Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Buna, buna

Fetelor, fetelor pai se poate sa ne suparam?
Mariuca, pina acum n-am avut surprize neplacute, asadar ia totul fara suparare, ma gandesc ca poate ai avut doar o perioada mai grea si d'asta ai over-reacted.
Esti oricand bine-venita printre noi si n-o spun de complezenta, o spun caci aici este locul unde ne-am gasit sa dejectam toate grijile si suferintele si sa ne oferim un "umar " virtual. Atat.
As dori sa nu aveti expectatii prea mari, deocamdata.

Sincer, am gandit atunci cand am deschis acest grup de suport ca vom avea un suport din partea unui specialist in psihoterapie, cineva care sa aiba buna-vointa de a ajuta cu un sfat general in limita timpului disponibil.
N-am avut pina acum acest noroc, insa mai astept, poate, poate ne ajuta Dumnezeu!
In acelasi timp, am vrut si oparecum am reusit sa fie un subiect fara dispute, certuri, fara promisiuni desarte de vindecari peste noapte. Pur si simplu, sa fie un loc echilibrat in care sa-ti spui o victorie, asa cum a mentionat-o Sophie sau un necaz-vezi lipotimia lui Cata.
Nimeni nu a vrut sa omita pe nimeni.
Eu de obicei intru de la serviciu si postarile mele se realizeaza functie de timpul pe care il am si sa de starea psihica.
Evit de multe ori daca imi este rau, sunt deprimata sa scriu pentru a nu influenta si pe altii:))
Asadar va rog sa nu va mai suparati pentru nimicuri.
Voi reveni mai tarziu:)
Pup gashca

Bun, acum chiar m-am enervat. Am scris un mesaj super lung si nu s-a postat. Offfff!!!! Reiau

Va invit fetelor sa nu mai fim asa de atente la cuvinte, la interpretari personale a ceea ce o persoana spune. De ce nu observati faptul ca Sophie sare mereu cu sfat, cu incurajari etc pentru toti cei ce scriu? De ce nu va ganditi ca suntem toti de un fel, oameni obisnuiti cu probleme fel de fel, cu vieti mai pline sau mai goale, cu zile mai proaste sau mai bune? Suntem aici in masura in care avem timp si dispozitie si nu suntem cadre medicale sa putem oferi sfaturi avizate.

Mariuca, ti-ai luat jucarelele si ai plecat si acum uite pierzi sfaturi pretioase, informatii pe care le solicitai. Indiferent de cum ne-am simti aici pe forum sau in alte parti, nimic nu cred ca justifica judecati fata de cei cu care discutam. Ca nu suntem empatici sau buni nu ai de unde sa stii pentru ca nu ne cunosti pe nici unul dintre noi, asa cum nici noi nu te cunoastem pe tine. Suntem asa cum putem, mai limitati sau mai deschisi in functie de zi. Tu nu ai avut nici o zi in care sa nu poti citi trei randuri din cauza anxietatii? In fine.

Emy, te contrazic, antidepresivele NU DAU DEPENDENTA. Nu luati de bun ce zic eu. Mergeti si intrebati medici, consultati site-uri, prospecte etc. Si nu in ultimul rand amintiti-va ca nu va trebuie reteta verde la farmacie (care trebuie chiar si pt Calmepan). DAR: literatura de specialitate zice ca cei care au suferit macar o depresie accentuata au mai mare rata de recadere, ca este fff importanta terapia in acest sens. Conteaza ffff mult CUM lasi medicamentele, sa faci exact ce zice medicul si tot asa. Eu am incetat sa mai citesc pe net sau in alte parti si ma tin doar de cuvantul medicului meu. Este cel mai bine asa. Dansul ma trateaza si este responsabil pt ceea ce imi administreaza.

Prozac te pup si ca de obicei te felicit pentru modul diplomatic (care mie nu imi iese de fel) in care spui lucrurilor pe nume.

Buna fetelor.
Va urmaresc cu interes, sa nu uitati asta.
Eu sunt bine dupa o depresie care m-a tinut vreo doua saptamani si care a cedat odata cu marirea cantitatii de zyprexa.
Va pup pe toate!

Buna, cata nu ma deranjeaza ca ma contrazici si chiar nu ti-as dori sa ti se-ntample si tie ceea ce am patit eu.Ti-o spun din toata inima!Si eu credeam asta la inceput, dupa ce am umat cu sfintenie tratamentul care mi-a mers, asta dupa mai multe incercari esuate.(de ei nu de mine).Parerea mea, si poate sunt subiectiva, este ca eu nu trebuie sa fiu cobaiul lor pana isi dau ei seama ce tratament iti merge! Eu spuneam ca se prescriu cu f.mare usurinta AD.Ma refer aici strict la persoana mea.Acum 7 ani nu aveam decat o oboseala accentuata si sunt convinsa ca daca nu mi s-ar fi prescris atunci Frontinul ala nenorocit nu as fi ajuns depresiva.Din momentul in care am inceput sa-l iau, viata mea s-a schimbat complet.NU VREAU SA MAI REIAU CE AM SCRIS ANTERIOR.Daca voua vi s-a explicat ca o sa aveti recaderi, e o.k.Mie, la vremea respectiva mi s-a spus ca sunt vindecata! Si au trecut multi ani de atunci.Nu incurajez pe nimeni, nici n-as avea acest drept.Acum ma trarez singura, asa cum ii explicam lui prozac, am redus si doza si de atunci a mai trecut ceva timp.Pot sa spun, azi, ca am ajuns sa ma simt mai bine ca la doza intreaga.Sunt hotarata sa renunt definitiv la tratament si sa incerc si altceva.Asta chiar si cu riscul altei recaderi!Atunci stiu ca mi-am facut-o cu "mana "mea.PE MEDICAMENTE ALOPATE, SPER SA MAI TREC ATUNCI CAND MACAR UN PSIHIATRU VA FACE EXPERIMENTUL ASTA PE "PIELEA 'LUI SI NU PE A MEA. SAU CAND MI-O ARATA O PERS.COMPLET VINDECATA(eu am crezut ca sunt, dar visul mi s-a spulberat dupa 1 1/2 ani.)Cata, de ce ar putea sa fie responabil un medic care-ti administreaza un astfel de tratament?Va doresc tot binele din lume!

Pana iti raspunde Cata, o sa-ti raspund eu.

In tulburarile psihice, hai sa ne referim la cele anxios depresive, aici sa le includem pe cele cu depresie si anxietate, nici un psihiatru nu are de unde stii daca va mai exista sau nu recadere sau doi la mana, daca antidepresivul recomandat iti va fi benefic sau nu.
Nu se stie inca de ce?!
D'asta se si recomanda prelungirea tratamentului la primul episod pina la 1 an si jumatate, poate chiar doi ani, la al doilea episod pina la 6 ani, iar in recaderile urmatoare tratament pe toata viata.
N-o spun eu, poti sa cauti diverse studii serioase pe internet.

Fiind mai veterana in tulburarea asta, am fost si eu si uneori inca mai sunt, de ce trebuie sa iau medicatie toata viata.
Apoi, mi-am pus aceeasi intrebare pentru copilul mic cu diabet care face zilnic tratament cu insulina. Este tot un deficit, le el de insulina, la noi de serotonina sau ce neurotransmitatori or mai fi pe acolo.
N-avem nici-o vina, nu noi am ales boala, ea ne-a ales pe noi.
Nu luam medicamente pentru a ne simti "high", iau medicatie pentru a ma simti normal, a sa cum eram inainte de depresie si anxietate cu obsesii.
Am avut ghinionul de a intalni medici care sa-mi zica ca nu trebuie s aiau toata viata si ca se poate si fara cu multa vointa.
Cu tot respectul, am refuzat sa mai trec pragul acelui medic. Depresia anihileaza vointa, anxietatea te poate face nefunctional-asta in cazul meu.
Ce sa aleg?
Sa fiu nefunctionala, sa zac in pat jelindu-mi viata sau sa iau in considerare alte studii care sustin ca in bolile cronice (TOC are caracter cronic) medicatia trebuie luata toata viata. Ideal este sa faci si terapie si sa te ajuti in momente dificile cu schemele invatate la terapie.
Insa, repet, si cele mai multe dintre voi stiu lucrul asta, cand te simti rau, nu se poate altfel decat cu medicatie.
Va pup si ganditi pozitiv!

Hei, gagici, hop si eu... Si eu sunt amarata. Azi a trebuit sa concediez o angajata. Ufff! Va povestesc apoi de ce. Acum ma simt ceva mai plina de adrenalina si parca mi-am luat o piatra de pe umeri explimand clar si la obiect o treaba. Dar il stiti voi pe daca si cu parca.

Ehe... si cu medicii astia. Raman de parere ca fiecare are un fel propriu in care evolueaza. Nu, treaba asta de care suferim noi nu se vindeca, cel putin in ce ma priveste stiu ca am un fond anxios. Prefer sa cred ca voi trai cu anxietati suportabile, din ce in ce mai rare (Doame, se poate o anxietate mica-mica o data la trei ani? :-)) si cu asta basta... Sper ca voi avea perioade lungi din viata mea cand nu voi mai pune manuta pe Rivotril. Sper, de asemenea, ca in cazul in care ma va apuca vreun episod nedorit, sa gasesc combinatia cea mai buna si sa-mi fie bine. Ultima data, Prozacul nu mi-a priit. Nu m-a ajutat, nu mi-a daunat... parca-l luam ca pe apa. De aceea zicea draga noastra Prozac, ca acelasi medicament nu functioneaza la toata lumea la fel si e greu de gasit formula cea mai simpatica. Eu cred ca m-am mai ridicat pt ca pur si simplu pentru ca s-a mai imbunatatit starea mea generala fizica si emotionala nasoala (am trecut printr-o situatie greu de gestionat). Si, cum mai ziceam, am reusit sa mai si croiesc scheme care sa-mi scada anxietatea.
Cand o sa am timp o sa incerc sa parafrazez una din ele, doar ca sa enumar niste pasi. E greu, ca trebuie sa mentionez si din obsesii si asta chiar nu vreau sa va servesc asa, fara bani :-) Gluma. S-a priceput, nu? Sunt egosita cu obsesiile mele, na!

Emy, imi amintesc de ce-ai scris cu vindecarea. Da.. ce sa-i faci! Vindecare e o treaba, remisie si tinut sub control este o alta. Mari peripetii ai mai avut si tu!

Prozac, fata, lua PP belete de vacanta. Cine stie, poate facem ceva de botezat. M-am plictisit pana si pe mine cu poate asta. Hai, sa aud incurajari. Terapeuta mea zice ca e OK, deci nu prea ar exista contraindicatii privind ramanerea insarcinata, da tot ma cacai. Mai ales cand am zile ca aia de ieri in care plang in nestire ca viata e grea si de ce e asa cum e. Pup

Prozac, multumesc, dar acum chiar m-ai pus pe "ganduri".Recunosc, nu citisem atat de mult despre depresie, poate si pentru simplu motiv ca atunci cand mi s-a prescris Frontinul ala pentru o oboseala mai accentuata, chiar nu aveam nimic altceva.Am inceput sa am starile de confuzie, neliniste, anxietate in timpul administrarii tratamentului.Plangeam tot timpul, nu suportam sa raman singura, nu mai stiam nici macar cum sa gatesc o supa..Asta e marea mea dilema:am fost intr-adevar depresiva sau medicamentele m-au facut asa? Asta ar fi unul din motivele pentru care as vrea sa -mi fac si krinistestul ala!Daca vad ca nu "merge, ' inapoi la medicamente.Sophie, vad ca te confrunti acum cu aceleasi stari pe care le aveam eu atunci cand luam tratamentul ala care nu mi-a mers.Sincer imi pare rau si te rog sa ma scuzi daca te-am mai suparat si eu.Am vazut ca voi mai aveti si perioade mai proaste si nu mai stiu ce sa cred.Eu chiar nu am asa ceva, uneori mi se pare ca ma simt prea bine si ma duce gandul la depersonalizare..VA PUP SI VA DORESC O NOPTE CAT MAI LINISTITA!

Unde umbla gashca mea?
Toata lumea e ocupata?

Eu-raport bun, depresia sta in banca ei, ai mei sunt bine, am mai si slabit ceva, ceva. Am ceva motive sa fiu ok. Azi ma duc sa incerc sa schimb o bluzita primita de ziua mea ca nu e genul meu si ma face maaaare cat China. Urati-mi "succesuri"!

Emy, io n-am vrut sa te pui pe ganduri, parol! Numai ca, cam asa sta treaba cxu tulburarile astea.
Pe vremuri cand accesul la net era limitat, singura sursa era Formula As, sursa in sensul ca primeai feed back-uri de la alti pacienti. Unii aveau obiceiul sa spuna ca s-au vindecat, asa o fi, altii se vaitau de recaderi. In fine...
Live, n-am avut ocazia sa vorbesc, desi as fi avut multe oportunitati caci stateam la coada la clinica de stat cu orele, insa majoritatea erau pentru "pensionare cu capu'". D'asta si sunt asa de multi pensionari, probabil, nu-i insa treaba mea...
Altii, tot pe la usa cabinetului, preferau sa stea ascunsi pina le venea randu de teama de a nu fi recunosuti de vreo cunostinta. Am vazut, va spui cu mana pe inima, o doamna bine, cu geanta pe fatza. Recunosc ca altele imi erau probleme, dar cat eram de amarata imi smulgeau chestiile astea cate un zambet.
Sophie, pe unde zbori spre vacanta, sper ca pe Coasta de Azur. Sper ca la anu sa ne revenim si noi si sa revedem. Merita cu litere mari.Cat despre botez, cu mare placere numa sa iasa si sa-i fie cu noroc!
Maine ma duc la gratar.
Voi, care pe unde-mi umblati?

Eu, la raport! Zburam in Creta, unde are PP o casuta. PP are sange grecesc, de la bunici, iar ai lui au pastrat o legatura cu Grecia. Merg acolo in vacante, etc. Asa ca mergem sa vad si eu "mosia". Pun ghilimele ca e vorba de o casa de tara intr-un sat. Dar cine ce n-ar da sa aiba macar asta?
Nu merg pe coasta anul asta. Am fost anul trecut :-) Imi sunt dragi locurile acelea ca se leaga de povestea mea de dragoste cu ex-ul. Cand am vazut prima data Mediterana, coborand cu masina la Nisa, am avut o senzatie atat de frumoasa incat Nisa ramane orasul inimii mele... Cand am aterizat acolo cu PP stateam cu inima cat un purice pentru ca aveam senzatia ca trebuie sa reinvat locurile acelea, din prisma unei alte jumatati. Ca si cum pentru mine ar fi existat numai in relatia cu ex-ul. Povesti telenovelistice... oricum, am aterizat acolo si ne-am dus ceva mai departe, mai catre munte, langa Grace. Deci am vizitat si nu prea locurile acelea... Bon... sunt o mare romantica si o si mai mare proasta! :-)

Ufff. cu bebe. Am atatea tampenii in cap pe tema sarcina+bebe+sophie :-) De fapt, e una singura, veche, prima obsesie care m-a izbit. A ramane insarcinata e o expunere imensa, cea mai mare cred din cate pot sa fac. Motiv pentru care ma si impinge de la spate terapeuta sa trec peste anxietate si sa fac ce am de facut. Ea imi demonteaza usor schemele cu daca si cu parca. Uneori, visez ca o sa stau cu bebe in brate si o sa vina Adela pe la mine, iar eu o sa-i multumesc emotionata ca m-a ajutat... O sa fie greu, dar poate o sa fie bine in cele din urma.

Altfel, sunt stress cu firma. Ca intotdeauna. Ieri va ziceam ca am dat-o pe o tipa afara. Eram in mijlocul unei discutii despre un proiect vital pentru noi (domeniul meu de activitate e izbit rau de tot de criza)... le spuneam ceva despre niste aprobari sa facem treaba respectiva, o chestie importanta de altfel. Si cand intorc capul (la noi e open space) o vad pe asta langa mine, eram chiar langa biroul ei... Ce facea ea? Pai isi trimitea o scrisoare de intentie nu stiu unde!!!!!! Asa, cu mine langa ea, nu avea nici cea mai mica jena. I-am atras atentia si a trebuit sa-i spun eu "Cred ca ar fi cazul sa inchizi chestia aceea acum!", ca ea nu se simtea. Cum asociatul meu o mai vazuse facand asta sub ochii lui si nu e la prima dovada de nesimtire, dupa consultari si discutii cu alte persoane care au firme, inclusiv PP, si o agentie de resurse umane, i-am cerut demisia. In discutia cu ea speram sa o vad cat de cat spasita, sa vad un semn cum ca vis-a-vis de mine regreta treaba asta, dar nu... Domnisoara considera ca e normal, ca toata lumea primeste oferte de la best jobs si mai stiu eu cine si ca asta e. Asta e, toata lumea mai si freaca menta la serviciu, dar asta mi s-a parut chiar de cacat!
Asa ca am trimis-o. Mi se pare inacceptabil ca fiind cu mine langa ea, in timpul unei discutii despre firma, sa-si trimita CV-uri pe la altii.
Voila aventuri!

Hei Sophie viata ta e chiar un roman nu ar fi rau sa scoti unul pe piata asa mai scoti un ban si poate TOCUL il iuti pe undeva. Ah mai bine il uitai prin Grecia Prozac succes la schimbatul bluzei si ma bucur ca te simti ok. Emy nu mai fi pusa pe ganduri ca te stresezi si mai tare Lasa ca va fi bine daca si tu te ajuti un pic fiind mai optimista.

Draga Lumi,
Viata tuturor e un roman pana la urma... eu sunt mai exhibitionista si spun tot :-)

Uf! Mama, ca nu mai trece stresul asta de la birou! Prevad o vara mai mult stresanta decat relaxanta... dar macar sa iasa proiectele, ca de stres ma ocup eu. Ii dau... ce sa-i dau? Imi vine in cap o prostie, dar nu o zic... Hai pupici.

Prozac, fata, ti-ai schimbat buleandra?

Neata fetelor, si eu pe aici dar EXTREM de ocupata si la munca si acasa. Sper sa ma linistesc nitel de saptamana viitoare.
Prozac ai vorbit super super despre medicamente, exact ce vroiam sa zic si eu. Multumesc mult! Cred ca opinia ta, exprimata astfel, clar si probata, ajuta MULTI. Multi ca mine care m-am chinuit 8 ani cu panica, depresie si obsesii pana sa inteleg ca medicatia nu e un semn de slabiciune sau rusine si ca nu voi deveni leguma.

Succesuri tuturor!

Mneata fetelor,
Eu bine, multam Domnului cred ca Wellbutrin incepe sa-si faca treaba ca deja sunt cateva zile bune de cand nu mai sunt asa depresiva.
Stresata in schimb la serviciu ca se fac schimbari, dar niciuna care sa ma afecteze pozitiv, adica mna aflu intr-o situatie neutra. Mi-am propus de ceva vreme sa nu ma mai gandesc si sa-mi duc viata asa cum e ea, insa uneori imi aduce ceva tristete. E tare nasol cand nu-ti place ceea ce faci si stiti cum e, dragoste cu sila nu merge:(

Ieri mi-am schimbat buleandra cu o bluza beton, am mai dat o mica diferenta dar imi place la nebunie. Vara prefer culorile deschise cu pantaloni de in alb si bluza asta merge beton.
Mai mult decat atat, fiti antena:
cumpar io in primavara o pereche de cercei, mi-i fac cadou de 8 Martie. Incantata nevoie mare, erau un pic mai deosebiti asa in forma de spirala. Ii pot purta ziua dar noaptea este foarte incomid sa dorm cu ei si ca ataare trebuiau scosi. Numai ca inchizatoarea cu pricina s-a slabit.
Ma duc cu ei la reparat, e totul okei, ii pun in alta zi, iarasi nu mai tinea inchizatoarea. Ieri, zic sa-mi incerc norocul si ma duc cu ei la schimbat.
Sa nu radeti, am facut pe clienta sclifosita ca am dat o gramada de bani si ca nu merge dom'le.
Ii ia omu, ii strange si-mi zice "uite doamne merge"
Zic "bre merge, dar inchizatoarea se slabeste in momentul in care ii scoti de la urechi"!
Nu gandesc si ii zic mai departe "ia pune-i matale si..." ma blochez, evident busesc in ras...
Omu s-a amuzat si el si ca atare a acceptat sa mi-i schimbe.
Asadar am cercei noi, am cercei noi...
Va pupez

Hello fetelor! Ce aer fashion umbla pe la noi. Ai Ai Ai!

Bravo, Prozac! Sa-l pui pe ala sa probeze cerceii :-) Super cool! Sunt convinsa ca esti o frumoasa cu hainutele tale noi!

Cata, spor la treaba!

Fetelor, pe mine m-a apucat amarala. Am o schema care nu-mi da pace... Am plans mult aseara. Am o furie si o stare de ciuda imense vis-a-vis de imposibilitatea de a face lucruri influentate de TOC si de anxietatea lui. In seara asta am terapie... am pus pe hartie schemele care s-au dezvoltat in timp, felul in care s-au dezvoltat ca sa vad daca si cum putem interveni pe ele.
Am plans cu disperare ca nu mai vreau, nu mai pot. Am momente in care pur si simplu mi se pare peste puterile mele. Si orice imi zicea saracul PP sa ma linisteasca, nu avea efect. Vi s-a intamplat si voua?
Cam asta e pe marginea TOC. Care TOC, desigur ca ma face sa ma intreb intr-o prostie "dar daca?".

Va las ca am multa treaba. Desi urlam ca nici la serviciu nu mai vreau, uite ca am venit si trag de mine sa-mi fac treaba. Pupici dulci fetele mele!

buna fetelor
sa stiti ca nu v-am uitat
am fost ocupata si foarte obosita
am fost la endocrinolog si analizele sunt ok
apoi am fost la ecograf si nici acolo nu ar fi ceva in neregula dar dureri tot am(suportabile)
a mai spus ca e posibil sa fie ceva din cauza intestinului gros sau colon iritabil
de asemenea poate sa fie o durere cauzata de depresie(am citit si pe net ca poate cauza dureri fara sa ai vreo afectiune a unui organ-la mine -fierea)
in rest totul bine-am trecut peste depresie-dar inca sunt slabita fizic si nu prea pot sa fac efort ca obosesc repede, sunt si slaba-57kg


bravo prozac
sa stii ca si eu fac pe pretentioasa cand cumpar ceva-mai ales ca sunt banii mei-si sunt vanzatoare care vor sa sa te faca la portofel cu orice ocazie.cand cumpar ceva iau bonul si verific sa vad daca este ok pt ca am patit-o de mai multe ori, da nu le mai dau ocazia-

fetelor-va doresc tuturor sa va fie mai bine si sa treceti mai usor peste probleme
sa nu ne pierdem increderea
eu tot timpul spun ca o sa fie mai bine.
si DUMNEZEU este tot timpul langa noi-eu nu ma indoiesc de asta

fiti puternice si fara frica
va imbratisez pe toate

Salve fetelor,

Tot va citesc si nu mai apuc sa scriu.
Am ramas cu niste restante: felicitari Cris pt nunta, casa de piatra; felicitari Sophie pt impacarea cu PP, sa - ti fie cu noroc; Prozac bafta cu terapeutul si la cumparaturi ai mana buna; Cata te salut si mai nou venitelor Emi, Mariuca, Lumi, Gege. Salve Roby!
Va pup pe botic si promit sa mai sciu, ca de citit va citesc. Acum sunt in concediu si voi apre mai slabut.
dar voi reveni in forta!

Simoten revino draga in forta pentru ca cu cat suntem mai multe cu atat ne ajutam mai mult. Prozac sper ca de data asta ai noroc la cercei cu inchizatoare buna. Cata sper sa revii in forta si mai relaxata si daca mai ai vreun TOC rau daml mie ca stii ce fac cu el. Valabil si pentru fete. Gege bine ai revenit printre noi. Sophie sper ca nu te-ai suparatpe mine. Va pupacesc

Hello gasca. Lumi, Doamne fereste, nu m-ai suparat. Vroiam doar sa spun ca viata tuturor este demna de un roman :-) Si a ta, si a lui Cata si a lui Prozac... si a tuturor! Doar ca nu le scriem, romanele. Am mai face si noi un ban cinstit! :-)

Raport: sa ma abtin de data asta? M-am certat aseara cu PP. Din nou... motivul? Nesimtirea lui si convingerea ca nevoile lui sunt mult mai importante decat ale mele. Chiar si gasitul unui aparat pentru tantari la 11.30, in timp ce eu ma odihneam... ma bagasem in pat linistita oarecum, ca ma linistisem la terapie. Ma uitam la Clona inainte sa adorm... si l-a apucat trantitul sertarelor, izbitul nervos al usilor de la dulpuri ca nu gasea aparatul si, mai presus de toate, eu indraznesc sa stau in pat in timp ce el se strofoaca sa caute aparatul. Ce contase ca glumisem cu el inaite ca voi cerceta eu toat casa si daca nu-l gasesc, o sa cumpar altul. Nu, trebuia sa-l caut atunci si cum am ripostat, chiar si cu o gluma, m-a jignit si m-a pus la punct imediat.
Reactia mea a fost ca de fiecare data la treburile astea: tot eu am suferit, chiar daca l-am trezit in toiul noptii ca eram suparata si disperata ca uite, bre, omul asta care m-a tinut cu o noapte inainte in brate si a vazut cat imi e de rau, in seara asta, ma vede ca sunt linistita si vreau sa ma relaxez un pic si ma jigneste asa cum a facut-o de nenumarate ori!!!!

Ma simt ca un cur. Dar de dimineata am vorbit cu terapeuta mea si mi-a spus sa ma linistesc, ca nu mi se pare mie ca are un comportament urat. Parerea ei este ca PP a invatat acasa ca mama trebuie sa-i satisfaca toate nevoile lu tata si mama o face chiar cu placere acceptand dintotdeauna ca nevoile ei sa fie bagate in seama cand va fi timp. E un model card merge si daca merge bine pt maica-sa, ce am eu sa comentez? Problema este ca el incearca sa-mi impuna acest model mie, iar eu am nevoie fix opusul acestui comportament. Nu de alta, dar am trait intr-o familie unde a fost nasol, nevoile mamei nu erau bagate in seama, pana cand a ajuns sa faca tot felul de chestii ca sa fie observata. Inclusiv sa vrea sa-si ia zilele... Dar din nou m-a linistit terapeuta si mi-a spus ca treaba lui PP, precum si reactia mea disperata (noaptea trecuta ma plimbam cu masina prin oras si nu vroiam sa vin acasa) se pot regla... Cam asta e...

In doslul accestor chestii, tocul sta oarecum cu dintii piliti!

Bunadragelor!Ce bine e cand mai poti sa-i spui cuiva pasurile tale!Sophie, eu am sot un astfel de om.Sunt ocupata toata ziua(6-21), am un fast-food la domicilu, de care ma ocup eu si un aprozar, de care se ocupa el.Ar trebui sa se ocupe, mai bine zis ptr.ca vad e.Pentru el e locul ideal de munca.Unde ai putea sa mai bei 5-6 beri pe zi, sa dezlegi rebusuri, sa socializezi?La mime e f mult de munca,.3 pers.cu greu facem fata la comenzi.Nu ma plang, sunt multumita ca asta imi tine mintea ocupata tot timpul, dar dupa o asemenea zi sa astepte sa-i pun mancarea in farfurie si sa mai faca si mofturi ca n-am gatit altceva, parca e prea de tot. Face asta tot timpul, constient, sa ma supere.Uneori ma intreb cum am putut sa-l suport 24 de ani!!! Imi vine sa-l las, dar ma gandesc ca nici singura nu e bine.Ma gandesc la baiat, dar sunt momente in care procedeaza si cu el la fel si vad cat de mult il afecteaza.Uf, v-am spus si voua si m-am mai racorit! Acum pentru ca au intrat studentii si elevii in vacanta(99%dintre clientii mei)am de gand sa profit de vacanta lor.Eu am fost cea care s-a gandit tot timpul la ziua de maine, dar cred c-a sosit vremea sa ma mai gandesc putin si la mine.Dupa ce termina fiu-meu licenta, plecam impreuna la sora mea in Belgia. Vreau sa fiu si eu odata egoista si sa nu-l iau cu mine.De fiecare data cand plecam impreuna, trebuie sa ma streseze cu ceva.Cred ca v-am plictisit suficient, dar simteam imperios nevoia sa spun cuiva.Si daca nu voua, atunci cui?Va pup si va doresc un sfarsit de saptamana cat se poate de placut!

Buna dimineata dragelor. Vad ca ati inceput sa tratati "eternul masculin". Sa incep si eu despre sotul meu? Mai bine nu. In 10 ani de casnicie si alti 7 de relatie inainte m-am luminat in sfarsit ca fie ii accepti asa si incerci, cum poti, sa iti vezi viata ta si valoarea ta si placerile tale, sau ii lasi, sau traiesti intr-un vesnic tumult. Cum cele din urma doua variante la mine nu merg, ma caznesc la prima.
Sophie, Emy, fetele mele, sa va dea Dumnezeu multa rabdare si nervi tari tari de tot.

Eu sunt... ciudat. Ieri a fost ultima zi de scoala, si exact un an de cand am avut criza care m-a bagat in fericirea in care suntem toate. Am avut o zi plina dar cum ma linisteam nitel ma lua un tremurat si o anxietate nenorocita doar la gandul ca daca mi se intampla la fel. Incercam sa ma intorc catre partea rationala a mintii mele, ca nu exista astfel de reguli, ca ti se intampla regulat, ca situatia mea e cu totul alta acum, cu terapie, medicatie, un an de experienta etc... Nu tre sa va zic ca nu prea mergea nimic ca stiti si voi. Bineinteles ca m-am trezit de la 4 jumate, cam anxioasa.
Acum ma pregatesc sa fug la piata, apoi la supermarket sa las pe acolo finante importante pe nimic si sa fac o zi de sambata plina sa nu am timp sa ma gandesc la nimic.
Tuturor un weekend super!

Buna fetelor.Acum sint in forma si singura si zic sa intru putin
Sophie sa stii ca a avea un copil e cel mai bun lucru ce ti se poate intimpla.E adevarat ca noi avind prob la un moment dat nu stii ce sa faci sa fie bine sau ce e mai bine pt puiul tau si atunci cauti, intrebi, si cind esti lamurita toate aceste prob dispar.Eu nu stiu daca va amintiti dar am in spate 16 ani de, , vechime" prin care am trecut cu ajutor medical si in cazul meu nu cu multe medicamente.Nu spun ca mi-a fost bine dar multumesc la Dumnezeu sint cind pe val cind sub val dar copii i-ti dau forta sa mergi mai departe.Eu am un baietel de 6 ani iar acum o sa vina fetita si asta ma umple de forta.Va las fratele meu incearca sa intre.PUPICII

Salutare dragelor,
Ce sa zic sunt prinsa nitel de val, cu mici guri de apa din cand in cand, poate si de la vreme. Am emotii caci astazi sosul meu are un zbor si am mare teama de avioane, la cate se intampla...
Mi-am schimbat locul de munca, nu e tocmai ce imi doream dar este altceva!
Acum sunt nitel adormita, beau inca un capucino mic poate, poate ma trezesc.
Va astept la raportel si va doresc o saptamana linistita!

Hello lume!

Emy, n-am cuvinte vis-a-vis de ce spui... n-am cuvinte in general in treaba asta cu barbatii... Tot filozofez, de ce e asa cum e si nu ajung la nici un rezultat. Unii oameni sunt nesimtiti!
Al meu e obisnuit cu modelul: barbatului i se pun toate nevoile pe primul plan, iar nevoile femeii daca e timp si cand e timp. Cu asta ma lupt de cand il stiu. Ma lupt pentru ca sunt multe lucruri frumoase intre noi si sper sa-si dea seama pana la urma ca are o problema de comportament. Nu si-o da voie? Relatia noastra o sa moara incet-incet pentru ca eu nu am resurse de suportat marlanii fara sa cracnesc...

Mari, multumesc de incurajari. Chiar ma incurajeaza faptul ca tu ai un copil si mai faci unul. Imi doresc si eu... dar, si Cata a avut o vorba: "Pana la urma sa te gandesti cu cine il faci si de ce il faci..."

Cata, percep bine ce zici matale... de cate ori nu-mi dardaie chilotii pe mine gandindu-ma ca daca mai trec prin aia. Dar... nu cred ca o sa mai trec prin asemenea chestii nasparii pt ca acum stiu cam despre ce e vorba.

Prozac, succes la job, draguta! Cum fu zborul? Si pe mine m-a apucat o panica in avion ultima data cand am zburat, asa, fara motiv, dar zbor din nou vineri si sper sa ma comport frumos in sinea mea. Ca n-am mai avut niciodata probleme...

Raport: OK. Greu, tare greu cu toate: job, barbat. tocul ma mai musca si el. Dar mai sunt si raze de soare. Pup

Hello, lume! Cata linistea!

Ce mai ziceti? Ce mai faceti? Sper ca bine!
Eu sunt anxioasa. M-a pocnit de cu seara aseara, nimic deosebit... pur si simplu eterna mea analiza asupra treburilor care ma preocupa. Ma enerveaza compulsiile astea mentale... Macar la alea fizice, stii o treaba. Fac aia, fac ailalta. Ia pune dop la compulsii mentale, nene! Nu e imposibil, e foarte greu. Imi mai si reuseste din cand in cand. Acum e greu :-)
Nu stiu, pare ca problemele nu se mai termina. O sa-mi pun o platosa de fier ca sa nu ma mai supere nici posibilul faliment, nici crizele de la firma lui PP.

Vineri plec putin din tara. E ziua lui PP si mergem la ai lui in Franta! E rost de piscina, soare, papa bun. Asa ca imi spun: remontarea. Vreau sa-i fac cadou lui PP un sort pt plaja, un prosop si papuci de plaja. Nu stiu prea bine unde se gasesc produse pt plaja. Stie cineva vreun magazin cu o calitate/pret misto la produse de genul asta, prin Bucuresti?
Ca ma uit prin buzunar si bate vantul frunza-n dunga, banisori nu prea alunga ca nu are de unde. Aseara am intrat putintel la un magazin sa cumpar una-alta si m-am trezit ca nu mai aveam bani la casa. A trebuit sa renunt la ceva... nici pe card nu mai aveam, dar noroc ca nu le mergea POS-ul. Mi-a fost tare aiurea... e grele viata asta. Ma incapatanez sa cred ca poti trai frumos si fara sa ii calci in picioare pe ceilalti. Am, oare, dreptate?

PP e in razboi nasol cu doi asociati ai lui de anul trecut. Aia au vrut sa-l scoata pe el si pe altii doi din firma cu de-a sila. Si uite ca a inceput razbelul!!! Cu chestii nasoale... mai lipsea atacul fizic din partea alora. Si PP a pregatit in sfarsit o riposta. Nu e o simpla riposta, e un tun avocatesc. Nu stiu cum o sa reactioneze aia. In orice caz, am aflat ca sotia unuia dintre ei a pierdut duminica o sarcina in luna destul de avansata. Ingrozitor. O stiu pe tipa bine... mai mult, cand am pierdut eu sarcina m-a ajutat mult cu medicul ei. Dar de cand cu razbelul, relatiile sunt inghetate. Si-mi dau seama ca razboiul de business i-a transformat pe toti in soltati... si nici macar nu mai au timp/dispozitie sa se opreasca si sa vada ca in viata sunt tragedii mai mari decat pierderea unui business.

Mai am o chestie... am deschis un subiect pe forumul asta, la diabet, dar m-am gandit sa va intreb si pe voi.
Am o prietena al carei tata sufera de diabet de peste 20 de ani. Are diabet zaharat si e insulino dependent.
In ultimul timp starea lui emotionala a fost afectata. Este foarte nervos... a avut o stare de hipoglicemie si a cazut pe strada, iar la venirea ambulantei a devenit agresiv, a fugit din ambulanta, a cazut... Circ, ce sa mai.
A auzit cineva de bolnavi de diabet cu astfel de probleme si cam cu ce se intervine... eventual anxiolitice sau antidepresive? Multumesc gagici!

Salutare!Salutare dragelor! Cam tarziuor si eu pe aici. Nu prea am mai avut timp sa mai intru pe net dar ca voi postati in continuare. Sophie este posibil ca tatal prietenei tale in timp sa mai acumuleze ceva strea si depresie chinuindu-l boala care o are si cel mai bine sa consulte si un psihiatru sau mai bine sa consulte medicul care ii trateaza boala sa-i schimbe medicatia. Pe forum e cam greu atata timp cat nu are un diagnostic si crize

Buna, Lumi, merci. Ideea e ca domnul cu pricina evident ca nu-si da seama ca are o problema. A fugit, Doamne iarta-ma din ambulanta ca cica au aia aparate proaste... habar nu am de ce complicatii poate da diabetul... dar e clar ca omul nu ia medicamente pt depresie. Se duce la un psiholog la spitalul de diabetici, dar mi se pare ciudat sa nu aiba si medicatie. Tipa asta e prietena mea si e disperata. De aceea m-a intrebat pe mine... si nici nu gasesc nicaieri ceva despre diabet+depresie... Oricum, o sa o intreb si pe terapeuta mea. Merci pt sfat Lumi. Toate bune?

buna fetelor
sa stiti ca tot nu v-am uitat.
eu sunt bine dar si sunt ocupata ca nu mai am timp sa ma gandesc ca mai sunt depresiva
da, si tratamentul isi face efectul!!!!!!!!
ma simt mai puternica pe dinauntru(de fapt eu sunt puternica dar am simtit ca depresia ma face multtttttttttt mai slaba), nu ma mai atac din orice. acum vreo 2 luni plangeam din orice, acum nu, din contra
si faza dura-acu cateva zile vine baiatul meu la mine si am inceput sa zambesc
zice el -ce ai, de ce razi
zic eu-pai iau medicamente de alea de ma fac sa rad !!!!!!!!!! (e de rasu -plansu-nu-?)


da nu v-am spus ca m-am dus la psihiatru (pt mine) cu fiumeu
si ma intreaba de ce merg
eu ii spun ca am o insomnie rebela de nu pot sa dorm fara medicamente(si asa e)dar nu am mai zis ca iau si antidepresive.
si sa stiti ca nu mi-a fost rusine fata de el ca am mers la psihiatru.
v-am mai spus ca avem o relatie mama-fiu destul de buna, adica vorbim aproape de toate si suntem si f buni prieteni, tot mama-fiu, binenteles cu anumite limite
dar eu zic ca asa suntem mai apropiati si pot sa il tin sub control mai bine, ca e si la varsta la care are nevoie destul de mult de mine(15 ani), dificila, nu?

v-am zis ca sunt ocupata-m-am apucat sa fac curatenie in toata casa si sa arunc lucrurile inutile
sunt obosita dar ma simt bine in acelasi timp ca nu mai sunt cu depresia pe cap(sau in cap)


sophie-sa stii ca am citit undeva ca diabetul se poate asocia cu depresiile.poate ca trebuie sa faca si un trat antidepresiv, dar trebuie vb cu medicul.


va doresc numai bine si va pup pe toate

pa pa

Buna fetelor imi pare rau ca nu am mai apucat sa scriu Am avut niste zile destul de inebunitoare acum m am mai linistit putin dar tot cu multa munca Ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt binisor desi TOC ul e indragostit de mine si nu ma lasa el chiar asa cu una cu doua chiar asa cum l a uns Lumi cu untura si a vrut sa il dea la caini tot se tine dupa mine Am reusit si o schema nou nouta sa imi agat de gat asa sa am ce sa gandesc sa nu cumva sa ma plictisesc dar ii multumesc lui Dumnezeu ca imi merg schemele de la terapie Ma tin de o mie de ani sa sun la medicul psihiatru sa mai dau buna ziua ca acu vine vacanta si parca vaz ca se face septembrie si nu l am cautat Omul a zis ca vrea sa ma auza macar la 2 luni asa Gege nu este o rusine sa mergi la psihiatru De ce sa fie rusine Eu zic ca rusine este cand stai asa si nu faci nimic si lasi viata sa treaca pe langa tine desi realizezi ca ceva e in neregula cu tine Eu asa am facut ani de zile si rau am facut Copilul tau va intelege ca are o mama luptatoare Atat Vezi tu eu ma gandesc ca doctorii care ne trateaza terapia si pastilele sunt ca scuturile si armura de lupta Ai vazut tu luptator in pielea goala Nu Dar nici armura care sa lupte singura Asa ca La razboi luptatori Mari multa sanatate Cand nasti Sophie Prozac cu voi ma tot convorbesc Sper ca sunteti bine bine Lumi tu cum mai esti Mai dar baietii nostri nu mai zic nimic

Buna dragele mele Cata in afara de acu ceva saptamani de ajunsesem sa vad negru in fata ochilor ma simt binisor si sper sa ma simt mult mai bine sa arunr si eu Tocul ala pentru tot deauna dar multumesc lui D zeu nu ma mai simt asa rau si sunt o luptatoare Gege cam rar pe la noi dar e bine ca ai ocupatie si nu ti ramane timp si pentru TOC Sophie te vad putin mai relaxata in ceea ce priveste TOCUL si asta e bine Pooop toate fetele si succes cu TOCUL