OCD foarte dureros si deranjant.

Buna ziua.

Am cam multe de zis, sper sa aveti rabdarea sa cititi tot..:(

Sufar de TOC din 2009 si tulburarea asta m-a distrus si mancat pe interior.

Sa incep cu intrebarile si ce am de zis..

In primul rand ma ma intrebam daca nu exista psihologi online cu care poti sa vorbesti putin si sa iti dea cateva indicatii..strategii de lupta impotriva TOC-ului(tulburarii obsesiv compulsive)?
Exista vreo pagina de internet in care poti sa vorbesti cu un psiholog, sa il intrebi ceva si acesta sa iti raspunda in ceva timp?
(preferabil gratuit)

Sau daca nu, exista psihoterapeuti care fac psihoterapie online contra cost dar cu un pret mai redus?


Stiu ca sunt haios si ca psihoterapia eficienta nu se face online insa as avea vreo cateva intrebari strict legate de TOC, lupta si vindecarea acestei tulburari, cum sa faci fata gandurilor de tip harm la TOC si cum sa se amelioreze boala asta incat sa nu dai in altceva mai grav.As avea niste intrebari..Exista un astfel de serviciu/site/voluntariat in care poti sa vorbesti macar 1-2 ori cu un psiholog gratuit sau contra cost (dar foarte ieftin) si sa primesti raspuns la intrebarile ce te macina?

Faza e ca nu imi permit momentan fiind ele, dar nici parintii sedinte de psihoterapie la psiholog fiindca preturile sunt destul de mari si pentru TOC este necesar destule sedinte si momentan nu dispun de fonduri financiare..
Si de asta am intrebat..Exista vreun site sau ceva de genul?

O sa incerc sa vad la liceu am psiholog scolar insa din cate am aflat de la unii colegi mai vechi(eu sunt nou acolo) nu are..decat psihopedagog...nu psiholog..

Pana una alta fac o "psihoterapie" prin citit carti din domeniu, adica de psihologie practica si motivationale/de dezv personala dar si religioase, spirituale, duhovnicesti dar stiu ca nu se poate numi asta psihoterapie, ci doar ceva de self help, ajutor rapid, un fel de ridicare a moralului si aflarea unor principii de viata..

Mentionez ca am TOC si anxietate sociala(fobie sociala) si fac tratament deja de la dr psihiatru cu Cipralex, Anafranil, olanzapina si anxiar..
Si e greu, destul de greu, cateodata simt ca nu mai rezist din cauza obsesiilor compulsiilor care cateodata sunt foarte accentuate cateodata nu, mereu o perioada e bunicica si iar vine o perioada mai grea..Dar niciodata nu mi s-a ameliorat in mod semnificativ..si sufar tare din cauza acestei nenorocite de OCD..
Cateodata constientizez ca mi-am pierdut efectiv zile degeaba stand si TOC-aind, facand compulsii..avand anxietate, simtindu-ma rau, tensionat, incordat, nelinistit..

POt zice ca pastilele ma ajuta in procent de 49% doar..
Iar fobia sociala mai e prezenta cand sunt in spatii foarte aglomerate si trebuie sa iau cuvantul sau atentie e indreptata catre mine sau trebuie sa sustin un examen ceva, concurs, proiect..

TOC-nu e o tulburare grava insa foarte dureroasa si pierzatoare mare de timp..Cat timp mi-am pierdut cu TOC-ul nici nu va ganditi...


Imi vine obsesii de tip..harm..sau violente mai precis insa sunt doar eronate, false, nu le-as face niciodata, am inteles ca multi au astfel ganduri obsesii cand au TOC, sa nu mai zic de gandurile blasfemiatoare(desi cred tare in Dumnezeu) si ritualurile(compulsiile)enervante si mari pierzatoare de timp..


M-am simtit bine 1 an, apoi iar m-am simtit rau, iar inca un an bine, iar un an rau, o perioada bine iar una cu TOC accentuat...efectiv m-am saturat.
Vreau sa duc o viata normala fara TOC cum am dus-o in copilarie cand aveam sub 15 ani..o viata normala insemnand fara obsesii si compulsii si fara anxietate/si fobie sociala, frica in public, tensiune emotionalo-psihica si timorare..din acuza fobiei sociale am multe esecuri..practic te face sa fii neindemanatic..


Din cauza TOC-ului si fobiei sociale, anxietatii am amanat 3 ani de liceu! (3!)si acum ma chinui sa termin liceul(sunt in ciclul superior), eu trebuind sa fiu la facultate..Am regrete si mari frustrari din cauza asta..

Se poate vindeca OCD?Se poate lupta eficient impotriva OCD?
Materiale, carti, articole in romana sunt foarte putine despre tulburarea obsesiv compulsiva(si in engleza nu vreau ca sunt doar beginner(incepator) in limba engleza..nu inteleg limba engleza foarte bine..(am sa schimb asta)

Am luat multe suplimente naturale si naturiste, vitamine, minerale, lavanda, passiflora, valeriana sedatif pc, ceva de la alevia, complex B, stresclin, nervocalmin si multe suplimente cu minerale, vitamine, ginseng etc dar degeaba.Am luat si suc Noni insa nu m-a ajutat cine stie ce la OCD si anxietate sociala.


Insa sunt dispus sa lupt cu TOC.Vreau sa incep.Vreau sa nu mai fiu victima TOC-ului si TOC-ul sa nu ma mai controleze pe mine..:(
Ca simt ca ma controleaza si ma domina TOC-ul..

La biserica daca ma duc si e multa lume nici nu pot sa ma gandesc la slujba si la Dumnezeu din cauza anxietatii, timorarii, tensiuni si chiar si a obsesiilor, acolo imi vin ganduri blasfemiatoare(tot de la TOC) si practic ies din biserica mai tulburat decat am intrat.
De asta ma rog doar acasa si citesc Biblia si incerc sa citesc carti spirituale si duhovnicesti(insa am multe necitite, luate si necitite)..

Pot sa spun ca TOC-ul mi-a produs cea mai mare pierdere mie, cea mai mare pagube sau una dintre cele mai mari, timpul pierdut, ani scolari amanati(3)si multa suferinta, viata sociala deloc, ingrasare de la pastilele antidepresive si multe frustrari si regrete.

Urasc TOC si vreau sa il inving..Dar cum..?Ca la mine cu pastile nu prea merge, nu prea a mers niciodata decat o ameliorare dar nesatisfacatoare, prea mica..si cu cartile nu prea merge..decat asa sa iti ridici moralul si sa afli niste principii interesante dar destul de dificil de pus in aplicare..

Deja sunt un ratat, am devenit un ratat si TOC-ul m-a transformat in asta.


Ceva sfaturi, indicatii si metode de evitare/ameliorare/confruntare/rezistenta/terapie/lupta impotriva OCD-ului aveti?

Oricum deja simt ca TOC-ul isi bate joc de mine si ma controleaza el pe mine, nu eu pe el.

Scuze ca am scris mult insa am simtit nevoia sa ma descarc cumva..:(
:)

Mai e cineva in situatia mea?

Astept sfaturile, indicatiile sau chiar mustrarile voastre..insa OCD e mai puternic decat mine vad dar vreau sa INVING!!!TREBUIE!!!

Voi cum va luptati mai PRECIS si CLAR impotriva TOC-ului ?Doar cu medicamente?

(PS:am 21 de ani si sunt baiat).

Multumesc mult, anticipat..si.. O duminica minunata va doresc.:)




Si o saptamana viitoare linistita!!!

Multumesc!!!

Vad ca anxietatea sociala e mai redusa..s-a mai ameliorat insa TOC-ul e la nivel deranjant in continuare:(

Ce sa fac?:(

Offffff.TOC nenorocit.

Singura speranta o mai am la Dumnezeu sa ma vindece..sa amelioreze TOC-ul asta nenorocit.

Buna Alen tao.Te înțeleg prin ce treci si stiu cat îți e de greu.Si eu am aceasta boala de d multi Anu, mai exact de la 17, acum am 32.La mine s a declanșat pe teme de religie as putea spune.A debutat cu o stare subita de frica si anxietate, teama inexplicabila pe care nu o puteam controla si ulterior au apărut gânduri negative, cum ca Dumnezeu e rău sau ca ma va pedepsi, apoi ma gândeam ca eu as fi Antihristul, sau îmi veneau gânduri împotriva lui Dumnezeu, sau ca eu trebuie sa ajung in iad, ca acolo îmi e locul...etc.Apoi gândurile s au diversificat, treceam de la unele la altele.Vroiam sa ma sinucid aruncandu-ma pe geam, era doar un impuls, sau sa fac ceva rău cuiva, ori aveam gânduri hulitoare in biserica.Compulsii nu prea aveam, erau mai mult gânduri obsesive insa fac si făceam un fel de compulsii mentale.Am luat atunci doar o scurtă perioada tratament cu prozac si xanax dar am renunțat la el crezând ca doar Dumnezeu ma poate ajuta si ca trebuie sa ma împac cu Dumnezeu...si a urmat o perioada ma buna, euforica când simțeam ca m-am împăcat cu Dumnezeu si gândurile s-au mai domolit.Dar ele au revenit sub o forma sau alta si mai reveneau perioadele de criza si perioade mai bune.Greșeala mea a fost ca o lunga perioada am UITAT ca am fost diagnosticat cu aceasta boală si nu am urmat tratamentul, si prin urmare nu mai știam ce e cu mine!si după multi ani m-am lămurit ce e cu mine.Din păcate nu prea cred in tratament psihiatric, am luat seroxat si xanax dar nu prea m-au ajutat mult.Sincer cel mai mult ma ajuta sa evit gândurile, sa nu le iau in seama, cu cat încerc mai mult sa le rezolv, sa ma lupt cu ele e mai greu si nu prea reușesc mereu.Cel mai mult ma ajuta sa fac lucrurile care îmi plac cel mai mult:sa ascult muzica, sa vad un film, sa ma iau cu diverse activități, sa merg la sala...depinde.din păcate uneori ma lovește cate un gând năprasnic si ma doboară si iar tre sa lupt sa o iau de la capăt.Am fost si la psiholog dar nu m-a ajutat prea mult, nu era f priceput, contează f mult ca psihologul sa cunoască bolă si sa mai fi avut pacienți cu toc.sa știe tehnici care sala aplice.Deci înțeleg prin ce treci si stiu cat de greu îți e.Încearcă sa termini liceul in primul rand si lupta te, nu te lăsa, fi ambițios, crede in tine!vei putea termina liceul, poate îți vei găsi un loc de munca si apoi poate îți vei întemeia o familie.pe mine ma ajuta mult sotia, ma sprijină si copilul pe care il am de numai 2 ani.

Of Doamne cata lume cu aceasta suferinta :( este de apreciat ca aveti puterea si curajul sa vorbiti despre acceasta boala si sa va descarcati ceea ce eu nu am avut pana acum...
De 4 ani sufar in tacere de aceasta boala si acum mie greu sa o numesc asa dar asta e adevarul, nu am avut curajul sa recunosc si mai ales sa vorbesc cu cineva despre ceea ce mi se intampla, mia fost teama sa nu fiu vazuta ca pe o nebuna si mai ales persoanele dragi mie sa le fie teama de mine daca le spun gandurile mele si prin ce trec, nu cred ca ar intelege.
La mine totul a inceput acum 4 ani cu un gand cand eram cu un cutit in mana si taiam o gutuie, eram cu prietenul meu si mia trecut deodata prin cap gandul ca as putea sa ii fac ceva rau, mam speriat foarte tare de ceea ce pot sa gandesc si mia stricat dispozitia imediat acel gand, iar dupa aceea o perioada buna de timp am tot suferit si am tot intors gandurile pe dos sa ajung la ce a declansat acel gand, a fost ingrozitoare perioada aceea pentru mine mai ales ca sufeream singura fara sa povestesc nimanui, intr-un final am mai inceput sa citesc cate ceva, ma mai uitam la cate o emisiune, mai stateam cu cate o prietena, ma luam cu treburile casnice, aveam grija si de un batranel cu dementa si era foarte greu, dar asa imi mai distrageam atentia de la acele ganduri chinuitoare, am avut si o perioada mai buna cand au mai disparut...
Dar au reaparut iar si iar si mai ales in prezenta celor dragi mie si asta ma doare cumplit pentru ca stiu sigur ca niciodata nu asi face vre-un rau cuiva in viata asta.
Precizez ca nu am fost la psiholog si nici nu am luat vreodata tratament, am tot sperat si incercat sa ma vindec singura, dar am ajuns la concluzia ca nu prea se poate...In prezent Sunt plecata in afara tarii de un an cu prietenul meu, am crezut ca aceasta va fi vindecarea mea faptul ca am un servici si sunt langa persoana iubita ma va ajuta sa ma vindec tinandu-mi mintea mai ocupata dar nu a fost asa :(
Acum am devenit mai nervoasa, ma cert cu el, am momente cand simt ca ma comport ciudat si nu am curaj sa il privesc, cand sunt intr-un grup devin emotiva sau cand vorbesc cu anumite persoane fata in fata am o retinere si simt ca privesc ciudat off si nu eram asa, dar cred ca boala asta ma facut neputincioasa :(
Peste doua luni o sa merg in tara si vreau sa merg la psiholog, sper sa ma ajute dar nu asi vrea tratamente ca din ce vad aici nu prea functioneaza, si de psihoterapie in tara nu o sa am mult timp ca trebuie sa ma intorc aici la servici. Am o intrebare si ma-si bucura tare mult daca imi raspundeti.
Exista psihoterapie si online care sa fuctioneze pentru aceasta boala?