Tulburare Obsesiv-Compulsiv. Partea a VII-a

Cred ca eram datoare cu niste explicatii:
Mimetismul este reprezentat de acele comportamente pe care le avem copiate de la parinti. In cazul meu de exemplu am identificat modul cum ii judec pe cei din jur sau cum ma judec in comparatie cu cei din jur (in copilarie, cand eram la scoala, nu conta ce nota luam, tata avea o singura intrebare "dar x cat a luat?" - si nota mea era judecata in functie de asta). Ridic tonul cand ma enervez - la mine in casa, copil fiind s-a tipat non stop aproape, mai ales in ultimii ani cand am locuit acolo. Si tot asa...

In ceea ce priveste schemele de inadaptare, iata una care la mine se manifesta cel mai pregnant, zic eu, cu posibilitatea ei de demontare:

PERFECŢIONISMUL
"¢ schema perfecţionismului constă în sentimentul exprimat prin lozinca "trebuie să fii perfect";
"¢ rădăcina acestei scheme este nevoia de a dobândi iubirea celor din jur prin rezultate de excepţie;
"¢ ea naşte aşteptări foarte mari, nerealiste de la sine şi de la cei din jur;
"¢ această schemă face ca viaţa să fie lipsită de orice bucurie;
"¢ lentilele deformate ale perfecţionismului urmăresc orice defect sau eroare minoră pentru care critică şi se autocritică şi îşi reproşează fără milă;
Sentimentele:
"¢ îngrijorare de a nu fi capabil sau nu a avea timp să faci ceea ce ţi-ai propus;
"¢ sentimentul constant că trebuie să faci mai mult şi mai bine;
"¢ nerăbdare şi iritare la suprafaţă;
"¢ tristeţe şi melancolie în adânc;
Comportamente posibile:
"¢ dependenţa de muncă în detrimentul vieţii personale, sănătăţii, relaţiilor şi a capacităţii de a se bucura de viaţă;
"¢ preocuparea excesivă în privinţa aspectului fizic, al statutului social şi a calităţii şi cantităţii bunurilor dobândite;
"¢ impunerea celor din jur a standardelor extrem de ridicate pe care le respectă ei înşişi.
Căi de vindecare:
"¢ conştientizarea şi demontarea tiparelor de gândire deformată; - 
"¢ renunţarea la autocritică şi reproşuri; -  (oarecum)
"¢ coborârea standardelor la nivelul puterilor reale;
"¢ descoperirea bucuriilor simple ale vieţii.

sau

IMPOSIBILITATEA DE FI IUBIT
 se caracterizează prin presupunerea automată că nu suntem demni de iubire, că nu avem destule calităţi, că dacă cineva ne-ar cunoaşte cu adevărat şi-ar da seama câte lipsuri avem şi nu ne-ar mai iubi;
Originea schemei se află în mesajele transmise de părinţii excesivi de critici care îşi insultă şi îşi umilesc copiii.
Sentimentele schemei sunt:
 ruşine,
 umilinţă,
 vulnerabilitate,
 nelinişte.
Comportamente posibile:
 blazarea, capitularea, acceptarea unei imagini de sine conform căreia nu este suficient de bun, posibilitatea de a se privi cu acelaşi dispreţ cu care îi priveau părinţii, sunt greu de cunoscut, se ascund, nu îşi dezvăluie gândurile şi sentimentele;
 sau, opusul: bravada, aroganţa, afişarea unui comportament de încrezător în sine.
Înlăturarea schemei presupune:
 depistarea şi conştientizarea indiciilor schemei;
 înlăturarea gândurilor obsedante privind greşelile personale;
 renunţarea la îndoielile cu privire la propria persoană;
 recunoaşterea realistă a calităţilor personale;
 înţelegerea reacţiilor emoţionale şi învăţarea încrederii în cei care ne iubesc aşa cum suntem.

In ceea ce priveste cum sunt eu azi, sa zic ca inot. Adica nu sunt pe val, nici sub val, sunt asa... plutesc dar ma simt nitel nesigura, ca si cum as putea fi sub val in orice moment. Dar cum ziceam, dau tare tare din maini si picioare si inot.
Voi?

A, si un sfat foarte folositor din cadrul seminarului online pe care il fac:

"Ca sa te vindeci e de ajuns sa recunosti, sa constientizezi o schema sau mimetismul si sa-ti spui ca ai voie sa nu mai onorezi modelul parintesc si sa treci la crearea propriului tau destin. Stii aceste mimetisme si sheme fac din viata noastra un destin, ne obliga sa implinim modelele parentale, chiar daca sunt distructive pt ca scopul copilului care am fost este sa ne iubeasca ei. Acum, descoperind ca ei au fost bolnavi, mai mult sau mai putin, si ca ne-au ranit si pe noi, nu mai suntem obligati sa ascultam de poruncile lor, sa urmam modelul lor, si nici sa ne simtim vinovati pt asta! Acum avem alt Model! Si Acest Model ne iubeste, e in noi si ne da putere sa ne vindecam. Chemarea Lui in noi isi relatia vie cu El, vindeca schemele si mimetismele...
Gandurile pot fi refuzate pur si simplu. Sa fie ca atunci cand auzi pe cineva vorbind in strada si tu esti in casa. Acela injura pe cineva dar acel cineva nu esti tu! "
Sper sa va ajute si pe voi aceste idei. Cum ziceam, daca doriti, va pot trimite documentul cu toate schemele sa incercati sa le identificati pe cele care lucreaza la voi (sau mai bine zis impotriva voastra).

Cata, banuiesti ca nu mai imi merge messu. Mai da o data linkul la lucrurile de mai sus. Multumesc.
Io sunt cam sub val...fir'ar:((

Prozac, da, eu iti scriam dar nu ma mai vedeai. Stai blanda. Sper sa te simti mai bine. Eu asta iti doresc.
Deci, link-ul despre care va scriam mai demult si pe care sunt inscrisa la un seminar online despre Iertare este un link ortodox. El este administrat de Maica Siluana, de la Iasi. Nu stiu daca ati vazut-o la tv, este absolventa de filosofie si are o abordare extraordinara a credintei in viata fiecaruia. Pe mine m-a uimit modul in care intelege sa iasa din dogme pentru a-l ajuta pe om sa il descopere pe Dumnezeu in inima lui proprie si personala.
Link-ul la seminar este: http://www.sfintiiarhangheli.ro/seminar.php
Mult succes, sa va ajute!

Gagici, e soare, am fost la terapie si sunt mai pe val. Si eu o sa va iau pe rand:

Lyss: e foarte posibil ca medicamentul sa te fi ajutat si sa-ti fi dat acel bun de care ai nevoie ca sa te ridici. Spui ca ti-e ciuda de anii pieduti, ca trebuie sa luptam. Desigur... Ma bucur ca tu ai reusit sa te catari pe val si sa ramai acolo. Atentie la nuantari ca toate suntem pe aici cam sensibile: tulburarea asta te face sa te simti oricum vinovat, slab, etc. E parte din ea, sunt simptome ale ei. Asa ca partea cu lui Dumnezeu nu ii plac lasii, nu o voi comenta. Eu plang adesea si ma simt inutila, simt ca nu mai pot sa lupt. Stiu ca iesitul din anxietate ni se pare extrem de dificil si este, mai ales atunci cand suntem sub val.
Uite, ieri am avut o zi proasta... foarte proasta. Nu cred ca sunt lasa ca am picat sau ca nu sunt puternica. Se intampla pur si simplu. Da, uneori angoasa e atat de mare incat orice gand logic si pozitiv se agata in ea. Si asta nu inseamna ca suntem lase. Nici una dintre noi.
Nu suntem nici masochiste, nici, nici, nici. Suferim de un rahat de tulburare, asta e adevarul. Cred ca incetisor, cu efort si cu relaxare, deopotriva, cu o pastiluta si un gand frumos, cu un stop compulsiilor cat ma serios, vom reusi sa ne ridicam, sa ne simtim din nou puternice.

Cata,

O sa te urci inapoi pe val. Sfatul meu atat pentru tine cat pentru mine sau oricine de pe acest forum este sa incetam sa ne bibilim cu daca si cu parca. Eu mi-am propus sa nu mai stau mereu pe site-uri de OCD sau mai stiu eu de care pentru ca pana la un punct ma informez, apoi incep sa ma bibilesc.

Oi fi nitel mai pe val si ca am fost la terapie. I-am zis doctoritei sa ma "repare" ca eu mor... si mi-a zis ca nu ma poate repara atat timp cat nu ma "repar" si eu. Mi-a dat cateva sfaturi. Repet, la mine compulsiile sunt tot ganduri. (Ex. gand: sunt o pacatoasa, nu ma rog cum trebuie, nu respect a la lettre religia, de aceea nu-mi trece. Si de aici diverse variantiuni. Anxietatea se ridica... Compulsie: ba eu ma rog, fac lucruri bune, doresc binele oamenilor, etc... Si incepe frecusul care se termina adesea cu bocet, disperare).

Terapeuta mi-a zis sa fac in felul urmator: vine gandul (oricum sunt multe, variate si extrem de enervante). Catalogheaza-l drept idee obsesiva, nu-l combate, nu-i da apa ala moara ca sa vina si altele. Mai vin si altele, aceeasi tactica. De aceea spuneam ca pe mine m-a ajutat mult ce mi-a zis prietenul meu: stop thinking. El se referea cu stop thinking la compulsii, la gasitul solutiilor de a-mi scadea anxietatea.
Nu pot spune ca e asa, floare la ureche si uite ce tare sunt... dar intrezaresc asa, ca printr-o panza de paianjen, un soi de lumina si-mi spun, asta e iesirea din tulburare. Keep breating! Si uneori sunt bine sau binisor. Alteori nu va povestesc... dar invat si imi doresc sa treaca, sa ma bucur sa plang daca vreau, dar sa nu ma mai chinui.

Prozac, sorry ca esti sub val. Sigur ai gasit pe cineva dezghetat care sa te ajute si putin cu cbt? Scuza-ma daca intrebarea mea te-ar putea supara, stiu ca tu ai incercat si nu a mers. Dar ma gandesc la anii de terapie in care m-a tratat aiurea in tramvai un psihiatru scump si reputat.. am invatat niste lucruri de la el, dar nici pe departe cat am invatat de cand fac cbt. Eu vreau sa discut cu terapeuta mea sa gasim exact modul de expunere care mi se potriveste. Asta cu gandurile simt ca merge, dar sigur maipot face si alte extercitii.


Si, vroiam sa va mai propun ceva. Ce-ati zice voi daca ne-am povesti, pe langa starile si solutiile noastre, ce facem noi si peste zi? Ca avem fiecare vieti in care mai facem si altceva pe langa TOC :-)
O sa incep eu putintel... Eu am o carte de scos, va spuneam ca sunt ziarista... fac o revista si acum scoatem o carte. Aseara trebuia sa se tipareasca si m-au sunat oamenii mei de la productie sa-mi spuna ca au incurtact aia hartia in tipografie si or sa-mi iasa o parte din pagini mai albe, altele mai putin albe. Si m-au apucat spumele... cica se rezolva, tiparim azi, dar la tipografie sunt niste handicapati. Asa ca-i strunesc cum pot.

La alte capitole, catelul pe care l-am gasit a fost adoptat de ai mei. Pufi e fericita si rasfatata, cearta pisica, locatar mult mai vechi al locatiei, sta trei ceasuri pe afara ca apoi sa faca pipi in casa, lucru care o dispera pe mama. In seara asta vin parintii prietenului meu si trebuie sa gasesc un program simpatic.

Voi?

Eu ma voi duce acasa sa fac curat in toata casa, sper:) caci cam asa fac cand imi e rau, nu e rau, ba din contra:))
Dar inainte de asta voi trece pe la super-market sa cumpar una alta pentru casa, in special fructe ca bate vant de toamna la raionu' fructe acasa. Apoi, probabil voi dormi o ora sau ma uit la tv. Astazi nu mai propus f multe caci de obicei vinerea la mine e zi de program admninistrativ sau de odihna, dupa caz.
In week-end vom iesi ca deja avem ceva vreme de cand n-am mai iesit, sper sa fie vremea frumoasa. Vom iesi undeva la munte.
Eu de felul meu, sunt mai casnica, imi si place e adevarat, dar imi ocupa timp si lectiile copilului. Asa ca..n-am prea multe de povestit extra-serviciu.
Sophie, e excelent ca veti scoate o carte.
Ma gandeam mai demult, daca Dumnezeu imi va ajuta sa scot si eu o carte despre viata mea dusa cu aceasta tulburare in spinare :))
Desi...n-am talent si cred ca, cartea n-ar avea mai mult de doua foi(acu chiar rad de ce-mi trece prin cap).
Cata, eu nu cred ca pot sa fac seminaru ala, poate doar ajutata, ca iar ma napadira obsesiile religioase, ca eu nu ma rog cum trebuie, ca-s o pacatoasa, vai de steaua mea. In plus mi se pare ca viata mea e varza!
Simt ca e totul asa de incurcat si dureror in trecutul meu incat viata mea mi se pare un sac maaare plin de puzzle-uri care trebuiesc puse cap-coada. Plus ca unele sunt foarte dureroase.
S'apoi am tot discutat si reluat cum va zisai cu o gramada de psihologi toata istoria mea, incat le vad raspunsurile pe buze. Sa va spun ca si dr la care am fost acum mi-a zis ca "sa zic merci ca m-am ales numa cu atat TOC adica) dupa cat am tras?!"
Pai nu ma buseste rasu cand aud dupa ani si ani acelasi rapuns?
Stiu ca procesul de vindecare cere ani si nimic nu se vindeca peste noapte, dar la mine au trecut ani si degeaba.
Da, vreau sa merg sa fac cbt in viitoe cand se va putea. Poate imi zici si mie sophie unde, la cine anume?
Va pup pe toate!

Hei, Prozac, ma bucur sa aud planurile tale de week-end. Suna super!!!! Si mie ce-mi mai place sa lenevesc, sa ma uit la televizor, sa nu frec nimic tot week-endul! Sau alteori imi place sa plec in aventura la munte sau tot in aventura in padure cu catelul.
Fata, noi scoatem o carte care n-are nimic de-a face cu psiho. Va spun in privat ca si mie mi-e de oamenii care ar putea sa afle cine sunt si sa zica: mama, da asta nu-i sanatoasa! Cum are ea un asa business. Intr-o buna zi, o sa scriu o carte despre TOC. Asta numai dupa ce ma mai destocaiesc si ceea ce scriu ajuta si nu tampeste si mai tare.
In ce priveste seminarul lui Cata, si pe mine ma apucara la fel. M-am uitat putin pe acolo si ma zburlii! Asa ca am tras aer in piept si am zis: usurel, fiecare treaba la timpul ei. Asta e una din expunerile, cred, pe care trebue sa le fac..Dar, repet, trebuie sa gasim metoda de expunere si felul in care ma expun ca fie eficient.
Psihiatrii cu interpretarile lor... Nu stiu bine prin ce-ai trecut si ce-ai tras, asa ca nu pot sa comentez. Sunt sigura ca ai fi preferat sa n-ai TOC, chiar daca ai tras. Si eu am pus intrebarea asta ex. psihanalistului meu scump: de ce eu si nu fratele sau sora mea? Ca am trait in acelasi mediu... mi-a dat explicatii de psihanalist... si, din cate am citit, scormonirea excesiva a trecutului e fix frectie la piciorul de lemn. Da, pot sa ma enervez de un milion de ori ca mama si tata au facut si-au dres, am priceput care au fost chestiile care m-au speriat. Da' de trecut, n-a trecut...
CBT fac cu o doctorita in Bucuresti. Se numeste Adela Salceanu. Eu fac intr-un cabinet privat si costa 80 RON sedinta de o ora, dar stiu ca ea lucreaza si la spital unde presupun ca treaba asta nu costa. Oricum, cu experienta ta o sa reusesti sa faci pe cineva sa te ajute... ca terapia asta trebuie sa fie croita pentru tine. Expunerea lui x nu e la fel cu expunerea mea. Asa am citit... mai e de invatat.
Fetelor, ne auzim mai incolo ca mi-e fomita si mai am treaba cu cartea aia.

Sophie, ma bucur ca ai scris. Chiar ma intrebam ce faci. Referitor la muncile tale pe teme religioase, iata ce spunea deunazi, o fata frumoasa si extrem de deshteapta: "Compulsiile persoanelor care sufera de OCD cu ganduri nasoale religioase este sa incerce sa le inltaure, sa se scuze fata de Dumnezeu, sa se simta vinovate pana ajung la depresie. Mecanismul de vindecare este sa nu dai atentie gandurilor, pe cat poti de mult. Sa le cataloghezi ca ganduri obsesive, balast si sa nu le dai atentie. In felul acesta intensitatea lor scade, la fel ca si anxietatea. " :)
Draga mea, LET GO.
Mai tii minte exercitiul de care iti spuneam ca l-am facut la cbt cu tigrul si cum doctora imi cerea doar sa ma uit la el si sa nu il pun sa faca nimic si dupa ceva timp el se lingea pe labe (in mintea mea of course)? Tot asa si gandurile, vin si dispar. Ele dispar dar la noi lasa in urma o armata de emotii, trairi, amintiri etc. Asta e nasol, aici trebuie lucrat.
Felicitari ca te-ai catarat pe val. Sa dea Domnul sa ramai acolo.

Prozaca mea draga, nu merge messu sa stii. Eu de fiecare data te-am vazut si ti-am raspuns dar tu cred ca nu ma vezi. :(
Te inteleg perfect de ce zici ca crezi ca nu ai putea sa faci acel seminar. Dar te-as ruga sa incerci macar sa ii scrii Maicii despre ideile tale despre religie. Pe mine m-a uimit nespus. Ceea ce am citat eu mai sus este dintr-unul din raspunsurile ei. Daca vrei am sa iti mai dau pe privat alte raspunsuri ale ei vis-a-vis de relatia mea cu sotul. Este foarte departe de dogma (in sensul rau) si foarte aproape de inima oamenilor. Eu zic sa ii scrii despre tine si ca vrei sa faci seminarul dar nu crezi ca poti pt ca ar fi prea dureros. Dar sa ai rabdare pt raspuns, primeste f multe mail-uri. :)

Maria, ce mai faci?

Despre activitatea mea de zi cu zi (super idee Sophie, vad ca tindem sa ne definim doar prin starile noastre proaste... si nu e bine):
plec la munca la 6:30 dimineata, lucrez la o scoala privata - sunt responsabila cu admiterile (un fel de "vanzari" mai complexe). plec de la munca la 4:10 dar ajung acasa cel mai devreme la 5:30 pt ca lucrez in afara bucurestiului si traficul este cum il stiti toti. seara fie il scot afara pe baiatul meu care va implini 2 ani de revelion :), daca vremea o permite (cum e azi de exemplu), fie treaba in casa (la fel ca si tine Prozac, ma refugiez in aceasta treaba - curatenie, calcat, gatit - parca trebuie sa imi demonstrez mie ca sunt in stare sa fac una alta).
in acest weekend maine ma duc la bunica de dimineata ca o cheama niculina si sa ii ducem o floare (adica la strabunica baietelului meu), la pranz acasa ca baietii mei dorm :) - eu de obicei ma bibilesc, sper sa nu maine - si apoi avem musafiri. duminica la biserica (sper) si seara pe acasa ne pregatim de a doua zi sau mai mergem pe la parinti.

Gagici, interesante activitati. Va las ca tre' sa fug la tipar. Se imprima copertile!

Mercic ca mi-ai amintit ce ziceam. La teorie sunt super!!!

Hello, I'm back. S-au tiparit copertile, au iesit bine. Acum se tipareste interiorul, dar nu ma duc si la bt (bun de tipar) pentru interior ca vin parintii prietenului meu. Asa ca o sa ma duc acasica...
V-am propus sa ne zicem ce facem zi cu zi ca tot ne-am regasit, ne simtim ok sa vorbim una cu cealalta... Eu observasem la mine ca stateam pe forum cam mult, nu numai la sectiunea noastra, ma uitam mult si pe la alte subiecte, cautam tot soiul de chestii si mi-am zis: ha! Te-am prins cu compulsia in buzunar! Psiholoaga mi-a explicat ca pana la un punct ne informam despre tulburarea noastra, dar ceea ce fac eu, si cred ca va scapa si voua, e ca atunci cand imi e frica sa caut informatii cu galeata. Desigur, dau si peste chestii interesante care ma ajuta, dar cautatul si bibilitul asta excesiv nu miroase a bine.
Asa ca, dragele mele, sa ne povestim si din viata de zi cu zi si most of all, STOP bibilitului inutil!

Prozac, sa ai un week-end frumos si sa te duci la munte!

Cata, sa-ti iasa ce-ti pui in cap (exclus prostiilor si obsesiilor, evident)!

Restul fetelor, sa va fie bine! Pup!

Sophie, felicitari pentru coperti! Sa iasa bine si restul si sa aveti o vizita placuta cu parintii lui. Hai poate mergeti undeva frumos, sa ne zici.

Eu am luat ceva apa in seara asta dar continui sa dau din picioare si din maini sa nu ma scufund. Doamne ajuta la toata lumea!

Neata fetelor, din pacate mie Mos Nicolae mi-a adus prima noapte de mult timp cand am fost f anxioasa. Nici acum nu imi e bine dar ma rog macar sa fiu doar cu anxietate ca asta ma tine ok cu energia si sa nu ma i-a depresia ca aia ma rupe. Sper ca voi sunteti mai bine.

Neata, dragelor. Imi pare rau Cata ca nu te simti ok.
Eu sunt destul de bine, mai am momente in care ma supar, am inima grea, parca asa am simtit.
Aseara a venit Mos Nicolae si la mine si la ala mic. La ala mic i-a adus un joc, Europolis, asa ca a trebuit sa ma joc Europolis aseara. Noroc ca s-a plictisit repede ca imi era tare somn.
Acum sunt la serviciu, am zi scurta si cand ajung acasa vreau sa fac un pic de ordine si lectii cu ala mic.

Ca sa fie kktul intreg, am busit si masina. Imi vine sa urlu. Vremea frumoasa de dimineata s-a pleostit, ceea ce ma trage si mai in jos... Incerc sa ma mentin cu treburi in casa.
Si la noi a venit mosul dar al meu e inca mic si nu stie ce si cum.
Roby, inteleg ca "ala mic" al tau e mult mai mare ca al meu de v-ati jucat Europolis. Bravo tie ca esti bine, tot asa sa te tina Dumnezeu.

Haideti ca domin weekendul vad... Din pacate eu tot prost... m-am trezit cu anxietate si de dimineata ceea ce nu mi s-a mai intamplat de MULT timp. Offffff, tare ma demoralizeaza chestia asta. Incerc cu toate armele sa ma lupt cu chestia asta, cred ca nimeni din jur nu a observat nimic, numai eu stiu ce e in sufletul meu. Eu si Dumnezeu pe care il rog cu disperare sa ma ajute... Nu stiu de ce, de data asta chiar ma sperie...

Buna,
Cata, incearca sa ii spui macar sotului, cred ca o sa te ajute.
Eu cand sunt cu ai mei si ma simt rau, ma face sa ma simt si mai rau faptul ca ei nu stiu nimic, ma face sa ma simt o mare ipocrita, pentru ca ei cred ca sunt intr-un punct atat de fericit al vietii mele: am inceput sa lucrez ce imi place, imi planific nunta...
Cand sunt cu logodnicul, ii spun daca ma simt rau si el ma incurajeaza, cauta sa ma ajute cum poate; chiar daca nu reuseste, macar nu mai trebuie sa ma prefac in fata lui.

Multumesc de sfat Cris, da, in teorie tu ai dreptate. In practica, cel putin in a mea, sotul are doua tipuri de reactii: fie zice "haide domne, acuma ce mai ai?", fie amutzeste pur si simplu si se intuneca la fata si ma simt ultimul om ca iar i-am stricat ziua. Parintii la fel. Asa ca... Am eu niste prieteni cu care mai pot vorbi dar... imi este rusine de ei ca i-am tot inebunit. Asa ca raman cu voi si cu terapia (bine ca am maine). Cu exceptia parintilor, restul sunt alegeri personale asa ca nu am de ce sa ma plang.
Azi l-am rugat pe Dumnezeu, cum ziceam, cu disperare si milos cum este m-a ajutat sa imi fie mai bine. M-a lasat doar cu o durere de cap si zic mersi, as duce-o pe asta non stop decat restul. Multumesc Doamne.
Si ma gandeam ca ii mai multumesc si pentru ca am casa si familie si treaba in casa si copil de crescut. Acestia sunt motivanti puternici sa mergi mai departe. Daca nu erau acestea eram sigur cazuta de pe vreun bloc pana acum...
Va imbratisez pe toate.

Buna ziua, fetelor.
Sper ca ati petrecut un sfarsit de saptamana cat mai placut. La fel va doresc si in continuare.
Eu m-am trezit prost dispusa, cu sentimentul inutilitatii puternic pronuntat. Nimic parca nu imi este pe plac, n-as face absolut nimic, as sta si as zace, m-am saturat si de serviciu. Mi-e teama sa nu ma pasca vreo depresie, tocmai cand ma laudam ca imi este bine.
Sper ca nu v-am impovarat prea mult ca starile mele, insa simteam nevoia sa ma descarc.

Haide mai Roby, cum sa ne impovarezi - ia uita-te cate mesaje am scris eu in weekend. Eu cand simt asa atunci ma apuc si fac mai multe, chiar daca la inceput mi-e mai greu... Tocmai ca sa imi demonstrez mie utilitatea.

Sophie, Prozac, Cris, Lyss? Unde sunteti? Maria!

Multumesc, Cata, cred ca am sa-ti urmez exemplul.

Mai fetelor, unde sunteti??? Incepeti sa ma ingrijorati...

Hello Cata,

Pe aici... cu valu in piept... Doua zile super dupa care m-a apucat o treaba de ma freaca rau. Acum a mai scazut in intensitate, dar ma simt neajutorata. In sensul ca nu stiu daca psiholoaga mea stie neaparat cum sa ia toc-ul asta cu teme religioase al meu. Facem uneori exercitii super, dar am nevoie de mai mult. Poate sunt doar obosita de toate problemele si vad mai greu capatul.

In week-end a fost frumos, au venit parintii prietenului meu, ne-am simtit super bine. Duminica seara m-a apucat treaba care ma freaca si sunt revoltata si enervata. Ieri n-am fost la birou ca am avut altele de facut. Oricum, sunt foarte nervoasa. O sa-mi treaca.

Fetele, sunt trista pentru ca mi-am data seama ca petrec prea mult timp pe forum si pe alte siteuri. E un pui de compulsie. asa ca o sa intru mai rar, dar sper cu vesti bune. Va sarut!

Buna fetelor,
Vad ca ati avut un weekend placut, in general! Capul sus Robymat si spor la treaba. Sophie 13 nu te panica, toti avem o dependenta. Macar asta este una placuta.
Robymat iti datoram un raspuns: mama mea a avut un debut atipic, atipica fiind si evolutia bolii, adica furtunoasa, cand cu agitatie cand cu depresie, cu internari aproape lunar. Si cand sa linistit, adica s -a remis, tot brusc a fost, de nu ne venea sa credem. oricum nu cred ca este un reper bun, cred ca si nici exista multe stadii ale bolii si manifestari diferite. Plus mai tot timpul si - a negat boala, ce zic eu, ea spunea ca nu are nimic, ca noi suntem nebuni. Dupa cate vad tu esti preocupata de afectiunea ta. Succes! si eu sunt cam satula de serviciu, vreau altceva. Dar am stat si mult acasa si stiu ce naspa este, ca nu ai cu ce sa freci menta. Daca vreti sa vorbim pe mess, -.
multam fain de incurajari, scuze ca intru rar, ma simt bine cu voi.
PS. nici eu nu sunt splendida astazi, dar asta estem, mergem inainte!

Buna dimineata, continuati sa ma ingrijorati! Ce e mamica cu voi? Sunteti cam tacute. Prozac, nici pe mess nu te vad azi, ce e cu tine? Sophie?
Sper ca sunteti ffff bine si de aia nu scrieti.
Eu sunt pe linia de plutire si va pup pe toate.

Am gasit un blog interesant pt cine are timp si chef: http://rafaela.weblog.ro/ Prozac ;)

Cata, vad si eu ca nu mai zice nimeni mare lucru... Sa speram ca lumea e bine si ocupata cu proiectele de dinainte de Sarbatori.
Am vrut sa te cert ieri, dar n-am mai apucat: fato, cum sa spui matale ca ai fi fost cazuta de pe bloc????? Porcaria asta face pare tot din paleta de ganduri care ne freaca mintea. Exista si la mine, dar n-o iau in serios. Hai c-o sa fim bine...
Si eu inot. Uneori mai iau apa, alteori ma mai relaxez. Da or trece ele toate! Pup!

Asa Sophie mama, cearta-ma da' numa' zi-mi ceva ca ma sperii cand nu zici nimica. Te pup si iti doresc in inot lin. :)

Salutare fetelor,
Pe mine m au napadit gandurile. Ar trebui sa mi schimb serviciu si nu am curaj. Iar mi +a revenit obsesia cu boal psihica, ca iau medicamente prea tari - ZYprexa- care e indicata in afctiuni mai grave. Ma paralizeaza gandul ca as avea ceva grav, ma zburlesc numai cand aud de schizofrenie. Mi-e freica si pace. Cu atat mai mult cu cat doctoriata mea a fost cam categorica cu mine ultima oara. Ma tot intrreaba daac ma ocup de gospodarie cum trebuie. Eu nu sunt gospodina perfecta si sunt cam delesatoare, de aici eu concluzionez ca sunt grav bolnava, ca nu ma ocup de treburile gospodaresti cum trebuie, sau ca nu socializez cat trebuie. Prefer uneori sa stau singura. Nu stiu, voi cum va descurcati ? ca eu nu prea ma descurc.

Simoten, stai, stai. Sa o luam incet. Mai intai incearca sa te linistesti (stii exercitii de respiratie?) apoi aminteste-ti ca nici un nebun pe lumea asta nu realizeaza ca este nebun. Si cred ca nici un schizofrenic. Corectati-ma daca gresesc. Sa ne fereasca Dumnezeu pe toti.
Acum, in ceea ce priveste gandurile, nu uita de strategia LET GO! Adica lasa-le in damblaua lor, bineinteles atunci cand poti.

Poti sa imi spui de ce crezi ca esti delasatoare in gospodarie? Si daca chiar esti, de ce esti delasatoare? Nu e important pentru tine sau nu ai energie pentru asta?
Si nu in ultimul rand, de ce te intreaba doctora de cum te ocupi de gospodarie, are si un scop?

Draga mea, daca toate gospodinele nitel mai lenese ar fi schizofrenice, ar fi o lume intreaga plina. Hai nu iti face probleme. Faza cu statul singura cred ca este ok in niste parametrii... Mai spune-ne despre tine ce si cum.