Tulburare obsesiv-compulsiva - partea a VI-a

Buna ziua aici sunt! Azi avusei nitica mai multa treaba.
Vaaaai mai Sophie, dar esti o veritabila Brigitte Bardot cu o mie de ani mai putin. Bravo duamna. Hai ca am auzit ca animalele sunt terapeutice. Way to go! Sa ne ti la curent cu ce face cutzu. Ai botezat-o? Propun "Tzochi". (emoticon care se tavaleste de ras). Bai, sper sa nu mi se aplice gandul ala cu "daca ma rad rau acuma dau in plans mai tarziu". Voi il aveti pe asta?

Duamna Prozac, sunt pe aci, iote ii cautam lu fimeo cadoi de Craciun. Am gasit io pe net o jucarie minune, se numeste Aqua Doodle, zice ca e un fel de plansa pe care deseneaza cu o carioca cu apa si se sterge si nu mai scrie pe pereti. Nu e "decat" 160 de RON dar ce nu fac pt pui. Oricum pentru restul cumparaturilor merg in Eulopa. Ca acolo merg de vreo 4 ani si ies super bine la bani (va dati seama cu doua randuri de parinti, cu bunici, 3 frati ai mei cu jumatati si copil, cu cumnat, cumnata si copilu lor cu etc etc, ies la pepeni cati bani dau).

Mai am nitel si plec, am terapie in seara asta. Asa ca... mai pun o caramida la dig. Ce dig? Ala care tre sa tina gandurile departe de mine. :)

NO FIGHT! JUST RELAX!

Buna Gagici,
Prozac, si pe mine ma freaca ceata din cap, mai bine zis eu simt o gheara pe frunte si ma scoate din sarite... acum m-au apucat si arsurile la stomac, trebuie sa dau pe la doctor ca am avut ulcer la un moment dat.
Cata, gandul asta care tt-a traversat capul, cred ca ne traverseaza pe toate... proverbe, supertsitii, parca pe toata le scot cand imi e rau. Unde mai pui ca am gasit animalul, pe care l-am botezat Pufita... si mi s-a rupt azi un colier, mi-am crapat telefonul si mi-am cracit si fermoarul de la geanta. De unde mintea mea tocaita s-a intrebat daca nu cumva Pufi imi aduce ghinion... sau diverse altele.

Sper sa pot plasa cainele... dar m-am atasat tare de ea si parca n-as da-o. Barbatu'meu mi-a zis sa nu ma duc acasa cu caine. I-am mai bagat pe gat o mata, pe care am dus-o apoi la ai mei. Si fostului i-am bagat pe gat o gramada de animale pe care le-am dat apoi spre adoptie... Am limite, am. Nu iau decat puiuti amarati care imi dau impresia ca nu s-ar descurca afara ajutor. Oricum, s-o prind pe Pufita am alergat tot cartierul ca era speriata! Hai ca ma intorc la munci.

buna.as vrea sa intru si eu an discutie cu voi dar sincer mie frica.de ce nu stiu nici eu poate ca am citit de frici de ganduri si cum credeam ca sant singura si a-mi era rusine sa vrb
am 36 ani si sant bolnava de la 21 cand a-mi trece cand nu dar sant antro lupta continuu si mai mult ca niciodata treb sa reusesc pt puiul meu de 6 ani dar mie greu e mult de spus de povestit dar acum nu cred ca pot a-mi vine sa plang

Sophie, n-ai uitat de mine, da? :)
Mari sp, spune-ne povestea ta...nici eu nu sunt de mult timp pe forum, dar pot sa zic ca mi-a facut bine sa povestesc de mine

Salutare tuturor,
Eu cu surfu-n mana..o duc bine, Doamne ajuta is pe val, ceea ce va doresc din suflet si voua.

Mari sp bine ai venit printre noi. Dupa cum vezi, nu suntem multe, dar pe toate ne-a unit suferinta. O suferinta pe care nu o meritam dar care ne-a picat pe cap(sau in carca) si e musai s-o ducem mai departe. Aici vorbim deschis despre toate gandurile negre sau fricile care nu ne dau pace si din cauza carora nu ne putem trai o viata linistita, ca doar suntem anxioase nu?
Dar uite ca luptam, ne ajutam su sfaturi si in primu rand, parca nu mai suntem singure in suferinta noastra. Cand stii ca mai e macar o persoana care traieste similar cu ce traiesti tu simti ca nu esti singur si asta te face parca mai puternic.
Deci, curaj si da-ti drumu la "degete", bineinteles daca doresti:)

Deci, duamnelor va zic o zi buna si va invit la raport:)

Va pup dragele mele. Nu am putut intra pana acum ca nu a mers la mine forumul. Sa va iau pe rand.

Duamna Sophie, vaz ca ai gasit nume, bravo. Ai grija de stomacul ala. Mananci bine?

Duamna Prozac, ma bucur sa va vaz pe val. Tot asa sa va tina Dumnezeu.

Cris, tu ce mai faci?

Mari sp, bine ai venit. Adica, nu bine ca ai venit, dar noi te primim cu drag in randurile noastre. Te inteleg din tot sufletul ca iti este greu sa vorbesti dar gandeste-te ca poate te ajuta. NIMIC din ce ai avea de spus nu e aberant sau iesit din comun asa ca te rog, daca vrei, descarca-te. Noi stim importanta unui ajutor fara spranceana ridicata, suntem aici sa ne sprijinim una pe alta, haide, plangi nitel dar dupa aceea sterge lacrimile si scrie. Exact cum spui tu, pentru puiul tau de 6 ani. Sa iti traiasca!

La sfarsit ma las pe mine care pana acu 10 min eram super. Acum, dintr-o anumita cauza, am intrat la apa nitel. M-am intalnit cu ala de mi-a facut cica sesiuni de bioenergie si mi-a umplut capul cu prostii. Mai, ma tulbura omul asta ce nu va zic. E genul ala de zici ca se uita prin tine si iti vede in creier. Offf ce ma enerveaza. Hai sa va zic mai bine ce am facut aseara la terapie

Intai i-am povestit cum ma iau pe mine pandaliile cand plec acasa sau in weekend. Si discutant am ajuns noi la concluzia ca probabil exista in mine niste credinte adanci ("core beliefs" le zice englezu') care imi sunt fie afirmate (ele fiind negative) sau infirmate (ele fiind pozitive) de relatia mea cu sotul. Si am inceput sa impartim firul in patru. M-a pus sa termin niste propozitii:
eu sunt.
sotul meu este.
lumea este.
trecutul este.
prezentul este.
viitorul este.
Si am discutat doua dintre ele. Eu am completat "eu sunt slaba" si ea ma tot intreba "si ce daca" si scria fiecare raspuns al meu, pana a ajuns la o fraza pe care am zis-o eu ca nu am nici o implinire. Apoi a luat fraza pe care eu o completasem "sotul meu este ignorant" si a inceput sa puna intrebari si a format o legatura de fraze una reiesind din ce de dinainte si stiti care a fost ultima fraza pe care am rostit-o, o concluzie asa...? "Eu sunt slaba". Nu mi-a venit sa cred cand am vazut ce am zis.
Ceea ce spune ea despre starile de anxietate este ca ele sunt de fapt un semnal de alarma, ceva nu este in regula. Anxietatea este caracterizata ca frica fara obiect. Dar de fapt toate fricile au obiect, in acest caz pur si simplu nu il putem vedea sau ghici asa usor. Concluzia pe care ea a tras-o impreuna cu mine a fost ca: eu mi-am dorit mult copilul, am incercat atatia ani sa il am, acum ca il am, da, e o implinire dar nu umple chiar golul pe care am crezut eu ca il va umple pentru ca acel gol mai era generat si de alte neimpliniri care acum, ca am copilul, incearca sa iasa la iveala si eu cam incerc sa intorc capul, sa nu le vad.

apoi imi spunea despre trecut, prezent si viitor, cum in trecut si viitor nu putem interveni, nu avem ce sa schimbam, doar in prezent putem. si ca trebuie sa incerc sa ma mentin in prezent. asta este secretul. vorbea de ganduri ca un tren cu multe vagoane, fiecare vagon e un gand. ele vin in gara mea, opresc nitel, dar eu nu trebuie sa ma urc in nici unul. si pana la urma trenul pleaca. mi-a facut si un experiment in acest sens, m-a pus sa inchid ochii si sa ma gandesc la un tigru. si imi spunea sa imi imaginez in detaliu tigrul, sa il vad cu cap, trunchi, labe, urechi, dungi, etc. si mi-a zis sa stau si sa ma uit la el, sa nu il pun sa faca nimic. m-a lasat asa cred ca aproximativ un minut. e, in mintea mea, tigrul ala a stat el cat a stat sa ma uit io la el, dupa care a inceput sa se joace. m-a pus sa deschid ochii si m-a intrebat "ce facea tigrul?" la care io "se juca" si ea a inceput sa rada "pai nu ti-am zis io sa nu faca nimic". demonstratia era ca sa vedem ca creierul are pe undeva "a mind of its own" adica aceste ganduri vin si vor trece, oricat ne agatam noi de ele. cu atat mai mult tre sa le let go.
eu i-am zis ca mi-e greu sa let go pentru ca nu vin numai gandurile ci vin si sentimente, simturi, anxietate si mi-a zis ca important e ca in acel moment sa te ancorezi in prezent. si asta poti face prin exercitiul de respiratie: concentrare pe respiratie cateva secunde. respiratia reprezinta certitudinea prezentului, respiram deci existam si deci asta te readuce in prezent. azi am incercat asta si a mers oarecum.
este, oricum, dupa cum bine zici si tu Maria, o lupta continua.

Frumoasa abordare Cata o are terapeuta ta. Eu zic ca tre sa se prinda ceva de noi dupa sesiunile astea de terapie. Si eu am fost aseara si am discutat...despre trecutul meu si despre motivatiile mele. Si am descoperit ca pe mine ma motiveaza copilul si nici un caz eu. Nu vobrsc niciodata despre mine, nu sunt Eu in dialogul purtat sau in raspunsurile date, ceea ce a dus-o pe tipa la ideea ca eu, pentru mine, nu contez prea mult, ceea ce nu e deloc bine.Pentru mine.
Mi-a dat ca tema, sa ma uit in oglinda si sa gasesc ceva la mine care sa-mi placa. Ma uitai de dimineata si am vazut o fata umflata de somn si cu cearcane adancite. Ce sa-mi placa?
Apoi m-am "spoit" si parca, parca fata mea avea o imagine mai comerciala, dar tot nu mi-a placut si nu-mi place. Dar ea a zis sa insist sa gasesc ceva care sa-mi placa la mine cu adevarat, ceea ce e dificil.
In fine, ne vom vedea saptamana viitoare si in continuare "vom sapa" in trecutul meu. Hard job!

Da mai Prozac, asa si cu mine, nu imi prea place de mine. Acum am primit tema sa fac lista cu ce fac pentru mine... inca nu am scris nimic...
Va scrisesem un mesaj cu un exercitiu pe care l-am facut vis-a-vis de cum vin si pleaca gandurile. Il copiez aici ca nu s-a postat:

imi spunea despre trecut, prezent si viitor, cum in trecut si viitor nu putem interveni, nu avem ce sa schimbam, doar in prezent putem. si ca trebuie sa incerc sa ma mentin in prezent. asta este secretul. vorbea de ganduri ca un tren cu multe vagoane, fiecare vagon e un gand. ele vin in gara mea, opresc nitel, dar eu nu trebuie sa ma urc in nici unul. si pana la urma trenul pleaca. mi-a facut si un experiment in acest sens, m-a pus sa inchid ochii si sa ma gandesc la un tigru. si imi spunea sa imi imaginez in detaliu tigrul, sa il vad cu cap, trunchi, labe, urechi, dungi, etc. si mi-a zis sa stau si sa ma uit la el, sa nu il pun sa faca nimic. m-a lasat asa cred ca aproximativ un minut. e, in mintea mea, tigrul ala a stat el cat a stat sa ma uit io la el, dupa care a inceput sa se joace. m-a pus sa deschid ochii si m-a intrebat "ce facea tigrul?" la care io "se juca" si ea a inceput sa rada "pai nu ti-am zis io sa nu faca nimic". demonstratia era ca sa vedem ca creierul are pe undeva "a mind of its own" adica aceste ganduri vin si vor trece, oricat ne agatam noi de ele. cu atat mai mult tre sa le let go.
eu i-am zis ca mi-e greu sa let go pentru ca nu vin numai gandurile ci vin si sentimente, simturi, anxietate si mi-a zis ca important e ca in acel moment sa te ancorezi in prezent. si asta poti face prin exercitiul de respiratie: concentrare pe respiratie cateva secunde. respiratia reprezinta certitudinea prezentului, respiram deci existam si deci asta te readuce in prezent. azi am incercat asta si a mers oarecum.
este, oricum, dupa cum bine zici si tu Maria, o lupta continua.

a ba se postase, ce proasta sunt!

La raport! Am fost plecata de dimineata si am venit acum la birou... Greu mai merge site-ul asta!
Cu valul pe aproape, eu. Sunt obosita si tracasata. Barbatu meu are niste probleme foarte naspa si imi vine numai noaptea acasa... Asa ca ma apucara niste ganduri aseara care nu prea vor sa ma paraseasca. Nu e dupa ele, e dupa mine... dar le-as baga sarma in nas.

Cata, frumos la terapie... Sa te scormoni cu folos! Eu, una, cred ca tot o sa-l pocnesc odata pe psihiatrul care m-a scormonit trei ani si gratie lui am mai multe tampenii in cap.

Prozac, cum sa nu-ti placa nimic la tine? In primul rand mie imi place la tine perseverenta si increderea pe care o ai in tine. Ca nu te-a doborat rahatul asta de boala. Apoi, nu te cunosc fizic si nici nu vreau sa-ti spun prea multe fraze "conteaza doar ce e la interior", din moment ce oamenii sufera din pricina exteriorului. Fostul meu prieten era un tip caruia nu-i placea nimic la el si dintr-un om care nu se uita in oglinda, acum este un tip care se foieste ca o muiere cand si-a luat toale noi. De ce spun eu asta??? Pentru ca am fost surprinsa sa citesc postul tau cu fata umflata de somn. Please!!!

Sa-'i povestesc despre mutra mea incercanata, obrazii galbeni si buzele vinete? Zici uneori c-am murit acu o saptamana. Da las' ca trece ea si anxietatea.

Catelul e super fericit. Maine o duc la radiografie sa vedem ce facem cu piciorusul.. Sper s-o ia cineva cunoscut ca sa pot s-o mai vad. O tin in brate si sacnceste, miorlaie ca un bebe. Dulce foc.

Buna seara,
Cata, tu faci CBT? Ai zis ca sapi in trecut, deci vad ca e mai mult a psihoterapie obisnuita. Sau ma insel?
Am sapat si eu putin in relatiile cu parintii, cu tatal meu mai les, care e cam nervos ca fire. Nu mi se pare ca m-a ajutat cu ceva. Poate ca undeva la origini, afectiunea asta sa mi se fi deslansat si de la asta si poate din multe alte motive, dar acum cred ca m-am departat de sursa initiala, s-a cronicizat cumva. Vreau doar sa stiu cum sa reactionez, cum sa ma descurc cu gandurile astea...

buna ce face-ti.ma -m bucurat cand am vazut ca mi-ati raspunsdar eu cand vin de la munca nu pot sa intru pe net direct pt ca sotul meu nu stie ca intru pe forum nu ca-mi interzice pt ca ma iubeste si e alaturi de mine mereu dar nu stiu el nu stie toate simtomele mele nu stie de ganduri negre si ce simt eu.stie ca mie frica si ca sant anxiosa vai eu nu ma pricep mult nici la calc-pe vremea mea nu era-voi ce credeti avem vre-o sansa sa ne vindecam sa fim cum am fost odata.sa pleci sa te disrezi fara sa-ti fie frica de ceva sa fii mai vorbareata mai vesela sa nu te enervezi.eu am facut tratament si alopant si naturist dar sa stiti ca cu crl naturist mia fost bine si nu are efecte adverse dar de cosmaruri si ganduri nu stiu cum putem scapa.la biserica dar eu sant departe de casa si nu pot merge dar stiu ca dumnezeu nu ma lasat niciodata de aceea sa nu ne pierdem credinta si speranta.am plans putin asa cum ai zis draga prietena si dupa am anceput sa scriu dar sant multe sa le luam ancet .va multumesc ca existati sanatate si vrb.pa

Buna dimineata, hai si eu la raportul de dimineata. Din pacate ieri cam cu o juma de ora inainte sa plec de la munca m-au apucat pandaliile, in metrou a fost naspa, acasa si mai naspa. Am facut totusi ce trebuia sa fac (mers cu copilul la medic, cumparaturi, nitel prin bucatarie, programul de seara al copilului) si m-a ajutat Dumnezeu si am dormit. Slava Domnului pentru asta! Si nu numai. Aseara am avut o discutie cu sotul in care ma intreba daca mai am probleme - ceea ce mi-a aratat ca nu se vede chiar asa de mult cat de rau ma simt cateodata. Ceea ce e bine, doar sa ma ajute Dumnezeu sa ma tin pe linia de plutire. Discutia cu sotul de aseara s-a prelungit si a ajuns el la concluzia ca "asta este, tre sa ma obisnuiesc cu starile astea si basta". El oare o sti ce spune? Dar ma rog, zic mersi ca m-a lasat cu fraze de genul "haide domne ca n-ai nimic".
Aseara mi-a fost rau in sensul de stari depresive care ma dadeau in panica. In principal gandul ca totul e in zadar pentru ca oricum nu sunt sanatoasa, ca poate o sa o iau razna o data instant asa, fara sa imi dau seama, ca n-o sa imi pot avea grija de copil, ca sunt singura in toata lupta asta etc. Cred ca stiti si voi.
Azi e vineri... sper sa am un weekend mai bun.

Acum sa va iau la rand:

Prozac, eu te-am vazut in poza. Esti o femeie frumoasa asa ca lasa vrajeala. Sunt foarte multe de admirat la tine, cum bine zice si Sophie. Esti o maaaaare luptatoare. Ai idee cati ar fi capitulat sa treaca prin ce ai trecut tu? Si nu ma refer doar la boala, stii tu bine la ce ma refer. Esti o femeie frumoasa, puternica, sufletista, esti mamica si esti iubita. Astea sunt multe multe plusuri.

Sophie mamica, ia sa te iau si pe tine. Nu te-am vazut dar sunt sigura fie doar si dupa voce ca esti foarte tanara si asta nu poate fi decat un plus. Esti super deshteapta si luptatoare si tu la randul tau si iata ce bine ne mobilizezi. Sa nu te mai lasi doborata. Un om care are atata dragoste pentru necuvantatoare sunt convinsa ca are si mai multa pentru semeni si asta oricum ai da-o este un maaaare plus pe care multi dintre oamenii catalogati ca "normali" nu il au.

Cris, as spune ca fac CBT si terapie din cealalta. In principal CBT. Uneori mai facem incursiuni asa dar in principal am teme, exercitii, strategii, incerc sa schimb niste comportamente. Eu sunt cea care incerc mereu sa sap dar terapeuta mereu imi spune "trecutul nu ai cum sa il schimbi, decat cel mult sa il accepti, hai sa vedem cum ne mentinem in prezent si cum deal with ceea ce se intampla acum" - deci exact ce zici tu. Daca ma vede insa ca simt nevoia sa mai vorbesc, ma lasa.

Maria, inteleg ce spui cand zici ca sotul nu stie despre simptomele tale. Sunt in aceeasi situatie, acum parca parca (pentru ca a intervenit o criza) a inceput nitel sa inteleaga ca ceva real se intampla cu mine. In ceea ce priveste daca ne vom vindeca... nu stiu ce sa iti spun, cred ca depinde de fiecare dintre noi. Dar cred ca idee nu este sa ne concentram ca ne vom vindeca, ideea este sa acceptam ce ni se intampla si sa incercam sa nu ne mai identificam cu aceste ganduri nenorocite si sa nu ne mai speriem asa de tare cand vin.
Poti sa ne zici ce tratament naturist ai facut? Cel care ti-a mers bine? In ce sens te-a ajutat? Cred ca oricare dintre noi l-ar prefera pe cel naturist daca ii merge. Alopat ce tratament ai facut? Mai da-ne detalii.
Poti sa ne zici si despre gandurile tale? Ca poate am aflat ceva strategii sa te ajutam cu un sfat. Te imbratisez. CURAJ!

Va rog un sfat fetelor. Sotul meu a fost diagnosticat cu Parkinson acum ceva timp (simptomele pentru care se dusese la medic au fost tremur in mana si piciorul stangi). Dupa investigatii amanuntite la profesori cu experienta pe Parkinson am reusit sa stabilim ca nu are aceasta afectiune ci alta, tot neurologica, numita distonie focala. Tot pe fond de stres. I-a fost prescris Romparkin si Rivotril. Chestia este ca i-a dat Rivotril o luna cate 2 mg seara. Voua nu vi se pare mult? Ca eu pe voi v-am auzit asa cu 1 mg la nevoie.

Salutare fete dragi,
Is tot cu surfu-n mana, dar ma dusai si oleaca sub val, da' n-are nik ca ma ridic io:))
Bey, nu ne lasam ca asa ne-a fost vorba!!!! Avem pentru ce lupta...macar pentru ideea de a bea o bere fara alcool la vara impreuna, e un obiect micut, dar care trebuie indeplinit:)
Ma intorc la treaba si revin:)
Pup gashca

Buna fetelor,
Nu inteleg cum ziceti voi ca suferiti si de depresie...fiecare mesaj postat are il el multa speranta, optimism ceea ce e foarte bine pentru fiecare dintre voi. Asa ca poate uneori va simtiti triste, dar nu cred ca e depresie...sau nu grava, Cata :-)

Draga Cris,
speranta asta pe care o vezi si optimismul sunt cele pe care incercam sa ni le cultivam una in alta, sa ne sustinem, sunt razele de speranta care razbat atunci cand in rest e tare intuneric. Eu sunt diagnosticata cu episod depresiv moderat (sper major la un anume moment), chiar medicul mi-a zis ca sufer de depresie endogena (adica una care se poate declansa oricand, nu prea e conditionata de ce mi se intampla in viata si care poate fi batuta cel mai mult cu medicamente). Cris, in spatele cuvintelor noastre e o lupta mare pe care numai Dumnezeu ne ajuta sa o putem duce. Eu nu stiu de unde atata putere. Eu sunt "incepatoare" cu depresia nasoala. Fetele astea Prozac si Sophie cara in spate de multi ani nenorocita asta te toc-aiala. Nu stiu cum au rezistat si le admir, invat de la ele.
Ce alta solutie avem decat sa avem speranta? Chiar daca uneori o mimam sau doar o scriem aici. Pana la urma ne molipseste. Trebuie. Repet, ce alta sansa avem?
Fetelor, va rog sa ma corectati daca aberez.
Te rog si pe tine sa ne scri, exact ce simti. Chiar daca ti se pare mai trist, sau mai aiurea, sau oricum, scrie si ai sa vezi ca ne regasim si noi in multe din temerile tale si, cum ziceam si mai sus, poate unele dintre noi am gasit moduri in care sa luptam cu ele.
Ai grija de tine.

Fetelor, va rog sa va ganditi la mine dupa-amiaza. Merg sa ma spovedesc si am emotii mari. Sper sa fie o experienta care sa ma ajute sa imi fie mai bine. Nu e prima oara dar de fiecare data sunt foarte emotionata.

Cata draga mea, ma rog pentru tine sa iasa Bine! Du-te fara emotii, desi e greut, dar nu ai de ce sa ai emoti:)
Intrebai de doza de rivotril a sotului tau, sincer, nu stiu ce sa zic, poate in afectiuni neurologice se foloseste mai mult. Oricum sa intrebe dr la prima consultatie.
Eu luam cam 0.5mg cand imi era rau (exista si doza la 0.5mg), dar nu stiu daca are acelasi efect pentru boala sotului.
Mie mi-a placut rivotrilul pentru ca tine efectyul foarte mult si imi dadea un calm mult mai profund decat xanaxul.
Xanax, din cate stiu eu, e mai parsisv, reactioneaza imediat si tot la fel de repede i se si duce efectul, anxietatea reapare si doza trebuie crescuta destul de rapede pentru a obtine acelasi raspuns terapeutic. Vorbesc desigur din experienta personala, asa ca...luati-o doar ca pe "parerea mea".

Cat despre depresie...o am si la mine e tot de tipul endogen, adica provine din interior, din cauza experientelor negative din viata mea...acumulate de-a lungul timpului.
E foarte adevarat ca trecutul n-ai cum sa-l schimbi si ca atare nu ne ramane decat sa-l acceptam asa cum a fost si sa-i iertam pe toti care ne-au gresit. Intrebarea mea este cum se face lucrul asta? E vreun proces anume? Ca din gura si din suflet eu ii tot iert dar vad ca nu simt nimic in imbunatatirea vietii mele?
Daca aflati cum, ziceti-mi si mie:)))
In restt, toate bunicele...mor de domn si abia astept sa ajung acasa..
Week-end linistit dragelor:)

Gagici,

Sunt ok, am o gramada de probleme REALE, dar sunt OK. Va scriu cand imi mai iau de pe cap neste treburi. N-am apucat sa citesc toate posturile dar am vazut unul al lui cata. Fata, nu-s asa tanara, adica nu-s vreo copila, am 31 de ani in decembrie... Vicea, mutra e de copil, restul nu... hai, vorbim. Pup

Acum am si eu putina vreme... Sa va iau si eu pe rand.

Cata, fata, sper ca ti-a mers bine la spovedanie si ca ai dat peste un popa desteptut care ti-a uns sufletul si nu te-a bagat in sperieti. Sa-ti fie bine in week-end, sa nu te bibilesti prea tare la capatana! Cum am facut eu cu tocaiala in toti anii acestia? Din pacate, am avut episoade separate, au venit, au trecut, dar niciodata pana acum cateva luni n-am fost tratata pentru TOC. Mie imi trecea asa, in timp, dar chinuita eram... imi spuneam si eu ca sunt deprimata si ca o sa-mi treaca. Abia de anul trecut simptomele m-au facut pe mine sa caut, sa fad ce e aceea TOC si cum functioneaza gandurile. Din aproape in aproape m-am prins eu... de un an traiesc in cosmarul acesta. Inainte nu era asa de nasol, adica imi trecea repejor si mai aveam cateva ganduri rasfirate. Separarea de fostul, situatia, pierederea sarcinii, etc m-au trantit rau de tot de mi-a dat TOC-ul in cap tare... Oricum, stii ca regret ca nu mi s-a spus de la episoadele anterioare ca asta am... de fapt, mi-a zis o doctorita si m-a speriat atat de tare, nu mi-a explicat ce e... mi-a zis ca am o boala psihica a numit-o toc si mi-a dat niste medicamente de dadeau calul jos din picioare. Drept pentru care am refuzat sa ma mai duc la ea si basta... Nu poti da cu bata in om pur si simplu. Pentru mine, felul in care mi-a vorbit aia, era egal cu esti nebuna!!! Am inceput sa fac psihanaliza cu un alt tampit care in loc sa ma trateze de toc ma psihanaliza si mi-a mai dat si apa la moara. Hai ca mi-am varsat naduful!!!

Pentru sotul tau, Cata, sunt de parerea lui Prozac. Sa intrebe doctorul. Doza e in functie de persoana. Eu n-am luat niciodata doua miligrame, dar stiu lume care a luat si n-a crapat. Fata, da cati ani are barbatul tau de-a facut Parkinson? Am auzit ca se fac niste operatii pt treaba asta. Bunica mea a avut. Nu am multe informatii, am auzit doar o data.

Prozaca mea, tu ce ziceai? Ti-a trecut tembeleala cu "nu-mi place nimic la mine?" Fata si eu am zis ca am iertat pe cei care mi-a facut rau, ca am iertat momentele in care sunam la salvare ca vroia mama sa se omoare. I-am iertat, dar vezi tu, mintea noastra s-a obisnuit cu pericolul. In noi ramas ceva care ne sperie, a ramas reflexul... Vorbesc pentru mine, nu mi-o lua pe bune... dar eu vad ca am mereu nevoie sa frec ceva. Si-mi frec mintile... avem o problema de control toate cu TOC-ul. Si trebuie sa invatam sa LET IT GO. E cumplit de greu sa let it go. E cumplit de greu sa te ierti pe tine ca ti-au trecut ganduri prin cap. Stiu! Dar eu ma iert pe mine ca mi-au trecut ganduri prin cap si ca-mi mai trec. Nu mai vreau sa ma chinui si nici n-am vrut vreodata. Haica reusim noi, ai sa vezi!!!

Cris, n-am uitat de tine, dar n-am dat de tipa asta. Hai, curaj si tie si sa-ti fie bine.

Mari, draga mea, scrie-ne ce te doare! Nu esti singura, nu esti nebuna, nu esti decat o persoana care sufera, o persoana sensibila. Plangi, dar descarca-te! Daca vrei sa vorbesti la telefon cu una dintre noi Prozac, Cata sau eu (fetelor cred ca sunteti de acord) o poti face. Nu uita ca esti puternica! Chiar daca ti se pare ca nu e asa, doar ti se pare! Hai, bafta si tie!!!

Buna fetele. Am ajuns si eu acasa. Sunt... asa si asa. Parintele, duhovnic al meu de multi ani... m-a cam bagat in sperieti. Are dreptate in ceea ce spune, trebuie sa fiu rabdatoare si blanda cu sotul si asa sa incerc sa il "aduc pe calea cea buna", trebuie sa fiu statornica in educatia copilului si sa il deprind eu cu credinta statornica pentru ca altfel nu are de unde sa o stie, sa nu ma "iau la vorba" cu gandurile ca sunt periculoase, sa nu deznadajduiesc ca asta este semnul unui om care nu are credinta si sa ma rog cu adevarat, sa ma rog de o mie de ori pana o fac o data bine. Din pacate m-am intristat ca nu am auzit nimic despre dragostea lui Dumnezeu pentru mine si ca ma iubeste asa cum sunt. Poate nu am auzit eu, data fiind starea mea. Nu vreau sa critic ce mi-a spus. Am plecat cam impovarata de acolo... am ajuns acasa unde era mama, am tras o boceala dar vorbind cu mama zic ca am deslusit putin o cale. Sa incerc sa nu ii mai judec atata pe cei din jur, in special pe sot, si sa ii accept asa cum sunt.

Prozac, cum sa iertam? Treptat. Uitati, eu va sfatuiesc un lucru. Intrati pe acest link, este un seminar online despre iertare. Macar cititi ce scrie despre iertare, mie mi-a placut mult. Mai ales despre iertarea care nu este uitare - ca nu trebuie sa uiti ca sa nu ti se intample din nou sa te calce cineva in picioare.
http://www.sfintiiarhangheli.ro/seminar.php Este un site ortodox dar facand abstractie de asta eu zic ca sunt niste idei interesante despre iertare. Despre care scrie clar si acolo si inteleg si eu incetul cu incetul ca este un proces. Nu se face deodata.

Desigur, Mari, doar spune-ne si iti dam pe privat numarul.

Mai doamna Sophie, cum adica nu esti tanara, ai 31 de ani? Io tot atata am. Io sunt nascuta in aprilie. Tu?

Sophie, sotul meu are 39 de ani. Asa cum am scris, Profesorul Bajenaru care este mama si tata lu' Parkinson in Romania zice ca nu ar avea asta ci o alta afectiune neurologica. Tratamentul e insa cam ca la Parkinson si e destul de naspa. Ne-am gasit...

Cata, eu sunt in decembrie. Deci suntem la fel de tinere amandoua!

Fata, fata, fata! Si eu m-as fi intors probabil la fel daca mi-ar fi tinut popa predica! Calmeaza-te ca popa cu ale lui. Crezi ca a avut el vreodata toc sa stie ce e aia? Auzi tu, ganduri periculoase. Da l-as fi intrebat daca si alora de le e frica de virusi ca in schema toc, le-ar fi dat aceleasi sfaturi.

Offf. Si eu vreau sa aud ca Dumnezeu ma iubeste asa cum sunt. Si o aud de la mama, de la sora mea, de la oameni. Preotii au si ei ceva in bibliografie si despre asta vorbesc. Si pe mine m-au speriat destui. Drept pentru care nici nu ma mai spovedesc. Am fost anul trecut la un popa de e prieten cu o psihiatra. si mi-a facut capul calendar. Si acum am cosmaruri si obsesii din cauza lui. O sa ma duc in momentul in care o sa dau peste un om destept.

Altfel ii povestesc lui Dumnezeu in fiecare seara ce fac, ii spun ce-mi doresc... si imi doresc sa-mi revina increderea pe care o aveam eu puternic intiparita in suflet ca Dumnezeu e in noi... si orice popa se ia de mine, sa-i spun vreo doua!!!! Cum m-a luat unu odata ca ce, eu vreau sa ma marit cu un catolic... pai cum, copiii ce-o sa fie? Catolici sau ortodocsi. nu se poate, nu se potriveste. Pai copiii mei or sa foe oameni ai lui dumnezeu, ca i-i face cu un ortodox, catolic, budist, musulman sau alta credinta!!! Uf ca m-am enervat!

Iar asta cu rugaciuna spusa de o mie de ori. da el o spune de o mie de ori sau ii iese bine din prima? Sa ma ierte bunul dumnezeu ca nu vreau sa ma iau de trimisii dansului pe pamant, dar au asa o putere sa te bage-n boale!!!!


Cat despre sotul tau, n-am citit bine cu Parkinsonul. Scuze... da, doza se ajusteaza... vezi si tu ce-i spune medicul. Si eu iau rivotril destul de regulat. Sper sa scap si de asta ca nu sunt mandra sa-l inghit de atat de mult timp. Pup... ma duc la o tigara si apoi plec de la birou.

A, si am uitat sa adaug ca nu prea cred ca popa e mai in legatura cu Dumnezeu decat altii...

Draga Sophie, iti multumesc pentru cuvintele tale pe care le simt venind din suflet. Am vazut ca m-ai sunat, iarta-ma, nu pot vb despre asta de acasa, ma intreaba sotul ce si cum si imi este greu sa ii explic.
Sa stii ca am venit foarte intoarsa pe dos acasa, am bocit, dar pana la urma am vorbit cu mama si mi-a zis ce am scris si m-am linistit foarte. Cred ca sfatul mamei mele (care desi nu merge la biserica asa des cred ca este o mostra de crestin adevarat si care a trecut prin MULTE in viata asta) a fost de fapt modul lui Dumnezeu prin care sa imi sublinieze exact ce trebuia sa inteleg.
Tu ai dreptate, cred ca fiecare judecam prin prisma a ceea ce stim, la fel si parintele - pe care de altfel eu il apreciez, stiu ca are har, e foarte dedicat bisericii si lui Dumnezeu. Cred ca eu sunt cea care m-am schimbat.
Voi vedea eu ce voi face in continuare, deocamdata am sa incerc din rasputeri sa urmez sfatul dat de mama. Sa nu mai judec. E mare lucru daca am sa pot. Am descoperit ca a-i judeca pe cei din jurul meu, in special pe sotul meu imi creeaza o amaraciune de nedescris. Pe moment ma avant sa critic si apoi raman cu un mare gust amar.
Duminica ma voi impartasi si cred ca asta ma va ajuta sa lupt.
Sophie, bravo tie pentru dialogurile tale cu Dumnezeu. Trebuie sa le reiau si eu. Dar unele adevarate nu de forma.
Fetelor, va multumesc ca existati!