat tot binele de ieri. Cred ca imi fac prea multe sperante cand ma simt un pic bine si apoi dezamagirea e cu atat mai mare.
Hai sa avem o saptamana buna!

Buna dimineata! Va scriu acu repede (e 5 jumate dimineata) ca daca ajung in birou nu se stie cand mai scriu. Am avut un weekend ok, sambata am fost la munca pana pe la 5, la o conferinta, seara curat, mancare, etc. Am cazut lata (ceea ce inseamna ca de dormit am dormit dar nu prea m-am odihnit si am avut la cosmaruri - grup!).
Ieri am fost trista. Planuisem o vizita la nasa mea de cununie. O tot sunasem de mai mult timp ca pe 11 a fost ziua ei si vroiam sa ii fac o vizita, ii luasem cadou si flori. Am vb sambata si a ramas ca ne vedem duminica, am vb duminica la 1 si a ramas ca ne vedem la 6, ca pe la 4 sa gasesc un sms pe tel (nici macar un tel nu mi-a dat) ca a venit cumnata ei si au plecat la curte la aia (unde fusese si cu o zi inainte). M-am simtit asa de proasta, trista, nici eu nu mai stiu. M-au luat toate alea. Io imi planuisem ce sa vorbim ca as fi vrut sa ii spun ca sunt langa ea (credeam ca are o perioada proasta si nevoie de prieteni - asa imi si spusese) - bai va zic, m-am simtit asa de proasta. Nici nu stiu cum sa reactionez. Nu vreau sa fiu razbunatoare dar adevarul este ca m-a deranjat FOARTE mult chestia asta de ieri.
Probabil ca este un rahat dar pe mine m-a afectat destul de tare.

Azi din nou la munca, merg si la terapie, dupa aproape o luna de zile. Abia astept. Nici nu stiu despre ce sa vorbesc mai intai.

Prozac ma bucur ca esti bine si te felicit pentru cele trei zile bune petrecute alaturi de baietel. Sophie, hai sa se faca mai repede de plecare si sa te aud ca nu te distrezi.

Cris, cred ca toate facem asa. Eu cel putin asa fac. Cum ma simt mai bine zic "gata, mi-a trecut" si cum isi infige TOC gheara ma ia panica "ba n-a trecut". E firea omeneasca. Daca poti, canalizeaza-ti eforturile pe altceva cand vine gandul ca esti bine sau nu. Ce mai e cu nunta? :)

Hai sa aveti o zi buna!

Salutare,
Dupa 3 zile minunate in care n-am avut nici cea mai mica problema, iata-ma azi cu anxietate la greu. Nu ma mai intreb ca de ce, ca cum, ca asta e TOCu pleaca si vine.
Azi noapte nu m-am odihnit deloc, am luat o pauza pe la 4 si m=-au apucat toate gandurile si anxietatile plus o durere cumplita de spate. Am luat un xanax caci nu stiam ce sa fac sa inlatur toate starile tampite.
Acu, tot cu anxietate dar parca mai domolita nitel.

Cata, sper sa iti treaca supararea pe nasa, poate n-a vrut, poate vroia compania altcuiva, n-ai de unde sa stii?!
Nu pune la suflet, uneori oamenii sunt asa de schimbatori! Stii, boala asta m-a invatat un lucru nemaipomenit : in viata nu merita sa te consumi pentru toti si pentru toate!
Sunt convinsa ca asta a contribuit la formarea acestei tulburari, pentru ca eram exact asa inainte de TOC. Ma suparam si consumam pentru orice si bune si rele. Nu merita frate sa iei in seama decat lucrurile cu adevarat serioase, restul...garbage!
Cris, chiar cum stai cu pregatirile pentru nunta? Ai emotii?
Eu una am avut..la greu:)) dar una peste alta a iesit minunat si desi am avut o nunta mica, ne-am distrat pe cinste si a iesit si cu ceva banuti, desi sincer nu ne asteptam.

Va doresc o saptamana linistita!
Pupici

Dragii mei,

A intrat o frica in mine sa nu fac alte obsesii asmanatoare cu cea cu accidentul, psihiatrul mi-a zis ca este normal la TOC, voi ce spuneti?A-ti patit asa ceva ?Cum sa abordez aceasta situatie neplacuta?

Dan,
De cand esti pe tratamentul asta?

Draga Prozac,

Sunt de aproximativ un an pe acest tratament, aproape ca mi-a mai disparut din obsesia veche, dar imi mai apare aceasta frica.

Pai Dane daca obsesia veche nu te mai deranjeaza asa tare, n-are sens sa stai cu frica-n san ca va aparea alta obsesie. E posibil sa apara dupa cum e posibil sa nu iti apara nici-o noua obsesie.
Asadar, incearca sa-ti gasesti alte preocupari sau sa iti umplii timpul cu ceva.
E firesc ca obsesiile vechi sa te mai "bazaie" insa da-le ignore:))

Cam liniste pe aci:)
Pe unde-mi umblati, ai?

Draga Prozac,

Multumesc pentru raspuns, sunt curios daca si tu ai trecut prin faze asemanatoare?

da Dane, am trecut si inca (din pacate mai trec).
insa m-am invatat cu boala si daca simptomele nu sunt asa suparatoare sunt ok, daca nu, mai vin aici si va cer suport.
la mine e veche boala, are cam 9 ani:((

Hello, scriu si eu grabit ca trebuie sa fug iar :-)
Dupa o saptamana de cosmar, avui un week-end de anxietati pe care le-a, domolit cu Rivotril.
Dane, sunt multe medicamente care dau dependenta, inclusiv Rivotrilul. Sunt atenta cu el, iau mai mult decat as vrea, dar am invatat ca in perioadele nasoale (treaba la job, relatie pe butuci) care imi fac anxietatea si gandurile sa creasca, sa nu ma mai las neoblojita. Asa ca iau Rivotril de cate ori am nevoie si, diun feriicire, vad ca incet - incet, nu prea mai am nevoie in fiecare zi. M-a obsedat poverstea asta cu dependenta, pana cand m-a potolit terapeuta.

Obsesiile sunt chinuitoare, dar cand treci de o anumita limita si intelegi ce-i cu ele, cum si de ce, ai sa vezi ca n-o sa te mai chinui asa. Da, si eu ma ingrozesc ca poate fac alta obsesie si, fata tratament, chiar am facut pe aceeasi tema sau teme adiacente, dar acum stiu ca "daca fac o alta obsesie" face parte tot din framantari. Nu mi-a pus inca terapeuta schemele de care zicea, dar cum le primesc, le postez..

Cris, sper sa ajung azi la posta.

Cata, te sun mai incolo.

Prozac, sarma-n nas la anxietate! Fata, acum sunt sigura ca operatia te-a cam secat ca am vazut cum mi-a fost mie de "roz" dupa o saptamana de munca ca pe planatatia de scavi. O sa te intremezi si o sa scada porcaraia asta de anxietate. Eu cred ca-i faci bine sa-i dai cu xanax!

Pup la toata lumea.

Draga Prozac,

Sa stii ca dupa raspunsul tau am vorbit cu psihiatrul si mi-a spus ca aceasta boala este perfect vindecabila daca se respecta tratamentul(dupa raspunsul tau ma-am cam speriat, tu iei tratament in mod continuu sau doar cand iti este rau).Sa stiti ca va veti face bine cu tratament corespunzator.Tu ce tratament iei?

Draga Prozac,

Sa stii ca dupa raspunsul tau am vorbit cu psihiatrul si mi-a spus ca aceasta boala este perfect vindecabila daca se respecta tratamentul(dupa raspunsul tau ma-am cam speriat, tu iei tratament in mod continuu sau doar cand iti este rau).Sa stiti ca va veti face bine cu tratament corespunzator.Tu ce tratament iei?

Dane, asa este, insa sunt si cazuri mai rezistente la tratament, asa cum sunt eu.
Eu nu vorbesc in general, pentru ca nu am cunostinte solide de psihiatrie si nici nu sunt de specialitate. Vorbesc numai in numele meu: deci, eu fac parte din acea categorie de pacienti, corect diagnosticati de la inceputul bolii, care au avut ghinionul de a nu putea beneficia de un tratament corect (asta nu din vina mea) si de a dezvolta rezistenta la tratamentul psihoterapeutic, adica terapia cognitiv-comportamentala nu functioneaza in cazul meu sau am avut ghinionul sa dau peste terapeuti incompetenti.
Asta fiind zise, am devenit un bolnav cronic care din pacate trebuie sa ia tratament indelungat sau cu mici intreruperi.

Te rog, nu lua in considerare spusele mele ca pe un adevar absolut, eu vorbesc numai de cazul meu!

Buna tuturor.
Off imi pare asa de rau cand am citit aceste mesaje.De ceva timp ma confrunt si eu cu stari de agitatie pe care nu le pot controla si insomnii.Nu ma mai bucur de viata, parca imi e frica tot timpul de ceva.
Am ajuns la psihiatru si mi-a spus ca sufar de "atacuri de panica".As dori sa stiu cata77 dc.tu esti multumita de psihiatrul tau.

Buna everybody,
Incerc si eu sa ies din rahatul de stare in care m-am bagat singurica ieri. Parca vad ca de-acu n-o sa ma mai pot bucura de o zi buna pentru ca o sa-mi fie frica sa nu patesc ca acum: urmatoarea naspaaaaaa.
Cu nunta: cand am o zi buna ma rog sa ma pot bucura de ea, cand am o zi rea ma rog sa pot sa trec pe picioare de ea, sa nu ma ia anxietati, obsesii si altele. Nu stiu daca v-am zis, eu primul atac de panica l-am avut la o nunta(nu a fost chiar atac, dar a fost printre cele mai accentuate stari de anxietate pe care le-am avut vreodata) si de asta am o teama asa.
Cu pregatirile, avem noroc de nasi care sunt organizatori de nunti :D, eu am rochita, mirele are costumul la ajustat, de-acu tre sa vina si invitatiile si sa le impartim la oameni :)
Sophie, eu trag speanta ca o sa ma ajute cartea ta miraculoasa sa ma pot bucura de nunta, asa ca o astept cu nerabadare :)

Criiiissss, a plecat cartea. Gata, am ajuns la posta, am pus-o si iti ajunge in cateva zile. Mi-au spus doua dar acum stii si tu cum e cu posta!!!! Fata, nu e carte miraculoasa, cu plina de bun simt si cu exemple in care te regasesti. Ideea lui Penzel e ca terapia trebuie croita pe tine si pe obsesiile tale;
Da acum ai citit si tu o multime de carti si stii cum e cu teoria.
Eu am gasit incet-incet rezolvari pentru o perioada cand TOC-ul mi-a mancat toata, dar absolut toata dorinta de a trai. Stiu ca eram in permanenta incordata, plina de obsesii, amarata, ulram cand ajungeam acasa aproape in fiecare zi. Cand nu urlam era ca nici macar nu mai puteam sa plang...
Si, cumuland tot ce mi s-a intamplat, am inceput sa ies la liman. Schemele de terapie au inceput timid sa functioneze, chiar daca sunt obsesii pe care nu le pot lua nici cu speri de gandaci dintr-ala strong. Si atunci ma enervez... dar trec.
Am vazut ca atunci cand le pun pe hartie, scriu pur si simplu, reusesc sa ma detasez de ele. Ieri am scris mult, am luat si Rivotril pentru ca, asa cum va spuneam, nu mai vreau sa ma las sa pic doar pentru ca am obsesia ca eu iau pastile. Da, le iau, dar am vazut ca sunt si zile intregi in care functionez excelent fara ele... eu simt ca se dezgheata tocul. Ieri mi-a fost tare rau... azi ma intalnesc cu Peter Pan sa negociem daca mai e ceva de negociat si imi batea inima a anxietate rau de tot cand m-am bagat in pat. Si ce sa fac? Iau o pastila, resper, fac schemele pe care le cunosc si astept sa treaca.

Draga Dan, de cand ai fost tu diagnosticat cu TOC? Ai citit articolele acelea? Din ce-am inteles eu este asa: tulburarea obsesiv compulsiva poate avea mai multe grade de gravitate. Eu am un toc mic spre mediu., sa-i spunem. Si eu mi-am dorit sa se vindece complet, dar cred ca intelegeam gresit ideea de vindecare. Tulburarea asta se reduce pana la punctul in care nu te mai supara sau daca te supara e foarte rar si intensitatea ei e foarte scazuta. Sa spunem ca... suferi de stomac, de ulcer si faci, cum am facut si eu, vreun an de tratament. Din cand in cand mai am crize de stomac, dar foarte rar si nu violente. Cam asa si cu tocul. Asa vad eu, in orice caz.
Cu cat e diagnosticata mai repede tulburarea si mai bine, cu cat tratamentul prescris ti se potriveste mai bine, cu atat creste si viteza cu care te refaci. Sunt, in tocurile medii si mici, multe cazuri in care medicatia merge perfect si in scurt timp nu mai ai nimic. Eu, din pacate, am fost diagnosticata tarziu, am trimit tratament prost sau n-am primit si am mai facut si terapii care nu se potriveau tocului. De aceea s-a agravat, plus problemele personale. Acum fac ce-mi trebuie.
Te rog, citeste articolele de care iti spuneam. Te vor ajuta enorm sa vezi cum iesi din anxietate! Bafta!

Gagici, asadar azi intalnire cu Peter Pan. Cum termin treaba, acaza la intolit, facut frumoasa ca de, sufar, da macar frumoasa sa fiu, nu? Peter Pan da semnale de pace... Sa-mi pun, oare, desuurile alea misto? :-)
Nu inca. sau le pun si il chinui? Mai bine asa, nu? :-)
Dati-va repde cu parerea, lasati tocul in aia ma-si! Pup!

Sophie, msssssssssssss :* mi-ai ridicat moralul pe azi
Parerea mea, tine-l pe jar, nu ceda. Fa-te frumoasa si fa-i in ciuda :)

Salutare gagici,
Sophie, abia te astept cu vesti despre PP si sper sa fie vesti buuuune!
Meseriasa explicatia data lui Dan, sper sa o inteleaga si sa ii prinda bine:))
Cris, mai baga-ne vesti despre tine:)

Cata, ce faci mamica, esti okei?
Fetele celelalte pe unde sunteti, ne-ati parasit de tot, de tot?
Eu-s bine, TOCu in banca lui, am venit cu sila (azi) la serviciu, rgret sa spun asta. Fac o activitate care nu-mi aduce nici-un fel de satisfactii, e monotona, urata samd, mai multe nu zic ca lumea mai cotrobaie si nu vreau sa dau idei.
Hai va astept la raport
Dane, sper ca esti mai bine azi!

Hello gagici!

Vesti bune sau rele? Sa moara capra daca stiu si eu...
Aseara ne-am vazut la restaurant, am papat, am vorbit. El mi-a spus ca cosmarul lui de la birou este atat de greu de suportat incat nu poate sa ofere nimic in restul timpului. Ca dupa ce si-a terminat zilele lungi de munca, angoasa si stres, are un stres in plus gandindu-se ca eu sunt nefericita, ca o sa-l cert c-a venit tarziu... etc. In plus, mi-a marturisit ca tocul meu il face foarte nefericit, ca nu stie ce sa-mi faca, ca nu face destul ca mie sa-mi fie bine. E adevarat ca m-a tinut in brate cand mi-a fost greu, ca nu au fost toate negre... Asa, si mi-a spus ca o sa mearga sa vorbeasca cu psihiatra mea, sa vada ce poate face el pentru mine. Eu nu cer sa sufere in locul meu, nu-mi doresc decat sa inteleaga ce e povestea asta asa incat sa nu avem conflicte inutile... doctorita se teme sa nu perpetuez un comportament care sa intre pe obsesii, dar nu vreau asta!!!! Of, e asa de greu... mi-a spus ca na, daca am si eu cate o stare naspa o data la trei luni mai e cum mai e, dar de trei ori pe saptamana e foarte greu... si asta m-a durut mult si ma doare mult si ma face sa ma simt naspa ca impun unui om sa traiasca acest calvar alaturi de mine. Poate ca asa cum spune si el, el nu e persoana potrivita sa ma inteleaga...

Aseara am dormit impreuna. Mi-a fost tare aiurea sa ma duc acasa, de unde mi-am luat bulendrele... au intrat sentimentele astea de "ce-i doamne cu viata mea si pe unde e?" care m-au chinuit mult de nu puteam sa dorm. Si am luat o pastila... tot nu puteam sa dorm... m-am ridicat sa plec la sora mea, dar a auzit, s-a suparat nitel si i-am explicat ca nu vreau sa-l las decat sa doarma linstit ca sa nu ne mai certam... aveam atat de multe sentimente contradictorii, il simteam atat de strain, ma simteam straina si in acelasi timp stapana in casa aceea. Greu... f greu. Am adormit cu greu, m-am trezit foarte chinuita, el la fel. Am mai vorbit un pic... mi-a spus ca nu-si doreste nimic, ca se simte fara puteri... ce sa fac eu daca nu asculta nici un sfat? Ma simt cam pierduta... da asta e, trebuia sa trecem si prin asta..
Asa ca nu stiu daca a fost o greseala ca m-am dus sau nu.

Cris, ma bucur ca ti-a iluminat ziua cartea asta! O sa gasesti informatii super misto!

Dane, iti e mai bine?

Cata... cum e la scoala?

Prozac, spor la muncile monotone :-)

Imi ling putin ranile si-mi fac bagajelul pentru Belgia. Plec maine dimineata! Pupici

Of mai Sophie, sper ca Dumneu sa-ti dea cea mai buna idee cum sa faci sa iesi din situatia asta.
Esti prinsa sufleteste in aceasta relatie, el nu se simte preagatit, uff tare greu mai e!
Stii, uneori cand viata mi se pare un mosor de ata incalcita, o las asa, uneori se descalceste de la sine.
As vrea sa am un cuvant care sa stiu ca te linisteste acum in perioada asta zbuciumata a ta, dar nnu prea imi gasesc unu potrivit. Insa, ai rabdare, vor veni toate cele bune..pe rand:))
Te pup

Saru' mana, Prozac, si mie mi se pare acum o papiota de ata incalcita de care daca trag, se rupe. Astept sa se descalceasca! O sa vina toate, pe rand... daca si creierasii astia ai mei ar intelege ca nu se mai chinuie atat ca or sa fina toate pe rand, as fi si eu fericita!

vei fi fericita...da-ti timp...:))


Hai sa schimbam nota asta pesimista, vine primavara gagici, sa iesim ne facem mumoase si iesim in parc la o cafea mare cu lapte si frisca!
Dau eu prima cafea, cine se inscrie pe listuta?

Eu, ciocolata calda, ca nu dau cofeina! Tocmai ce mancai o gogoasa cu ciocolata:-)
Mumoasa sunt ca ma intolii ieri pt restaurant si cum n-am decat bulendre de iarna si astea puse in cutii acasa (ca pare-se ca acolo e acasa) sunt la birou cu bulendre de restaurant. Noroc ca la birou vin mereu imbracata de cocktail si nu bate la ochi.
Am ras saptamana trecuta de m-am prapadit... aveam o rochita a surorii mele superba, care insa ma manca de piele. Avea niste cusaturi mama-mama!!!! Si m-a mancat pana am capiat... asa ca singura solitie a fost sa o dau jos si sa pun pe mine... un pulover de-al unul coleg, un pulover portocaliu si mai lungut. Dadea intr-un mare fel :-) Asa ca aveam pantofi cu tox negri, cirapi negri si ditamai puloverul portocaliu care-mi cobora un picut mai jos de fese. Ieseam din birou sa ma mai duc si eu la baie si ma uitam pe la colturi nu cumva sa ma vada careva. Si m-a vazut lumea, dar n-a spus NIMIC!!!! Astia asa sunt de obisnuiti cu... mine, incat nu li s-a parut nimic suspect. Am ras sa mor in seara aceea la terapie... sa mor nu alta ca mi-a povestit si terapueta mea cum era la munte intr-un hotel cu o prietena, in timpul campionatului de sah pentru nevazatori. Erau la restaurant si amica terapeutei mele era imbracata intr-un sort si un tricou. Spre sfarsitul mesei se redica aia, se uita ala ea si ural: "mama, eu sunt in chiloti". La care terapeuta ii spune "ma, daca pana acum n-a remarcat nimeni, acum chiar stie toata lumea :-)".

Anecdote... Va pup gagicile mele!

Buuuna faza, am ras de una singura in birou ca proasta:))))

Eu tre sa ma duc la epilat, cred c-o aman pe saptamana viitoare si voi incerca epilarea definitiva:))
Asadar...in pregatiri si pe baricade!
Sa asteptam primavara, proaspete ca niste floricele.
Ups...ma gandesc la prostioare

Buuuna faza, am ras de una singura in birou ca proasta:))))

Eu tre sa ma duc la epilat, cred c-o aman pe saptamana viitoare si voi incerca epilarea definitiva:))
Asadar...in pregatiri si pe baricade!
Sa asteptam primavara, proaspete ca niste floricele.
Ups...ma gandesc la prostioare!

Buna, fetelor.
Eu sunt racita moarta, ieri am stat acasa, astazi la serviciu. Din cauza ca nu ma simt prea bine m-au apucat si pe mine starile anxioase cu ganduri naspa. Am luat un tranxene si mi-am mai revenit.

Sophie, cred ca PP nu este persoana potrivita pentru tine. Cred ca daca ar tine cu adevarat la tine ar trebui sa te accepte cu toc cu tot. Poate este prea slab. Sper sa nu te superi ca mi-am dat cu parerea. Daca te superi, promit ca nu ma mai bag niciodata.

Fetelor, este bine ca aveti grija de voi, va epilati, va imbracati frumos, va aranjati, eu una m-am delasat de tot. si nu-mi place asta de loc. Am si eu toale destule, insa trag o pereche de pantaloni pe mine, un pulovar si-o tin tot asa cate o saptamana doua, decat pulovarul mi-l schimb. Nici de fardat nu ma mai fardez, abia daca dau putin rosu in obraji si putin ruj si gata. Ce sa mai, nu imi mai arde de nimic.

Am fost plecata in Ardeal in weekend cu masina mica pe Valea Oltului. Pitesti-Valcea-Sibiu-Medias-Tarnaveni. Tot drumul dus intors m-am chinuit, imi era frica la orice depasire, cel putin pe Valea Oltului imi si imaginam cum ar fi sa ajungem in Olt in urma unui accident, Voi ati patit asa ceva?