am obsesii, oi fi maniaco-depresiva?

Am 32 de ani aproape si am tulburari psihice de la 16 ani.
In sfarsit, am avut in adolescenta mai multe diagnostice puse, iar la 24 de ani s-au fixat toti medicii la schizofrenie. Toti, fie ca imi ziceau ca am schizofrenie paranoida, din cauza unor pseudohalucinatii auditive, ori schizo-afectiva ori pur si simplu schizofenie.
Eu fenomene psihotice nu mai am, sunt lucida, stiu ce mi se intampla, nu sunt rupta de realitate deloc. O spun cei din jurul meu.
Am insa unele neputinte mari, adica: imi este rau cand se schima vremea,
imi este rau inainte de menstruatie cu zece zile ( ar fi acesta si un efect secundar de la neuroleptic),
am idei fixe care greu imi ies din cap, desi logica imi spune ceva, nu pot "iesi" cu mintea din aceste idei, concret, ma obsedeaza ca sunt ratata si ca nu lucrez sau ca nu am facut o facultate.( eu invatam foarte bine pana in clasa a zecea, cand mi s-a declansat o astenie puternica cu depresie la fel de puternica.
Am terminat liceul la 21 de ani, la zi, prin amanare medicala.)
Dar facultate nu am putut sa fac; nu mai am putere de concentrare, nici memorie, asta din cauza metabolismului creierului dar si de la tratament.
Cu toate ascestea de azi dimineata nu imi pot scoate ideea din cap ca sunt o ratata care isi asteapta sfarsitul.
Oi fi maniaco-depresiva? Am si stari depresive, cand mi se pare viata grea si inutila.
Tratament fac, dar numai cu neuroleptic, adica cu Zypreza, carbamazepinul imi face stari de greata puternice, probabil ca dupa atatia ani de tratament si ficatul este obosit. Nu mai am foame deloc. transaminazele imi ies totusi bune.
Nu stiu ce as putea lucra, eu am avut doua servicii la care insa nu am rezistat decat zece luni adunate la ambele, dar asta era acum opt ani.
Are cineva vreo idee cum as putea scapa de obsesii si ce as putea lucra ?

Dupa parerea mea ar fi mai multe rezolvari, care se va potrivi mai bine este in functie de caracteru tau, desi lucrurile care te obsedeaza sa stii ca la unele persoane pana nu le rezolva, obsesiile ar putea dura chiar si o viata intreaga, pt. ca iti doresti asa de mult , chiar daca nu ai terminat o facultate nu este prea tarziu sa incepi una, ziarele si internetul sunt pline de anunturi oferte de lucru, sunt multi in situatia ta, eu de exemplu, ar fi cel mai bine sa fie alaturi de tine cei dragi, si o sa reusesti.Daca ai tulburari psihice este bine sa eviti orice te-ar tulbura, este o combinatie puternica tulburarile cu obsesiile care duc la grave afectiuni mentale, solutia este simpla :) fa ce-ti place ce-ti doresti , si evita situatiile care te-ar tulbura inca mai este timp, mama face facultate la 60 de ani :) si-a dorit atat de mult si acuma este foarte fericita ca este studenta :D lucrurile cele mai simple ii fac pe oameni cei mai fericiti, te sfatuiesc sa lucrezi orice ar fi :) iti urez multa sanatate si fericire, ai sa reusesti :)

O facultate mai usoara la fara frecventa nu mai exista?
Sau un serviciu usor nu gasesti? Eu, de exemplu de sambata am inceput sa ma simt rau. Duminica seara dupa ce mi-am adus aminte de o intamplare care ma obesedeaza, mi-a fost atat de rau incat m-am speriat si am ajuns la urgente. In toata saptamana asta am avut o singura zi buna: luni. Noroc ca serviciul meu este usor, ca imi mai fac de lucru si mai uit de probleme. Altfel nu stiu ce m-as face.
Nici nu pot sa ma concentrez acum, asa ca termin, nu stiu daca te-am putut ajuta cu ceva, desi mi-as dori...

Draga None_Sica, ai dreptate, trebuie sa fac lucruri care sa nu ma oboseasca sau streseze.
Din pacate, desi mi-as dori mult sa fac o facultate, imi dau seama ca nu mai pot invata ( nu ma pot concentra, nu am rabdare si nu am memorie, desi logica am si sunt lucida).
In privinta obsesiei legate de acest lucru, azi m-am mai linistit.
Multumesc pentru gandurile bune! Si succes mamei la facultate!.

Draga Robymat, imi pare foarte rau pentur ca te-ai simtit rau! Dar ai vazut si tu ca starile acestea rele trec si de la sine si cu tratament. Uite, eu am luat aseara Zyprexa ca de obicei si am mai luat si un rudotel si azi m-am sculat mai bine. Am fost sa ma tund si m-am binedispus pentru ca m-a tuns frumos coafeza.
Incearca si tu, cum incerc si eu, sa te impaci cu situatia ta si sa te menajezi.
Este bine ca ai serviciu mai usor.
Sa stii ca m-ai ajutat cu raspunsul tau. Faptul ca am vazut ca cineva se intereseaza de situatia mea asta mi-a fost de folos.
Iti doresc numai bine si incearca sa nu te mai gandesti la ce nu iti face placere. Numai bine!

Eu nu ma gandesc la ce nu imi face placere. Este ceva ce m-a ranit mai demult. Acum nu ma mai intereseaza, insa in unele momente mi se pune asa o "ceata " pe creier, imi aduc aminte de evenimentele respective, incep sa devin agitata, nervoasa, vorbesc urat, cu metafore, rime, etc, foarte convinsa ca am tot dreptul la jigniri... Apoi imi trece, imi pare rau de ce am spus, sunt convinsa ca nu este nimeni vinovat de ceea ce mi s-a intamplat.
Eu mai iau si timostabilizator Depakine pe langa Zyprexa si Xanax.
Exista o legatura intre a avea obsesii si a fi maniaco depresiv?

Draga Robymat, eu stiam ca a fi maniaco-depresiv presupune sa ai perioade de depresii alternand cu perioade in care ai manii. Eu, de la mine putere am considerat obsesia ca pe o manie, de aceea mi-am pus problema ca as fi maniaco-depresiva.
La drept vorbind nu ma mai intereseaza prea mult cum ii zice bolii mele, important este sa imi cunosc simptomele si sa le ameliorez.
Am inteles ca ai perioade in care nu te poti abtine si vorbesti urat pentru ca iti aduci aminte de ceva neplacut. Cu timpul ai sa mai uiti acel ceva neplacut. Am intalnit cazuri, in afara de mine, care aveau obsesii urate, cineva statea cu patura in cap coplesit de o obsesie.
Acea persoana acum este bine si chiar lucreaza.
Cand iti mai vine acel ceva in cap, distrage-ti atentia, fa altceva, chiar dormi, orice care sa iti ia gandul de la obsesie. Ai sa vezi ca vei gasi calea pana la urma. Eu aveam halucinatii auditive, ma sacaiau, ma agasau. Pana la urma au disparut.
Si eu iau cand imi este rau carbamazepina si rudotel, pe langa zyprexa. Cand imi e mai bine, iau numai neurolepticul, 5 mg.
Iti doresc multa sanatatre si pace sufleteasca!

Multumesc pt sfaturi. Am sa tin cont de ele.
Ultimele zile m-am simtiti foarte bine, in ciuda diagnosticululi pus de dr vineri la control: tulburare afectiva bipolara. Acum sunt f optimista si ma gandesc ca trebuie sa am putere sa trec peste eventualele stari mai proaste care probabil nu vor inceta sa ma mai siciie.
Iti doresc si tie sa ai parte de cat mai multe zile bune!

Multumesc mult, asemenea!
As vrea sa imi caut ceva de lucru, tine-mi pumnii!

Sa nu uiti sa ma anunti cand gasesti.
Este mult mai bine la serviciu decat acasa.
Bafta!

Stiu, dar nu prea gasesc si nici nu prea am curaj sa mai incerc!
Cine stie? Nu aduce anul ce aduce ceasul.

miu anastasia
Ce mai faci? Sper ca iti este bine! Nu ai mai postat deloc.

A venit primavara si ma cam afecteaza la nervi. Sper sa imi revin pana la urma.
Multumesc ca te interesezi de mine!

deja parca m-am mai obisnuit cu schimbarea de anotimp.
Un sfat: toti cei bolnavi de nervi nu va speriati daca va simtiti mai rau in aceasta perioada. A venit primavara brusc. Trebuie sa ne tinem firea, ne vom obisnui cu acest anotimp. primavara noroc ca este frumoasa, dar zgandare nervii mai cev a ca toamna.
Mare grija, nu intrati in panica!

Marea mea problema acum este ca dimineata si in cursul zilei ma simt euforica, plina de iviata, iar pe masura ce se insereaza devin putin depresiva. Cel mai greu este drumul de la serviciu acasa, atunci este seara si imi revin starile depresive.

Asa este... a venit primavara brusc si sotia mea, care este mai sensibilici, iar a intrat in expansivitate. Si ne-am straduit un an ca sa accepte psihiatrul sa-i scoata Zyprexa si iar am ajuns de unde am pornit... iar punem pe noi kilogramele, ca si eu mananc mai mult cand ea e pofticioasa... (nu ca nu mi-ar place)... asta e, ne antrenam reciproc... suntem grasi si frumosi. :)) Apropo de subiect, draga Anastasia, cum au spus si ceilalti, niciodata nu e prea tarziu sa faci o facultate. Uite eu am 40 de ani si pentru ca nu am facut nici una la vremea tineretii si regret asta, m-am apucat acum si sunt in anul 2 la finante-banci si nu imi place domeniul, dar cu psihologia care imi place, se patrunde greu undeva... mai ales ca dupa 40 de ani esti considerat batran cand aplici la un job si nu ai experienta in domeniu. Pe de alta parte, nu imi place sistemul de invatamant care e bazat in principal pe memorizare si nu pe logica. Nimic nu imi e mai neplacut decat sa invat definitii si clasificari, adica toceala peste toceala, in loc de lucruri practice, care intradevar sa foloseasca in profesia de mai tarziu. Sotia mea a avut ceva noroc, in sensul ca ea s-a imbolnavit dupa ce a terminat masterul la ASE si dupa ce a apucat sa se incadreze in munca. Din pacate la munca are necazuri mari si chiar acum din cauza sefei care tipa la ea ca o scorpie, i s-a agravat criza de primavara si a trebuit sa intre in concediu medical si eu sa imi iau concediu fara plata sa stau langa ea. (asa ca suntem in luna de miere) Si sotia a dorit sa continue studiile sa faca doctorat la ASE. A intrat printre primii la admitere, dar nu a putut continua din cauza ca nu se poate concentra, mai ales de la Zyprexa. Ma gandesc, Anastasia, la faptul ca ai reusit un progres deosebit in a-ti ameliora situatia. Stii ce cred eu? Ca diagnosticele care ti s-au pus anterior nu au fost gresite, dar ca ai reusit singurica cu ajutorul logicei sa iti invingi FRICA si ti-ai schimbat singurica diagnosticul din schizofrenie in bipolar, care e ceva mai usor, deoarece schizofrenia implica, daca nu ma insel, o probabilitate mare ca personalitatea sa se deterioreze in timp, iar tulburarile afective bipolare sunt ceva oarecum constante, nu te faci mai bine, dar nici mai rau daca ai grija cu tratarea bolii. Adica e admirabil ca ai reusit sa iti faci singura psihoterapie impotriva halucinatiilor sau ce a fost! Uite si eu duc "munca de lamurire" cu sotia ca prin logica sa isi inhibe teama si sa caute interpretari realiste ale fenomenelor din jur sau sa le accepte asa cum sunt. De pilda pe mine ma lasa rece daca vine un inger si imi spune nu stiu ce. Probabil de aia nici nu a venit vreunul pana acum, in afara de sotia mea. Si atunci m-am indragostit de ea. :) Aceste fenomene fie ca se petrec asa cum le percepe majoritatea lumii si atunci nu au nici un continut mistic, religios sau paranormal in ele, fie ca ele ar avea acel continut, NU ARE IMPORTANTA, atata timp cat nu se pot dovedi in mod rational catre publicul larg, revin la idee, aceste fenomene sunt daunatoare individului, deoarece lumea nu este pregatita sa accepte tot ce iese din tipare si atunci esti catalogat, stiti voi cum. Individul fie ca este marginalizat de societate cu tinichea de coada, fie ca este martirizat, daca deranjeaza, iar in cazul cel mai bun si rarisimo, este recunoscut DUPA moarte ca a fost un sfant, un geniu sau un mare erou sau Jesus. Oare merita? Oare intradevar nu poti trai fara sa spui lumii ceea ce nu vrea sau nu e capabila sa auda? Eu consider ca nu tot ce vezi sau crezi ca vezi, ca auzi sau crezi ca auzi, ca ai primit vreun mesaj divin sau crezi ca ai primit un mesaj divin, este pentru urechile tuturor. Si eu am intalnit in viata mea fenomene inexplicabile sau greu de acceptat prin logica, totusi nu ma apuc sa le dau o semnificatie, o interpretare pe care mi-ar place sa le-o dau, ci le las acolo unde sunt, ca un fapt divers, sau le pun pe seama imaginatiei mele, le las ca o necunoscuta, care nu e nevoie sa o cunosc, fie pentru ca ar putea sa imi dauneze, fie pentru ca am lucruri mai bune de facut in viata si pot trai asa, fara sa scormonesc mai mult si mai ales fara sa spun asta celor care nu merita increderea mea. Stiti vorba: "Sa nu cauti sa pricepi aceste legi, ca s-ar putea sa le-ntelegi!". Sau sa "nu zdrobesti corola de minuni a lumii". Consider ca unele lucruri nu sunt facute pentru a fi disecate in bucati. Ma gandesc ca daca nu as fi procedat asa cum am spus, as fi fost si eu etichetat cu vreo boala psihica. Ca asa e lumea... intoleranta si obtuza fata de cei diferiti.