Anxietate, obsessie
Bun.
Va multumesc ca v-ati deranjat sa cititi acest post.
Ma numesc Marius si am 17 ani.
Acum doua luni, in timp ce mancam am avut un atac de panica.Inima imi batea de tare incat credeam
ca o sa mor.Toate bune si frumoase m-am calmat, dar 2 zile dupa incident am inceput sa-mi pun intrebari
daca asta nu e realitatea, daca parintii mei nu sunt reali, daca sunt halucinatii, aveam anxietate
abia puteam sa dorm noaptea.Am cautat pe net tot felul de boli, schizofrenie, depresie,...credeam ca sunt
nebun apoi au urmat imagini, eu facandu-mi rau familiei mele, imi era frica sa pun mana pe un cutit
deoarece imaginile apareau in creierul meu.Cand ma plimbam pe strada imi imaginam facandu-le rau
oamenilor desi eu nu vroiam lucrul acela, nu vreau sa fac rau nimanui.Gandurile acestea obsesive numai
dispar.Acum cateva zile ma simteam vinovat de ceva, eu fiind un om credincios si ma temeam, ma temeam sa nu fiu
posedat acum de 2 zile am in cap de felul de ganduri:daca gandurile mele sunt influentate de cel rau ceva de genul acesta
m-am uitat la tot felul de documentare si ma inspaimanta.
Acum cuvantul:DEVIL e in capul meu mereu
si ma inspaimanta lucrul acesta e pur si simplu o imagine neagra cu acest cuvant
.Ma trezesc mereu cu aceasta stare de anxietaet
fac psihoterapie si mi-a spus ca nu am nimic ca trebuie sa fac altceva.
Intr-adevar uneori dispar gandurile acestea dar revin..
Am fost si la psihiatru acum o luna si a spus ca nu am schizofrenie nu am nimic...insa nu ma simt normal.
Sunt disperat, ma poate lamuri cineva, ce sunt gargaunii acestia din capul meu.
Va multumesc mult pentru atentie!Numai bine!
Va multumesc ca v-ati deranjat sa cititi acest post.
Ma numesc Marius si am 17 ani.
Acum doua luni, in timp ce mancam am avut un atac de panica.Inima imi batea de tare incat credeam
ca o sa mor.Toate bune si frumoase m-am calmat, dar 2 zile dupa incident am inceput sa-mi pun intrebari
daca asta nu e realitatea, daca parintii mei nu sunt reali, daca sunt halucinatii, aveam anxietate
abia puteam sa dorm noaptea.Am cautat pe net tot felul de boli, schizofrenie, depresie,...credeam ca sunt
nebun apoi au urmat imagini, eu facandu-mi rau familiei mele, imi era frica sa pun mana pe un cutit
deoarece imaginile apareau in creierul meu.Cand ma plimbam pe strada imi imaginam facandu-le rau
oamenilor desi eu nu vroiam lucrul acela, nu vreau sa fac rau nimanui.Gandurile acestea obsesive numai
dispar.Acum cateva zile ma simteam vinovat de ceva, eu fiind un om credincios si ma temeam, ma temeam sa nu fiu
posedat acum de 2 zile am in cap de felul de ganduri:daca gandurile mele sunt influentate de cel rau ceva de genul acesta
m-am uitat la tot felul de documentare si ma inspaimanta.
Acum cuvantul:DEVIL e in capul meu mereu
si ma inspaimanta lucrul acesta e pur si simplu o imagine neagra cu acest cuvant
.Ma trezesc mereu cu aceasta stare de anxietaet
fac psihoterapie si mi-a spus ca nu am nimic ca trebuie sa fac altceva.
Intr-adevar uneori dispar gandurile acestea dar revin..
Am fost si la psihiatru acum o luna si a spus ca nu am schizofrenie nu am nimic...insa nu ma simt normal.
Sunt disperat, ma poate lamuri cineva, ce sunt gargaunii acestia din capul meu.
Va multumesc mult pentru atentie!Numai bine!
22 comentarii
Salut Lazy
Da, se pare ca e numai anxietate, din ce descrii tu aici si asta nu inseamna mai nimic.
La fel gandurile nu inseamna mare lucru, , doar n-o sa judecam un om dupa gandurile pe care le are, ci dupa fapte, asa-i?
Daca te analizezi cu atentie, nu gandurile te deranjeaza, ci reactia emotioanala pe care o simte corpul tau cand are aceste ganduri. Nu te sforta sa gandesti pozitiv ca n-o sa-ti iasa din prima, trebuie ceva exercitiu si vei ajunge si la performanta asta.
Eu as incepe prin:
-a renunta sa ma ingrijorez
-sa-mi monitoriez gandurile, in fond toata lumea are ganduri nasoale, garantat
- as renunta sa googalesc pe net dupa nspe mii de boli, mintale de care n-am habar, dar mi le insusesc, in lipsa unor cunostinte medicale.
-lasa deoparte si treaba cu posedatul ca suntem in sec XXI, fa o rugaciune scurta, directa si sincera cu Dumnezeu.
Cauta ceva suplimente naturiste, gen Sedivitax, bazat numai pe plante care sigur iti contracareaza anxietatea, pune mana pe o carte buna sau vezi un film bun si nu uita de scoala.
Gargaunii din cap, ma repet, sunt ganduri care au voie sa fie ori pozitive ori negative.
Sa nu uit, tine legatura cu psihologul tau, sa te ajute sa inlaturi aceste ganduri si sa le inlocuiesti cu unele pozitive.
Numai de bine
Prozac
Da, se pare ca e numai anxietate, din ce descrii tu aici si asta nu inseamna mai nimic.
La fel gandurile nu inseamna mare lucru, , doar n-o sa judecam un om dupa gandurile pe care le are, ci dupa fapte, asa-i?
Daca te analizezi cu atentie, nu gandurile te deranjeaza, ci reactia emotioanala pe care o simte corpul tau cand are aceste ganduri. Nu te sforta sa gandesti pozitiv ca n-o sa-ti iasa din prima, trebuie ceva exercitiu si vei ajunge si la performanta asta.
Eu as incepe prin:
-a renunta sa ma ingrijorez
-sa-mi monitoriez gandurile, in fond toata lumea are ganduri nasoale, garantat
- as renunta sa googalesc pe net dupa nspe mii de boli, mintale de care n-am habar, dar mi le insusesc, in lipsa unor cunostinte medicale.
-lasa deoparte si treaba cu posedatul ca suntem in sec XXI, fa o rugaciune scurta, directa si sincera cu Dumnezeu.
Cauta ceva suplimente naturiste, gen Sedivitax, bazat numai pe plante care sigur iti contracareaza anxietatea, pune mana pe o carte buna sau vezi un film bun si nu uita de scoala.
Gargaunii din cap, ma repet, sunt ganduri care au voie sa fie ori pozitive ori negative.
Sa nu uit, tine legatura cu psihologul tau, sa te ajute sa inlaturi aceste ganduri si sa le inlocuiesti cu unele pozitive.
Numai de bine
Prozac
Buna Marius, simptomele pe care le descrii indică cel puţin nevoia unei atitudini preventive. Psihoterapeutul cred că ţi-a oferit un raspuns nu tocmai potrivit. În calitate de psiholog pot spune că aceste gâduri obsesive reflectă o percepţi distorsionată a realităţii iar dacă persistă trebuie să mergi la un psiholog bun de tot. Evită pentru moment u tratament psihiatric, dar fii foarte vigilent. Urmează recomandările de mai sus.
în plus încearcă să gândeşti mai realist, vezi cum gândesc majoritatea persoanelor şi fii mai sceptic când vine vorba despre gânduri care ţi se par ciudate. Până la urmă, cu ce te ajută să-ţi complici singur existenţa?
@ Lazy1995
Citeste despre tulburarea obsesiv compulsiva pe Internet si daca simptomele tale se regasesc acolo, mergi cat mai repede la un alt psihiatru sa iti dea un tratament adecvat.
Faptul ca nu ai schizofrenie nu inseamna ca nu ai nimic, asa cum au zis psihologul si psihiatrul.
Daca cineva are schizofrenie, nu inseamna ca e nebun.
"Nebunie" se considera atunci cand o persoana trece printr-un episod psihotic (halucinatii, delir).
Vede sau aude lucruri care nu exista, se crede Iisus Hristos etc.
Dar se iese si din asta in maxim o luna, doua de tratament intensiv.
Mergi la un alt psihiatru si trateaza lucrurile cu seriozitate ca starea se poate agrava.
Citeste despre tulburarea obsesiv compulsiva pe Internet si daca simptomele tale se regasesc acolo, mergi cat mai repede la un alt psihiatru sa iti dea un tratament adecvat.
Faptul ca nu ai schizofrenie nu inseamna ca nu ai nimic, asa cum au zis psihologul si psihiatrul.
Daca cineva are schizofrenie, nu inseamna ca e nebun.
"Nebunie" se considera atunci cand o persoana trece printr-un episod psihotic (halucinatii, delir).
Vede sau aude lucruri care nu exista, se crede Iisus Hristos etc.
Dar se iese si din asta in maxim o luna, doua de tratament intensiv.
Mergi la un alt psihiatru si trateaza lucrurile cu seriozitate ca starea se poate agrava.
Va multumesc pentru sfaturi si pentru atentie, da intr-adevar trebuie facut ceva, simt cum se agraveaza lucrurile.
Numai bine! multumesc din nou
Numai bine! multumesc din nou
Nu căuta printre simptome. Problema ta nu este în tulburarea obsesiv compulsivă. Mă mir că psihoterapeutul nu te-a putut ajuta. numai bine!
Am mai postat postul acesta in alt thread, dar am zis sa il postez si aici k ultimul raspuns e mai recent ca la celalalt, deci scuze daca il mai vedeti o data.
Buna, sunt Anca si am 22 de ani si cred ca sufar si eu de TOC :(- si in friica de a nu da in schizofrenie cu gandurile mele obsesive am cautat pe net si am ajuns aici. Poate ma luminati si pe mine - pentru ca de psiholog din pacate nua m bani acum, desi m-am gandit de multe ori sa merg deoarece stiu ca am o problema! povestea mea e asa:
M-am nascut cu luxatie congenitala de sold datorita caruia cand aveam 16 ani piciorul stang a ajuns sa fie mai scurt ca si celalalt cu 5 cm. La 16-17 ani cand am fost destul de mare sa fiu operata, m-am operat si le-am egalat. Dar ca si consecinta a luxatiei din nastere, pe la 30-40 de ani sau poate chiar si mai devreme va trebui sa imi pun o proteza la sold. O operatie care se face foarte des si e de foarte succes, mai ales in ultima vreme. Pana la 18 ani nu aveam deloc anxietati, sau griji sau ganduri obsesive( doar cand era vorba de baieti, ca ma gandeam prea mult la ei). Dar acum vreo 2 ani dupa ce m-am despartit de prietenul meu am inceput sa am foarte mari anxietati, si am picat si intro depresie, iar acum am ajuns sa ma gandesc non stop aproape la aceste ganduri care imi disturba capacitatea de concentrare si placerea de viata si socializare. Gandurile sunt : Daca cand va trebui sa imi pun proteza la sold, picioarele imi vor fi inegale dupa operatie? ; Daca nu va reusii operatia? ; Daca voi ajunge in scaun cu rotile ; SI pur si simplu o friica enorma de operatia asta care nu e foarte grea si ce e peste cativa ani buni! Sau ma mai gandesc non stop la degetele mele de la piciorul stang care sunt in ciocan, dar care iara pot fi operate printr-o operatie f simpla si pe care o fac multi oameni, sau la cele cateva masele lipsa din spate care foarte usor pot fi puse la loc. Eu stiu ca toate aceste ganduri nu sunt rationale si ca nu au in rost in capul meu, dar nu stiu cum sa le fac sa le opresc. Pentru ca daca ma gandesc prea mult la ele le dau importanta si devin si mai dese, daca nu ma gandesc la ele ma panichez k uite nu m-am gandit la ele si imediat apar. Ce pot face? nu vreau sa iau pastile si nu vreau sa dau nici in schizofrenia, si imi doresc sa ma bucur de viata si sa imi fac un prieten stabil fara sa ma gandesc non stop la tampenii. :(
Buna, sunt Anca si am 22 de ani si cred ca sufar si eu de TOC :(- si in friica de a nu da in schizofrenie cu gandurile mele obsesive am cautat pe net si am ajuns aici. Poate ma luminati si pe mine - pentru ca de psiholog din pacate nua m bani acum, desi m-am gandit de multe ori sa merg deoarece stiu ca am o problema! povestea mea e asa:
M-am nascut cu luxatie congenitala de sold datorita caruia cand aveam 16 ani piciorul stang a ajuns sa fie mai scurt ca si celalalt cu 5 cm. La 16-17 ani cand am fost destul de mare sa fiu operata, m-am operat si le-am egalat. Dar ca si consecinta a luxatiei din nastere, pe la 30-40 de ani sau poate chiar si mai devreme va trebui sa imi pun o proteza la sold. O operatie care se face foarte des si e de foarte succes, mai ales in ultima vreme. Pana la 18 ani nu aveam deloc anxietati, sau griji sau ganduri obsesive( doar cand era vorba de baieti, ca ma gandeam prea mult la ei). Dar acum vreo 2 ani dupa ce m-am despartit de prietenul meu am inceput sa am foarte mari anxietati, si am picat si intro depresie, iar acum am ajuns sa ma gandesc non stop aproape la aceste ganduri care imi disturba capacitatea de concentrare si placerea de viata si socializare. Gandurile sunt : Daca cand va trebui sa imi pun proteza la sold, picioarele imi vor fi inegale dupa operatie? ; Daca nu va reusii operatia? ; Daca voi ajunge in scaun cu rotile ; SI pur si simplu o friica enorma de operatia asta care nu e foarte grea si ce e peste cativa ani buni! Sau ma mai gandesc non stop la degetele mele de la piciorul stang care sunt in ciocan, dar care iara pot fi operate printr-o operatie f simpla si pe care o fac multi oameni, sau la cele cateva masele lipsa din spate care foarte usor pot fi puse la loc. Eu stiu ca toate aceste ganduri nu sunt rationale si ca nu au in rost in capul meu, dar nu stiu cum sa le fac sa le opresc. Pentru ca daca ma gandesc prea mult la ele le dau importanta si devin si mai dese, daca nu ma gandesc la ele ma panichez k uite nu m-am gandit la ele si imediat apar. Ce pot face? nu vreau sa iau pastile si nu vreau sa dau nici in schizofrenia, si imi doresc sa ma bucur de viata si sa imi fac un prieten stabil fara sa ma gandesc non stop la tampenii. :(
Anca, faptul ca esti constienta ca aceste ganduri sunt inutile si nu te ajuta sa-ti traiesti viata asa cum ar trebui, este un prim pas catre vindecare.
Incearca sa faci cateva sedinte de terapie, sunt terapeuti care au si tarife la 50-60 roni. Eu zic ca merita efortul financiar.
Pina gasesti un terapeut aplica din sfaturile pe care le-am datmai sus.
Numai de bine
Prozac
Incearca sa faci cateva sedinte de terapie, sunt terapeuti care au si tarife la 50-60 roni. Eu zic ca merita efortul financiar.
Pina gasesti un terapeut aplica din sfaturile pe care le-am datmai sus.
Numai de bine
Prozac
Buna Anca, observ ca citeÅŸti prea mult pe internet printre criteriile de diagnostic si ai tendinta sa stabilesti deja un diagnostic. Nu este vorba nici despre TOC, nici despre o vulnerabilitate pentru schizofrenie.
Acum te confrunţi cu o anxietate specifică bolii. Ai identificat gândurile greşite, nu trebuie nici dezbătute, nici oprite, trebuie înlocuite cu alte ganduri mai utile. Până la urmă, viitorul nu este niciodată sigur şi nici nu trebuie să fie. Trebuie să ne bucurăm şi noi de surprize şi să trăim satisfacţia când avem reuşite în viaţă.
Referitor la gânduri, dacă operaţia va reuşi de fapt şi te îngrijorezi fără rost, dacă picioarele vor fi la fel de egale şi vei dori să iei cursuri de dans, dacă chiar şi în scaun de rotile vei avea parte de o viaţă normală alături de persoane apropiate sau... dacă peste câţiva ani nu vei mai fi?
Ce rost are să te preocupi despre lucrurile care nu există. Bucură-te de ceea ce ai şi fii recunoscătoare pentru ceea ce poţi face acum. Profită de timpul pe care îl ai la dispoziţie şi găseşte o soluţie pentru fiecare gând. Un gând nasol este o problemă care de fiecare dată trebuie să ducă la o soluţie, fiindcă noi suntem fiinţe inteligente, iar gândurile nu apar doar aşa, fără sens. Mai cugetă la răspunsuri realiste şi favorabile pentru viaţa ta.
Multumesc domn doctor pentru raspuns m-ati linistit mult. Am tendinta sa caut pe net raspunsurile la gandurile mele nasoale. Si la un moment dat cu atatea ganduri am zis k am si eu toc, si ganduri obsesive. Eu solutii la ganduri gasesc, si rational stiu ca nu am de ce sa imi fie frica, problema e ca nu stiu cum sa nu mai imi fie frica si imi e frica constant, aproape orice fac sunt anxietati constante din cauza caruia nu ma pot concentra asa cum trebuie. Nu stiu cum sa fac ceea ce ati zis si dumneavoastra :'Ai identificat gândurile greşite, nu trebuie nici dezbătute, nici oprite, trebuie înlocuite cu alte ganduri mai utile'. pentru ca tendinta mea e sa le dezbat sau sa le opresc, si cand incerc sa le inlocuiesc reusesc - doar ca dupa accea e un proces mintal ciudat in care imi aduc aminte ca am uitat de ele...si revin :| Spune-ti ca nu e TOC deci?:D credeti totusi ca mi-ar fi prielnice si cateva sedinte de terapie sau pot rezolva singura problema asta?
Multumesc si Prozac de raspuns!:)
Multumesc si Prozac de raspuns!:)
Dacă gândurile te deranjează foarte desc atunci se poate să fie nevoie de o intervenţie psihologică. Probabil te confrunţi cu o formă de anxietate.
Eu îţi ofer încă o pastilă psihologică. Gândurile sunt doar gânduri, fac parte dintr-o realitate imaginată. Fă ceea ce trebuie să faci, lasă lucrurile să vină de la sine, observă ceea ce merită atenţia ta şi caută adevărul. Gândurile nu trebuie atacate, doar observate, analizate. Apoi, ele fac parte din peisajul minţii, la fel ca gândurile care vor urma, cele pe care le-am dat ca exemplu mai sus.
Din pacate ma deranjeaza cam tot timpul, frustrant e ca pana acum 2 ani nu am avut probleme de genul. si cand m-am operat la 16 ani am fost foarte optimista si puternica, stiam ca orice s-ar intampla o sa fie bine totul intr-un final, iar acum ma simt prea slaba ca si cum nu as face fata la probleme la fel si nu s-ar rezolva la fel de bine(astea legate doar de operatii) k in rest stiu ca as putea sa rezolv orice problema. Am mai incercat sa analizez gandurile, doar ca as prefera sa nu am ganduri de analizat la modul acesta. As fi preferat sa am alte ganduri mai frumoase de analizat, cum aveam pana sa incep sa am anxietatile. Eram si foarte creativa scriam mult, acum parca nici sa mai scriu nu imi vine sau daca o fac imi e foarte greu sa ma concentrez asa cum trebuie. Dar o sa incerc sa ma gandesc ca viitorul e nesigur si necunoscut de nimenisi tot ce pot face e sa le iau toate la timpul lor cu speranta ca totul va fi bine ca si pana acum. Sper sa si ramana intiparit la mine in creier ratiunea asta:)) mersi mult!
buna seara..as dori si eu sa va povestesc din experienta mea la 27 de ani am avut primele probleme ma simteam f rau si ajungeam de fiecare data la urgenta acolo imi faceau un calciu intravenos si imi sp ca trebuie sa merg la un psihiatru..eu nu intelegeam de ce ma trimt acolo pt ca nu eram nebuna..in fine intr.un sfarsit am ajuns si acolo.. vreau sa va spun ca m.au tratat timp de 2 ani cu tot felul de tratamente dar tot rau ma simteam din ce in ce mai rau
dupa 2 ani cineva m.a dus la un medic psihiatru de la spitalul militar si atunci m.i s.a dat un diagnostic corect..faceam atacuri de panica si mi.a prescris un tratament pt 3 luni dar din pacate nu l-am luat decat o luna si jumatate..insa dupa 8 ani toate tulburarile au venit din nou si am mers la acelasi medic atunci mi-a prescris zoloft si xanax. zoloftul m-a pus la pamant efectiv nu mai eram om timp de aproape o luna de zile am avut niste stari de nesuportat in sfarsit am reusit si l-am luat 3 luni dupa un timp iar mi-a fost rau si l.am luat 6 luni si tot asa dupa un an de zile l-am luat pt un an iar acum vreau sa va spun ca a trecut 2 ani si nu am mai luat nimic dar...acum ma confrunt cu aceste ganduri care ma scot din minti..insa nu mai fac atacuri de panica dar aceaste ganduri negative le am doar cand raman singura cu fetita mea..frica de cutit o aveam de mult dar nu asa accentuata..m.i se intampla asta de doua zile imi este frica sa nu-mi pierd mintile..as dorii si eu un sfat..stiu ca trebuie sa reincep tratamentul inca nu mi-am sunat medicul dar am intrat aici si am vazut ca f multe persoane au probleme de acest fel..tin sa va spun ca am probleme de cand aveam 27 de ani si acum am 43...da tratamentul m-a ajutat dar chiar trebuie sa-l luom toata viata?
va rog sa-mi raspundeti..sunt departe de tara si probabil strainatatea m.ia accentuat starea..va multumesc pt rabdare..sanatate maxima
dupa 2 ani cineva m.a dus la un medic psihiatru de la spitalul militar si atunci m.i s.a dat un diagnostic corect..faceam atacuri de panica si mi.a prescris un tratament pt 3 luni dar din pacate nu l-am luat decat o luna si jumatate..insa dupa 8 ani toate tulburarile au venit din nou si am mers la acelasi medic atunci mi-a prescris zoloft si xanax. zoloftul m-a pus la pamant efectiv nu mai eram om timp de aproape o luna de zile am avut niste stari de nesuportat in sfarsit am reusit si l-am luat 3 luni dupa un timp iar mi-a fost rau si l.am luat 6 luni si tot asa dupa un an de zile l-am luat pt un an iar acum vreau sa va spun ca a trecut 2 ani si nu am mai luat nimic dar...acum ma confrunt cu aceste ganduri care ma scot din minti..insa nu mai fac atacuri de panica dar aceaste ganduri negative le am doar cand raman singura cu fetita mea..frica de cutit o aveam de mult dar nu asa accentuata..m.i se intampla asta de doua zile imi este frica sa nu-mi pierd mintile..as dorii si eu un sfat..stiu ca trebuie sa reincep tratamentul inca nu mi-am sunat medicul dar am intrat aici si am vazut ca f multe persoane au probleme de acest fel..tin sa va spun ca am probleme de cand aveam 27 de ani si acum am 43...da tratamentul m-a ajutat dar chiar trebuie sa-l luom toata viata?
va rog sa-mi raspundeti..sunt departe de tara si probabil strainatatea m.ia accentuat starea..va multumesc pt rabdare..sanatate maxima
@ elena_beautiful
Trebuie sa faci tratamentul minim 6 luni, si apoi, dupa ce te stabilizezi, reduci treptat, cu acordul medicului.
Daca nu iti merge bine cu Zolloft, il rogi pe doctor sa iti prescrie altceva.
Exista foarte multe anxiolitice la ora actuala. Nu e nici o problema. Nu stai sa te chinuiesti.
Trebuie sa faci tratamentul minim 6 luni, si apoi, dupa ce te stabilizezi, reduci treptat, cu acordul medicului.
Daca nu iti merge bine cu Zolloft, il rogi pe doctor sa iti prescrie altceva.
Exista foarte multe anxiolitice la ora actuala. Nu e nici o problema. Nu stai sa te chinuiesti.
va multumesc pt sfat..cu zoloft mi-a fost bn l-am luat prima data 3 luni dupa aceia 6 luni si ultima data un an pt ca tulburarile reapareau asa cum am explicat si mai sus dar acum de 2 ani nu am mai luat nimic..doctorul psiholog ma sfatuieste sa nu mai iau tratament pt ca tot ce apare sunt reacti adverse ale antidepresivului..nu stiu ce sa fac si pe cine sa ascult..problemele sunt f vechi de ani de zile..sanatate maxima
Bună, nu am spus că toate simptomele sunt reacţii adverse, am spus doar că medicaţia produce şi efecte adverse pe care le evitaţi prin terapie psihologică.
da domule doctor asa este..dar reactiile adverse au aparut la inceputul tratamentului adica atunci cand l-am luat pt prima data insa cand il ei de mai multe ori nu mai sunt reactiile adverse si stiti asta sau cel putin sunt f mici si sunt diminuate cu anxiolitice(xanax), mi-ati sp ca nu ar fi trebuit sa iau medicatie ca nu as fi avut nevoie decat de un psiholog bun nu stiu ce sa zic dar starea mea era f rea..nu mai dormeam eram ametita rau de cap si aveam o stare generala de axietate..nu stiu daca psihiatrii dau tratament din obligatie insa pe mine m-a ajutat cum sunt convinsa ca m-ar fi ajutat si terapia dar impreuna cu medicatia..in fine cel mai bn ar fi sa avem..sanatate maxima
Pentru cei care suferiti de ganduri care nu va dau pace si vreti sa scapati de ele, o metoda ar fi sa INVATATI LUCRURI NOI, in felul acesta le veti uita pe cele vechi. Gasiti-va o ocupatie care sa va solicite fizic si/sau intelectual. Nu va concentrati sa uitati gandurile care va supara ci concentrati-va la lucrurile noi pe care le faceti. Nu dati importanta la ce a fost, priviti spre viitor. Nu faceti nici un efort pentru a uita, uitarea va veni de la sine indreptandu-va atentia spre altceva.
Dar inainte de toate, ca gandurile obsesive sa dispara, nu trebuie trebuie sa va inpotriviti lor. Lasati-le sa vina, imprieteniti-va cu ele. Trebuie sa stiti ca va este permis sa aveti acele ganduri, este ok, nu va interzice nimeni.
Si mai trebuie sa stiti inca ceva, pentru cei religiosi. Este o greseala in Biblie, mai exact la textul care zice " sa nu pacatuiesti nici cu gandul ". Este total gresit. In mintea voastra pot aparea ORICE GANDURI. Nu este un pacat daca va vin ganduri "rele" si nu sinteti judecati pentru ele atat timp cat ele raman doar ganduri. De ex. mie poate sa-mi vina in gand sa omor un om, ma duc la el acasa iar cand ajung in fata usi ma razgandesc si plec. Pot eu sa fiu condamnat pt asta ? Evident, nu ! Doar pentru actiunile voastre sinteti responsabil nu si pentru ganduri. Gandurile vin si pleaca daca nu sinteti interesat de ele. Si nu uitati : Dumnezeu are simtul umorului.
Dar inainte de toate, ca gandurile obsesive sa dispara, nu trebuie trebuie sa va inpotriviti lor. Lasati-le sa vina, imprieteniti-va cu ele. Trebuie sa stiti ca va este permis sa aveti acele ganduri, este ok, nu va interzice nimeni.
Si mai trebuie sa stiti inca ceva, pentru cei religiosi. Este o greseala in Biblie, mai exact la textul care zice " sa nu pacatuiesti nici cu gandul ". Este total gresit. In mintea voastra pot aparea ORICE GANDURI. Nu este un pacat daca va vin ganduri "rele" si nu sinteti judecati pentru ele atat timp cat ele raman doar ganduri. De ex. mie poate sa-mi vina in gand sa omor un om, ma duc la el acasa iar cand ajung in fata usi ma razgandesc si plec. Pot eu sa fiu condamnat pt asta ? Evident, nu ! Doar pentru actiunile voastre sinteti responsabil nu si pentru ganduri. Gandurile vin si pleaca daca nu sinteti interesat de ele. Si nu uitati : Dumnezeu are simtul umorului.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 10Povestea mea - FA
- 12obsesie...anxietate...frica etc etc
- 28spondiloza sau anxietate?
- 12De ce reactie extrapiramidala?
- 4Adenom hipersecretant...rog raspunsuri, sunt disperata
- 7De ce ne e frica de medicamente?
- 9Ajutor mi-e teama sa iau tratament
- 8Medicament impotriva stresului si anxietatii
- 2anxietate si dureri de cap
- 10anxietate, medicatie
- 4Legatura dintre droguri si anxietate...
- 17atac de panica si anxietate
- 1Anxietate si pofta de mancare
- 7anxietate, frica de moarte, frica de a mi se face rau
- 10Deficit de atentie comorbid cu anxietate generalizata, fobie sociala, depresie etc.
- 24Am anxietate generala!
- 2Sindromul Turette.
- 1Ce soluții și metode de vindecare alternative cunoașteți ptr toc și schizo??
- 6TOC ! Am nevoie de un sfat
- 6Toc serlift Control
Mai multe informații despre: Anxietatea Tulburarea obsesiv-compulsiva
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: