Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a XI-a

Va multumesc din suflet pentru sustinere, inseamna enorm. Mi-am mai revenit. Multumita unor prietene care ma iubesc mult si ma asculta si ma incurajeaza. M-a cam dat cu curu de pamant TOC-ul de data asta. Lua-l-ar gaia ca stie exact de ce sa se ia, ce ma doare mai tare.

Prozac, nu pot pune in scris ce gandesc. Mi se pare ca parca le dau si mai multa viata. Incerc sa le ignor ca junk. Incerc sa inteleg ca nu traim o viata ci traim o zi de fiecare data cand ne trezim. Ca nu tre sa facem planuri de o viata ci sa traim doar fiecare zi si ma axez pe ceea ce am de facut ACUM. Ce va fi mai incolo nu stiu. Cu Dumnezeu inainte!

Simo, imi pare foarte rau sa aud ca nu iti e bine. Eu zic ca psiholoaga nu avea dreptul sa iti spuna asa ceva. Crezi ca e buna terapia cu ea? Eu am facut ani de zile terapie cu o dra care nu mi-a facut bine. Si fetele au patit la fel. Poate vrei sa te gandesti de doua ori inainte de a mai merge. Mi se pare o fraza incuiata si egoista ce ti-a zis ca daca vrei te imbolnavesti. Parerea mea este ca un psiholog trebuie sa te asculte mereu si sa te ajute cu strategii chiar daca trebuie sa le repete. Nu sa se "supere". Dar ce, te plateste ea sau tu pe ea?

Roby ma bucur ca esti bine.

Multa sanatate tuturor!

Simo, sa-ti spun.. sa nu-ti spun... Eu sunt din Piatra Neamt. Cunosc mai multi medici de acolo... Cel mai mult am avut incredere in doctorita Vulpe care m-a ghidat multi ani... O cunosc si pe Oana Sandovici.
Din pacate, cred ca terapia pe care o face Oana nu e ghidata pe obsesii... Am fost la ea de cateva ori. Cred ca face o tehnica sora cu psihanaliza care NU ajuta in obsesii.
Nu-mi amintesc ce diagnostic ai, dar gandurile tale tare suna a treaba obsesiv compulsiva care se trateaza nu cu psihanaliza.
Nimeni nu trebuie sa-ti spuna asa ceva... Doctorita Vulpe m-a ajutat de multe ori, dar a mers pe langa afectiunea pe care o am. Mereu pe langa. Din pacate. Dupa ce am pierdut sarcina (eram intr-o noua relatie cu acest Peter Pan, relatie de doar cateva luni... sufeream enorm ca nu stiam ce e cu mine) m-a apucat tocul rau de tot... Sii ce mi-a zis? O sa scriu cu litere mari: "TERMINA CU PROSTIILE CA O SA-TI DEA SI ASTA UN SUT IN CUR!!!!". Asta fiind Peter Pan; Cu sase luni inainte omul cu care traiam de sase ani ma parasises, ma daduse afara din casa ca vroia sa se cupleze cu o angajata.
Nu se spun astfel de lucruri. Sutul in cur pe care cred ei ca ti-l pot da te pune uneori la pamant. Pe mine m-a pus. Si ani de zile m-am tarait cu treburi de genul "te cauti, Sophie, te cauti", "traiesti in trecut", "nu te poti desprinde de mama ta", lucruri adevarate de altfel, dar eu aveam si am TOC. La vremea respectiva era mititel. Din cauza sfaturilor proaste a ajuns sa fie cronic.
Iti spun toate astea pentru ca si eu am auzit de la doctorita Vulpe chestii pe care le-ai auzit tu de la Oana Sandovici.
Poate gresesc. Oamenii acestia sunt unicii in Piatra Neamt care se ocupa binisor de bolnavi, ii respect, le multumesc pentru timpul acordat, dar stiu ca nu am facut ceea ce trebuia.
Acum, macar, stiu ce e aia TOC.

Cata, am trecut prin faza de "daca scriu, le dau viata" si sunt si acum chestii pe care nu pot sa le scriu. Eu scriu ca sa-mi ordonez ideile si ca sa reusesc sa gasesc schema de dezamorsare. Adica sa reusesc sa gasesc treaba aia de ma scoate din minti si sa-i spun "hai sa vedem daca chiar asa va fi".

Pupici, fetelor!

Fetelor imi pare rau ca nu in c azul tuturor este bine. Sunt multe lucruri pe care nu le inteleg dar asta este.

E nasoala rau tulburarea asta, mie greu sa ma gandesc ca poate voi trece si eu din nou prin asa ceva avand in vedere ca si la mine s-a cronicizat. Dar nu ma gandesc, cand va veni, voi gasi eu din nou puterea sa trec peste, sper doar ca cei din jurul meu sa fie alaturi de mine cum au fost pana acum si sa nu ma abandoneze.
Eu singura sunt pierduta in spatiu. ce sa zic Dumnezeu sa ne ajute!!!!
Mai ales in societatea si timpurile pe care le traim cand totul in jurul nostru e un haos si ne tememem pentru ziua de maine sa ne mai confruntam cu niste ganduri care nu au nici o legatura cu realitatea, dar ele persista si ne urmeaza peste tot si mai au si efecte negative asupra organismului nostru este cam nasol.
Dar eu sper. si atat.
E adevarat ca boala asta nu are nici o legatura cu banii, te duci la mall, te duci in Spania ea e cu tine.

Eu de SARBATORILE DE PASTE care vin imediat nu pot decat sa va doresc sanatate, multa multa sanatate, putere si mult noroc in viata. Sa treceti peste ce e greu acum, sa razbiti si peste ani sa avem puterea sa zambim si sa spunem: A TRECUT!!!!!

Seroxat multumim de gandurile bune.
Din pacate asa e cu TOC, cu perioade bune si perioade rele:(( d'asta viata pentru noi e o continua lupta.
Simo, eu as avea doua atitudini fata de trecut, pe care de multe ori o aplic: A FOST si ce a fost nu are cum sa se mai repete.
Si doi, adultul suporta!
Stii ca eu am fosat abuzata in nenumarate randuri sexual de catre un vecin nenorocit.
Ei, desi inca doare si doare al naibii de tare, iau doua pozitii fata de lucrul asta.
1. S-a intamplat cand eu eram mica, lipsita de aparare si protectie.
2. Acum de s-ar repeta, desi e absurd, suport, pentru ca-s adult.
3 Nu in ultimul rand, ii cer ajutorul lui Dumnezeu sa-l iert eu ca fiinta mica si neinsemnata, dar asta cu ajutorul Lui. A ierta este Dumnezeieste si numai luiDumnezeu poate infaptui o astfel de iertare, noi suntem mici si neputinciosi.
Citeste si sper din suflet sa te ajute!

Buna tuturor,

Am citit postarile voastre si mi se pare incredibil, in sensul bun al cuvantului, ca exista si grupuri de suport adevarate. Poate ma primiti si pe mine.

Simoten mi se pare inadmisibil ca un terapeut sa spuna asa ceva. Rolul lui este sa te sustina nu sa iti dea un bobarnac astfel incat sa o iei la vale.

Sophie am ramas cu gura cascata la comentariul dr...

Cata stiu ce greu este sa scapi de ganduri. Cateodata ma bucur ca la mine compulsiile sunt cele care primeaza si nu obsesiile. Oricum bine ca esti mai OK.

Prozac nu am stiut ca ai fost bolnava (apropo sunt Val de pe DC).

Situatia mea este mai complexa pentru ca sufar, pe langa TOC, de atacuri de panica si diverse fobii (inclusiv agorafobie). Merg la terapie psihanalitica de cativa ani, am incercat si cognitiv-comportamentala dar nu am vazut absolut nici o imbunatatire asa ca m-am reintors la terapia psihanalitica. Progrese exista in ceea ce priveste atacurile de panica, agorafobia, modul in care ma relationez etc. dar mai deloc vis-a-vis de TOC.

TOC la mine se manifesta mai mult sub forma de compulsii cu privire la curatenie si igiena. Sunt practic germofoba si imi petrec toata ziua facand curatenie, dezinfectand si spaland haine. Nu suport sa vad nici macar o mica scama pe covor iar daca ma ating de cineva imi spal hainele. Am inceput sa fac eczeme la maini din cauza ca ma spal atat de des pe mani.

Am intr-adevar si ganduri obsesionale legate de cum sa procedez astfel incat sa nu.si fac scenarii cu variante. Si bineinteles setul de reguli trebuie sa fie aplicat de toata familia altfel fac adevarate crize iar anxietatea devine insuportabila. Cam asta ar fi pe scurt pentru ca am o lista intreaga cu ce trebuie sa fac si sa nu fac. A devenit foarte obositor pentru mine dar si pentru familia mea. Sotul meu intelege ca este o tulburare si nu ma judeca in nici un fel dar are si el limitele lui.

De curand, fetita mea a cazut destul de rau pe gresie. I-a curs sange din nas si a ramas cu o vanataie zdravana. In acel moment eu faceam curatenie si pur si simplu nu am putut sa ma ocup de fetita mea, care tipa de durere, pentru ca nu terminasem. Noroc ca era sotul meu acasa. Nu imi vine sa cred ca am fost capabila de un asa comportament si sunt ingrijorata.

Terapeuta pretinde ca la mine TOC este o extensie a anxietatii. Este adevarat ca o crestere a nivelului de anxietate determina inrautatirea compulsiilor dar si a agorafobiei etc. insa ma tot gandesc ca sunt totusi niste tulburari separate.

Nu am luat niciodata antidepresive, mai iau din cand in cand cate 1/4 de Lexotan dar nu ma ajuta cine stie ce. Ce ma sfatuiti?

Buna fetelor, eu sunt mai bine zilele astea. Numai ca tot cu teama in san pt ca asa cum a zis si Cata, cand cazi de sus e mult mai rau decat daca ai sta la un nivel mediu. Sper sa ma mentin si va doresc numai bine.

Buna fetelor si Mariuca, sigur ca te primim. Nu ti-as ura bine ai venit ca numa bine nu ne e daca suntem pe aici. Dar macar bine ca luptam.
Eu sunt la munca dar sunt paralela cu lumea asta. Am dormit vreo 2 ore si asta dupa niste passiflora si lupt in continuare. Va marturisesc ca am momente in care ma simt efectiv la capatul puterilor. Ii multumesc lui Dumnezeu din tot sufletul meu ca, indiferent cu ce mi-e dat sa traiesc, o pot face langa copilul meu si pot sa il am sanatos. Atat. Mai mult nu pot spune acum, sper sa se termine curand caderea asta. Simt ca daca ies si de data asta va fi un pas MARE inainte.
Rugati-va pentru mine. Azi as vrea sa ma spovedesc. Sper sa ma ajute.

Salutare,
Mariuca bine ai venit printre noi!
Trista povestea ta, dar cu siguranta vei gasi o modalitate de a trece cu bine peste aceasta incercare.
Ai luat in considerare si varianta unui tratament medicamentuos?

Cata, stiu cat este de chinuitor caci toate trecem prin asta, dar..marele dar, e ca vei trece si peste aceasta cadere.
Ocupa-ti timpul cu altceva.
Nu mai lupta cu acele stari si inainte de toate stai cu copilul cat poti de mult, nu-l evita pentru a nu dezvolta comportament evitant.
Cu siguranta Sfanta spovedanie te va ajuta, te vei elibera de acele stari.
Cu terapeuta ai vorbit, ce-ti recomanda pentru aceste caderi?

Fetelor ce e cu linistea asta p'aici?
hai la un raport scurt:))
adunareeeeeeeeaaaa

Vin si eu la raport.
Desi este o zi frumoasa afara eu nu sunt chiar ok. M-a luat asa o melancolie cu ganduri triste, de saracie si boli. Mi-e teama pt mine si familia mea sa nu ne imbolnavim de ceva grav si sa nu ajung in saracie. Nu disper pt ca stiu ca starile astea nu tin mult.

Pup pe toata lumea. Si sa aveti un weekend cat mai linistit.

Hei... Ne-a palit asa, pe toate?
Raportul meu. pai dorm prost, cu vise naspa, ma doare si ultima particica din corp. Eforturile de a trata problema Peter Pan au smuls din mine multa energie, asa ca sunt cam cu rezervorul gol.
Ma simt horror ca n-am facut nimic cu viata mea, cel putin asa e impresia si starea generala... Sora mea face un copil, se marita, are casa, serviciu care ii merge super bine iar eu ma regasesc invidioasa pe toate astea si sufar enorm... imi spun ca ea a inteles lectia ei de viata si eu nu. Ca fac numai greseli si... stiu ca sunt ganduri TOC, le stiu... dar daca si cu parca au coltii ascutiti. Ma obsedeaza ideea de lectie de viata. Intra pe niste obsesii date de o anumita filozofie la care sora mea adera si ma trezesc inecandu-ma in filozofia asta. O sa-i scrie terapeutei ca, practic ceea ce fac eu locuind cu sora mea, e expunere...
TOC-ul meu a explodat dupa pierderea sarcinii tocmai din pricina acestui mod de a vedea viata...

Am facut o mica pauza... m-au vazut colegele mele amarata si mi-au ridicat moralul. Niste dulci! Am si bocit un pic... Viata e parca ceva mai roz...

Mariuca, bun venit la noi! Suna dureros ceea ce ti se intampla si tie! Eu am facut si psihanaliza si terapie cognitiv comportamentala si singura care a mers a fost cea cognitiv comportamentala. Dupa trei ani de psihanaliza am facut o cadere foarte nasoala... am incercat sa continui psihanaliza, dar tipul intra in obsesii si incerca sa si le explice. Ori regula este sa NU intri in obsesii. Greu de aplicat, dar mai si merge. Aceasta este experienta mea, psihanaliza m-a si invatat multe lucruri, insa pe TOC a mers CBT.
Esti binevenita sa ne povestesti, sa ne spui una alta.. si cand iti e bine si cand nu iti e bine.
Psihiatrii pot fi foarte cretini, asa ca nu-i usor.

Seroxat, multumim pentru gandurile frumoase. Asa e, boala nu are treaba cu banii. Da daca nu-i ai, e adevarat ca ai si acces ingradit la terapii... in alte tari, terapiile sunt finantate de stat. La noi se merge pe ideea sut in cur si sa-ti treaca.

Prozac, pupi. Ma bucur ca esti ok.

Cata, fetita, iesi tu si din asta. Zi de ce compulsii faci ca sa aplicam o schema si sa dezamorsam anxietatea.

Va pupi!

Ai sa-mi bag picioarele, toata lumea e cam cu moralu la pamant.
Hai mai fetelor ca e primavara si e si frumos afara, hai sa nu ne lasam doborate de anxietatea asta. Si pe mine m-a luat cu frica aia urata in plexu solar si lipsa concentratie, bai, nu ma pot focusa la nimic:((
Dar nu vreau sa ma las, caci stiu ca va trece!
Strang din dinti, astept, dorm mai mult si o sa treaca. Vin ele si zile mai bune, pai nu?

Mariuca, la tine cand a inceput totul?

Eu am facut psihanaliza, dar sincer pentru unii merge, daca asa zic cartile trebuie sa le credem, insa pentru mine nu a mers.Stiu ca-s multe lucruri nashpa in viata mea de copil care n-ar fi trebuit sa fie
dar ce pot face eu acum ca adult? Le discut si iar le discut si...atat.
Da, incerc sa le accept, sa spun ca asa a fost sa fie si nu inultimul rand sa iert. Insa, simptomele suparatoare tot sunt, persista si fara medicatie se inrautatesc.
Sa intelegti cu totii, nu propovaduiesc medicatia, vorbesc strict de cazul meu si de beneficiile/riscurile pe care le am in momentul in care o intrerup.
Sophie, nu te-am intrebat, ai luat in calcul si varianta unui nou antidepresiv?
Roby, lasa mama ca trece si primavara asta cu hachitele ei
Cata, cum mai esti? Sper ca ocupata si gandurile sunt departe.
Va doresc si eu un week-end cu multa odihna si liniste sufleteasca!

Mama dar chiar ca am picat toate. Doamne ajuta la toate.

Prozac si eu am toti muschii amortiti de atata anxietate si nu ma pot concentra. Si am si o intalnire cu un client intr-o juma de ora si tre sa fiu zambitoare si vesela. Fuck! (scuzati)

Sophie, ce ma bucur ca ai colegi sa te sustina. Si io am bocit nitel nitel. Sper sa imi treaca. Sunt EXTREM de obosita si dupa noaptea asta nedormita e nasol de tot. Acum m-a luat oboseala si acasa ma ia anxietatea. Chiar ca s-a pus TOC-ul cu picioarele pe noi rau de tot.

Compulsii:
- sa vorbesc despre ganduri pentru a-mi demonstra fie ca gandurile sunt normale sau ca nu sunt o persoana rea
- sa il evit pe fimeo - ceea ce bineinteles nu fac dar e impuls
- sa ii zic la sot, sa discut cu el, tot pt a demonstra ca nu sunt anormala - dar nu fac nici asta ca cred ca ma duce direct la obregia
- sa il sufoc pe fimeo pentru a-mi demonstra ca sunt o mama buna - ceea ce iarasi nu fac

In concluzie ma comport, la suprafata, normal, ies cu el, ma joc cu el, il spal/imbrac etc dar in mine e furtuna de gradul 6. Imi vine sa rad asa cand ma gandesc ca nici nu mai stiu cu exactitate care era gandul dintai care a declansat tot acest tavalug. Sa mori nu alta.

Va pup

Lasati, gagici, ca trec ele toate tampeniile astea.

Prozac, m-am gandit la altceva, dar doctorita nu imi da. Nici pozacul ala nu vroia sa mi-l dea... are si ea schemele ele, calculeaza si ea cat ii trebuie tocului sa inghita pastile si cat ii trebuie altele.
Ma indoiesc si eu uneori de strategia ei, mai ales cand imi e rau... Da' una peste alta am incredere, stiu ca nu ma lasa sa crap daca chiar imi e foarte rau. Daca vad si eu ca intru rau in rahat, mai vorbim si de medicamente si mi-o da ea altceva.
Acum mie mi-e foarte clar ca toata tevatura din mintea mea a pornit de la problemele cu PP si statul cu sora mea, pe care o ador de altfel. Nu va spun cam in ce crede ea si cum isi rezolva propriile incertitudini. Poate doar un mic exemplu: merge la clarvazatoare... ori cam ce face ea intra in structura mea de TOC. Oamenii pot face ce vor ei, treaba lor, n-am eu ai cere socoteala... dar, repet, pentru mine e un never endless exposure care, evident, ridica anxietatea. O sa-mi aplic si eu o schema, doua.

Cata, iti trimit pe mail un tabel de exemple de ganduri automate si de treburile pe care le aplici ca sa scada anxietatea. E foarte greu de discernut cu obsesia si compulsia.
In orice caz, trebuie sa dormi si tu putintel. Pasiflora aia n-a facut nimic? Tu zici ca nu mai iei Xanaxul ala deloc. E posibil sa te ajute. Gandeste-te la el la ca o aspirina... nu iei in fiecare zi, ci doar la nevoie. Ca d'aia se si da.

Pai cred si eu ca nu-ti mai aduci aminte. La cat te-ai framantat zilele astea, te-ai obosit fetita. Ti-am spus, si pe mine m-a tinut obsesia aia noua vreo... saptamana, cu un week-end in care am zis ca mor. Eu am vorbit despre ganduri cu PP, dar nu mi-a ajutat la nimic... tot rau mi-a fost. Pana am vazut un articol.
Poate te-ar ajuta putin experienta lui Prozac pe tema asta?
Hai ca m-am gandit la ceva, poate merge... iti spun mai incolo.
Pup

Prozac, apropo de psihanaliza... o sa-ti spun eu ce-am priceput din ideea "de ce nu se baga psihanaliza pe TOC". Eu vorbesc de psihanaliza aia ca la carte, unde te duci, vorbesti si ala nu spune nimic.
Experienta mea:

1. M-au apucat gandurile nasoale legate de religie, etc. Mi-a fost tare rau... am auzit tot felul de explicatii; ba ca ma caut ca si personalitate, ba ca aia, ba ca ailalta.
2. Un medic mi-a recomandat un terapeut. Tipul e psihanalist... m-am dus. Grija mea cea mai mare in momentul ala era nu cumva sa fiu nebuna. Si omul m-a linistit si am inceput sa vorbim despre viata mea, despre legatura mea cu mama, despre aia, despre ailalta.
3. Desigur, tema tocului e legata de familie. Eu sunt legata de mama foarte tare sau cel putin eram... il uram pe tata ca o facea pe aia sa sufere.
4. Trei ani de zile n-am facut decat sa analizez practic ce resentimente puteam avea eu ca sa apara astfel de ganduri. ASTA E GRESEALA! In psihanaliza se merge pe ideea resentimentelor pe care, daca le invingi, ti-a si trecut. Asa, instant.
5. TOC-ul stim sigur, lucreaza ca o fobie. Degeaba am inteles eu la un moment dat cum e cu mama si cu tata, tocul a continuat sa existe. Si eu am crapat, aproape, la urmatoarea criza!
6. In timp, am acumulat frustrari ca eu n-am reusit sa trec peste asta si ailalta, ca nu stiu sa iert, etc. FALS.
Pana la un punct TOC-ul tau se explica cu psihanaliza, te face sa intelegi de unde, cum si de ce. Apoi, daca mergi in continuare pe psihanaliza nu faci decat sa analizezi obsesii, sa te gandesti ca vin din resentimente. Ori tocul se trateaza cu let it go.

In cartea lui Penzel, asta spune ca tot frecand in locul, ala nu trece. Tu, ca tocait, ai ramas practic cu.. un reflex la anumiti stimuli. Reflexul te omoara zi cu zi, nu ce-a facut tata cu mama sau mai stiu eu cine!!!!!
Eu cred ca o sa-i dam de capat. Personal, sunt impotriva psihanalizei ca unica unealta de tratare toc. Cred ca, daca e sa ne referim la terapii, trebuie combinate mai multe pe principiul cognitiv comportamental si nu frectie la piciorul de lemn.

Repet, asta e viziunea mea, propria experienta. In timpul psihanalizei eram super OK pt ca ma asigura mereu... asa functiona la mine: asigurare si reasigurare.
Chiar discutam cu terapeuta mea ca o mai bag si pe ea in scheme de asigurari. Ce sa-i faci, inca n-am gasit piatra filozofala, stiti doar ca o impart cu voi :-)

Buna
Sophie ms mult de ce mi-ai trimis pe mail sincer acum nici macar nu mai inteleg ce citesc. Am ajuns la un super grad de oboseala nici nu mai stiu pe ce lume ma aflu.
Chestia este ca am realizat ca de fapt eu nu sunt obsedata de nici un gand ci de teama ca as putea gandi anumite lucruri. Pe care nu le gandesc de fapt. Si faptul ca ma ia asa cu lesin cand doar concep ca le-as gandi inseamna exact ca ele nu ma reprezinta. Si chiar constientizand acest lucru anxietatea e nasoala nasoala. Ma simt rupta de realitate in seara asta, parca nu sunt eu. Doamne, poate imi face Dumnezeu un cadou ca luni fac 32 de ani si ma ajuta sa ies si de data asta. :)

Buna tuturor. Sper ca in weekend-ul asta frumos sunteti cu totii bine si de aia nu mai scrie nimeni. Eu nu ma pot lauda asa din pacate. Sunt rau, rau de tot.
Cand ganduri obsesive, cand anxietate de simt ca explodez, cand depresie. Sincer a inceput sa imi fie frica in adevaratul sens al cuvantului ca nu voi mai rezista.
Nu vreau sa descurajez pe nimeni, imi cer iertare daca o fac involuntar, dar va spun sincer ca ma simt extrem de singura. Aproape nimeni din jurul meu nu stie cu ce ma confrunt. Sotul, daca incerc sa ii zic, se uita la mine ca la o nebuna, mama se ingrijoreaza de nu se poate, prietenilor nu prea le spun pentru ca cine sa inteleaga asa ceva decat cineva care a trecut prin asta... si tot asa. Incerc din rasputeri sa urmez programul obisnuit astfel incat sa nu lipseasca nimanui nimic in jurul meu dar va zic sincer ca nu stiu cat mai rezist in ritmul asta.
Sper sa se faca si la mine lumina in curand ca nu mai pot. Si maine e ziua mea si toata lumea se asteapta sa fiu cu gura de la o ureche la alta si eu nu ma simt in stare - alt factor de stres major.
Practic totul a inceput de la obsesia "sa nu gandesc x" (nu vreau sa va zic despre ce este vorba sa nu va molipsesc). Il priveste pe baietelul meu. Va dati seama ca in momentul in care zici "sa nu gandesc x" exact aia gandesti, apoi zici "gata, uite am gandit, vai ce nenorocit sunt" si tot asa. Cercul vicios. Apoi invinovatirea, anxietate cat cuprinde, apoi depresia... stiti ciclul. Ciudat este ca il stiu si eu, il recunosc, pot sa il demontez si totusi nu pot sa ma fac bine - adica sa ma relaxez sa zic pur si simplu "asta e gand toc, da-l in aia ma-sii, nu ma reprezinta, trec peste el". Exista acolo nenorocitul ala de gand care zice ca daca un astfel de gand pleaca din creierul meu trebuie ca ceva e in neregula pe acolo.
Nu stiu, va zic sincer ca nu mai stiu ce sa fac. M-as fi dus maine dimineata la dr psihiatru dar nu pot lipsi chiar maine, fiind ziua mea se va observa. Poate marti - sau poate ma ajuta Dumnezeu si imi revin.
Multumesc anticipat de sustinere.

Apelul la clarvazatori spiritisti poate fi foarte distructiv. Spiritismul e fffffffffffffffffffff periculos. Uite ce am gasit pe Internet. "1885. -Stanta Scriptura osandeste chemarea spiritelor ca pe o vrajitorie (Ex. 22, 10; Lev. 19, 31; 20, 27-30; Deut. 18, 12; Iosua 3, 8; II Cor. 33, 6; I Regi 28, 7-9; is, 2, 6; 3, 2-3; 57, 3-7; Ier. 13, 19-20; Zah. 10, 2; Maleahi 3, 15; F. Ap. 8, 9; 13, 6-8; Gal. 5, 20-21; Apoc. 22, 15). Dumnezeu ingaduie spiritismul ca cei ce nu cred in realitatea lumii spirituale, cel putin pe aceasta cale, sa se convinga de existenta ei. De aceea, cei ce fac spiritism daca nu sunt crestini sa fie catehizati serios si apoi botezati. Cei ce sunt crestini sa fie canonisiti ca vrajitori. Cei ce practica si socot ca e bine si de folos pentru crestinism, sunt inselati de diavol si trebuie sa li se citeasca molitfele Sf.Vasile de sapte ori, fiindca si-au dat sufletul in slujba satanei si numai dupa ce se vor canonisi ca cei ce merg la vrajitori sa fie primiti. Fara indreptare deplina nu se poate apropia de tainele Bisericii, caci preotul care va ingriji va fi si el canonisit cu aceeasi osanda de tradare a Stapanului sau Hristos (F. Ap. 8, 9-24; Apoc. 22, 15).

-------*
Cata, sfatul meu e sa vorbesti cu mama ta si sa-i spui si gandurile ce iti vin. apoi intra pe TOC unde am scris ce poti face sa te faci bine.

(*modificat de admin)

Nu stiu cat din citatul de sus e OK dar spiritismul e ffffffffffff daunator. Ma intreb daca problema lui Saul din Biblie, Cartea Intai a Regilor nu era TOC.

Parerea mea e ca TOC e ceva trecator pt cei cu vointa care pot sa faca un program de rugaciune. Peste ceva timp nu o sa va mai aduceti aminte de el.

Mai Pasadi, vad ca pur si simplu iti este imposibil sa intelegi ca nu e ok sa intri asa cu bocancii. Imi pare rau ca alegi sa expui un subiect asa de delicat in modul in care o faci. Te asigur ca fiecare dintre noi avem in suflet particica aceea de Dumnezeu care, in multe situatii si zile, este singurul lucru ce ne tine la suprafata. Toti spunem rugaciuni mai mult sau mai putin sofisticate sau citite sau "standard". Personal nu cred ca atunci cand se va trage linia Dumnezeu o sa ne intrebe te-ai rugat asa sau asa? Sau ai consultat nu stiu ce site sau nu stiu ce carti? Dumnezeu o stie daca convorbirile noastre cu el au fost reale sau nu si asta va fi tot ce conteaza.
A spune ca TOC tine de vointa oamenilor este ceva pe cat de crud pe atat de neadevarat si sper ca fetele care posteaza aici si nu numai ele sa nu te ia in seama pur si simplu pentru ca, sa ma ierti, habar n-ai ce spui si mai esti si insensibil. Oare chiar om fi cu totii atat de sadici incat sa vrem sa ne nenorocim viata zi de zi cu obsesii care mai de care mai nenorocite, anxietati si depresii? Oare chiar nu om vrea sa fim senini si fericiti? Este un nonsens Pasadi.
Da, incurajez pe toti sa aiba in minte si in inima rugaciunea dar ii fac atenti ca foarte rapid acest "program de rugaciune" poate deveni una dintre cele mai "dragi" compulsii. Si una dintre cele mai ascunse.
Mai degraba as atentiona pe toata lumea care ridica orice cuvant de ruga catre Dumnezeu, fie el si doar Doamne ajuta sa aiba grija ca acesta sa fie adevarat, din suflet, cu toata trairea. Sa nu fie o reteta conform careia sigur TOC se va vindeca.
Daca ai studiat asa de mult texte religioase atunci ai vazut cum sfinti parinti explica faptul ca nu intotdeauna rugile noastre pentru vindecarea unei boli duc la vindecarea acesteia pentru ca planul lui Dumnezeu poate fi altul cu noi. Va invit dragi colegi de suferinta sa Ii multumim lui Dumnezeu pentru absolut TOT ce ne-a dat si sa Il rugam sa ne dea multa rabdare in suferinta si nadejde catre El. Este tot ce ne trebuie pentru ca pe aceasta baza se va adauga tot restul.
Iar pe tine Pasadi te mai invit aici cand vei fi in stare sa porti un dialog si nu sa arunci diverse propozitii care sa faca mai mult rau decat bine.

Lasand cele de sus deoparte, bifez inca o noapte nedormita. Cand am reusit sa adorm de ganduri si anxietate, m-a trezit o tuse cumplita. Cred ca am dormit vreo 2 ore ceea ce va dati seama ca "gadila" TOC-ul direct in... toc. Of.
Sa avem cu totii o zi buna si in care sa nu uitam ca Dumnezeu ne iubeste - ASA CUM SUNTEM!!

Familiile si apropiatii au nevoie de voi sa fiti sanatoase.
Normal ca TOCul devine mai puternic cand incepi programul de rugaciune, caci e o lupta, dar nu trebuie sa te opresti chiar daca rugaciunea dureaza de 2 ori mai mult ca nu sunt gandurile tale.

Cata, La Multi Ani!
iti doresc multa sanatate si liniste sufleteasca.

Eu sunt binisor. Duminica ma apucasera si pe mine niste ganduri nasoale si niscaiva stari anxioase, dar am luat un tranxene si m-am culcat. Apoi nu am mai avut nimic.

Pasadi, de unde scoti toate povestile astea, dom'le? De ce sperii lumea pe-aici? Cine face spiritism printre noi ca asa te apuce ace, postatul de sfaturi?

N-am ce sa-ti spun decat lasa-ne!

Cata, capul sus fetita. Esti intr-o perioada de maxima anxietate. Ai luat ceva, un xanax, ceva? Suna medicul putin ca facu TOCul tau gripa si acum are febra :-)
Am incercat sa te sun, da n-am dat de tine. Nu am intrat pe forum in week-end ca n-am avut de unde. Trebuia sa ma suni, sa nu te simti asa singurica! Fata, daca n-as sti cat e de infama starea de anxietate, n-as povesti! Suna medicul neaparat si LA MULTI ANI!!!!!! Sa ai tot ceea ce-ti dorescti tu! Iar eu iti doresc a tocless life! Pupi frumos!
Gagici, un Multi ani traiasca pentru Cata! Eu aduc sampanie. Ce sampanie va place?

Raportul: bine. Vineri ma musca tocul, deprima, dorul de PP. Am vorbit cu el, ne-am vazut, ne-am impacat. Peter Pan este intr-o stare de oboseala incat mi-a fost mila sa-i mai cer asigurari si reasigurari, alt apartament, etc. Asta pentru ca eu insemi l-am dus de manuta la urgenta ieri ca-i era tare rau. Avea tensiunea 8 cu 4!!!! Ca o mata lesinata. Adormea pe scaun langa usa asa era de out. Asa ca nu prea pot sa-l las sa crape desi el la mine n-a vazut cand imi era rau. Oricum, mi-am dat seama ca nic i la el nu vede cat ii e de rau, asa ca...
Bon, mi-am luat bulendre de la sora mea, le-am dus acasa si sper sa fie totul bine. Pup pe toti!

Multumesc pentru urari fetele. Am primit niste cadouri super. Sotul mi-a luat un inel de aur, primul de cand ne cunoastem (pe langa verigheta, of course), e super frumos, imi place mult si ma mir ca a ghicit exact ceea ce imi doream. :) La munca am primit MULTE cadouri, foarte frumoase si inspirate, flori, tort, mi-au cantat colegii la multi ani - ce sa mai, m-a binecuvantat Dumnezeu cu atatea lucruri frumoase. Apoi prietenele mele Sophie si Prozac m-au urat, uite si Roby, ce imi mai pot dori!
Inca ma simt destul de rau, mai ales ca nu am dormit dar totusi e mai bine ca ieri si orice pas inainte e un pas inainte.
Sophie o sampanie seaca te rog, rece rece. Sa crape TOC-ul de inghetz! :))

Roby ma bucur ca esti bine. Ce iti face baietelul?

Sophie, iti urez sa fie un nou inceput asa cum meriti: special, cu radacini, cu schimbari in bine si multa multa implinire.
Va imbratisez

Buna,
scuzati lipsa...m-am simtit cateva zile bine si am evitat sa intru pe forum..nu stiu de ce, mi-era frica sa nu recad daca intru aici. Eh, ieri m-am simtit un pic mai rau si iata-ma :D
Cata, LA MULTI ANI!...ai incredere ca o sa fie bine, TOC-ul e cu suisuri si coborasuri asa ca daca esti jos, nu poti sa mergi decat spre sus :) La mine sa zic ca e in parte cealalta, sunt bine dar tot ma uit dupa coborasuri, cred ca le vad si acolo unde nu sunt si asta imi face rau. Am sa mai incerc o daca sa nu privesc lucrurile mult in perspectiva, bine ca ma simt bine acum si gata.
Pupici

Sa traiesti, Cata! Ma bucur ca ai primit cadouri frumoase si inelul care iti placea. Mai fac, ei, barbatii si cate un bine din cand in cand :-)

Sampanie Dom Perignon, desigur! Sampania dulce nu e sampanie, e vin spumant indulcit :-) Numai ce se face in Champaghe, Franta se poate numi sampanie. Asta ca, de, suntem numai gagici de gagici si meritam un pahar de ceva bun!
Si odihna multa de ziua ta, draguta!!!!

Cris, pai asa e cu toate, stai cuminte. Eu m-am obisnuit sa intru aici ca mai spun una alta nelegata de TOC sau probleme. Si-mi face bine... aveam si eu perioade in care stateam mereu pe forum sau pe alte siteuri sa citesc si ma apucau obesiile si anxietatea des, asa ca mi-am impus niste limite. Intru in fiecare zi, dar imi fac si treaba :-) Si povestesc lucruri frumoase daca am in sac.
Cum iti place cartea? Treaba asta cu coborasurile e specifica anxietatii. Da daca ma apuca din nou. Nu e mare scofala. Trece.

Prozac, mama, unde esti matale?

Pai, sophie, daca tii la sora ta spune-i sa nu se duca la clarvazatoare sau sa vorbeasca cu un preot despre asta.

Pasadi, lasa-ne! Nu intra nimeni pe subiectul tau, nu te intreaba nimeni nimic. Lasa-ne in pace!

Buna fetele. Ieri ziua a inceput bine dar s-a sfarsit... va las pe voi sa interpretati. Dupa pranz am primit telefon de acasa ca bunica a cazut in casa si e internata la urgenta cu suspiciune de infarct si embolie pulmonara. Am fugit de la munca la spital, cand am ajuns acolo m-a sunat sotul ca baietelul meu a vomat si are febra mare asa ca am fugit acasa si apoi cu el la medic, am stat pe acolo pana la 6, am luat medicatia, apoi inapoi la urgente - bunica are tromboembolism pulmonar, faza cu inima nu se confirma inca. E tot la terapie intensiva. Ajunsa acasa sotul era intepenit in pat din cauza unor dureri cumplite de spate si baietelul avea febra mare. L-am pazit pana pe la 11:30 in conditiile in care cu o noapte inainte nu dormisem si cu mare anxietate ca dormea in pat cu mine si ma kkm pe mine ca sa nu ma apuce nu stiu ce ganduri - care, logic, cum ma gandeam asa, ma si apucau. Va spun sincer ca la un moment dat imi venea sa plang. Nu am luat nimic (xanax sau ceva de somn) pentru ca imi era teama ca nu voi mai putea sa ma trezesc daca cineva are nevoie de mine. Ii zic multumesc lui Dumnezeu insa pentru o gramada de lucruri: ca am dormit atata cat am putut si fara medicamente, langa baiat, ca baiatul e mai bine, ca ziua mea de nastere nu este aceeasi cu decesul bunicii mele, ca am putut sa ma mobilizez pt tot ce a fost nevoie. Fereasca Dumnezeu de mai rau. Ca intotdeauna se poate. Or veni si vremuri mai bune.

Pasadi, cum zice Sophie, lasa-ne! Daca cineva doreste sa iti asculte opiniile va intra pe subiectul tau si te va intreba. Pana atunci, lasa-ne!

Cris, multumesc mult de urari. Multa sanatate si tie.