TOC boala nevindecabila?ce solutii exista?

Sa inteleg ca TOC e nevindecabila?Adica nu prea se pit obtine remisii totale ci doar ameliorare..E adevarat?
Doctorul mi-a spus ca toc se trateaza foarte greu si.pare ca nu prea are solutie pt mine.Am incercat multe antidepresive si niciodata nu m-am simtit complet bine ci doar asa si asa.Ce solutii exista pt Toc?

Si mama mea sufera de Toc tratamentul ei este anxiar, arketis, olanzompina este ok?ea spune ca se simte la fel de rau

Buna

TOC este o boala care se poate ameliora semnificativ, daca este acordat pacientului un tratament corect.
Eu sunt bolnava de TOC de aproximativ 19 ani.Primii 3 ani au fost teribili atat pentru mine, cat si pentru familia mea. Am fost la un centimentru de a renunta la viata si la tot pentru ca desi recunosteam ca obsesiile sunt irationale, lipsite de logica, erau atat de puternice si imi creau un sentiment puternic de vinovatie si anxietate.

Am mers din medic in medic si din tratament in tratament, din rau in mai rau! Poate si din cauza medicatiei, care nu era pentru TOC. Atentie la ce tratament vi se administreaza, poate nu va ajuta. Nu intru in detalii medicale, pentru ca nu sunt specialist, insa pe pielea mea am invatat ca neurolepticele inrautatesc obsesiile, le fac mai puternice, mai greu de combatut.

Apoi a venit salvarea, de la un medic tanar, care mi-a scos toate medicamentele si mi-e dat un singur antidepresiv (Prozac) si pentru anxietatea puternica mi-a dat Rivotril. Sub indrumarea medicului am urcat antidepresivul pana la doza maxima. Rivotril l-am luat pe o perioada foarte scurta pentru ca da dependenta cu usurinta.

In TOC-urile severe se da doza maxima de antidepresiv. Dupa 3 luni am inceput sa redevin eu, cea de dinaintea TOCului, am inceput sa fiu activa.
Incet, incet lucrurile au intrat pe fagasul normal. Anii au trecut, nu mai am obsesii decat foarte rar cand sunt obosita sau trec printr-o perioada mai grea. In schimb am anxietate, asta a ramas. Din cauza antidepresivelor, le-am tot chimbat de-a lungul anilor, uneori sunt mai iritata
In schimb, am un job destul de solicitant, am familie, duc o viata foarte aproape de normalitate, ceea ce va doresc tuturor!

Multumesc pentru incurajari. Asa este, Prozac a fost doar atunci la inceput, dupa cativa ani buni, vreo 6 daca imi amintesc, am schimbat cu Fevarin si acum sunt pe Cipralex.
Din fericire exista o paleta intreaga de SSRi din care medicul impreuna cu pacientul pot alege.
Pe mine personal psihoterapia nu m-a ajutat atunci, intrucat ma simteam foarte rau, eram extrem de anxioasa, agitata, desi am facut ani de zile.
Plecam cu o licarire de speranta de la psiholog, dupa cateva zile obsesiile reveneau la loc, oricata expunere as fi facut.
M-a ajutat, dar nu in masura in care aveam asteptarile.

Intervenitia mea pe forum doreste sa aduca o raza de speranta pacientilor, nu voi face nicilodata recomandari, nu voi substitui imprtanta medicului.

Doar un singur lucru doresc, oamenii sa stie ca exista o speranta de ameliorare a TOC.
Exista viata si dupa TOC, trebuie doar cautat tratamentul potrivit.

Numai bine,

Prozac

Cine mă poate ajuta cu un sfat ? Am tot citit pe forumuri diferite mesaje ale oamenilor care suferă de TOC și cred ca și eu sufăr. Încă nu mi-am făcut curaj sa merg la psiholog dar poate o voi face. De obicei sunt o persoana puternica și îmi place sa lupt pe cont propriu dar in ultimul timp simt ca situația ma depaseste. Am avut prin 2016 ganduri ciudate cum ca as putea sa ma strâng de gât( oricât cât de tâmpit ar fi gândul pe asta îl aveam) nu am bagat in seama prea mult și a trecut. Apoi am mai avut și pe parcursul anilor idei de genul dar mereu s-au schimbat și mai mult de câteva zile nu țineau. Am avut ganduri ca îmi pot omori parintii, ca ma pot omori eu, ca pot face rau cuiva ca îmi pierd controlul și o sa fac ca o nebuna, ca o sa tip, și tot felul de tâmpenii. Îmi era frica ca as fi posedata și ca un om normal nu gândește așa și pe tema asta îmi imaginam monștrii și tot felul de prostii. In ultimul timp am alta obsesie cum ca as putea fi o isterica și ca nu îmi mai pot controla emoțiile ca o sa sar pe vreun om la o întâlnire. Dacă văd pe cineva pe Instagram care îmi place automat îmi pun întrebări dacă voi deveni o obsedată ? Dacă ma gandesc la acest om mai mult de cât trebuie ? Sunt o psihopata ? Oare creez obsesii pentru străini și tot așa și parca fața omului respectiv ma bântuie vreo 3 zile in mod ciudat. Tin sa Menționez ca sunt normala, vorbesc coerent, nu îmi pierd cunoștința, judec perfect normal, nu am halucinații sunt conștientă ca e doar in capul meu dar ma sperie cateodata mai ales ultimele ganduri și dramatizez din orice, îmi pun întrebări din orice de ce făceam aia ? Dacă ma rup de realitate dacă îmi imaginez ceva chiar dacă e un moment frumos. iar ma întreb ? Oare visez prea mult și trăiesc in realitate mea ? Și obsedată de gândul asta dacă nu voi mai stii ce e real dacă sunt schizofrenica și multe altele, parca mintea mea nu se mai oprește. Va rog sa îmi raspunda cineva dacă acesta este TOC ! Mulțumesc

Mulțumesc pentru răspuns. Ceva mai grav nu cred ca ar putea sa fie.. am observat ca aceste ganduri se accentuează când ma supăr sau când ma stresez..

buna PROZAC, am citit app toate comentariile tale legate de Toc. Din pacate si eu cred ca am Toc de aprox 7 ani. La inceput a fost pe baza de stres odata cu plecarea la facultate, cand intr o seara o prietena m a speriat f tare cu somnul in apartamentul unde be am mutat astfel incat m am ales cu o insomnie groaznica. La inceput am incercat trat din plante, trittico, mirzaten, spitomin etc toate pe baza insomniei cronice pe care o aveam dar nu ma ajutau f mult incepand sa mi se intensifice frica de nesomn si sa am ritualuri de a aseza plapuma intr un anjme fel, de a da cu usile, de a nu putea dormi decat daca nu era si macar un beculet aprins etc. de 2 ani dupa svhimbarea a peste 5 medici psihiatrii care m-au tinut doar cu trittico si mirzatrn orice le-as fi spus am mers la un altul care mi a dat anafranil+levomepramazin. Pot spune ca mi s a potrivit tratamentul reusind sa dorm si sa mai scap de compulsiile datorate nesomnului.Acum fiind insarcinata nu pot lua nimic si de 3 luni trec prin clipe groaznice, nu dorm decat 2-3 ore pe noapte, aranjez plapuma de o suta de ori, inchid geamurile doar tratante, daca vad un obiect care mi se pare ca nu sta bine il iau cu mine in pat sa il pot controla etc
nu stiu ce sa mai fac. imi e frica ca toata viata o sa depind de anafranil si levo, din cauza carora am multe efecte secundare precum lipsa orgasmului, dureri de cap etc. Te rog ajutama cu un raspuns.