Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a XI-a

Neata tuturor,
Cata, suntem alaturi de tine! Stiu e al naibii de greu, dar toate se vor sfarsi. Cu siguranta va iesi soarele si pe strada ta:))
Suntem aici toate ca sa te sustinem:)) bazeaza-te pe noi!

Eu sunt bine, am fost racita si inca mai sunt, probabil de sambata, caci era foarte frumos si am stat afara in tricou, asa ca sa nu faceti ca mine. N-am dormit vreo doua zile de dureri musculare, dureri mari!
Slava Domnului ca acum sunt mult mai bine:)
Tocul e in banca lui si multumesc celui de Sus pentru asta. Azi ma duc la terapie...nu mai comentez, simt ca nu fac mare lucru cu terapia asta, dar asta e!
Ai mei sunt bine, baiatu e bine, cu scoala, e cam obosit si asteptam cu dintii-n gard vacanta :P
Cam atat, mai tarziu va voi posta niste documente primite de la dr M. Jenike din State.
Va pup!

Of Cata. Imi pare rau de necazurile tale. Dar sa fi tare si sa-ti spui mereu ca trece si perioada asta grea din viata ta.

Eu sunt bine, multumesc lui Dumnezeu. La fel si baietelul meu. Asteptam vacanta, apoi sarbatorile de Pasti cand imi voi lua si eu un scurt concediu.

Sophie iti doresc un nou inceput cat mai bun cu PP. Sa va intelegeti cat mai bine si sa va iubiti mult.
Si eu m-am impacat cu fostul sot si sper sa ne mearga mai bine de data asta.
Pup si eu toata lumea.

Conteaza enorm sustinerea voastra.
Intre timp stau de o ora pe tel cu sotul, fimeo a facut 40, au chemat salvarea, ii spuneam cum sa ii faca impachetari, ce supozitor sa ii puna, in timp ce faceam rapoarte de vanzari.
Asa e cum ziceti, or trece toate.

Roby ma bucur mult pt voi. Doamne ajuta!

Hello gagici!

Cata, suntem toate langa tine, e o perioada dificila, da ce sa-i faci? Asa se mai aduna toate pe capul niostru uneori... fata, din cate vad, cu toate ale tale, tu esti cea mai zdravana din familia asta... Cred ca ziua ta s-a terminat bine ca pana la urma te-ai odihnit si azi ai fost mai bine.

Nu stiu ce ganduri ai cu pui, da daca simti nevoia sa vorbesti suna-ma. Ma gandeam ieri la tine si la ce ti-ar prinde bine sa te linistesti putin, sa scada anxietatea. Eu am facut refexoterapie si cand nu eram tocaita, m-a ajutat. De fapt, tocul meu era foarte activ in cabinetul ala ca il asociam cu o chestie si, la un moment dat, au rabufnit toate.
Dar gagici, e pt toata lumea, sa stiti ca ajuta la relaxare povestea asta cu reflexo. Nu face sa treaca, nu va sterge gandurile din cap, dar e relaxant si merita incercat.

Asa... eu sunt ok, m-a musca si pe mine putintel, dar nu foarte tare. Am dormit fara pastilute, desi mi se ridicase si mie anxietatea pe cea mai nesimtita obsesie a mea. Sunt bucuroasa ca n-am mai luat mare lucru in ultimul timp.

Fetelor, multumesc pt incurajarile cu PP. Sper si eu sa fie totul ok de data asta. E si el un sufletel acolo... In seara asta ma duc la sora mea sa mai iau din bulendre. Gata cu plimbatul... Va pupic ca am multa treaba!

Buna tuturor,

Cata LA MULTI ANI cu intarziere. Sa fii sanatoasa, sa scapi de gandurile neplacute, de anxietate si de griji de tot felul. Multa sanatate fiului si sotului tau.

Sophie in principiu ai dreptate ca nu prea functioneaza terapia psihanalitica vis-a-vis de TOC. Vad asta la mine. Am scapat de atacuri de panica, fobie sociala, partial de agorafobie dar de TOC nu. Insa pe mine m-a ajutat si ma ajuta in continuare in multe privinte si foarte important cu anxietatea. Asa ca nu as renunta la tipul asta de terapie. Oricum nu mi s-a intamplat niociodata ca terapeuta sa ma culpabilizeze pentru ceva sau sa am senzatia ca nu ma asculta. Imi place ca sedinta decurge ca un dialog si nu ca un monolog iar terapeuta mea este foarte supportive. Iti urez multa bafta cu PP si lucrurile sa mearga mai bine de data asta.

Prozac si eu am incercat de mai multe ori sa imi dau seama cand au inceput simptomele TOC dar nu reusesc sa identific momentul. Intotdeauna am avut, cred, o personalitate compulsiv obsesiva (terapeuta mea pretinde ca despre asta este vorba si acum si nu de TOC propriu-zis) dar situatia s-a agravat de cativa ani.

Eu sunt asa si asa, am momente mai bune si altele rele rau. Sunt foarte obosita, aproape in prag de clacare si incerc din rasputeri sa ma stapanesc sa nu ma apuc de frecat, curatat etc. In fiecare vineri o femeie vine pentru curatenie dar eu pierd alte cateva ore sa fac curat dupa ea. Ar fi chiar amuzant daca nu ar fi tragic. Noroc ca am o casa mica, nu stiu ce as face daca as avea etaj si parter, ca tine, Prozac.

Nu stiu care dintre voi faceti un tratament dar vreau sa va intreb pe cele care luati medicamente (antidepresive presupun) ajuta sau de fapt nu? Pentru ca pe toate va aud ca sunteti cateodata bine cateodata nu atat de bine deci sa inteleg ca nici medicatia nu tine simptomele sub control?

Pupici

Buna fetele si buna din nou Mariuca. Sa stii ca si tu pari destul de luptatoare. Te felicit.

Eu sunt... asa si asa. Am dormit ceva azi noapte (cu ajutor de la Sedivitax) dar m-am trezit rau de dimineata. Multa multa oboseala, ganduri naspa, depresie la greu. Vad ca ma sare anxietatea dar nu ma lasa depresia ferit-a sfantul. Am ajuns la un asa grad de oboseala ca am momente in care parca visez ca fac una si alta, parca nu le fac pe bune. Azi am terapie si maine merg sa vorbesc cu psihiatrul sa vedem ce mai zice despre tratament. Nici nu stiu ce sa zic ca sper. Nu mai sper nimic, doar o iau cate o zi, cate o zi. Imi pun mai multe sperante in sedinta de terapie de asta seara dar nici aici nu vreau sa exagerez.
Mi-a sugerat cineva sa iau Magne B6 si Calciu, altcineva sa iau Catinofort sau Spirulina. Mi-e sa nu ma agite astea din urma. Cred si eu ca mi-ar trebui ceva pt perioada asta mai grea.

Mariuca, as zice ca tratamentul mi-a ajutat 50% si terapia 50%. A fost extrem de important tratamentul la inceput pentru ca trebuie sa te stabilizezi ca sa poti face terapie. Eu facusem un episod destul de serios de depresie si de asta tratamentul era necesar. Acum... nu stiu ce sa iti zic, cred ca pur si simplu tratamentul mai augmenteaza in momentul caderii. Nu, medicatia nu inlatura gandurile obsesive, nu are cum. Ea face ca reactiile pe care le dau aceste ganduri sa nu fie asa de violente. Eu vad sa stii schimbari la mine, in abordare, chiar cand imi este rau. Acuma, nu stiu daca sa le atribui schimbarilor din mine sau medicatiei. Cred ca ambele sunt importante. Pana la urma e important sa faci ceea ce te ajuta.

Ce faceti? Cum sunteti?

Hello gagici, la raport.

Eu sunt bine, am fost de dimineata cu PP la medic sa mai faca niste analize si am stat pe acolo o gramada. Altfel, anxietatea nu ma deranjeaza. Ieri ma stranise putin, dar am juat jumate de Rivotril si s-a calmat. Nu iau intotdeauna Rivotril cand sunt anxioasa, mai pleaca si de la sine. Iau cand simt eu ca ma deranjeaza si ca ma enerveaza starea... ca asa ma apuca uneori ciuda ca imi e rau incat plang la propriu... de ciuda ca nu trece! Dar momentele astea sunt din ce in ce mai rare.

Deci sunt bine, PP e tot cu tensiunea mica, dar sper sa se stabilizeze si el.

Cata, te simt mai bine. O sa scada si depresia. Ai avut, probabil, un mic episod care e pe terminatelea. Bafta la terapie. Nu ti-ar strica si tie niste vitamine, ceva de imunizare da cred ca ar fi bine sa faceti toti odata tratamentul ca vad ca va imprumutati raceala. Familie cu inima, ce sa-i faci :-) Si, cum iti mai spuneam, incearca sa-ti iei un week-end afara din Bucuresti cu barbatul si copilul. Un pic de liniste si aer curat fac minuni... la mine functioneaza.

Mariuca, nu mai stiu daca tu iei medicamente sau nu. Am uitat. Eu am luat prozac din toamna pana in iarna si mi l-a scos pt ca nu am vazut mari imbunatatiri. Starea mea s-a schimbat prin iarna, am inceput sa am momente foarte bune si m-am restabilit, dar n-as putea spune ca a tinut de medicatie, cat de intelegerea tulburarii si aplicarea schemelor de dezamorsare a anxietatii. Mi-ar fi placut sa iau o pastila si sa spun ca s-a terminat totul, dar n-a fost asa. Doctorita care ma vede acum m-a preluat cand obsesiile se instalasera foarte naspa si nu e usor sa le fac fata. Ce ma ajuta mult, e Rivotrilul pe care il iau la nevoie. Acum il iau tot mai rar.
La intrebarea privind medicamentatia raspunsul meu este asa: anxioliticele (precum Rivotril, Xanax, etc) te ajuta in crizele puternice, iar celelalte antidepresive (prozac, fevarin, seroxat, zoloft) au bataie mai lunga. Nu toate medicamentele merg in aceeasi formula la toata lumea. E foarte posibil sa-ti ia ceva pana dai de medicamentul potrivit.

Asupra tocului meu apasa foarte tare situatia plina de presiune in care sunt inca nevoita sa traiesc... dar pun lucrurile in ordine si se mai aranjeaza treburile. Terapia cognitiv comportamentala mi-a dat cateva unelte sa inteleg ce e cu mine si sa fac fata anxietatii. Mai am inca foarte mult de munca, expunerile maricele abia de acum incep. Psihanaliza m-a ajutat si ea intr-o masura destul de importanta, dar nu a facut nimic la TOC. Psihanalistul meu nu ma invinovatea de nimic, Doamne fereste, dar tot analizand pe ici pe colo, mi-a intrat in cap ca daca imi trec ganduri aiuristice, e ca eu oi fi avand vreo frustrare. Si tot incercam sa vad care e frustrarea. ori TOC-ul nu functioneaza chiar asa. Cu totii avem frustrari, unii avem frustrari mari de tot, dar nu avem TOC.

Bafta!

Hop si io,
Sunt bine, atat cat se poate si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta si voua va doresc la fel. Vorba aia, daca as avea o bagheta magica as face minuni.
Mariuca, eu am luat Prozac, periplurile pe la medici incompetenti le citesti pe sectiunile anterioare. Intr-un final am ajuns la un dr bun ce mi-a dat Prozac, care atunci a facut minuni pentru mine.
Minuni, in sensul ca aveam perioade de normalitate si mici caderi care erau in preajma ciclului menstrual sau in situatii de stress. Noi, anxiosii reactionam nu foarte bine la stres si pentru ca l-am studiat foarte bine va spun ca "ducem" situatiile stresante dar dupa ce acestea dispar suntem in cadere libera. Cam asta se intampla frecvent in cazul meu.
Antidepresivul reactioneaza dupa ce se fac depozite in organism, cam la 3-8 saptamani de tratament continuu, are efect lent, adica nu esti super-ok dupa o zi pe alta, dar are si marele beneficiu ca obsessile scad din intensitate si continutul lor nu mai este atat de perturbant.
Dezavantajul/le difera de la persoana la persoana.
Unele persoane sunt reticente doar din simplul motiv ca au preconceptia ca un om nebun este echivalentul cu a lua un AD, ceea ce este complet fals.
Nu spun eu asta, mi-au spus psihiatrii pe unde am umblat si care au in tratament doctori, academicieni, manageri samd, care isi duc o viata cat se poate de normala.
Desigur sunt si efectele secundare:uscaciunea gurii, hiper sau hiposomnia, anxietatea, poate aparea initial o accentuare a simptomatologiei dar care regreseaza dupa primele zile de tratament. Din aceasta cauza se da pentru inceput o benzodiazepina pentru a contracara efectul neplacut al AD.

Acum revenind la mine, Prozac nu a mai functionat (nimeni nu intelege fenomenul respectiv si a trebuit schimbat cu fevarin(fluvoxamina), care vad ca merge destul de bine, da Doamne si in continuare.
Repet, pentru ca TOC este o boala cronica pot aparea si recaderi chiar daca esti sub medicatie, pentru asta exista CBT sau TCC care ofera tehnici importante de supravietuire in momentele de discomfort maxim.

Cam atat, sunt prin preajma:)
Pupici tuturor!

Buna,
Va simt din ce in ce mai bine. Si eu cam tot asa-si-asa.
Am citit eu prin cartea lu Penzel ca pentru a scapa de anxietatea gandurilor tre sa te expui cat mai mult la ele. "If you want to think about it less, think about it more"...cam pe acelasi principiu ca si in articolul acela cu "Obsessing about obsessing"...de-ar fi asa usor.

Buna, fetelor! Citesc cu interes parerile voastre aici pe forum si pot sa fac si eu cateva aprecieri. Si eu am fost in situatii destul de neplacute, dar cred ca am trecut peste ele. Pot sa va spun acum ca dupa 6 ani de tratament, desi intrerupt de cateva ori, ma simt foarte bine. De doi ani am luat efectin si serlift in aceleasi doze, constante. Ma simt foarte bine, dar de doua sapt. n-am mai gasit in farmnacie. Asa ca, am renuntat la ele. Pana acum nu am simtit vreo reactie adversa sau vreun simptom neplacut.Ultima data am fost la medic acum 2 ani, iar de aatunci nu mai stiu cum arata... :). Am luat doar reteta, data de asistenta sotului meu. Ma gandesc ca ar putea fi vb de o regresie si daca ma simt bn in continuare, n-o sa mai continui tratamentul. Va doresc si voua acelasi lucru, iar Sfintele sarbatori de Pasti, sa va aduca linistea si pacea de care avem cu totii nevoie. Va doresc din suflet multa sanatate!

Buna tuturor,
Am ajuns si eu la munca mai tarziu ca am fost sa ma vad cu psihiatrul si aseara am fost la terapie. Iata ce mi-au spus. Sa le iau pe rand:

Terapeuta m-a ascultat si sincer o vedeam ca mai avea nitel si incepea sa planga impreuna cu mine care plangeam in hohote. I-am explicat cu lux de amanunte si exemple obsesiile, compulsiile mentale sau cele de comportament. Am discutat si ea mi-a zis asa:
- punctele bune sunt ca nu am comportament evitant fata de copil sau altfel (desi o vaga urma am pentru ca am incetat de exemplu sa ii fac decalotarea pentru ca imi era teama sa nu imi apara vreo imagine nepotrivita)
- mi-a explicat sa ma gandesc asa: ca mintea noastra este ca un tren si noi suntem in gara si prin fata noastra trece trenul acesta cu multe vagoane si depinde de noi in ce vagon decidem sa ne suim; ca nu trebuie sa ma sui pur si simplu in vagonul reprezentat de aceasta obsesie (poate suna simplist dar va zic ca ma ajuta sa vizualizez gandurile astfel); sa imi zic ca toata lumea are astfel de ganduri intruzive si ele nu au legatura cu mine
- sa nu intru in dialog cu gandul

am multe telefoane, revin

va salut cu respect pe toti participantii la acest forum.Eu locuiesc intr-un orasel fara psihiatri sau psihologi.Am atac de panica, adica nu pot sa ma deplasez la medic, deoarece eu nu pot sa circul cu trenul sau cu autobuzul fiindca daca ma sui in astea mi se face rau cred ca ma apuca atacul de panica, deci nu pot sa ma duc la medic.Am fost acum citiva ani la un psiholog si mi-a spus ca am tulburare obsesiv conpulsiva.Am observat aici pe forum ca se vorbeste de DETASAREA DE GINDURI, si as dori sa-mi explice si mie cineva cum sa ne detasam de gindurile alea urite sau cum sa scapam de ele sau cum sa nu le mai bagam in seama, fiindca eu nu am unde sa fac terapii, si ma tortureaza rau de tot boala asta cu gindurile ei nasoale de tot.Si prin ce metoda te poti incuraja cind apar gindurile cu tot cu anxietatyea, si cum poti sa scapi de frica si de spaima provocate de astea?Stiu ca e foarte greu dar voi ati fost la psiholog si mergeti in continuare, si de aceia va rog sa-mi explicati si mie, ca eu nu am cum sa merg la psiholog multumesc

Sincer aseara eram cam debusolata ca doctora nu mi-a dat asigurari ci chiar mi-a zis ca sa am grija ca TOC-ul e f nasol - parca nu stiam si eu asta. Dar cred ca a luat-o pe nepregatite faptul ca eram asa cazuta dupa ce cu doua saptamani inainte ma vazuse ok. In fine. Ma mai vad cu ea pe 22 si pana atunci sa stiti ca incerc sa folosesc imaginea aceasta cu trenul pur si simplu pentru ganduri.

Azi am fost si am vb si cu psihiatrul. Dansul nu s-a aratat prea impresionat de ce i-am povestit. A zis ca ceea ce ii spun face parte din spectrul TOC si ca nu intelege de ce m-am deprimat asa de tare. Mi-a zis ca a inteles ca am o bucla descendenta acum dar ca ceea ce conteaza este cum ma simt per total de cand am inceput tratamentul si am zis ca e bine. A zis ca asta e important. Sa ma gandesc la faptul ca am TOC ca si cum as avea diabet sau eu mai stiu ce, tre sa il tin sub control, cea mai importanta e terapia.
A ras de mine cand m-a vazut cu cartea lui Penzel in brate. O dusesem sa o vada si el. Mi-a zis sa am grija ce si cat citesc, ca e bine sa fiu informata dar pana la un punct pentru ca nu am bagajul medical sa inteleg lucruri prea complicate si e prea periculos. Ca sa mai citesc si altele.
Mi-a dat scrisoare medicala pt medicul de familie, pe care a diagnosticat clar TOC si depresie secundara si mi-a zis ca ma lasa la acelasi dozaj de Fevarin, 150 mg, in asociere cu terapia.
Cam asta a fost
Acum sunt mai bine, am dormit mai bine si asta cred ca ajuta. Dumnezeu sa ne ajute la toti.

Ion, daca ai acces la calculator este bine. Citesti engleza? Iti recomand sa mergi pe forumul ocdfoundation
Daca nu, citeste din urma la acest subiect si ai sa vezi o gramada de strategii. Spune-ne cate ceva despre tine. S-o luam usor.

pai ce sa spun?am fost diacnosticat cu tulburare obsesiv conpulsiva.mi sa dat tratament fevarin, dar eu nu pot sa-l iau ca imi vine rau de la el.si mam luptat cu boala cum am putut.dupa ce imi vin gindurile alea urite trebuie sa fac si ritualurile, adica sa ma intorc in locul nunde a venit gindu nasol, si sa zic fraze pozitive, dar odata cu frazele astea pozitive se baga si gindurile si iese o aiureala, pina pa rupe psihic.Nupot sa circul cu trenu ca am atac de panica mie frica sa ma sui in el si sa merg cu el.Am ginduri foarte urite care eu le cred reale, si nu stiu cum sa scap de ele, sau sa nu le mai bag in seama nici pe ginduri, si sa scap de fricile care sint produse de gindurile astea false.Nu stiu engleza.Cartea lui PENZEL e in romineste? Stie cineva niste cd-uri audio cu terapi, cognitiv conplementare sau ceva de genu asta?

Buna,
Ma Ioane, m-a impresionat tare povestea ta:((
Cum sa stai sa rabzi asa cand poti fi muuult mai bine. De unde esti? Nu poti merge insotit pina la cel mai apropiat oras sa ceri o consultatie?
Desi benefica ti-ar fi si terapia, uite sunt persoane pe care terapia le ajuta.
Zau, gandeste-te, ia-ti inima in dinti si mergi la un dr psihiatru sa te consulte!
Mi-e greu sa cred ca stai si suferi asa...mi-e greu sa cred!
Da-ne mai multe detalii, ne interesem si vedem ce putem face?!

am atac de panica si nu pot sa merg cu trenu, mie frica de el.nu stiu ce detali va intereseaza.intrebatima

Hello, eu sunt ok. Ma streseaza rau criza financiara. Am primit azi o propunere pt un contract si aproape ca mi-au dat lacrimile. PP e in continuare in problemele lui de firma, dar ne intelegem bine.
Tocul sub papuc.

Cata, o s-o contrazic pe terapeuta ta putin la treaba asta cu e nasol cu Tocu'. E nasol, da' asta e... cum ti-a zis si medicul. E nasol din cand in cand si nu tot timpul. In plus, fazele nasoale s-au imputinat.

Trec si eu uneori, mai arar acum, prin stari nasparlii tare de "stiu ca e obsesie, dar mi-e frica sa n-am comportament deviant", asa ca nici eu nu stiu ce sa mai fac cand ma apuca. Ce solutie am gasit: pai eu in mod normal ce-as face? Asta, asta si astalalta. Ok. Fa-le pe astea, natural. Greu, dar mai si merge!
Asa si cu pui? Pai cum faci tu de regula? Ii faci cutare treaba, da. Pai atunci faci fix ca si cum n-ar fi. Din gura suna usor, se ridica anxietatea da mai si scade mama ei de anxietate...

Gagici, trebuie sa va las ca am multa treaba, dar promit sa mai scriu din chestiile care merg la mine.

Ion, bun venit la noi. Cartea lui Penzel e in engleza, e o carte scrisa de un medic american pe care am comandat-o pe net. Pe mine m-a ajutat sa inteleg cum functioneaza boala asta si cum o pot tine in frau.
O sa vorbesc cu terapeuta mea despre problema pe care o ai tu cu deplasarea, poate are vreo idee de ce poti face ca sa te vada pana la urma un medic si sa te indrume.
Oricum, schema cu gandurile e urmatoarea: nu faci compulsia. Nu te intorci in locul ala si vezi daca se intampla treaba aia nasoala la care te gandeai tu. O sa-ti creasca rau anxietatea, dar trebuie sa rezistam.

Cris, asa e, pe mine m-a dat pe spate treaba cu obsessing about obsessing. Ca m-a chinuit mult timp. De fapt, facusem o noua obsesie: nu ma expun destul de mult, trebuie sa merg cu castile la ureci repetind nu stiu ce cacat ca daca nu fac asa, n-o sa-mi treaca. Pana m-am prins ca e o obsesie in sine ideea asta si mi-am spus: si daca nu fac eu chiar asa, ce-o sa se intample? Si m-am potolit. De trecut a inceput sa treaca. In plus, am avut teme: de la ora cutare si cutare te gandesti la treaba asta care te chinuie acum. Sigur ca era tare greu, dar m-a ajutat. Imi scriam pe hartie si m-a ajutat. Cand obessile sunt foarte grele, nu merge schema... e chin. Dar am observat ca nu mai dureaza chinul asa de mult ca pana acum.

Hai ca va pup frumos!

Ion, in ce constau obsesiile tale? De ce subiect se leaga? Cu masina ai putea merge la medic?

cunoaste cineva vreo carte sau cd-uri audio in care sa te invete cum sa te lupti cu atacul de panica si cu anxietatea sau cu gindurile astea din TOC?

deci gindurile mele imi spun ca o sa mor sau ca ramin orb, si eu trebuie sa repet fraze pozitive dar gindurile intra peste mine si se produce o harababura urita.Degindurile astea imi este frica, mereu imi trec prin cap intruna.Cum sa fac sa nu mai cred astfel de ginduri si sa nu imi mai fie frica de ele? Nu pot sa merg nici cu masina si merg numai pe aproape nu am curaju sa ies departe de oras ca ma ia anxietatea si panica, cu toate ca am lucrat ca sofer si am mers prin toata tara, dar de citiva ani e nasol

Ioane, din ce oras esti?
Nu exista psihiatru la voi?

Ion, trebuie sa faci tot posibilul sa ajungi la un psihiatru. Sa nu ti se inrautateasca starea. Eu nu am TOC, insa mai am uneori ganduri obsesive desi sunt sub tratament. Nici nu pot sa imi imaginez cum mi-ar fi in momentele alea daca nu as avea tratament.

Fetelor, ma bucur ca sunteti bine, sau binisor.
Si eu sunt destul de bine, insa la serviciu cum am putina treaba cum ma apuca asa cate un tremurat, am impresia ca gresesc in orice fac. Nu mai am deloc incredere in mine. Nu stiu ce sa fac in acest sens ca este foarte rau. Credeti ca ar trebui sa discut cu doctorita mea? Oare exista tratament pt asa ceva?

Buna tuturor si multumesc pentru raspunsuri. Vad ca unii sunteti mai bine altii mai putin bine.

Cata nu stiu exact ce ganduri obsesive ai dar inteleg ca esti speriata si in acelasi timp deprimata. Si eu ma simt exact la fel cand compulsiile mele o iau razna.

Chiar de curand i-am tras o palma zdravana Mariei tot din motive de TOC. Din pacate compulsiile mele ii includ si pe membri familiei care trebuie sa respecte diverse reguli si cum ar putea sa faca asta un copil de doi ani? Evident ca sunt constienta ca ar fi grav ca Maria sa adere le ideile mele ticnite si ma sperie gandul ca ar putea dezvolta la randul ei un comportament compulsiv-obsesiv. De fapt cred ca asta ma ingrijoreaza mai rau decat TOC-ul meu.

Sophie nu te mai stresa si din motive financiare. Desi nu te cunosc am nu stiu de ce senzatia ca o sa te descurci din pucntul acesta de vedere. Sanatate lui PP. Sa ne spui cum au iesit rezultatele analizelor.

Ion sa stii ca se poate scapa de atacurile de panica. Eu nu am mai facut de mai mult de doi ani. Iar apropo de agorafobie eu nu puteam sa cobor nici in fata blocului. Iar acum sunt binisor. Datorita psihoterapiei pentru ca sa stii ca eu nu am luat medicamente.

Robymat nici eu nu am o parere prea buna despre mine dar parca nivelul a mai crescut putin datorita terapiei. Deci tot aici este cheia.

Eu nu stiu de ce am senzatia ca de TOC nu scapi. Am zile in care sunt relativ OK si cred ca sunt TOC free ca sa remarc cu stupoare, brusc, ca am luat-o razna din nou.

Prozac nu am nici un fel de prejudecati vis-a-vis de AD doar ca imi este frica de ele. Am auzit asa niste chestii despre majoritatea AD ca pur si simplu nu indraznesc sa incerc. Pana si de xanax imi este frica. Doar cu Lexotanul sunt OK.

Cris si Brigitte felicitari ca sunteti bine. Care este secretul?

Apropo, puteti sa imi recomandati un psihiatru bun?

Hello,

Raportul meu: ok. Am avut aseara terapie, am vorbit de una-alta, concluzii bune. Trebuie sa fac o lista de expuneri ca sa mergem mai departe cu terapia. Aseara ma apucara niste ganduri si m-au speriat nitel, dar le-am dat flit. Cata, erau ganduri din gama care te-a chinuit si pe tine in ultimul rand si mi-am dat seama ca se pusesem asa o placa dar daca ma apuca pe mine obsesia asta? Ca-mi amintisem eu niste discutii cu psihanalistul de acum 100 de ani si pusesi la cap una alta pana m-am isterizat asa in mintea mea, dar a trecut. Am observat ca imi e de fapt mai mult frica nu cumva sa intre si gandul asta pe schema toc si sa ajung sa fac o obsesie mare-mare din el. Dar l-am tinut binisor sub papuc cu schema "hai sa vedem daca chiar asa o sa fie". Si "nu fa chestia asta ca sa-ti demonstezi ca tu nu ai un comportament deviant. Ce-ai face tu in mod obisnuit? Asta. Pai asta fac si acum".
Am ceva anxietate si in momentele de anxietate ma simt vinovata pentru diverse, dar am invatat sa spun: stai asa, e anxietate, trece.

Ion, asa cum spuneau si fetele, trebuie sa ajungi sa un psihiatru. Conduci tu sau altcineva, dar du-te macar ca sa-ti prescrie niste pastilute sa te ajute in momentele dificile. Axietatea si frecventa gandurilor scad prin expunere la gandurile cu pricina. Astea nu sunt ganduri... reale si nu au un suport concret. Sunt rezultatul unui dezechilibru biochimic care apare in momente dificile. Trece un gand prin cap, ne speriem si, desi vedem ca nu s-a intamplat nimic rau, sistemul nostru e dat peste cap si continuia sa mearga in gol. Nu baga in seama gandurile. Lasa-le sa treaca si incearca putin cate putin sa nu faci ritualul de intoarcere, etc. Putin cate putin. Iti va creste anxietatea, dar, pe termen lung, vei avea rezultate din ce in ce mai bune! Bafta... mai intra pe la noi, mai spune-ne, cu toate am trecut si mai trecem din cand in cand prin asta.

Mariuca, ce sa-i faci, e criza financiara si trebuie sa te adaptezi. Te mai si ingrijorezi, ca n-ai ce-i face... Cand depind oameni de tine si cand pui mult suflet in ceea ce faci, e greu... daca ai pierde numai bani, ar mai fi cum ar mai fi, dar stai si te intrebi daca ai procedat corect, daca poti face mai mult. O sa fie si mai bine.
PP are rezultate bune. Ficatul putin gras, dar altfel foarte bine. El e disperat din cauza problemelor pe care le are cu firma. E ingrozit ca n-o sa treaca de criza financiara... si e greu pentru ca atunci cand n-ai lichiditati, esti prins din mai multe parti si trebuie sa jonglezi cu costuri, previziuni, marketing, etc.
Oricum, ma bucur ca terapia ta merge bine. Treptat o sa slabeasca si regulile astea, stai linistita. Cat despre copil, eu n-am. Nu stiu ce sfat sa dau in privinta asta. Oricum, o sa te simti mai bine si lucrurile se vor aranja. Eu cred ca poti sa traiesti cu toc la modul: ma mai ingijorez din cand in cand, dar putin si nu-mi afecteaza activitatea.

Tu de unde esti ca sa stim daca iti putem recomanda un psihiatru bun?

Sal'tare si de la mine,
Si io la raport...bine as putea spune. Ma duc sa-mi fac mamografia azi, asa ca tineti pumnii pls!
In rest, toate buna, maine abia astept sa dooooooorm, sunt fff obosita ca de altfel toti ai mei.
Pupic dulcic pe toata lumea:)

SOPHIE13 iti multumesc foarte mult cum mi-ai explicat, ai zis frumos, imi place cum ai facut fraza si te asigur ca imi este de mare ajutor.Stiam ca asa trebuie facut dar nu am putut deloc, dar tu parca mi-ai dat curaj, si o sa incep lupta cu nasoala asta de boala.Daca poti sa-mi mai scri lucruri dastea te rog sa-mi scri ca pentru mine sint de mare ajutor multumesc mult

Sophie sunt din Bucuresti.

Ma bucur ca PP este OK cu sanatatea. Trebuie insa grija cu ficatul chestie pe care probabil ca o stie si el. Dar una este sa stii si alta sa aplici.

Buna, raportul meu e...
- bunica tot la terapie intensiva, destul de nasol, embolie pulmonara in ambii plamani
- sotul in pat, intepenit de durere de spate si picioare
- ala micu tuseste de vomita, ieri mi-a umplut covorul

Eu cu munca multa acum ma grabesc sa plec de la birou sa ajung acasa sa vad pe care il dreg mai intai. Maine dimineata tre sa fac o prezentare a scolii unde lucrez la o gradi si deci tre sa fiu fresha si zambitoare. Asa sa ma ajute Dumnezeu.
As vrea sa incerc si azi sa ajung la Sf. Spovedanie dar eu stiu daca voi putea... saptamana trecuta nu am ajuns. Imi era mult prea rau. Cum o vrea Dumnezeu. E ultima sansa in Postul asta oricum.
Ma rog pt voi toti, si voi sa va rugati pt mine sa fiu departe de obsesii ca nu imi trebuie si astea.

ce mai ziceti? Am inceput lupta cu boala asta, nu stiu daca este boala , mie asta mi-a aparut aiurea, ca eu nu am fost asa , acum sint opusu la ce am fost. Pe mine ma apucat boala asta dintr-o data si nu am mai scapat de ia.Dar acum sint sigur ca pot sa o dezamorsez, trebuie sa o reglez.Daca mai aveti idei cum pot sa anihilez sau sa distrug gindurile alea urite, sau sa pot sa duc frica si spaima aia care apare dupa ginduri, sau ar fi si mai bine daca as putea sa distrug si frica.multumesc mult