Tata internat la psihiatrie si nu stim ce exact ce are si mai ales daca se poate remedia

Va rog din suflet sa ne ajutati cumva daca aveti cunostiinta de asa ceva caci suntem disperati.
Este vorba de tatal meu, 60 de ani. El toata viata a fost mai suspicios asa cu lucrurile lui, de exemplu masura pamantul de cateva ori pe an ca nu cumva sa intre vecinul pe terenul lui, ba chiar zicea de multe ori ca a mutat gardul. In plus avea perioade cand, timp de cateva zile, o data la cativa ani o batea pe mama de-o nenorocea si se comporta chiar ca un nebun fara sa poti discuta logic cu el, si toate astea fara un motiv anume.
Acum doi ani mama a decis ca e mai bine sa se multe la o alta casa pentru ca incepuse sa 'i se puna pata' rau pe cumnatul meu cu care locuiam. Acum un an ne-am trezit cu el ca face iar un episod de nebunie cu batai, depresie, amenintare ca pleaca de acasa si toate astea pt ca, zicea el, socrul sau care il ajutase toata viata incepuse sa il fure: un cleste, niste blane... De fapt el uita unde isi pune lucrurile si apoi zice ca vine socrul sa i le ia, mai zice si de alti vecini etc. In acest an lucrurile s-au agravat ff tare si s-a ajuns pana acolo incat nu mai repeta toata ziua decat lucrul asta, obsesiv, si zice din ce in ca mai des ca o omoara pe mama, ca il omoara pe socru, ca apoi se spanzura si el, a inceput sa sune rudele sa le spunea cum o sa faca in detaliu. Intr-o stare din asta in care a zis ca da foc la casa am chemat politia si salvarea si l-au internat la psihiatrie. I s-a schimbat si privirea si i vezi nebunia si irationalitatea in ochi.
De 5 zile este internat si refuza orice mancare. Persista in nebunia lui insa este perfect logic in toate celelalte aspecte ale vietii. Doctorii dau din umeri si ne dau ce inteles ca ei nu au ce sa faca. Tratamentul cred ca e apa de ploaie dk nu e absolut nimic schimbat in bine si in plus ei ne zic ca nu pot sa-l tina fff mult. Mentionez ca locuim intr-un oras micut in care, fara suparare nu stiu cat de buni or fi medicii.
Noi suntem vai de capul nostru de frica pt ca ne asteptam la absolut orice dk ei nu fac nimic.
Spuneti-ne ce sa facem? Ce are? Ati mai intalnit asemenea cazuri?
Putem sa-l transferam intru-un al centru specializat? Ce facem caci cei de aici or sa-i dea drumul si noi nu putem decat sa ne rugam sa nu se intample o tragedie.
Va rugam ajutati-ne.

Caida


buna seara.am citit comentariul tau si mi-a atras atentia foarte mult si am zis sa incerc sa iti dau niste sfaturi pe cat se poate...nici nu stiu cu ce sa incep deoarece este intr-adevar o situatie grea pentru tine si te inteleg...pai.din cate am inteles prima data facea anumite lucruri o data la nu stiu cat timp..apoi lucrurile s-au agravat transformandu-se in amenintari..de fapt aici trebuie facut ceva..si anume...el are pierderi de memorie care mai apoi se transforma in ura fata de anumite persoane...un sfat al meu este ca trebuie dus la un medic specialist sa confirme ca are pierderi de memorie si ca poate sa faca niste lucruri fara vointa lui...fara sa fie constient de ce face.apoi mai este o chestie grava ca ameninta pera din jurul lui...cred ca o face destul de logic si realist si este undeva in subconstientul sau aceasta amenintare.si atunci chiar daca stati undeva departe de oras tot trebuie facute mai multe investigatii la o clinica specializata...si asta cat mai repede sa nu se transforme totul intr-o tragedie:(

Sper din suflet sa faci asta si sa vii cu vesti bune...si inca o data imi pare rau sa o zic dar sunt multe pers, care dupa o anumita varsta o iau razna...si multe se intampla datorita frustrarilor si stresului acumulat in timpul vietii s-auuuu.a unei boli!!!multa sanatate ii doresc si sa vii cu vesti bun!

Trebuie sa aveti rabdare macar o saptamana sau 10 zile pentru ca medicamentele sa-si faca efectul si tatal sa iese din episodul psihotic ! Vorbiti cu medicul sau cu asistenta si intrebati-o ce tratament face mai exact tata !

Altfel nu trebuie sa va faceti probleme, paranoia e boala prezidentiala la noi ! Presedintele 'romanlor' manifesta asemenea crize pe care le manifesta zilnic sau saptamanal, prin acuze de tot felul pe care le face in public la adresa tuturor adversarilor, prietenilor si categoriilor sociale sau profesionale ! Nimeni n-a scapat pana acum de criticile sale ! Asa se manifesta aceasta boala atat timp cat nu este tratata corespunzator si zilnic !

Va mutumesc sincer pt grija si pt raspunsurile oferite.
Aseara am intrat pe acest site la sectiunea afectiuni si cred ca am gasit exact ce are: paranoia, asa cum spui si tu stevens. Nu imi venea sa cred, era ca si cand cineva asistase din umbra la tot ceea ce facuse tata si acum detalia comportamentul sau, totul in cele mai mici detalii.
Pe fisa lui scrie "depresie (poate pt ca refuza sa se alimenteze) deliranta", asta pt toate idioteniile pe care le spune. In afara faptului ca e fff slabit pt ca nu mananca nu e nicio schimbare, continua cu aberatiile lui, macar nu mai zice ca ii omoara pe bunicul si pe mama, ca asta e cel mai grav.
In ceea ce priveste internarea, doctoritei ii e frica sa il mai tina pt ca vede ca nu mananca, cel mai probabil vineri vrea sa ii dea drumul (pana la urma el reuseste ce isi propune, sa le arate ca nu e ca ei ci ca face tot cum vrea el, si nu e depresiv ca are grija sa ia pastilele, cu multa apa sa nu cumva sa faca ulcer :((( ).
Si noi l-am duce in alta parte asa cum zice dna doctor Cristina Stoian dar cum pt ca el o sa refuze in mod cert, sa cerem transferul? Habar nu am.
Cert e faptul ca ne este fff frica de momentul in care o sa iese, pt ca mama saraca la cum il cunoaste, si cred si eu asta, paranoc sau nu, o sa incerce sa se razbune pe fiecare dintre noi (a calcat mancarea in picioare cand a fost sora mea la el).
Multumesc din suflet pt raspunsuri.
Daca stiti cumva cum am putea face sa il tratam cat mai bine sa il mentinem la o linie de plutire..
Multumesc inca o data.

Da, cel mai bine este sa cereti transferul la un spital de profil mai important, pare ca doctora e depasita de situatie, insa din vina ei ! Daca i-a pus diagnosticul de depresie, in mod logic ii da un antidepresiv care mentine episodul psihotic, de aceea nu renunta la ideile sale maladive si face greva foamei !

@ caida

Cereti ambulanta de la spitalul unde e internat sa il duca direct la spitalul de psihiatrie din orasul cel mai apropiat.

Acolo, daca nu mananca, va fi legat si i se vor pune perfuzii. Nu va nelinistiti. Nu e cine stie ce si nici sa va fie teama de asta. Este spre binele lui.

Medicatia daca nu o ia, i se va face obligatoriu injectabil.

Ar fi trebuit ca dupa medicatia injectabila sa inceapa sa gandeasca si sa inceapa sa manance.

Situatia tatalui dv. depaseste nivelul doctorilor de acolo.

Consider ca e necesar un transfer.

In legatura cu amenintarile, in clipa in care pacientul devinestabil sub tratament, isi da seama ca greseste si ca totul a fost o confuzie in mintea lui. O sa isi ceara scuze.

Multumesc inca o data pentru raspunsuri.
Revin cu noi informatii. O schimbare a aparut in sensul ca nu mai ameninta pe altii si nici de propria sa moarte nu a mai vorbit atat de intens. Este int-adevar legat si perfuzat pt ca refuza mancarea (aseara totusi a inghitit ceva la insistentele unei asistente- cred totusi ca este si o mare doza de orgoliu, incapatanare si tot ce mai poate fi). Si mai este ceva, pe langa boala sunt lucruri care tin de felul sau de a fi (nu e prima data cand o bate zdravan pe mama-vai ce rusine imi e-, manipularea, ideea ca trebuie sa fie doar ca el si ceilalti trebuie sa execute asa cum zice el, egoism in unele situatii) incat nici nu pot sa separ f bine boala de 'restul' care nu are tratament.
Este internat in sectia de psihiatrie, stam intr-un orasel de 80 mii de loc, dk medici nu sunt competenti (cu tot respectul pt cei care stiu si vor sa-si faca serios meseria)... stam si ridicam din umeri...ca in Romania.
Am incercat sa 'sugerez' un transfer, din pacate este in grija sefei de sectie care se pare ca nu ne-ar aproba un transfer nici picata cu ceara (cum as putea sa-i sugerez ei ca habar nu au ce sa faca...).
Au de gand sa ni-l dea in primire si de aici...Dumnezeu cu mila. Noi cu politia l-am internat desi ma mir si atunci ca l-au luat. Asa ca nici nu incape vorba sa-l duc de buna voie.
Deci pana la urma vina noastra e ca nu locuim intr-un oras mai mare, macar sa avem speranta ca va fi tratat cat de cat ok.
Ma simt si eu o victima alaturi de el. Incapabila sa fac mai mult decat am facut (ca daca ar el ar vrea l-as duce oriunde). Dumnezeu sa ne ajute.