Tulburare obsesiv-compulsiva - partea a VI-a

buna fetelor.hai sa va spun mai multe despre mine.acum15 ani mi-a fost rau prima data am fost cu sotul la urgente si mi-au spus ca n-am nimic sa ma duc acasa linistita dupa ce mi-au faut calciu an vena.de aici ancepe calvarul aveam 21 ani si mergeam din dr an dr sa vad ce am toti ziceau ca nu am nimic dar eu asteptam sa mor din clipa an clipanu ma gandeam la alceva si am anceput sa merg la biserica si m-am linistit puti dar a-mi treb ceva sa ma tina sus si am anceput tratamant sa fac copiica nu ramane-am gravida si asa a trecut vre-o 2 ani la care dr a-mi spune ca daca pana an vara nu raman gravida nu o sa fac copii.a trecut vara fara sa raman gravida si atunci am cazut rau nu stiam pt ce traiesc nu stiam ce vreau mi-a fost tare rau nu puteam sa muncesc la fiecare zgomot muream de frica ce sa va spun rau...asa am ajuns la psihiatrudr ionescu ploiesti si am anceput trt si psihoterapie trt cu xanax si nu mai stiu ce..e mult de atunci 9 ani dupa care am zis sa mai ancerc odata trt.naturist de data asta pt copii ca an inima mea stiam ca o sa am copii aveam convingerea asta..stai am uitat anainte sa merg la naturist nu ma simteam bine asa ca am mers la un asa zis popa nu stiu nici an ziua de azi daca era
la buzau ca mi-a zis cineva ca deschide cartea aici nu a facut decat sa-mi agraveze boala pt ca eu fiind fumatoare cred ca ma mirosit si mi.a zis ca fum nu scoate decat diavolul pe gura si de aici cosmarul meu mai mare nu-mi explicam cum santem o lume antreaga de posedati sau ce..pana am dat de dr naturist ca merge an paralel cu biserica si e fff bun si mi-a explicat ca pot sa fac ce vreau ca nu trb sa i-au gandurile an serios ca trbsa duc o viata normala ca dumnezeu nu ne lasa niciodata dar tocmai cei care fac voia lui sant mai ancercati..asa ca faceam psihoterapie si trt naturist dar psihiatrul nu stia nu stie nici acum si dupa 9 luni de trt si alte 2 fara am ramas gravida.bucurie mare va da-ti seamadupa 13 ani de casat an sfarsit 1 copil bucuri mea si a sotuluidar trt nu am mai facut de atunci decat naturist iar cu psihiatrul vrb doar la tef si cand vin an tara al vad si zice ca sant bine ca no sa anebunescca no sa fac rau la nimeni de asta mi-a fost frica mereu.as vrea sa vrb cu voi la telf dar eu nu stiu multe pe calc si nu stiu sa caut cum zice-ti voi pe secret va pup si astept vesti de la voi ma scuzati daca nu am scris bine dar sant ancepatoare si pe noi ne anvata baiatul sa intram pe net.pa pa

Draga Mari, offf mai prin ce ai mai trecut si tu. Sper ca ai aflat intre timp ca acel act de "deschis al cartii" este condamnat chiar si de catre biserica si ca cei care il fac, il fac absolut aiurea, pe barba lor. Niste aiuriti, ce sa zic, uite ca mai mult inebunesc omul decat sa il ajute - eu mor cand aud de din astea, nu isi dau nene seama ca se joaca cu viata omului? In fine.
Te felicit pentru lupta ta sa ai copii. Si eu l-am avut pe baietelul meu dupa 7 ani de tratamente. Stiu cat de dezamagitor poate fi sa vezi ca te chinui si nu ai nici un rezultat, de aceea te felicit pentru convingere.
Vreau sa iti pun niste intrebari: tu ai intrerupt tratamentul alopat cand l-ai inceput pe cel naturist sau mergi in paralel? ce tratament naturist faci?
Inteleg ca nu esti in tara, asta e mai nasol ca si asta din cate stiu eu mai adauga la sentimentul asta de anxietate.
Are dreptate medicul tau. Totul se intampla in capul nostru. Asta e partea buna, nu vei face niciodata ceea ce te temi ca vei face. Din pacate pentru noi insa universul nostru intreg este doar in capul nostru si scapare nu prea exista, adica exista dar trebuie invatata si exersata indelung.
Mai scrie-ne. Te imbratisam.

buna fetelor.am aparut si eu pe-aici...am 38 de ani, sunt divortata.am trecut prin multe incercari, am avut tot ce se poate avea:de la anxietate generalizata cu fobii, atacuri severe de panica, pana la depresii majore...de-alungul timpului le-am, , adunat, , pe toate...am luat o sumedenie de medicamente, care mai de care: xanax, lexotanil, diazepam, mianserin...de-a lungul anilor...sunt f multe de spus...cert e ca m-am vindecat aproape complet cu cipralex!de cateva luni ma simt bine, acum sunt in scadere cu acest medicament.sa-i dea Dumnezeu sanatate doctoritei care mi l-a prescris, a fost singurul medicament care m-a ajutat.Daca vreti sa-mi puneti intrebari in legatura cua aceasta boala a sufletului, nu ezitati! Am o vasta, , experienta, , in acest domeniu...Acum sunt studenta la psihologie...Cine poate intelege afectiunea sufletului decat cel care a trecut prin asa ceva?va sarut!

Buna lyss si buna fetelor.

Fetelor, urmaresc cu mare palcere dialogurile voastre si ma bucur cand sunteti pe val.
Lyss, mi-ai atras atentie cu cipralexul si m-ai facut sa-mi aduc aminte de perioada de debut a bolii mele, cand dupa cateva luni de tratament cu xanax si starea mea psifica se inrautatea, mi-a prescris dr cipralex. Pana aici nimic rau, s-ar zice, insa cipralexul asta m-a adus in stare de manie de urgenta la doctor. Asta a fost prin iarna. De atunci mi s-a schimbat tratamentul cu Zyprexa, Depakine si Tranxzene. Ma simteam foarte rau, am avut chiar si halucinatii si stari depresive majore alternand cu episoade maniacale. Dar datorita tratamentului cu Zyprexa am ajuns incet-incet sa ma simt mai bine si sa mi se micsoreze doza. In prezent sunt pe doze minime, ma simt bine, nu am mai avut recaderi si astept cu nerabdare primavara, cand, mi-a promis doctorita mea ca imi va opri total tratamentul
. A, nu v-am spus ca am schimbat doctorul care mi-a prescris cipralexul si imi pusese diagnosticul gresit.
Am mers la o doctorita foarte amabila la care merg in prezent si mi-a spus ca sufar de tulburare afectiva bipolara si ea mi-a dat tratamentul cu Zyprexa, pe care l-am urmat cu strictete.
Desigur ca nu ma gandesc ca voi fi pe deplin vindecata, posibil sa mai am recaderi in timp, insa profit de starea de normalitate in care ma aflu acum si sunt optimista, ceea ce va doresc si voua.
Inca ceva, Lyss, suntem cam aproape de varsta, am si eu 39 de ani (in curand voi avea 40) si sunt si eu divortata, dar sunt in relatii de amicitie cu fostul sot.
Va pup pe toate!

Draga Lyss, iti multumim din suflet pentru oferta ta. Vezi ca s-ar putea sa te abordam chiar! :) Ne trebuie specialisti pentru ca, dupa cum vezi, pe aici nu prea suntem bagati in seama. Decat unul de catre altul. :) Ceea ce e super.
Imi pare rau pentru problemele pe care spui ca le ai avut. Sa iti ajute Dumnezeu ca totul sa se opreasca aici si de acum incolo sa fi super bine. Spune-ne si noua despre acest medicament, am mai auzit persoane carora le-a facut bine. De asemenea m-ar interesa sa stiu cum s-a manifestat depresia ta majora (spui ca ai avut mai multe episoade, la ce interval) si daca acum faci terapie de vreun fel.
M-a impresionat ca numesti aceasta afectiunea sufletului... asa este.

buna dragele mele!robymat, imi pare rau pt tine...se pare ca cipralexul nu te-a ajutat, din contra...mersi mult pt tot, si tie, cata 77, esti o draguta.nici nu stiu cu ce sa incep...acum cativa ani a inceput boala, anxietatea generalizata, cu fobii si atacuri de panica...prima criza am facut-o in herastrau, eram la mici cu fostul sot...era f cald afara, nu mancasem nimic, ma certasem si cu maica-mea, am bagat vreo 5-6 mici si 2 tigari, dupa care m-am albit, am simtit ca nu mai pot respira, am inceput sa tremur, a inceput sa ma doara in capul pieptului, am intrat in panica, am turnat o sticla de apa pe mine, cu greu mi-am revenit...nu stiam ce este, am zis ca e ceva de la inima...pana am depistat au mai trecut cateva saptamani, timp in care facem destul de des aceste crize, nu mai puteam iesi din casa, nu putea dormi, a fost cumplit...mi-a dat seroxat si lexotanil...am luat doar lexotanil pt ca seroxatul era prea scump.aici am gresit.daca tineam tratamentul cu seroxat, probabil m-as fi vindecat, o prietena de-a mea s-a vindecat numai luand seroxat...timp de 7 luni.Au urmat ani de cosmar, luam medicamente cu pumnul...incepusem sa imi mai revin, dar tot nu eram in apele mele, aveam o mina trista, adevarul e ca nu eram deloc multumita nici de viata mea, nici de serviciu...de nimic...nimic nu mergea, eram f sensibila, negativista, puneam la suflet tot si ma consumam cumplit din orice.imi faceam rau singura.nu concepeam sa pot fi altfel, spuneam ca nu pot fi nesimtita...mare greseala...acum nu mai sunt asa...dupa 12 ani de casnicie, cu un barbat alcoolic, cu datorii la banci, m-am indragostit nebuneste de un tip...era o dragoste nebuna, suferind in continuare de anxietate, devenisem si obsedata de el, il iubeam la nebunie si eram in stare sa fac orice pt el...am divortat, fostul sot a suferit cumplit, bine ca a plecat in cipru, ca altfel nu stiu ce se alegea de el, iar eu continuam sa iubesc un om care si-a batut joc, care era ingrozitor de neserios, care spunea ceva si facea altceva, promitea ca vine la mine si ori nu venea, ori venea pe la 1-2 noaptea, imi inchidea telefonul cand il sunam, ma cauta a doua zi sau dupa cateva ore bune, eu ma macinam f mult, plangeam, sufeream cumplit...am inceput sa beau...a doua zi ma simteam si mai rau...din cauza lui am facut o depresie majora, plangeam tot timpul, si seara, si dimineata, si la servici...luam medicamente, dublam doza recomandata, degeaba.ajunsesem sa iau mianserin cate o folie pe zi...apoi am inceput sa iau diazepam...intr-o zi am luat vreo 8 pastile, pt ca nu doream decat sa dorm...nu am putut dormi, decat spre dimineata...intr-un final, am terminat cu el, bine, am avut mai multe tentative, si m-am hotarat sa-mi schimb viata...cum am mai spus, aveam o fata trista, plangacioasa, nu eram in stare de nimic, si patul cand mi-l faceam mi se parea f greu, si un vas care-l spalam parca cine stie ce mare greutate era...si nu ma ajuta nimeni...atunci am fost la psihiatru, a nu stiu cata oara, si mi-a recomandat cipralex.prima luna m-am simtit ca dracu, a trbuit sa scad diazepamul, si l-am scazut f brusc, si ma simteam oribil, dar am mers inainte...mi-am impus sa nu mai iau o tona de medicamente, cum facusem de cativa ani, n-am mai luat decat cipralex de 10 mg.nu am avut manii, halucinatii, insa la inceput nu ma simteam prea bine...m-am tinut de tratament, cate o pastiluta pe zi si atat, dupa 2 luni m-am simtit mai bine, dupa alte 2 luni si mai bine...am luat cam 7 luni, tratamentele pt boala sufletului sunt de lunga durata, ca sa te poti vindeca complet si sa nu recidiveze...acum iau cate o jum de pastila, timp de 2 luni, apoi gata.ma simt f bine, in fiecare zi beau sucuri naturale, de vreo luna de zile fac in fiecare dimineata gargara cu ulei...de fumat fumez, ca nu am vointa sa ma las...am un prieten care sta la mine, ne intelegem bine...mi-am schimbat parca si modul de gandire, nu mai pun la suflet cum puneam odata, pot sa nu mai pun la suflet...ma autosugestionez in fiecare seara ca sunt perfect sanatoasa, sunt desteapta, sunt puternica...(ati citit pavel corut?scrie f bine, din cartile lui am inteles despre puterea autosugestionarii).am o viata sexuala regulata, chiar prea regulata :)), sa stiti ca si asta conteaza f tare, cand eram cu fostul sot eram super frigida, nu o facea cu el ca-mi era sila...m-am inscris la psihologie, citesc mult, ma duc la biblioteca si-mi iau carti psihologice...vedeti voi, dragele mele, nu am copii, nu am catel, nu am purcel...ce sa fac?eu va las si mess-ul meu care cum doriti sa intrati sa vb:apostucristina16.mai intru si pe-aici...ma bucur enorm ca putem discuta vrute si nevrute.scuzati ortografia.va pupi.fiti pozitive.faceti-va un mic cadou zilnic.iubiti-va intai pe voi, ca sa va poata iubi altii.respectati-va.nu mai puneti la suflet.luati oamenii asa cum sunt.DACA NU PUTETI SCHIMBA UN OM, SCHIMBATI-VA VOI POZITIA FATA DE ACEL OM.eu asa am facut.daca ati stii cate probleme financiare am...si ce sa fac?tot inaite!am trecut destul prin necazuri.ajunge.usor, usor, cu pasi marunti dar siguri, se rezolva toate!hai ca v-am inebunit.va astept cu noi idei.pupii, fetele mele!

Lyss, multumim ca ne-ai impartasit experienta ta. Oau! hai ca ai si tu ceva pietre de moara in spate. Te felicit pentru cum ai reusit sa te schimbi. Si ai zis o vorba mare: daca nu ii poti schimba pe altii (ceea ce foarte rar putem), schimba-ti pozitia fata de ei. Mare lucru ai zis. Uite, eu acum m-am hotarat si ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa nu ii mai judec pe cei din jur. Dar deloc! Simt ca daca as reusi asta chiar m-as elibera intr-un fel.
Eu iau de 3 luni jumate Fevarin. Cred ca tot vreo 6, 7 luni, cel putin, voi lua si eu.

iti multumesc din suflet, cata.si eu ma rog la Dumnezeu, acum vre-un an si jumatate am simtit nevoia sa merg la biserica, eram disperata, parca acolo imi gaseam linistea si pacea sufleteasca.Am mers 9 zile de marti la o biserica cu mult har, Sf Antonie si Sf Nicolae, nu cea din centru (apropo, esti din Buc?) cea de la Piata 1 Decembrie.Acolo slujau intre 9-12 preoti, ajungeam la jumatatea slujbei Sf Maslu, si ma rugam plangand.Era o atmosfera extraordinara, cand incepeau sa cante mi se zbarlea pielea pe mine..M-am simtit o perioada mai binisor, intre timp mai mergeam si la alte biserici si lasam cate un acatist si ma rugam...Si uite, Dumnezeu m-a ajutat...Iti doresc tot binele din lume, Cata.Medicamentul care il iei e f bun, e si mama in tratament cu el si se simte f bine, si ea, saraca, plangea tot timpul...Trebuie sa te tii de tratament...Mai zi-mi si mie despre tine, cum se manifesta la tine aceasta boala, cum ai reusit sa treci de anumite etape...Cata, o viata avem, nu trebuie sa fim critici, si nici cusurgii...Stii ca noi, anxiosii, depresivii, suntem cele mai sensibile si deosebite fiinte?Noi simtim ce altii nu simt, traim ce altii nu traiesc...Hai sa luam ce-i, , bun, , daca pot spune asa de la aceasta boala...E bine ca noi constientizam, dar ce te faci cu cei care sunt bolnavi ca noi si nu constientizeaza?Nu vor sa recunoasca?Barbatii in general neaga acest lucru.Si sufera.Si nu se schimba.Noi avem o sansa de la Dumnezeu sa ne schimbam...Altii nu o au...mama mea a suferit de anxietate ani de-a randul, de depresie, plangea la cel mai mic incident, o imploram sa mearga la doctor insa ea, foarte capoasa din fire, ma repezea tot timpul, zicea ca ea nu-i, , nebuna, , , auzi tu.Asa spun multi, ca cei ce se duc la psihiatru sunt nebuni.Psihiatrul e doctorul sufletului, iar boala sufletului e o boala ca oricare alrta, nu trebuie sa ne rusinam...si mama mea a stat si a suferit ani la rand, pt ca ea nu intelegea cu ce se mananca aceste boli, si spunea ca ea de fapt are la inima ce are nu la cap...Intr-un final, nemaiputand suporta s-a dus la doctor, a internat-o la Sf Ciprian, care este un spital de psihiatrie, i-a dat acel medicament, si alceva de somn, dormicum parca, si acum se simte bine, rade, glumeste, nu-mi vine sa cred!Dar cei care sunt bolnavi si nu se trateaza?Mentalitatea asta la noi, la romani este cumplita.Te sarut, si astept raspuns!

nici una nu sunteti pe-aici, mai dragutelor!dragele mele, cand va vin ganduri negative, idei obsesive, inlocuiti-le imediat cu cate un gand pozitiv...Ganditi-va imediat la ceva frumos, fie din trecut, fie din prezent, ceva care va impresioneaza in mod f placut, ceva care va face placere...nu lasati gandul negativ sa va acapareze, chiar daca el revine, alungati-l, inlocuiti-l cu ceva bun...ia incercati, la inceput e mai greu...stiati ca la boala asta trebuie sa avem mai mare grija de noi, sufleteste vorbind, si trebuie sa facem o schimbare in bine in viata noastra?Orice, de la un lucru cat de mic, ceva care sa ne faca placere, gasiti in fiecare zi cate ceva sa faceti pt voi...pt sufletelul vostru..care sa va faca placere...care sa va bucure...si da-le-n colo de ganduri aiurite, nu va mai ganditi la moarte, Doamne fereste, ganditi: ce sa fac eu azi sa-mi fie mai bine ca ieri?Ia incercati sa fiti mai optimiste la servici, sa radeti mai mult, sa va relaxati...eu inainte cum imi povestea cineva ceva nasol cum mi se facea rau...Simteam cum ma cuprindeau niste transpiratii reci si imi palpita inima...Nu frate, acum sunt destinsa, daca m-apuca vreo pandalie inlocuiesc imediat acea pandalie cu un gand optimist, sau macar neutru...Hai sa ne gandim ce frumos va fi de sarbatori...Cu pom de Anul nou, cu bucate care mai de care...ce-o s-o mai brehanim si ne vom uita la TV...si ne vom intalni toate aici si o sa barfim de mama-mama...Va sarut!

Lyss, biserica de care zici e una mica din lemn? Cred ca este cea la care merg eu in fiecare duminica. Si eu am fost tot asa, la Sf. Maslu timp de 9 saptamani. Parintii si socrii mei stau langa ea si merg duminica. Ce mica e lumea! Poate ne si cunoastem.
In principal starile mele au fost anxietate si depresie. Eu anxietate am de 8 ani si atacuri de panica. Acum m-am dus mai mult pt depresie si ganduri obsesive. Doctorul a zis ca am depresie endogena si mi-a prescris Fevarin si am luat o vreme si Xanax (acum ma bucur ca am reusit sa il las ca stii ca da dependenta). Inca mai am momente de anxietate si depresie, inca ma mai terifiaza crizele prin care am trecut.
Tu ai dreptate, trebuie sa ne facem bucurii. Uneori insa sa stii ca nu avem putere. Sau cel putin eu nu am. Si ma tine pe linia de plutire exact ceea ce fac pt altii ca pt mine nu am energie sa fac nimic. Dar tu ai dreptate. Si terapeuta mea m-a pus, la fel, sa ii fac o lista cu ceea ce fac pentru mine. Nu am reusit inca sa scriu nimic pe ea... trist.
Iti multumim pentru insufletirea din mesajele tale.

buna fetelor.Cata sa stii ca atunci cand am anceput trt naturist am oprit trt alopat nu am mers an paralel am facut an schimb psihoterapie si trt naturist dar a mers sa stii ca trt naturist difera de la pacient la pacient Dr decide ce i-ti prescrie.Daca vrei eu i-ti dau adresa Dr. naturist dar nu stiu daca am voie pe net sa nu stearga msj spune-mi tu daca stii cum sant procedurile daca nu te sun a-mi spui sau trm nr de telf.Sa stiti ca eu am fost diag.cu N evroza anxioasa fobica dar Dr naturist zice ca e tulb anxioasa si atacuri de panica ma rog ei stiu mai bine.Dar ai dreptate afara e mai greu ca Romani sant mai rai si nu se ajuta unul pe altul ca de prieteni nici nu pot sa vrb.Eu sant f credula si sensibila si ma pun an situatia oricaruia si pentru asta am de suferit.Eu cred ca si boala ma face putin mai rea sa zic asa sant putin nesuferita si nu ma asociez cu toata lumea am ampresia ca toti sant bine numai eu bolnava si ciudata din cauza gandurilor nu pot sa ma concentrez prea bine mai uit si asta ma sperie putin dar acum multumesc lui DUMNEZEU ca v-am gasit pe voi si sa stiti ca abia astept sa vin acasa si sa intru sa citesc msj. voastre sa va rugati si pentru noi cand merge-ti la Biserica va rog.Stiti acum ma antreaba baiatul meu cu cine vrb si i-am zis ca am prietene an Rom.si el zice de unde va cunosc.Asa fetelor ca trebuie sa fim puternice pentru noi pentru copii nostri si sa luptam an continuare cu fricile si gandurile noastre si o sa iesim anvingatoare o sa vedeti.va pup si abia astept sa ne citim iarasi.Pa

Maria, cu siguranta ma voi ruga pentru voi. Iti inteleg perfect sentimentul ca esti diferita. Si eu il am si tot la fel, ii invidiez pe cei din jur - imi par asa de fericiti. Dar stii care e adevarul de fapt? Este doar proiectia noastra despre ei - crezi tu ca chiar toti sunt fericiti numai noi nu? Vezi de treaba - fiecare are problemele lui. Sunt sigura ca aceasta boala nu te-a inrait cum zici tu ci te-a sensibilizat, cum bine zice Lyss. Am devenit toate foarte, foarte sensibile. De aici rezulta multe dar mai ales faptul ca orice ne impresioneaza, mai ales ce fac cei din jur in legatura cu noi.
Ai dreptate, tratamentul naturist se da dupa persoana. Sambata am si eu programare la homeopat sa vad daca ma poate ajuta. Sper... tare as vrea ca la un moment dat sa reusesc sa las medicamentele. As vrea sa mai fac un copil. Si in general nu imi place ideea ca iau medicamente. Dar in fine, daca ma fac sa ma simt mai bine... slava Domnului si pentru ele.
O zi buna tuturor!

ce m-am bucurat de dimineata cand, deschizand calculatorul, am vazut mesajele voastre!draga mea cata, da, biserica din lemn e cea unde mergeam, era f departe de casa, fac in jur de 2 ore de-acolo pana acasa, era cumva ca un canon, sa zic asa, dar ma simteam minunat dupa fiecare slujba.dragele mele, eu va spun din experienta mea, cand afectiunea de care suferi este majora, ca in cazul in care am fost eu, si nu moderata sau incipienta, tratamentele naturiste nu prea dau roade...ca sa te vindeci complet de aceasta afectiune, (am citit mult despre ele si am vb si cu psihologi si psihiatrii) trebuie sa te tii de tratament, nu disperati, luati mdicamentele prescrise, si aveti rabdare sa-si faca efectul...dureaza cam mult, e-adevarat...am luat si eu medicamente naturiste, passiflora la greu, sunatoare, acum nu mai iau, pt ca am citit prospectul la cipralex si scrie sa nu iau med cu sunatoare, nici macar ceai sa nu beau...mai am mici, , tentative, , si acum dupa 7 luni, mi se face rau in mij de transport cand e aglomeratie, m-apuca sfarseala si temuratul, palpitatiile, incerc sa ma calmez, daca tot nu trece si nu trece cobor si o iau pe jos...asta este, dar nu mai fac din chestia asta o drama...cum facea inainte...dramatizam mult, inainte...mai cata, incepe de astazi sa-ti faci cate o bucurie cat de mica zilnic...astept sa-mi scrii sa-mi spui...na, cam mai aprins o tigare si iubitul meu ma cearta...:))cata, tu te spovedesti, tii posturi?eu nu...am zis sa tin si eu macar cateva zile post ca sa ma pot spovedi, impartasi...preotul de la biserica din lemn, preotul daniel(asa il cheama) spunea ca el nu obisnuieste ca alti preoti sa nu te impartaseasca...sa te puna sa faci canoane luni in sir...adica te pune sa faci canane darte si impartaseste...dar e mult prea departe de mine...sa nu facem din asta o obsesie...mai ales ca am mai spus ca la afectiunea asta trebuie sa incepi mai intai sa te respecti tu ca om, in toate privintele, ca sa fii iubit si respectat...si trebuie sa te obisnuiesti cu gandul ca nu poti fi iubit de toata lumea...trebuie sa nu mai fi critic si absurd cu tine insuti...zambeste, bucura-te, nu mai exagera, nu-ti mai face idei preconcepute, nu mai exaspera pe altii, fi bun si conciliant, inlocuieste-ti gandul negativ cu unul pozitiv, etc, etc...Cum va petreceti fetelor sf de saptamana?ce vreme e afara...va sarut, astept vesti!

Buna.Hei unde santeti.Uite la mine si-a facut efect trt naturist dar problema e ca santem sensibile si la orice necaz poate sa reapara simtomele boli iarasisi atunci o iei de la capat.Eu am luat si pasiflora si valeriana dar trt naturist tot ca alopat treb sa-l faci mai mult timp si nu pierzi nimic si nu e f scump an jur de 2 mil lei.Eu pot sa va spun ca an Voluntari e Naturalia cabinet naturist iar aici e Dr PAVEL CHIRILA si e f bun.Tratamentul e pentru 3 luni dupa care te duci iarasi daca vrei.Azi nu stiu ce am nu sant an apele sant putin ametita si anxioasa.Afara e cald baieti mei au plecat an parc la plimbare si eu fac o prajitura.Voi ce face-ti'cum va petreceti timpul.

Draga Lyss, da, preotul Daniel este un preot bun si dedicat, il cunosc personal. Am incredere in el dar duhovnicul meu este la o alta biserica (merg de mai multi ani acolo). Da, m-am spovedit si azi chiar mi-a facut Dumnezeu bucuria sa ma pot impartasi. Stiu ca nu sunt vrednica dar am mers mai mult ca un medicament asa pentru suflet, sa simt si mai tare ca Dumnezeu este cu mine, mai ales in lupta asta crancena.
Lyss, cred ca sunt foarte bune lucrurile pe care ne sfatuiesti sa le facem. Dar de asemenea trebuie sa fim constiente ca nu se face primavara instantaneu. Cum ne-am educat creierele in ani buni sa gandeasca intr-un anume fel - distructiv, acum ne va lua ceva timp sa le dezvatam de asta (asa imi spune si terapeuta mea ca practic tot ceea ce imi face rau acum e invatat si trebuie dezvatat). Trebuie sa avem rabdare cu noi dar in acelasi timp si sa facem eforturi, cat de mici.
Apropos de bucurii, noi aseara am fost la film. Desi nu prea aveam chef si nu aveam nici bani... am mers. Si a fost bine, am vazut o comedie usurica, nimic care sa ne incarce, ne-am mai clatit si noi ochiul pe la mall si a fost bine. Cu pasi de furnica se face primavara...
Ca ne intrebai de weekend, eu una am fost la masa la socrii si acum am revenit acasa, baietelul s-a culcat eu mi-am facut o cafea (fara cofeina, of course) si zac la computer.
Cand se trezeste baietelul meu, ne mai jucam si apoi ii fac bagajele pt cresa si facem baita si gata, ne culcam. Cam asta este...
Sper ca sunteti bine cu toate - Sophie si Prozac pe voi va astept sa reveniti la munca sa scrieti ce faceti.

buna scumpitelor.ce mai faceti?de ce spui cata ca nu esti vrednica de impartasanie?esti o fata extraordinara, ma bucur mult ca ai reusit!eu n-am reusit niciodata, pt ca nu mi-am dat interesul sa o fac...:( Mari, teleporteaz-mi si mie o prajitura ca zau as manca ceva dulce...fetele mele, eu am vegetat zilele astea...am mancat o tona de seminte, am stat pe internet(am un mare jaf de calculator care merge ff greu) si m-am uitat la Tv.Maine din nou la scarbici...Repetitie, repetitie...Dragele mele, eu doar imi dau cu parerea in legatura cu toate cele...ca si eu am multe goluri...cu teoria e cum e, practica ne omoara, nu?Mi-ar place sa va cunosc intr-o buna zi!va pupi, mai vorbim!

Pai Lyss, poate chiar o sa ne cunoastem ca vorbeam aici cu Sophie sa o punem de un grup pe bune, sprijinit de psihoterapeut, pentru fetele din Bucuresti. Si daca e ne inregistram sa ne vada si cele care nu pot veni. :))
Asa este, practica ne omoara. Dar ce e bine cu practica este ca SE INVATA. Cheia sta in vointa. Stiu ca este mult mai usor spus decat facut, stiu pe pielea mea, mai ales cand suferi de ceva depresiv vointa se apropie de multe ori de zero. Dar sunt momente cand te ridici si ATUNCI tre sa te apuci de ceva.
Hai sa aveti o saptamana super la munca!

si mie mi-ar place sa ne cunoastem fetelor dar nu e posibil de moment.Nu ma simt bine nu stiu sant nervoasa desi nu am motiv.Sa stii Cata ca mie i-mi era frica sa i-au medicamente pentru ca anainte sa le iau citeam prospectul si cand vedeam reactiile adverse nu-ti spun cum eram.Lysss uite am facut o tarta cu pinia si a-ti trimit o bucata-de fapt va invit pe toate.Dar PROZAC si SOPHIE unde sante-ti.Cand ma pun la calc am emotii aproape ca nu stiu sa scriu si asta pentru ca eu nu am vrb niciodata cu nimeni de boala mea--an afara de dr.--mai vrb pupici vrea puiul meu putin sa se joace.Pa

Salutare dragelor,
Bun venit colegelor de suferinta!!!
Mariasp nu fac pe moderatorul si te rog frumos sa incerci sa scrii cu i din "i", nu ca i din "a", eu una is mai batrana si urmaresc tare greu postarile tale. Te rog inca o data sa nu te superi:)))
Lyss, bine ai venit, ma bucur ca tratamentul iti merge si ca esti optimista.
Cata, sophie, cris..si toata lumea, o saptamana execelenta si va invit la un nou capitol.

BUNA FETELE MELE!!!sunt la scarbici, am intrat un pic sa vb cu voi...eu nu am calculator, sunt la sefu in birou, nu pot sta mult...ce ma faceti?ce mai ziceti?sunteti toate din Bucuresti?(mai putin Mary)Priozac, tu ai luat sau esti in tratament cu prozac?am auzit de medicamentul asta ca ar fi f bun...cum stati cu moralul?eu am o lenee...ca lunea.De Mos Nicolae e ziua prietenului meu si nu stiu ce cadou sa-i fac, de ziua lui in noiembrie, am venit fuguta acasa, am cumparat lumanari si l-am pus prin toata casa, pe hol, in camera, in forma de inima, pe masa, in total vreo 73 de lumanari, cand am auzit cheia in usa am stins repede luminile si cand a intrat a ramas inmarmurit...s-a asezat pe canapea si a inceput sa planga...L-a impresionat pana la lacrimi...Prietenul meu e mai mic decat mine cu 14 ani...Ma iubeste la nebunie, dar ai lui de cand au aflat de diferenta de varsta nu vor sa ma mai vada...L-a-nceput stiau ca sunt vreo 7 ani diferenta, au crezut, m-au acceptat, chiar ma placeau...e, de cand au aflat adevarul nu mai vor sa ma vada...bine ca stau singura si al meu s-a mutat la mine...Ne iubim, ne impacam bine...Acum vreau sa-i fac o surpriza si de Mos Nicolae, e ziua lui de nume...Ma gandeam sa iau niste baloane sa le umflu si sa le las prin camera...dar nu vreau sa ma vada, ori noaptea tre sa fac asta...nu stiu, o sa vad...imi plac mult surprizele placute, imi place sa le fac, sa-mi bucur semenii, insa nu dispun de bani...mai vorbim dragele mele, cum pot cum intru...voi ce mai ziceti?cum stati cu tulburarile?Am uitat sa va spun, am o tulburare obsesiv compulsiva de mult timp, verific inainte sa plec la serv usa de nu stiu cate ori, plus aragazul...acum nu-l mai verific de f multe ori, insa inainte stateam 15 minute in fata lui si numaram butoanele...:)) am meu cand m-a cunoscut s-a speriat...ma intreba ce fac? :))acum mai am mania noaptea inainte sa dorm sa scot totul din priza...in afara de frigider...sa nu ia foc ceva :)) e circ, nu alta...asta e, acum ma amuz copios...si cand ma mai apuca rar cate o pandalie incerc sa ma detasez, paraca as fi inafara trupului, si fac misto...imi zic : ia uite, iar m-a apucat...ia sa respir eu mai profund...asa...ia uite nu-mi trece...e, baga-mi-as ia ca beau apa, sau iau o lingurita de zahar, sau cobor(daca ma apuca in masina) sau injur tigarile...si spun tot timpul ca ma las...chestii, de-astea...sunt nebuna rau...va pupi, fetele mele!!!

scuze, in loc de prozac am scris priozac!ma grabesc si scriu tampenii.

Lyss, vezi ca ne-am mutat la partea a 7 a
Am copiat eu post-ul tau acolo.

Nu va suparati, va rog sa-mi spuneti si mie daca stie cineva un doctor specialist in Kiropractica ? Kiropraxia e facuta NUMAI de doctor. E o tehnica de indreptate manuala a oaselor, dar e practicata NUMAI de doctor. Va multumesc !