Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a XI-a

Roby, multumesc de parere. Poate nu e omul potrivit pentru mine si-o aparea printul ala de-o zice ce vrea sa auda orice femeie. Habar n-am. Nu m-ai suparat deloc :-)

Si, fata, incet incet uita-te prin dulapul de bulendre, mai da cu nitel fard, mai cocheteste-te ca o sa-ti prinda bine. Am trecut si eu prin faza in care n-aveam chef de nimic, nici bulendre... nimic. Si incetisor, cu pas cu pas, am reinceput sa ma bibilesc :-)

Fata, am trecut prin momente de panica cumplita cand eram eu la volan, ma freca tocul si ma gandeam ca daca si cu parca, fac vreo prostie. Da nu era decat TOC, faptul ca am condus in continuare m-a facut sa am incredere.

Draga Sophie,

Sunt bine, obsesile imi dau tarcoale dar le las sa treaca pe langa mine.Cand iti da psihoterapeuta metodele de combatere a TOC, te rog sa le postezi.

Salutare Roby:))
Primeste o imbratisare calda de la mine, de la noi insotita de multa sanatate, sa te faci bine!
Cu masina, pai Roby e ditai drumu, eu chiar te admir ca ai avut curaju sa conduci atata:)))Si eu conduc cu maxima prudenta si cu frica, cred ca daca toti conducatorii ar conduce asa s-ar injumatatii accidentele de pe sosele noastre. Din partea mea ai felicitari pentru curaj, nu-i de colea, e juma de tara cum s-ar zice!

Cu delasarea, nu-s nenica de acord!!! Nu-s de acord si pace!
Pai de ce sa te delasi?
Hai promite-ne ca tii pasu' cu noi, macar asa ca vine primavara:))

Dan, bravo ca le lasi sa treaca! The best way asta e.
Postez imediat ce primesc mail de la terapeuta... e mai uituca si ea ca are mult de treaba...

Roby, acu imi dadui seama cat ai condus. Muica, pai eu n-am facut in viata mea drumul acela la volan asa ca jos palaria.

Fetele si baieti, va las ca tre sa fug sa schimb bani si sa fac bagajelul. Ne vedem din strainataturi!

Fetelor, nu am condus eu. Eu eram in spatele soferului cu sufletul la gura...

Sal fetelor,

Pai vad ca va tineti de plimbarele, intalniri si intoliri. tineti- o tot asa... Imi place despre voi. Eu nu am facut nici mai bine nici mai rau, serviciu, casa si altele- curs de picturta icoane, curz de gnoza si sedinta de cristalo-terapie. cam asa imi umplu timpul, plus cate un masaj si terapie bineinteles. Nu am masina sa ies. mai iesim din cand in cand cu cite un prieten.cam asta fac eu saptamanal.

Ma bucur ca suntetyi bine, vreau sa va aud numai hohotind.
Va pupic,

PS. la noi s a taiat net ul din lipsa de bani

Salve Roby,
faza dura!!!

Buna,
ce faceti? iar dispareti pe final de saptamana? :)
eu am mult, mult, mult de treaba ca sa recuperez cele 3 saptamani in care am lipsit din cauza operatiei.
cu toc-ul, ba mai bine, ba mai rau. am avut ieri dimineata o stare asa: de ce tre sa am eu asta, de ce nu sunt ca ceilalti, am atatea lucruri de care sa ma bucur si nu pot s-o fac intotdeauna din cauza toc-ului...si m-a luat un plans!!!ooof

Sunt pe aici dar am MULT de munca. Poate in weekend sa mai intru. Mii de scuze.

Hello gagici, eu am disparut la Bruxelles. Tocul vad ca e destul de fidel si ma urmeaza. Gasesc eu ac de cojocul lui. Ma freaca din cauza despartirii, a super stresului, dar o sa cedeze.
Cris, astea sunt stari pe care le traim cu toatele. De ce e o intrebare care ma baga adesea in rahat, dar ce sa-i faci, sta e, cu asta deflez. Vezi ca trebuie saMti vina cartea, o sa te mai linistesti nitel.

Eu o astept pe prietena mea asa vina acasa si sa mergem la... yes, cumparaturi. Nici de astea nu ma bucur cand am cate un gandac la creier, da cum ziceam, l-oi pune la locul lui.

Roby, pai n-ai avut decat obsesii pacatoase. Pe de alta parte, drumul acela e greu si cand stai in spate, asa ca a zgandarit probabil niste griji.

Simo, pai si tu faci o gramada de lucruri. Ce e aia curs de gnoza? Si cristaloterapia trebuie sa fie interesanta... cand tocul meu nu era asa de nesimtit, ma duceam la tot felul de terapii. Acum, a intrat la obsesie si mai greu.

Peter Pan a ramas la Bucuresti. toata lumea, inclusiv eu, se asteapata sa-mi fie mai bine dupa vacanta... si cand vad ca a, gargaun, ma acam agit. De fapt, m-am gandit ca nu mai am chef sa ma intorc nici la munca unde e fostul meu prieten, nici la Peter Pan... as putea gasi de munca la Bruxelles si-mi spun adesea ca nMar fi o solutie rea... Bon, mai fantazez si eu. Va pup

Dragii mei

M-am speriat dupa ce prozac a spus ca nu a scapat de boala de 9 ani si de atunci am facut o obsesie din asta, cum trebuie sa procedez sa scap de ea?

Buna Dan, si eu am trecut prin aceste stari. Ti-am mai scris deja ca tocul are diverse grade de dificultate. Una din grijile noastre e ca n-o sa ne treaca niciodata. Ti-am scris cum vad eu tulburarea aceasta, ca pe un ulcer. Acum esi in faza acuta, il vindeci, dar ramai cu o sensiblitate si din cand in cand te mai doare stomacul.
Cum esti din obsesie? Pai cand iti vine, alica schema clasica. hai a vedem daca chiar nu-mi trece. N ma agit acum ca acum sunt in criza, dar hai a vedem cum o a fie peste o luna, doua trei.. si a xa vezi ca peste o luna, doua, trei, o a fie din ce in ce mai bine s obsesia asta o sa scada.
Data viitoare cand scrii, spune daca ai citit articolele de care ti-am spus, scrise de DR. Penzel.


Eu sunt ok, de vacanta imi lasa timp de gandit si la carcalaci, da nu tare. La Bruxelles a iesit soarele si ma duc din nou la cumparaturi. Pup

Buna,
A venit cartea!!! Suuuper!!!! Ms mult Sophie!!!!
De citit o sa citesc printre picaturi, cand nu sunt ai mei pe-acasa ;)
Parca mai vin si eu din urma cu treburile, inca mai am, dar macar am mai terminat cateva.
Restul...ce mai faceti?

Hello cris, ma bucur ca a ajuns cartea... sa-ti fie de folos
Eu sunt mai binisor, am reusit sa ma mai desprind de toc. Azi am fost la Anvers si am facut un frig groaznic;
A ploat toata ziua, am stat cu doua geci pe mine, dar ne-am plimbat prin magazine, prin cartierul diamantelor unde nu mi-a priit ca nu ma vad a primi vreun inelus fie el si din plastic prea curand.
Am facut si cateva cumparaturi, am luat ciocotata o gramada.
Cata, tiMam luat magnet de frigider, sa nu-l uit.

Asa, sunt la niste prieteni care se cearta mereu, un cuplu foarte conflictual de-ti vine sa iti iei zilele in cap. Dar una peste alta am schimbat aerul.

Peter Pan continua sa fie nesimtit si distrat. Mai vedem. Va pup frumos

Hello cris, ma bucur ca a ajuns cartea... sa-ti fie de folos
Eu sunt mai binisor, am reusit sa ma mai desprind de toc. Azi am fost la Anvers si am facut un frig groaznic;
A ploat toata ziua, am stat cu doua geci pe mine, dar ne-am plimbat prin magazine, prin cartierul diamantelor unde nu mi-a priit ca nu ma vad a primi vreun inelus fie el si din plastic prea curand.
Am facut si cateva cumparaturi, am luat ciocotata o gramada.
Cata, tiMam luat magnet de frigider, sa nu-l uit.

Asa, sunt la niste prieteni care se cearta mereu, un cuplu foarte conflictual de-ti vine sa iti iei zilele in cap. Dar una peste alta am schimbat aerul.

Peter Pan continua sa fie nesimtit si distrat. Mai vedem. Va pup frumos

Buna dragelor,
imi cer iertare ca nu am mai apucat sa intru. Am niste zile absolut infernale, cu multa munca la birou, responsabilitate mare si multe frecusuri (vineri am plans de am rupt - nu de TOC sau depresie, ci de indignare ca m-am trezit muncind ca o dobitoaca in timp ce multora din jur nu le pasa). Acasa sunt f ocupata cu baietelul, a tot fost bolnav, acum experimentam o otita mica asa ca... De umplutura am toate treburile casei, gatitul, etc. Va dati seama. Oricum, eu zic multumesc lui Dumnezeu ca le am pe toate si ca ma simt super ok. M-a ajuns oboseala dar oricum ma simt bine.

Sophie, abia astept sa aud impresiile matale din calatorie. Si bineinteles sa nu cumva sa uiti magnetul ca pun un bot de mama mama.

Cris, succes cu cartea, sa te ajute. A mea este tot la dra mea, nu m-am invrednicit sa o citesc. De indata ce ziua o sa aiba 31 de ore am sa reusesc. :)

Hello gagici, i'm back!

Am avut o vacanta cu adrenalina sa-i spunem asa, ca prietenii la care am stat s-au certat nonstop!!! N-am mai vazut asa o relatie conflictuala nici macar la parintii mei. Asa ca intre certurile astora, gandurile la Peter Pan si cate un pitic pe creier, am profitat cum am putut de Bruxelles.
Un oras dragut, cu vreme oribila, a ploat de am tampit... Duminica am fost la Anvers, v-am spus, si am mers cu doua geci pe nime, crapandu-mi ranza ca la Bucuresti e cald. Dar am admirat arhitecturi, biserici, gara minunata din Anvers... n-am fost in cine stie ce restaurante si cafenele ca prietenii astia ai mei nu sunt foarte cosmopoliti... am fost intr-o seara intr-un bar unde am baut dupa ani de zile, o bere intreaga!!!!
Mi-am luat pantofi, chiloti, sosete si ciocolata! Plus magnetul de frigider pentru Cata!

Peter Pan continua viata destrabalata, cu stat la baut pana dimineata si incertitudinea in ce priveste planurile lui de viitor. In ce ma priveste, am hotarat sa-mi economisesc bani ca sa-mi cumpar o casa... greu cu criza financiara, dar daca nu pun nimic la ciorap, nu am nimic.

Tocul... nu prea proeminent. Am stari naspa adesea, imi bate inima rau, ma dor toate alea si-mi vine sa vomit. Are cineva dintr-astea? Adica pot avea una pe zi, una la cateva zile sau mai multe pe zi.

Cata, am vazut ca esti prinsa. Cum stai?
Mama Prozac?
Cris, cum e cartea?
Roby, Simo ce mai ziceti?
Dane, cum te mai simti?

Pup

Buna fetelor.

Ce mai faceti?
Eu sunt bine. Am chefuit ieri. Am baut gin tonic (stiu ca n-am voie), dar mai calc pe bec uneori. Am si dormit, m-am uitat si la un film, am facut si lectii cu al meu fiu. Am avut activitate bogata.
La serviciu este lejer de tot, ma uit la filme aproape toata ziua. Asta este foarte rau deoarece mi-e teama sa nu se inchida firma.

Buna,
Ma bucur pt ca ai fost in vacanta, Sophie. Si eu mai am stari de greata, am cateodata o frica sa nu cumva sa vomit in situatii nasoale, cand le predau la studenti sau chestii de astea. Dar nu se intampla niciodata, e doar frica.
Cartea am inceput-o si o citesc cu mare rabdare, nu sar direct la solutii, ci o iau pas cu pas.
Azi noapte iar am pazit peretii vreo 2 ore, pt ca acu, pe langa nunta mea o sa si cunun in august. Deci m-a luat cu stres pt 2 nunti, chiar daca la nunta din august n-am nicio implicare propriu-zisa in organizare, le fac doar un favor unor prieteni pe care nasii i-au lasat ca au avut necazuri financiare.

Am avut niste zile chiar foarte bune, am muncit foarte mult, si la birou si acasa, am petrecut timp cu copilul si sotul (cu care chiar reusisem sa ma inteleg nitel mai bine), am avut grija de casa. Ieri a fost o zi plina dar am reusit sa fac multe si petrecusem o seara perfecta in parc cu baiatul si sotul. Am ajuns acasa seara si m-am apucat sa gatesc. Pe la 8 m-am gandit sa il rog pe sot sa ii faca baie baiatului (zisese ca se duce el sa faca baie si m-am gandit sa il ia si pe baiat desi de obicei mie nu imi plac fazele astea, consider ca nu e potrivit) si in momentul in care m-am gandit sa il rog asta m-a fulgerat in minte o imagine total nepotrivita in legatura cu ei doi. Nici nu pot sa va dau detalii ca mi-e mult prea rusine de ceea ce am gandit, nu inteleg de unde imi vin astfel de ganduri absolut nebunesti. In momentul doi eram alt om: anxietate la maxim, gandurile au inceput sa ma invadeze pur si simplu - era ca si cum se prabusise o bariera pe care reusisem sa o mentin pana la momentul respectiv. Am devenit tacuta, iritabila, abia am reusit sa termin ceea ce faceam. La fel sunt si acum. Parca toate au trecut pe planul doi, si a ramas doar acest gand nenorocit (sau mai bine zis ce a lasat in urma pentru ca el a trecut de mult).
M-am apucat sa ma rog, rugandu-l pe Dumnezeu sa ma ajute sa trec si prin asta dar va marturisesc ca si in rugaciune gandurile au continuat, adica imaginile acestea care imi apareau in minte. Parca pur si simplu din senin. Nu imi pot alunga insa ideea ca nu erau din senin. Ma tot gandesc ca ceva in interiorul meu trebuie sa fie stricat, trebuie ca am eu ceva de imi pot veni in minte asemenea ganduri. Ce mama normala poate sa primeasca in minte imagini atat de anormale legate de copilul si sotul ei? Va spun sincer ca m-am prabusit. Si m-am prabusit de destul de sus, ceea ce face lucrurile si mai rele. Incerc sa nu ma afund, sa imi spun ca mintea mea functioneaza independent uneori, sa imi spun ca aceste ganduri nu ma definesc - dar ele sunt in mintea mea, mi-e destul de greu sa ma detasez total de ele.
Cum imediat instinctul meu a fost "nu mai intru in baie" si am vazut in asta un comportament de evitare am intrat in baie. Special ca sa nu evit. Am incercat sa ma concentrez pur si simplu pe ceea ce aveam de facut. Dar stiti cum este - pe cat incerci sa nu te gandesti la ceva, pe atat te ataca mai tare gandul respectiv. E incredibil. Oare nu am invatat nimic in toate aceste luni?
Mi-e rusine de fiul meu, de sotul meu, parca mi-e teama ca uitandu-ma la ei vor ghici ce am in minte.
Va rog mult sa ma ajutati cu un sfat. Nu stiu cum sa fac, de unde sa o mai apuc si de data asta sa ma ridic. Parca am obosit atat de tare! Va rog sa ma credeti ca incerc sa vad in tot o lectie, sa invat din ceea ce mi se intampla, sa cresc trecand prin tot dar este foarte greu, in anumite momente este aproape imposibil.

Am avut niste zile chiar foarte bune, am muncit foarte mult, si la birou si acasa, am petrecut timp cu copilul si sotul (cu care chiar reusisem sa ma inteleg nitel mai bine), am avut grija de casa. Ieri a fost o zi plina dar am reusit sa fac multe si petrecusem o seara perfecta in parc cu baiatul si sotul. Am ajuns acasa seara si m-am apucat sa gatesc. Pe la 8 m-am gandit sa il rog pe sot sa ii faca baie baiatului (zisese ca se duce el sa faca baie si m-am gandit sa il ia si pe baiat desi de obicei mie nu imi plac fazele astea, consider ca nu e potrivit) si in momentul in care m-am gandit sa il rog asta m-a fulgerat in minte o imagine total nepotrivita in legatura cu ei doi. Nici nu pot sa va dau detalii ca mi-e mult prea rusine de ceea ce am gandit, nu inteleg de unde imi vin astfel de ganduri absolut nebunesti. In momentul doi eram alt om: anxietate la maxim, gandurile au inceput sa ma invadeze pur si simplu - era ca si cum se prabusise o bariera pe care reusisem sa o mentin pana la momentul respectiv. Am devenit tacuta, iritabila, abia am reusit sa termin ceea ce faceam. La fel sunt si acum. Parca toate au trecut pe planul doi, si a ramas doar acest gand nenorocit (sau mai bine zis ce a lasat in urma pentru ca el a trecut de mult).
M-am apucat sa ma rog, rugandu-l pe Dumnezeu sa ma ajute sa trec si prin asta dar va marturisesc ca si in rugaciune gandurile au continuat, adica imaginile acestea care imi apareau in minte. Parca pur si simplu din senin. Nu imi pot alunga insa ideea ca nu erau din senin. Ma tot gandesc ca ceva in interiorul meu trebuie sa fie stricat, trebuie ca am eu ceva de imi pot veni in minte asemenea ganduri. Ce mama normala poate sa primeasca in minte imagini atat de anormale legate de copilul si sotul ei? Va spun sincer ca m-am prabusit. Si m-am prabusit de destul de sus, ceea ce face lucrurile si mai rele. Incerc sa nu ma afund, sa imi spun ca mintea mea functioneaza independent uneori, sa imi spun ca aceste ganduri nu ma definesc - dar ele sunt in mintea mea, mi-e destul de greu sa ma detasez total de ele.
Cum imediat instinctul meu a fost "nu mai intru in baie" si am vazut in asta un comportament de evitare am intrat in baie. Special ca sa nu evit. Am incercat sa ma concentrez pur si simplu pe ceea ce aveam de facut. Dar stiti cum este - pe cat incerci sa nu te gandesti la ceva, pe atat te ataca mai tare gandul respectiv. E incredibil. Oare nu am invatat nimic in toate aceste luni?
Mi-e rusine de fiul meu, de sotul meu, parca mi-e teama ca uitandu-ma la ei vor ghici ce am in minte.
Va rog mult sa ma ajutati cu un sfat. Nu stiu cum sa fac, de unde sa o mai apuc si de data asta sa ma ridic. Parca am obosit atat de tare! Va rog sa ma credeti ca incerc sa vad in tot o lectie, sa invat din ceea ce mi se intampla, sa cresc trecand prin tot dar este foarte greu, in anumite momente este aproape imposibil.

Hei, Cata, mama lor de ganduri!
Cum iti spuneam, aseara m-a apucat si pe mine unul... asa, mai in sila, mai in serios, ca eram destul de obosita si iritata dupa o cearta pe la birou, venira niste ganduri... le-am mai lasat, au mai venit... pana acand mi-am amintit eu de cum nu puteam sa dorm si de ce.. si ma pocnira niste idei. Obosita cum eram, m-am isterizat in sinea mea, mi-am zis uite una noua, o obsesie noua, etc. Dupa ceva chin si uitat pe pereti, am adormit probabil pe la 3. Am avut o perioada dificila si cred ca a contribuit mult.

Mi s-a mai intamplat sa am cate o obsesie noua. Cata, am avut una chiar legata de sex. Si a fost tare nasol ca m-am chinuit un week-end intreg pana ce am vazut luni un articol care vorbea de povestile astea. M-am regasit si mi-a trecut. Repede... Oricum, gargaunii mi-au afectat viata sexuala, dar altii, nu obsesia cu pricina.

Si mi-am dat seama ca pe astea noi le anihilam ceva mai repede, ca stim cam ce e si pe unde e... Ce e frustrant, e ca vin ganduri noi... Dar sunt sigura ca vom gasi ac si de cojocul lor.

Fetele mele, eu nu v-am povestit cat de departe am ajuns cu bibilitul si cu cautatul de sensuri. Atat de departe incat in perioadele urate nimic nu are sens si e de ajuns un mic stimul sa ma duca la vid, la lipsa de sens. Cred ca de cand a inceout panta ascendenta, am recuperat 20% din ce pierdusem. Nu e mult, dar incet incet o sa treaca.

Deci, capul sus Cata. Nu cred ca ti-a trecut prin cap ceva ce nu trece pe la ABSOLUT toata lumea. Stii regula lui TOC, nu? Marsavia e ca gandul de insotit de impulsuri, de stari, trairi. Stai cuminte, ca nu sunt decat apa de ploaie. Hai, pup!

Cata, stai linistita. Nu esti tu anormala ca gandesti asa ceva. Am citit ca toata lumea are ganduri de astea, numai ca doar cei cu TOC le iau la analizat si se simt vinovati pt ele. A fost o imagine din mintea ta si atat; ca suntem inconjurati de atatea stiri macabre si cu violuri si violente si e normal sa ne influenteze toate chestiile astea. Lasa gandul sa treaca asa cum vine. Actiunile sunt cele care te definesc, nu gandurile.

Mai, Cris, asa te vreau :-) Sa fie cartea aia de ajutor? M-as bucura tare mult. Numai cine nu trece prin asa ceva, nu stie cat de nasoala poate fi povestea asta.
Cu ce era tocul tau?
Eu am papat putin, ma stradui sa si muncesc ceva ca m-a epuizat proiectul tocmai finalizat si pt care am primit o multime de aprecieri, echipa mea si cu mine, desigur, ca nu sunt singura.
PP a fost ieri bolnav, a dormit toata ziua, iar azi nu da semne de viata. Eu ma uit sa-mi gasesc un apartament de cumparat, da e grele frate...

Hello Gagici,
Cata linistea, frate. Pe unde umblati?
Raportul meu: imi crapa capul de ganduri, de grijile cu Peter Pan care ma scoate din minti, de faptul ca trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca sunt singura. de imposibilitatea de a iesi la liman. In plus, tocul da vesel din picioare ca, daca mi-e rau, de ce sa nu fie si el pe-aici?

Veniti si voi cu vesti, gagicile mele!

Dane, nu te-am mai vazut de mult. Cum iti mai e?

Buna dimineata la toata lumea. Eu sunt... rau. Chiar mai rau decat am fost acum mult timp. Reusesc, slava Domnului, sa duc toata activitatea si la munca si acasa dar numai eu stiu ce e in mintea si sufletul meu.
Gandurile mele nepotrivite, absolut aiurea (pe care nu le voi impartasi aici) s-au canalizat acum pe fiul meu, si primul impuls este sa nu ma mai apropii de el. Imi vine sa urlu. Era cel mai frumos lucru din viata mea, si stiu ca inca este dar eu il simt iar ca pe un factor de stress major. Cand trebuie sa vin acasa sau sa merg la baiat imediat ma ia teama de gand "daca voi gandi x si y?" si imi vine sa fug. Va spun sincer ca ma simt ca o mare impostoare ca il iau in brate, il pup si il iubesc, ca ma joc cu el, rad, glumesc etc - cand in mintea mea exista asemenea gunoi. Asta ma arunca intr-o depresie groaznica.
I-am scris terapeutei si incearca sa ma ghideze, sa ma ajute cumva dar va spun sincer ca mai am putin pana la pamant. Aseara aproape am facut un atac de panica pe chestia asta.
Chiar nu inteleg ce mi se intampla? Am generat eu toate astea? Am adus eu in mintea mea nenorocirile acestea de ganduri? Nu stiu... chiar nu stiu dar imi vine sa imi scot creierul din cap, va zic sincer.
Ma gandesc sa ma axez pur si simplu pe ceea ce am de facut, focus pe prezent, etc, sa etichetez toate aceste ganduri ca junk DAR cum ma relaxez un pic mintea o ia razna, de parca este pe arcuri. Daca as putea trece peste sentimentul de vinovatie pt aceste ganduri stiu ca as putea ridica putin capul.

Sophie, vroiai sa stii ce fac. Esti sigura? :(

OFFFF

Prozac, unde esti? Ai ajuns acasa? Simo? Roby? Maria?

Salutare,
Cata, incearca sa nu intrii in spirala gandurilor TOC!
Sunt doar ganduri, atat! Nu reprezinta nimic, chiar daca par atat de reale sau genereaza stari de nedescris.
Gandeste-te asa: niciodata un gand n-a facut rau nimanui oricat de real ar fi parut.Cred ca asta e axioma de la care trebuie sa pornesti!
Eu zic ca esti doar obosita si ca va trece:)

Te rog eu, capu sus...maine va fi mai bine cu siguranta!
Salut gagicile toate:))

Buna fetelor.
Cata, imi pare rau ca nu te simti bine. Incearca sa-ti iei un mic concediu sa te odihnesti putin. Tu muncesti si mult si sa nu fie gandurile astea si din cauza ca esti obosita.

Eu sunt bine cu sanatatea. Stau toata ziua la serviciu si ma uit la filme. Asta nu este prea bine deoarece nu am activitate si o firma fara activitate nu duce mult.

Cata, hei! Da, vreau sa stiu ce faci... evident!
Prin culpabilizarea asta trec si eu adesea cand am ganduri naspa privind pe x sau pe y. Cum pot eu sa-l iau in brate pe PP, imi spuneam, cand eu am porcariile astea in cap? Cum pot eu sa o privesc pe sora-mea in ochi cand si vis-avis de ea imi trec ganduri ciudate?

Uite asa... Senzatia de sunt o impostoare este tot din familia TOC. Desigur, cand iti spui ca sunt junk apare dar daca, dar parca si totusi. Regula? Aceeasi... strange din dinti ca trece. E greu, dureaza putin, dar trece.
1. Asta e o alta variatiune pentru obsesiile tale.
2. Schemele invatate pana acum vor merge si iti vor cadea anxietatea. Acum esti intr-o mica criza, eu n-o vad asa de mare. Dar mai strange nitel din dinti.
3. Ca sa te ajute ( pe mine ma ajuta) pune pe hartie ce simti.

Probabil ca "daca o sa dureze chestia asta si nu ma mai pot bucura de pui" e pe acolo. Din proprie experienta iti spun ca din momentul in care eu am invatat ce e TOC, nici o variatiune noua cat a fost ea de naspa, nu a durat. Cu cele vechi am de lucru ca alea s-au infipt la mine in cap si s-au cronicizat. Asa ca asta o sa treaca repejor.

Nu prea inteleg ce crezi tu ca ai generat? Gandurile? Evident ca nu, sunt junk. Emotiile, anxietatea? Nu, sunt junk, sunt parte a TOC. Respira, stii tu cum se face... respira, lasa ca o sa treaca si asta.
Ce compulsii faci pentru tema asta?
Pui, o sa treaca. Trimite textul ala in word ca sa-l pot deschide. Hai, ca am suprpize frumoase! Capul sus, draga mea.
Stii, vorbeam ieri cu terapeuta mea de ideea de a face un program de terapii cognitive ca ea s-a inspirat din grupuletul nostru si a spus ca n-ar fi rau, daca vrem sa facem ceva mai mult cu support group-ul nostru. Ii spuneam cat de greu e cand esti diagnosticat aiurea, cand medicii se comporta naspa, si i-am povestit ce ti s-a intamplat cu pui la nebuna aia. Mi-a zis ca absolut toate feedback-urile despre ea sunt negative.

Gagici, ati auzit? Poate o sa fim precursoarele primului centru de terapii cognitive din tara asta... Eu sunt foarte mandra de noi. Suntem super gagici si cand ne e rau...

Eu sunt pe o linie de plutire subtire. Povestea cu Peter Pan m-a ros pana la os. Nu pot dormi, nu-mi pot face planuri, nu pot respira pentru ca nu stiu ce mama ma-si fac eu cu viata mea. Asa ca aseara am scris mult despre ce merge, ce nu merge la noi... daca vreau sau nu sa ma impac cu el... etc. Asa ca m-am linistit putin si las lucrurile in voia lor. Mi-am impus sa nu ma mai gandesc daca ma impac sau nu, sa ma concentrez pe lucrurile care sunt frumoase in viata mea si sa-mi fac planuri independent de el. De cate ori ma apuca teama ca eu nu m-am implinit pana la varsta asta, ca n-am o familie, copii, o casa, sa spun let it go. Sunt abia la inceput pe drumul asta al "nu ma mai dau cu capul de pereti si incerc sa rezist, ba sa indraznesc ca voi fi din nou fericita intr-o buna zi". Sper sa functioneze... Se mai baga TOC si pe povestea asta, dar il mai las sa turuie!!!!

Prozac, jos palaria! Mi-a facut placere discutia noastra. Ce face copilul? Si catelul? Eu l-am spalat asaeara pe al meu ca era jegos rau si plin de ciuciuleti pe la urechi. L-am pieptanat cu peria mea ca periile de catel nu-i priesc. Evident, am sacrificat perioa aseara si va fi numai a catelului.

Roby, uita-te prin jur sa vezi daca poti gasi o activitate mai interesanta intr-o alta firma. Poate gasesti ceva mai dragut care sa te motiveze. E misto sa te uiti si la filme... eu chiar vreau sa pun la serviciu un film misto despre criza, Cindirella Man, ca sa redic moralul trupelor. Pup

Buna fetelor,
Mi a fost dor de voi, dar mi a luat netul la serviciu si acu scriu de acasa. Eu nu sunt prea bine, s a suparat psiholoaga mea pe mine ca nu lupt ca fug din prezent si mia zis ea ca daca vreau sa fac boala mamei mele o voi face. ce mai, naspa rau! M a luat si iubitelul meu la trei pazeste ca nu ma desprind de trecut si nu imi vad de viata. Acum simt nevoia sa stau sa dorm cu perna in cap.
Nici la serviciu nu am ajuns azi, poate ies la bunica mea. In rest ma lupt cu viaia mea, sau cu ce a mai ramas din ea.
Cata, eu am ganduri cu tenta sexuala aiurite de cativa ani buni, si pe mina ma ingrozeau si ma ingrozesc. si nu stiu cum sa scap de lele. Uneori le verbalizez cu sotul meu. El m a sfatuit sa scriu si cred ca e o solutie buna, cum a zis si Prozac. Dar de multe ori ma lasa asa de interzisa gandul incat uit de scris. Dar am si eu chestia asat si te inteleg, iti taie tot cheful de viata...
Sophie, cred ca ti e greu. Ia o ca pe un nou inceput, nu stiu e greu, numai cine nua trecut prin asta nu stie.Multa bafta!
Salutare la toti: Prozac, Cris, Roby, Dan