Sindrom obsesiv-compulsiv - ganduri oribile
Buna ziua
Sunt un tânăr de peste 20 de ani care suferă de sindrom obsesivo-compulsiv de câţiva ani. Dacă până în urmă cu un an, gândurile intruzive erau de natură decentă (ex: persoane decedate sau persoane antipatice), în ultima vreme gândurile au devenit oribile şi au natură sexuală (de exemplu, mi se pare că am în salivă sperma unor persoane negative, cu care am avut altercaţii). Pentru a le alunga, trebuie să fac anumite ritualuri legate de înghiţit şi de păşirea peste pragul uşii. Sunt 100% heterosexual; nu am nicio înclinaţie pentru bărbaţi. Locuiesc cu mama şi cu cu bunica, iar amândouă dau dovadă de instabilitate psihică. Mama a suferit o depresie puternică acum vreo câţiva ani, la care s-a adăugat o irascibilitate cauzată de hipotiroidie, (are şi manifestări de tulburare bipolară), toate acestea determinând-o să ţină şapte pisici în apartament, să se ocupe prioritar de acestea, să se comporte îngrozitor cu mine, să vorbească foarte vulgar (înjurături care cred că au contribuit la crearea ultimelor mele gânduri compulsive), iar bunica este lipsită de orice raţiune, agresându-mă fizic şi verbal pentru manifestările mele compulsive şi chemând poliţia atunci când încerc să mă apăr. În ciuda recomandării majorităţii cunoştinţelor (şi a poliţiştilor care, chemaţi fiind, n-au reuşit să înţeleagă ce înseamnă tulburare obsesiv-compulsivă). Ceea ce mi-a crescut intensitatea gândurilor compulsive sunt incidentele din ultimele luni. În urma unei agresiuni fizice din partea mamei şi buncii s-a creat larmă şi un vecin de bloc a venit în apartament şi m-a agresat fizic. Atunci când am încercat să ripostez, mama şi bunica mi s-au pus în faţă. Nu sunt o persoană solidă, drept urmare nu am putut să îi înfrunt pe toţi. Voind să depun plângere la poliţie, mi s-a spus că îmi trebuie martori, dar niciuna dintre cele două nu au vrut să recunoască că au fost de faţă. Cele două nu vor să înţeleagă că sufăr de acest sindrom. Încercările de a le vorbi despre terapie psihologică au drept efect iscarea de înjurături şi tot felul de abuzuri verbale. Nu am alte rude foarte apropiate la care aş putea apela.
Sunt un tânăr de peste 20 de ani care suferă de sindrom obsesivo-compulsiv de câţiva ani. Dacă până în urmă cu un an, gândurile intruzive erau de natură decentă (ex: persoane decedate sau persoane antipatice), în ultima vreme gândurile au devenit oribile şi au natură sexuală (de exemplu, mi se pare că am în salivă sperma unor persoane negative, cu care am avut altercaţii). Pentru a le alunga, trebuie să fac anumite ritualuri legate de înghiţit şi de păşirea peste pragul uşii. Sunt 100% heterosexual; nu am nicio înclinaţie pentru bărbaţi. Locuiesc cu mama şi cu cu bunica, iar amândouă dau dovadă de instabilitate psihică. Mama a suferit o depresie puternică acum vreo câţiva ani, la care s-a adăugat o irascibilitate cauzată de hipotiroidie, (are şi manifestări de tulburare bipolară), toate acestea determinând-o să ţină şapte pisici în apartament, să se ocupe prioritar de acestea, să se comporte îngrozitor cu mine, să vorbească foarte vulgar (înjurături care cred că au contribuit la crearea ultimelor mele gânduri compulsive), iar bunica este lipsită de orice raţiune, agresându-mă fizic şi verbal pentru manifestările mele compulsive şi chemând poliţia atunci când încerc să mă apăr. În ciuda recomandării majorităţii cunoştinţelor (şi a poliţiştilor care, chemaţi fiind, n-au reuşit să înţeleagă ce înseamnă tulburare obsesiv-compulsivă). Ceea ce mi-a crescut intensitatea gândurilor compulsive sunt incidentele din ultimele luni. În urma unei agresiuni fizice din partea mamei şi buncii s-a creat larmă şi un vecin de bloc a venit în apartament şi m-a agresat fizic. Atunci când am încercat să ripostez, mama şi bunica mi s-au pus în faţă. Nu sunt o persoană solidă, drept urmare nu am putut să îi înfrunt pe toţi. Voind să depun plângere la poliţie, mi s-a spus că îmi trebuie martori, dar niciuna dintre cele două nu au vrut să recunoască că au fost de faţă. Cele două nu vor să înţeleagă că sufăr de acest sindrom. Încercările de a le vorbi despre terapie psihologică au drept efect iscarea de înjurături şi tot felul de abuzuri verbale. Nu am alte rude foarte apropiate la care aş putea apela.
12 comentarii
Daca ai 20 de ani. de ce nu incerci sa te angajezi, si sa obtii o locuinta unde sa stai singur, decat sa stai cu rudele tale care te deranjeaza. Incearca sa te ocupi mai mult de tine.
Cele relatate sugerează că, la dv, nu este vorba de o simplă tulburare obsesivo-compulsivă. Nu este, deocamdată, exclus să fie vorba de schizofrenie.
Un singur lucru este clar: nu atât de terapie psihologică aveţi nevoie, cu care pierdeţi timpul (şi banii). Dv aveţi nevoie de un consult psihiatric. Păreţi un om care se documentează, prin urmare nu am să insist asupra deosebirilor dintre un psiholog şi un psihatru.
Un singur lucru este clar: nu atât de terapie psihologică aveţi nevoie, cu care pierdeţi timpul (şi banii). Dv aveţi nevoie de un consult psihiatric. Păreţi un om care se documentează, prin urmare nu am să insist asupra deosebirilor dintre un psiholog şi un psihatru.
Mă tem că vă înşelaţi, d-le dr. Dragomir. Este vorba despre sindrom obsesivo-compulsiv, confirmat de un dr. psihiatru la care am fost (de unul singur) recent. Mi s-a recomandat, aşa cum era de aştaptat (şi cum se întâmplă în ţările occidentale), terapie psihologică, întrucât tratamentul medicamentos este relativ ineficient în cazul tulburării obsesiv-compulsive.
Ce s-a întâmplat, d-le dr. Dragomir? Cum aţi aflat că nu aveţi dreptate, s-a lăsat liniştea?
:)))
Pai daca ai observat, domnu' doctor e medic generalist, deci nu are de unde sa fie exact in toate.
Pai daca ai observat, domnu' doctor e medic generalist, deci nu are de unde sa fie exact in toate.
Subscriu la ce a spus 'xNutzu'. Unde-s doi puterea creste, unde am fi trei, cu tot cu unbelivable, e rost de ceva reusita. :) Evitarea aspectului psihiatric ar fi de dorit si, dimpotriva, sfaturi ale unui psihoterapeut competent capabil sa induca desprinderea de fondul familial ar fi de dorit la fel de mult. Unbelivable, boala ta este de fapt felul in care te-ai adaptat la mama si la bunica ta, scapa de ele si scapi repede si de boala. Calificare profesionala, angajat cu un salariu decent si credit la o banca (chiar si pentru o casuta mica daca nu cumva o garsoniera) - astea sa fie planurile tale de viitor. Fara 'medicamentele' astea nu te vindeca nimeni. :) Succes. Mai bine infrunti teama de a trai singur, de a te baza doar pe tine, decat sa traiesti in continuare in cosmarul pe care il descrii. Nu de alta dar sufletul tau e facut varza si ai nevoie de o perioada de viata ca om normal inainte de a afla ce esti capabil sa faci cu adevarat, inainte de a afla cum esti tu ca om cu adevarat; repet, ai nevoie sa fii singur macar cativa ani. Asta inseamna ca nici macar 'buna ziua' sa nu mai dai familiei tale de origine. Inavata sa traieti singur si vei gasi atunci in tine puteri nebanuite. Pentru tine 'singur pe lume' e mult mai bine si mai corect decat langa familia de pana acum. :) Fa cumva sa elimini medicatia psihiatrica progresiv, tie chiar iti face rau, te slabeste.
Buna ziua,
Pentru inceput, as dori sa fac cateva precizari legat de distinctiile dintre psiholog si psihiatru si domeniul lor de activitate. Tulburarile au, uneori, denumiri diferite in functie de manualele de diagnostic consultate (Dsm, ICD etc) sau literatura de specialitate (psihiatrica sau psihologica), dar acest lucru nu are niciun fel de impact asupra tratamentului. Psihiatrul este mult mai bine informat asupra aspectelor organice ale tulburarilor si medicatiei aferente (care ar putea sau nu trata o tulburare psihica).doar el poate recomanda medicamente. psihologul se ocupa mai mult de terapie si trebuie sa stie cauzele posibile ale tulburarii (la nivel holist, nu biomedical). la unele exista o componenta genetica importanta (de ex, schizofrenie), la altele mai putin importanta (tulb. obsesiv-compulsiva). se stie foarte bine ca o tulburare obsesiv-compulsiva (daca nu este si tulb. de personalitate obsesiv-compulsiva) poate aparea -desi pe un fond de vulnerabilitate- in urma unui stres foarte puternic (o trauma in copilarie, de ex.). pot fi si factori care tin de latura organica (anormalitati in functionarea creierului), care s-ar ameliora cu medicamente gen Prozac.
In conceptualizare cognitiv-comportamentala (ex salkovskis), gandurile intruzive apar la 90% din subiecti non-clinici (s-au facut studii in acest sens). singura diferenta consta in modul in care sunt EVALUATE aceste genduri. astfel, pacientii diagnosticati cu TOC supraestimeaza probabilitatea cu care se pot activa gandurile, inconvenientele produse de indeplinirea gandului, nivelul de responsabilitate care le-ar reveni daca gandul s-ar indeplini si consecintele faptului ca sunt responsabili de actele lor. Adica persoanele cu TOC tind sa vada pericol in orice fel de gand intruziv, foarte improbabil sa aiba consecinte in realitate, si se simt excesiv de responsabile pt acel gand (care ar fi ignorat de cei care nu au TOC).
Terapia cognitiv-comportamentala poate ameliora semnificativ TOC pt ca se va adresa acelor scheme care duc la aparitia gandurilor automate de genul " nu ar trebui sa gandesc asta, sunt un iresponsabil sau un pacatos".
un sfat pt tine, Unbelievable: cauta un terapeut bun in orasul tau, explica-i situatia, asculta-i recomandarile si sunt convinsa ca te poate ajuta. daca nu, poti cauta carti despre tulburarea ta, chiar si biblioterapia ajuta mult.
Nu uita: faptul ca ai gandurile acelea scade probabilitatea de a actiona conform lor, nu o creste.
Iti doresc mult succes!
psiholog si psihoterapeut Ana Badita
Pentru inceput, as dori sa fac cateva precizari legat de distinctiile dintre psiholog si psihiatru si domeniul lor de activitate. Tulburarile au, uneori, denumiri diferite in functie de manualele de diagnostic consultate (Dsm, ICD etc) sau literatura de specialitate (psihiatrica sau psihologica), dar acest lucru nu are niciun fel de impact asupra tratamentului. Psihiatrul este mult mai bine informat asupra aspectelor organice ale tulburarilor si medicatiei aferente (care ar putea sau nu trata o tulburare psihica).doar el poate recomanda medicamente. psihologul se ocupa mai mult de terapie si trebuie sa stie cauzele posibile ale tulburarii (la nivel holist, nu biomedical). la unele exista o componenta genetica importanta (de ex, schizofrenie), la altele mai putin importanta (tulb. obsesiv-compulsiva). se stie foarte bine ca o tulburare obsesiv-compulsiva (daca nu este si tulb. de personalitate obsesiv-compulsiva) poate aparea -desi pe un fond de vulnerabilitate- in urma unui stres foarte puternic (o trauma in copilarie, de ex.). pot fi si factori care tin de latura organica (anormalitati in functionarea creierului), care s-ar ameliora cu medicamente gen Prozac.
In conceptualizare cognitiv-comportamentala (ex salkovskis), gandurile intruzive apar la 90% din subiecti non-clinici (s-au facut studii in acest sens). singura diferenta consta in modul in care sunt EVALUATE aceste genduri. astfel, pacientii diagnosticati cu TOC supraestimeaza probabilitatea cu care se pot activa gandurile, inconvenientele produse de indeplinirea gandului, nivelul de responsabilitate care le-ar reveni daca gandul s-ar indeplini si consecintele faptului ca sunt responsabili de actele lor. Adica persoanele cu TOC tind sa vada pericol in orice fel de gand intruziv, foarte improbabil sa aiba consecinte in realitate, si se simt excesiv de responsabile pt acel gand (care ar fi ignorat de cei care nu au TOC).
Terapia cognitiv-comportamentala poate ameliora semnificativ TOC pt ca se va adresa acelor scheme care duc la aparitia gandurilor automate de genul " nu ar trebui sa gandesc asta, sunt un iresponsabil sau un pacatos".
un sfat pt tine, Unbelievable: cauta un terapeut bun in orasul tau, explica-i situatia, asculta-i recomandarile si sunt convinsa ca te poate ajuta. daca nu, poti cauta carti despre tulburarea ta, chiar si biblioterapia ajuta mult.
Nu uita: faptul ca ai gandurile acelea scade probabilitatea de a actiona conform lor, nu o creste.
Iti doresc mult succes!
psiholog si psihoterapeut Ana Badita
Buna, am citit raspunsul domnului doctor si ma infioara aceasta atitudine de a reduce meritele psihoterapiei si de a lua in considerare doar tratamentul medicamentos care nu este atat de dezvoltat ca in afectiunile de cauza organica si care are foarte multe efecte adverse ce depasesc deseori beneficiile aduse. Ca sa nu mai vorbesc si despre extrema cu demonii.
Cat despre problema cu obsesiile, cred ca un prim pas ar fi acceptarea lor pur si simplu ca ganduri. Daca incerci sa dai afara "musafirii nepoftiti" ( gandurile), se vor intoarce si cu mai mare putere. E mai bine sa le primesti si sa incerci sa le confrunti. Simplu fapt de a gandi nu este egal cu a face. Totusi se pare ca o importanta ridicata in aparitia si mentinerea simptomatologiei este mediul familial, stiu ca este foarte greu sa te detasezi, si poate ca nu ai resursele necesare si suportul pentru a beneficia de ajutor specializat sau pentru a schimba situatia, ceea ce poti face e sa te autoeduci, asa cum ti-a sugerat si Ana Badita te poti documenta astfel incat sa gasesti solutii la problemele tale.
Cat despre problema cu obsesiile, cred ca un prim pas ar fi acceptarea lor pur si simplu ca ganduri. Daca incerci sa dai afara "musafirii nepoftiti" ( gandurile), se vor intoarce si cu mai mare putere. E mai bine sa le primesti si sa incerci sa le confrunti. Simplu fapt de a gandi nu este egal cu a face. Totusi se pare ca o importanta ridicata in aparitia si mentinerea simptomatologiei este mediul familial, stiu ca este foarte greu sa te detasezi, si poate ca nu ai resursele necesare si suportul pentru a beneficia de ajutor specializat sau pentru a schimba situatia, ceea ce poti face e sa te autoeduci, asa cum ti-a sugerat si Ana Badita te poti documenta astfel incat sa gasesti solutii la problemele tale.
Draga anonimule.Din cate am invatat eu despre boala mea cu care ma lupt de mai bine de 20 de ani( si te rog sa scuzi cacofonia), am inteles ca tot ce se intampla cu noi obsesiv compulsivii este foarte personal. obsesia se poate schimba de la o zi la alta si te poate lasa absolut descoperit. Eu mi-am, dezvoltat niste mecanisme de aparare impotriva bolii. Si probabil ma lupt cu ea de mai mult timp decat tu traiesti. Am pierdut deja doua slujbe si pe barbatul pe care il iubeam mai mult decat imi iubeam viata. acum sunt bine. as vrea sa ajut si alti oameni. stu ca nu se face, dar pana la urma asta e un forum medical. nr meu este 0736407897
As mai vrea sa adaug ceva. Cel putin ca sa intrerup disputa dintre psihologi si psihiatrii. pe mine pastilele m-au ajutat enorm de mult. de unde trag concluzia ca exista un dezechilibru in anatomia mea. am fost la psiholog. am fost tot haituita de tot ceea ce inseamna TOC. Dupa ce am putut sa ma linistesc si sa vad imaginea de ansamblu, am fost la psiholog. m-a ajutat enorm si acest lucru. la inceputul bolii mele, m-am autodiagnosticat. doctorii ma tot felicitau ca sunt asa de lucida si ca am simtul umorului. poate aceste lucruri m-au ajutat sa supravietuiesc, dar nu mi0au salvat nici slujba si nici relatia.
Dragi doctori care scrieti pe acest forum. va rog nu mai dati sfaturi sau indrumari in momentul in care nu ati avut de a face cu pacienti care chiar sufera din cauza acestei afectiuni. mai mult ar folosi un grup de support. exista asa ceva? daca da, va rog sa ne indrumati.
Dragi doctori care scrieti pe acest forum. va rog nu mai dati sfaturi sau indrumari in momentul in care nu ati avut de a face cu pacienti care chiar sufera din cauza acestei afectiuni. mai mult ar folosi un grup de support. exista asa ceva? daca da, va rog sa ne indrumati.
Felicitari Agathe pentru faptul ca ai reusit sa depasesti boala. Ai dreptate, in TOC nu are rost sa faci doar psihoterapie fara a fi sustinuta de tratament medicamentos.
Exista un topic chiar aici pe forum, denumit Grup suport TOC - poti sa incerci sa-ti oferi acolo sustinerea
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Exista un topic chiar aici pe forum, denumit Grup suport TOC - poti sa incerci sa-ti oferi acolo sustinerea
Dr Rares Ignat
psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Vorbeste cu un psiholog daca poti, ar trebui psihologul sa vorbeasca cu toti 3, adica sa discutati despre problema ta, sa se infirmeze despre asta si rudele tale si sa cautati modalitati de vindecare, ameliorare etc
Si eu am TOC si mi s.a s-a spus ca tratamentul medicamentos dat de dr.psihiatru combinat cu psihoterapia la psiholog ajuta foarte mult si amelioreaza simptomele TOC-ului...E oribil ca suferi si tot tu esti agresat.Vorbeste cu un psiholog, si cu un dr.specialist psihiatru si trebuie neaparat ca rudele tale sa cunoasca problema de care suferi si sa te sprijine.Cineva trebuie sa ii informeze, ori tu, ori altii.E doar o parere.Sanatate multa
Si eu am TOC si mi s.a s-a spus ca tratamentul medicamentos dat de dr.psihiatru combinat cu psihoterapia la psiholog ajuta foarte mult si amelioreaza simptomele TOC-ului...E oribil ca suferi si tot tu esti agresat.Vorbeste cu un psiholog, si cu un dr.specialist psihiatru si trebuie neaparat ca rudele tale sa cunoasca problema de care suferi si sa te sprijine.Cineva trebuie sa ii informeze, ori tu, ori altii.E doar o parere.Sanatate multa
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 4primavara, fierea si starile depresive
- 2EMDR si tulburarea de stres post-traumatic
- 15depresie
- 3durere de cap, nervozitate, depresie
- 5Gand obsesiv ca m-am infectat ci HIV
- 5Mama mea este depresiva - ce este de facut?
- 5Deseori imi formez singur anumite superstitii... TOC?!
- 11Depresia-un cosmar
- 5Bionergia ca si tratament..
- 11Mi-am pierdut speranta...
- 6Fobia de moarte; am consumat etnobotanice si mi-a fost rau o saptamana
- 1depresie post operatorie?
- 6Cat timp se face tratamentul pt depresie?:(
- 6EMANERA - depresie?
- 1depresie
- 28Biochimia creierului in Anxietate si Depresie
- 1Tulburare obsesiv compulsiva
- 3OCD, TOC, sindromul obsesiv compulsiv
- 3Tulburarea obsesiv-compulsivă este o boala mare cum sunt schizofrenia, depresia?
- 1Citalopram sau seroxat pentru TOC (tulburarea obsesiv-compulsivă)?
Mai multe informații despre: Tulburarea obsesiv-compulsiva Depresia
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: