Tulburare Obsesiv-Compulsiv. Partea a VII-a

Multumesc Prozac,

Eu sunt inca in faza in care mi-e tare greu cu gandurile, cu interpretarile, cu let it go... cum spuneam, uneori imi reuseste, alteori nu. Si scopul meu este sa ajung sa am o distantare echilibrata fata de aceste lucruri... Sper si eu la o vacanta, dar nu stiu sigur daca ne putem lua. Ca are probleme. Sunt cam sub val azi, dar revin eu la sentimente mai bune.

Robymat, ma bucur mult ca ai fost ok. Asa sa te tina Dumnezeu!

Sophie, ma bucur ca ai avut zile linistite cu ai tai. Vorba lui Prozac, cred ca iti mai trebuie. Sa ne zici cum mai e treaba cu dansul. Ati mai vorbit?

Prozac, sper sa te simti mai bine.

M-am mai urcat un pic pe val... un pic.
Roby, chiar asa, nu te-am felicitat pentru faptul ca esti pe val! Bravo! Daca treaba cu telefonul e singura obsesie, nu-i bai. La cat mai putine si la de loc!

Cata, mi-a placut comentariul tau vis-a-vis de religie. Sper din tot sufletul sa ajung si eu la un punct de echilibru intr-o buna zi si "daca, parca, dar daca, de ce, si totusi" sa redevina conjunctii, propozitii, adverbe si ce pana mea or mai fi ele in realitate.

Cu dansul am mai vorbit... adica l-am lasat sa se odihneasca si am inceput sa impun regulile: aseara in loc sa mancam cu niste colegi de-ai lui, am mancat acasa si ne-am intalnit doar sa-i salutam pe aia. In seara asta trebuie sa manance cu ei, dar sper sa-l scot din schema. Oricum, ii vin parintii la sfarsitul saptamanii si daca nici asa nu si-or da seama ca e naspa... Sper sa fi bine! Altfel, am avut un week-end frumos cum spuneam. Mi-a fost mila de el ca l-am vazut palid si tremurand si stiu ca e naspa... tremuraturi am si eu cand sunt la capatul puterilor. As vrea sa asculte mai mult sfaturile mele cand ii spun sa-si protejeze energia. Cam atat.

Sophie, super tare fraza aia cu conjunctiile si ce pana ta or mai fi alea. Ai dreptate. Asa sa ne ajute Dumnezeu la toti.
Eu acum de exemplu nu ma mai pot ruga. Mai... imi fuge gandul de nu mai pot. La inceput, in mod automat, m-am gandit imediat ca sunt o nenorocita pacatoasa si ca din cauza asta nu ma mai pot ruga. Acum incerc sa ma gandesc ca Dumnezeu ma iubeste si asa nenorocita pacatoasa cum sunt, ca nu se supara El pe mine ca nu reusesc sa am rugaciune din aia de muta muntii si ma rog (asa cum pot) sa ma ajute sa fac bine si sa ii iubesc mult pe cei din jur si sa nu ii mai judec. Asta cred ca vrea de la noi mai presus de orice.

Azi i-am scris terapeutei un mesaj despre "presiunea de sarbatori", despre cat de presata ma simt eu sa fiu cu gura de la o ureche la alta in timpul sarbatorilor si cum toti pretind sa fiu fericita "ca doar e Craciunul" si eu sunt si mai deprimata. Voi cum va simtiti de sarbatori?

Cata, fata, ti-am spus, daca gasesc piatra filizofala, ti-o dau si tie. Si eu ma frec la cap ca sunt pacatoasa, ca nu pot face aia si ailalta si mai am si pe langa.
Am citit un articol despre persoanele care au toc religios... tipul (un medic american) spunea ca in terapia noastra e recomandat sa luam o "pauza" de Dumnezeu. Nu la modul ca sa devenim atee, doame fereste, ci sa nu ne mai focusam atat de mult pe daca ne iubeste si cum ne iubeste, daca suntem pacatoase si asa mai departe... ca astea sunt compulsiile noastre. Fata, vreau sa ne fie bine ca e asa bine cand nu ne chinuie nici un gand!!!!! Nici ca ma iubeste, nici ca nu ma iubeste... asa de bine e cand traiesc pur si simplu!

Cat despre Craciun, de unde stii mata ca o sa-ti fie chiar asa de rau. Stiu, toata lumea has to enjoy! Da putin presiunea de pe capul tau, inceteaza sa te mai gandesti ca o sa fie foarte nasol ca asta chiar nu ai de unde sti cu toate ca acum iti e nasol. Si e posibil sa petreci un Craciun frumos, mult mai frumos decat iti inchipui. Valabil si pentru mine!!!

Fetelor si eu m-am simtit rau de Sarbatori, dar m-am luat cu ale casei cum s-ar zice si am iesit in final " la mal". Nu vreau sa fac pe eroina, dar am vazut ca daca ma las pe lancezeala, parca ma afund si mai tare, asa ca mi-am zis de fiecare data "nu, nu o sa stau ca o jigodie in pat si sa ma vait, mai bine ma ridic la treaba!"
Si incet, incet ma mobilizam. NU pot spune si as minti sa zic ca eram pe val, dar nu mai ma simteam cuprinsa de neputinta. Sper din suflet ca acest imbold sa ma tina..cat mai mult!

In alta ordine de idei, sunt putin cam nedumerita cu tratamentul meu pentru ca e incomplet, e doza foarte mica, TOC raspunde bine la doza mare de SSRi.
Asta s-a intamplat si cu Prozacul, am inceput sa ma simt bine la 80mg/zi. Stiu pare mult, dar asa a fost!
Si dr meu nu prea mai zice sa-mi mareasca doza, iar eu asta vreau caci poate obtin un raspuns mai bun.
Dupa aia o sa am eu grija sa-mi ajustez doza dupa nevoi:)
Voi ati mai luat legatura cu dr vostrii?
Ce zic in cazul vostru?
ps: Cata, sunt un pic mai bine, dar foarte obosita:((

Sophie dragutza mea, fara sa fi citit io pe vreunde chestia asta, exact asta cred ca fac. Iau o pauza de ritualuri (nu de Dumnezeu) si Il astept pe El sa imi dea de veste incotro merg mai departe.
Am gasit acest seminar online despre iertare pe un site ortodox despre care v-am scris si voua: www.sfintiiarhangheli.ro. Va garantez ca este ceva ce nu ati intalnit vreodata in Biserica Ortodoxa si este condus de Maica Siluana, nu stiu daca ati vazut-o vreodata la tv.
Ei bine, in cadrul acestui seminar am ajuns in paralel, absolut in acelasi timp, la aceleasi concluzii si exercitii din terapie. Chiar si cu aceleasi cuvinte. Mi se pare o chestie formidabila.
Acum, in ambele, discut despre credinte fundamentale ale mele despre mine si despre lume.

Da mai Sophie, cu Craciunul nu pot sa iti spun ce si cum va fi doar ca iti doresc si tie tot asa si o africa mica daca pricepi ce vreau sa zic. :))

Incerc sa recuperez, sa citesc cat mai multe din mesajele voastre pe care nu am apucat sa le citesc zilele trecute, dar din pacate nu-mi ajunge timpul.
Cata si Sophie am citit despre problemele din relatiile voastre. Imi pare rau. Cata, tu chiar ai o relatie de luuunga durata 16 ani -oau mult. In ciuda problemelor eu iti doresc multi ani inainte si Fericiti. Sper sa gasiti o modalitate de a va bucura din nou de ceea ce traiti impreuna.
Prozac, am citit dspre matusa ta care era neagra la suflet de suparare dar mai lupta inca pentru relatia ei.
Cred ca esti tare inteleapta si ai invatat din viata exact ce trebuia. Cred ca oamenii inteligenti invata si din experienta altora asa cum ai invatat tu de la matusa ta. E mai bine sa inveti de la altii decat sa astepti pana iti dai tu cu capul de stalp. Asa ca iti multumesc si eu pentru sfaturile intelepte pe care le dai pe forum.
Mesajul meu se termina cam brusc aici, pentru ca nu mai am timp.
Va pup pe toate !

Prozac,

Eu iau 20 mg de Prozac pe zi... Iau de vreo doua luni. Nu pot sa zic ca viata mea s-a schimbat dramatic, dar terapia, pastiluta, parca parca ies si eu la lumina. Uneori imi zic ca poate e nevoie de mai mult Prozac, habar n-am. Capiata sunt cam mereu... Da stiu ca am mevoie de odihna.

Cata, nu am spus pauza de Dumnezeu in sensul de atee sau sa nu ne mai gandim... am spus-o in sensul de let it go... Adica m-am gandit, mi-am facut rugaciunea, am luat aer in piept si-n nas.. stop! Vin ganduri cu daca si cu parca care-l includ pe Dumnezeu, stop! Ca inainte sa fiu asa obsessed nu ma gandeam in fiecare secunda daca ma iubeste si daca sunt o pacatoasa sau nu.

Flori, draga noastra, multam de sfaturi. Nu-ti fa griji ca nu citesti tot... mai scriem si asa, de conversatie... Te pup si mult bine si tie!

Ce faceti?
Eu sunt cam asa si-asa. La nasi tot au venit cateva ganduri, ca...na stress, emotii, umblatura. Tocmai de asta mi-e teama ca asa o sa fie la nunta, ca tot factorii astia o sa fie prezenti si atunci.

Neata fetele,
Aseara am avut o seara mai furtunoasa asa... dar slava Domnului pana la urma am adormit. Multumesc lui Dumnezeu pentru somn. As fi moarta fara.
Azi m-am trezit cu o super durere de cap... o fi de la vreme.

Sophie mama, nici nu am inteles ca ai fi tu atee. Am inteles ce vroiai sa zici. :)

Cris, nu tre sa fii tocait ca sa te apuce pandaliile la nunta. Eu si acum, dupa 10 ani, mi-o amintesc ca una dintre cele mai stresante zile din viata mea. Nuntile in stil romanesc sunt cumplite pentru miri... de multe ori am impresia ca nuntile sunt de fapt pt parinti, tusha floarea si nenea mitica. Hai shezi blanda, mai mult decat vei putea face oricum nu o sa iti iasa. Incearca sa nu te gandesti ca tre sa fi cu gura de la o ureche la alta. Daca e sa iti planuiesti ceva (cel mai bine ar fi sa nu si sa go with the flow) planuieste-ti sa nu te stresezi prea tare. :)

Cris, la tine m-am gandit azi... am sunat-o pe doctorita pe care o stiu si mi-a spus ca e un cabinet in Iasi care se numeste Confident si e tinut de directorul de la Socola. Acolo sunt mai muti psihologi. Tipa asta nu stia daca vreunul face cbt, dar poti intreba. Stii, e posibil sa ai atatea pe cap incat stresul cu gandurile sa treaca pe planul doi. Mie mi se intampla adesea asta. Un lucru pe care l-am invatat si il aplic adesea este sa "nu ghicesc viitorul". Sa nu-mi spun dinainte ce naspa va fi ca ma trzesc ca-mi tremura chilotii pe mine si cand vine momentul toate bune si frumoase. Hai sa fii linistita si fericita!

Cata, stiu ca nu ai inteles asta... imi chinui si eu capul cum faci si tu. Si eu am avut o seara dificila.. am plans, m-a calmat barbatul la telefon, am luat o pastiluta si m-am culcat.. De dimineat mi s-a parut ca lucrurile sunt mai ok. Oricum, ma bucur ca el a inteles zbuciumul meu si ca e gata sa plecam din tara daca e nevoie pentru tratament. Sper sa nu fie nevoie, dar simplul fapt ca s-a gandit la asta m-a uns pe suflet. Stiu ca tu suferi din cauza neintelegerilor de acasa, am suferit si eu ca un caine ca el ma vroia mereu in forma si eu nu puteam... dar pana la urma a inteles. Cred ca si sotul tau va intelege ca nu sunt nici capricii, nici smiorcaieli aiurea si va sti sa fie langa tine. Hai, sa ne fie bine la toate.

Prozac, mai spune-mi cum a fost cu doza ta mare de prozac. Eu iau doza uzuala, de 20 mg... poate e de ajuns si viata mea in sine e stresanta. Uf! Imi mentin disponibilitatea de a va oferi piatra filozofala imediat ce o gasesc :). Daca o gasiti inaintea mea, please share!!! :-)

buna fetelor. Mie imi pareti destul de in forma- asta comparativ cu mine. eu nu stiu cum incep ziua si ncum o sfarsesc. Vreau tot altceva si nu - mi gasesc locul. Eu am o depresie rebela complicata cu anxietate din belsug, care imi face viata varza. Cred ca voi merge intr-un centru universitar, nu de lata dar o tin asa de 5 ani si vreau sa schimb ceva. Acum am " avansat " pe llanga Seroxat iau mai nou Zaiprexa. nu stiu cum va este voua dar mie imi este tare greu.

Sa aveti zile bune si frumoase, ca sa aveti ce impartasi.

Simoten,

Da-ne mai multe informatii, nu stiu daca ai mai intrat pe site. Memorie selectiva, de...
Si mie imi e tare greu ca am zile in care imi vine sa-mi smulg parul din cap si plang... noi avem Tulburare Obsesiv Compulsiva, OCD (in engleza) sau TOC, luam diverse medicamente... unele merg, altele nu prea. Facem si terapie. Ceea ce e important este sa gasesti solutia care te poate ajuta pe tine cel mai bine: medicul, medicamentul, terapia daca trebuie sau nu. Bafta!

Buna,
Multumesc Sophie, o sa ma mai interesez.

Neata fetele, io azi sunt nitel cam sub val. Cel putin acu de dimineata. Aseara am bifat a treia seara cand nu mi-a fost bine, cum imi era de obicei. Sper sa nu fie o recidiva. Na ca am zis-o. Ma tot feream sa scot porumbelul dar pan' la urma mi-a iesit.
Azi ma simt obosita, obosita sa lupt continuu, nervoasa, iritata ca altii nu tre sa se lupte cu asta si nu e fair, toate alea le am azi...Imi pare rau, nu vreau sa va trag in jos... pur si simplu am o zi proasta. O fi vremea...

Simoten, cum te-a incurajat si Sophie, mai zi-ne despre tine. Cum se manifesta pb tale, de la ce ti s-a declansat? Ai familie, copii?

Cata, imi pare rau ca nu te simti bine. Posibil sa fie de la vreme.
Si eu m-am trezit intoarsa de dimineata, cam deprimata si fara nici un chef. Ma gandesc si eu ca este din cauza timpului si incerc sa ma gandesc la ceva frumos ca sa imi revin. desi nu prea reusesc

Fetele, sa ne luam de mana! Ieri pe val azi cu valu'n piept. Aseara ma apucara asa niste ganduri, ma cam posomorai... cainele mi-a facut o criza de nu stiu ce si tineam sa doarma in camera ca sa vad cum e... barnatu'meu m-a enervat putin si pe tema "cainele nu doarme in camera" si pe altele. Ca minunile nu tin mult... mama, cat ma enerveaza cand il vad ca ma freaca la icre fix cand imi e aiurea. Cand ma vede nervoasa, la limita isteriei, trebuie neaparat sa riposteze la tot ce-i spun... Eu ma prind cand lumea e nervoasa si exagereaza si astept sa se linisteasca apele, da nu' nene, asta trebuie sa racaie si sa racaie. Dar asta "nu inseamna ca nu te iubesc", zice dumnealui.
Stiu si eu ca exagerez, o sa-mi treaca. Pe langa faptul ca m-a enervat, mi-a facut de mancare aseara, a fost tare bun. Are si bune... multe.
Si mie imi e ciuda ca altii nu trebuie sa lupte, ca viata e naturala... ca nu stiu in ce parte s-o iau... ca ca ca ca ca ca. Dar imi amintesc mereu ca aceasta tulburare se diminueaza mult cu tratament si terapie, asa ca o sa se diminueze si in cazul nostru.
Recidiva... ce cuvant scarbos. Ma bantuie si pe mine, cred ca ne batuie pe toate. Pe mine m-a avertizat doctorita ca iestul din rahatul asta de tulburare este cu suisuri si coborasuri. Poate doar ai coborat un piculet... hai, invioreaza-te.

Roby, Sophie, va multumesc pentru sustinere. Da, suisuri si coborasuri, asa este... sa ne dea Dumnezeu putere in coborasuri si liniste in suisuri.

Buna,
of, si eu obosesc sa lupt cateodata, chiar azi de dimineata am simtit asta. Cred ca are de-a face si cu faptul ca am de facut azi chestii care nu prea imi fac placere.

Prozac, din cate am inteles tie ti-a intrerupt tratamentul cu prozac...de ce?

Cata, vezi ca pe toate ne apuca uneori...ma gandesc ca poate asta ne face sa ne bucuram mai mult de clipele linistite, stim sa le apreciem mai mult decat o fac altii.

Cris, sa dea Dumnezeu sa ne bucuram mai mult de clipele linistite. Vorbeam acum cu Sophie (multumesc Sophie de telefon) ca noi de fapt nu stim sa ne relaxam. Cand nu avem o mie de lucruri de facut atunci ne apuca. Cand toate sunt ok si linistite si altii se relaxeaza noi suntem anxioase si cu creierii prastie.
Multa putere si tie si tuturor.

Prozac, multumesc si tie de sustinere.

salutare, fetelor!
Am descoperit intamplator site- ul acesta. Cautam ceva informatii despre medicamente. Mi s-a parut super, numai ca eu sunt cam timida. Dac tot m- ati intrebat o sa va spun, desi mi- e teama de respingare. am un complex cu asta.Dupa primul mesaj am crezut ca o sa ma respimgeti din cauza tratamentului care tradeaza o afectiune mai grava. desi acum cativa ani si eu am fost diagnosticata tot cu TOC.
La mine e o istorie veche.Am fost casatorita si am divortat. Credeam ca va tine vesnic, nu a fost sa fie. si incepand de atunci mi-a mers totul prost. Am inceput sa ma simt f singura, fie nu am avut prietenii potriviti, fie nu am comunicat cum trebuie cu cei din jur. Depresia a debutata incetul cu incetul. A trebuit sa schimb orasul si sa vin acasa, la parinti. In cautarile mele, spirituale, sa zicem, am gasit un baiat tare de trreaba si dulce, care mi-a devenit acum 3 ani sot. Este un om incredeibil, va doresc si voua sa aveti alaturi un om asa minunat.. problema mea e ca sunt bolnava sau ma cred, oricum am o obessie cu boala psihica, mama mea facand in tinerete o pacatoasa de psihoza maniacala care mi-a afectat adolescenta. Tatal meu este si el un tip sensibil. de atunci am ramas cu frica de boala psihica, chiar daca am facut psihologie, in cadrul facultatii - am terminat Sociologie- mie nu mi-a trecut.nici acum. ma panichez, somatizez si dau in toate alea de frica. Stau si rumeg ganduri. si acum am diagnosticul de tulburare afectiva cu elemente interpretative.
Cam cu asta ma laud eu. Na cam zis-o!

Buna,
Cris-eu am renuntat la prozac pentru ca nu mai isi facea treaba de ceva vreme. Am observat asta cam de vreun an ca sunt din ce in ce mai anxioasa, mai obosita si cu multe obsesii.Eu zic cum ma simt intr-o luna, o saptamana ma simteam bine, trei sapatamani nasol.
Hai c-o trece si valu asta. Vad ca sunt la ciclu si parca nu-mi mai e asa rau ca alte dati, ceea ce ma bucura enorm:)
Cata, tu cum mai esti?
Voi, altfel?
Ce faceti de Sarbatori?
Hai ca mai e un pic...:))

Prozac, ce sa iti zic, nici nu m-am cocotat pe val, nici nu m-am afundat. Zic ca plutesc, mai iau o gura de apa, mai ies la suprafata... M-am email-uit cu terapeuta care imi spunea sa folosesc exercitiul de respiratie, sa ma gandesc ca eu sunt intr-o barca pe oceanul de ganduri si emotii si ca respiratia este ancora mea. Dupa principiul "respir deci exist" daca devii constient ca respiri, esti ancorat in prezent, nu pleci nici in trecut nici in viitor. Frumoasa teorie nu? Cand o reusesc va zic.

Simoten, ma bucur ca te-ai deschis putin. Stai linistita, nimeni nu te va respinge aici pentru ca stim toate cat de greu este si cat de important este sa gasesti pe cineva care sa te inteleaga. Esti libera sa ne spui orice si noi vom incerca sa te sprijinim prin cuvintele noastre. Din cate vad eu la noi e cam aceeasi Marie cu alta palarie: ca e TOC, ca e TAG sau ca este tulburare afectiva, cam tot asa se manifesta...

Lyss, tu pe unde umbli? Ce e cu tine?

Simoten, bine ai venit printre noi. Sper sa lasi deoparte bariele de comunicare si sa te alaturi grupului nostru de suport. Nu suntem multe, dar suntem de treaba si ne sustinem la nevoie!
Pe sectiunea asta sper din inima sa nu existe interpretari, barfa, ci doar modalitati de invingere a acestei afectiuni. Asadar, din toata inima bine ai venit!
Toc poate avea si aceasta idee obsesiva :teama de a nu inebuni sau a da in psihoza. Acu' sa-ti spun drept, tot discutand cu oameni chiar cu diagnostice severe mi-am schimbat si eu parerea depsre cum sta treaba cu tulburarile psihice. Nu sunt deloc periculosi, ba chiar mai mult unii sunt chiar mai inteligenti decat media.
Eu sunt chiar impotriva stigmatizarii acestor suflete nevinovate care, desi au aceasta suferinta data de la Dumnezeu mai si sufera din cauza oamenilor care, primul lucru pe care il fac e sa arunce cu pietre. Nimic mai grav!!!
Stau si ma intreb de fiecare data cand deschid TV, de ce sa simt eu mai bolnava decat directorul de la stiri (dupa oricare program) care e avid de rating si da stiri atat de violente la ore de varf cand orice persoana are acces, inclusiv copii?! Chestia asta nu pot sa mi-o explic nici daca as mai trai 1000 de vieti.
In fine, totul se reduce la comert pina la urma, caci asta suntem o tara de consumatori.
Sa revenim la oile noastre, ca deja m-am enervat, asadar e posibil din ce spui tu sa mai fie o urma de TOC daca te urmareste ideea imbolnavirii psihice si a verificatului compulsiv a simtomatologiei aferente.
Iei vreun tratament? Faci terapie?

Simoten, toate avem si frica asta in oase, ca lumea ne respinge. Nu cred ca e justificata! In orice caz, aici, printre noi nu te va respinge nimeni. Cu toatele suferim, ne e cand mai bine, cand mai rau, luam pastile, ne mai vaitam, ne mai incurajam.
Sunt si eu de parere cu Prozac, tot a TOC suna ce zici tu... Frica de boala psihica cu rumegusul care ii corespunde. Am citit articolele unui medic din State in care zicea ca el a avut in terapie tot felul de tocaiti: unii se intebau constant daca sunt vii sau morti, altii daca sunt femei sau barbati. Adica boala asta a verificatului permanent se poate lega de orice tip de gand. La tine s-a contopit cu problema mamei tale, la mine cu fascinataia apoi frica de tot ce e supranatural. Si de ce si cum si daca ne freaca pe toate. E foarte greu, stiu si eu, stiu si celelalte fete. Dar om gasi noi solutii!

Prozac, doamna, ala nu se simte vinovat pentru ca:

1. N-are TOC (si asta e raspunsul cel mai logic si normal pe care pit sa ti-l dau)
2. Nu stie meserie.
3. E convins ca stirile gen tabloid (tabloidele sunt publicatiile anglofone de scandal, unde primele pagini sunt tinute de stiri in genul a ceea ce dau televiziunile noastre) sunt o cerinta a poporului. Gresit! Toate televiziunile cu genul acesta de abordare se folosesc de frica pe care astfel de situatii o provoaca. Atrag mai usor atentia asa decat alte evenimente.

Din acest motiv eu citesc stirile in ziare si la TV ma uit ori pe posturi straine, ori pe posturi romanesti, dar numai la filme. Mi-e scarba ca acesti directori de stiri spun ca fac aceeasi meserie ca si mine.

Sunt si eu oarecum cazuta de pe val. Cred ca intr-o buna zi n-o sa mai vin la birou si o sa-mi cumpar bilete de avion de dus in... intr-o directie sa ma hodinesc si sa ma scutur capul de obsesii.

Buna Simoten
Nu te superi daca te rog sa imi povestestesti si mie de evolutia bolii mamei tale?
Si eu am TAB, adica psihoza maniaco depresiva si momentan ma simt destul de bine.
Sunt si eu cam timida, mereu ma gandesc sa nu deranjez pe cineva, sa nu gresesc ceva in munca de zi cu zi si ma obsedeaza mai multe idei, printre care si ca voi face un episod maniacal si-o s-o iau razna si n-o sa aiba cine avea grija de baietelul meu.
Acum sunt cam agitata si nu ma simt bine, ma doare capul. Cum am putin mai mult de lucru la serviciu, incep sa devin agitata, sa ma doara capul, etc.

buna dragutele mele.am citit tot ce ati scris, zilele astea nu prea am avut timp sa intru...eu sunt bine, multumesc lui Dumnezeu.citesc aici ce ati postat si observ ca am suferit de aceleasi afectiuni ca si voi, din pacate, , nu mi-a scapat nimic, ,.am avut de la fiecare, de la obsesii pana la timiditate accentuata...complexe de inferioritate...oare cipralexul pe care l-am luat sa faca asa minuni?tot ce se poate.si schimbarile care le-am avut au contribuit pozitiv la starea mea psihica...mi-a trimis pavel corut cartea, , secretele varstelor de aur, , este nemaipomenita.mi-as dori din tot sufletul sa citesc aici cum incepeti sa va reveniti...asta tine si de medicamentatie si de o schimbare in bine in viata voastra.eu acum caut sa mai fac ceva si nu stiu ce...e si iarna, si ziua mica, ca mi-as mai cauta un servici...bine, din luna ian incep sesiunea...atunci sa te tii...cand o sa fiu vindecata complect, cred ca nma apuc sa scriu o carte...acum parca n-am rabdare...am inteles ca viata este mai grea uneori, trebuie sa infruntam problemele, sa nu ne lasam doborate de ele...si acum cand imi mai vin ganduri tampite le inlocuiesc cu unele mai putin tampite...:)totul e sa nu te lasi prada gandurilor negre, sau acelor ganduri obsesive...hai sa luptam, dragele mele!doar avem numai o viata, nu?hai sa ne-o facem frumoasa...un zambet, o gluma, un cadou...fara planset si suferinta...ce rezolv daca plang?oare imi va fi mai bine?bine, pot varsa acolo, cateva lacrimi, dar atat!ma scutur si-mi zic: AJUNGE!si daca sufar ce rezolv?imi bag in suflet venin, devin o persoana incomoda, enervanta, suspicioasa...si?cu ce ma incalzeste?mai bine imi pun mintea la contributie si fac ceva destept.nu stiu, ceva, ceva util, ceva de care sa fiu mandra...dragele mele, cand eram bolnava, am fost si eu la 2 psihologi...nu prea mi-au fost de ajutor...tot cu medicamente si cu autosugestie m-am simtit mai bine...si nu va mai ganditi de multe ori pe zi la aceasta afectiune...da-o-ncolo, gata, trece!gandeste-te mai bine ce sa faci, practic, sa fie mai bine...respecta-te un pic...daca eu acum ma gandesc vreo 10 min ce rau mi-a fost si ce stari aveam, m-ar apuca din nou!ce rost are?si de ce sa ma consum pt una pt alta?sunt dusmanca pe mine?si eu mai am discutii cu prietenul meu...inainte ma consumam f tare, plangeam, sufeream...Doamne fereste!la ce bun?pentru ce?mai bine trag vreo cateva injuraturi in gand si-mi trece!si in orice situatie delicata daca te afli, incearca sa vezi partea buna a lucrurilor.de pilda, cand am avut mai demult o altercatie la servici, si m-am suparat f tare, m-am gandit repede: de ce sa ma strofoc atat?va dau dracu si plec in cateva luni...si imi va fi cu siguranta mai bine ca aici...cu salariul asta mizerabil al vostru...sau cand m-am certat mai demult cu o prietena, tot asa mi-am zis, ia da-o incolo, ca nu ma duc eu la bors la ea, nu eu am nevoie de ea, va veni cu siguranta la mine...si tot asa...nu mai dramatizari...totul se rezolva...eu mor cand ma gandesc cata energie, timp, nervi, am consumat 2 ani de zile cu aceasta boala...si daca ma gandeam o noapte intreaga la un lucru care ma macina ce am rezolvat?pai ce, boala e mai puternica ca mine?face ea ce vrea asa, de capul ei?nu frate, lasa ca am eu leac de cojocul ei!imi trag doi pumni in mecla si imi revin!ce inseamna asta?sunt tanara, sunt sanatoasa, sunt puternica si curajoasa!si voi infrunta toate obstacolele!ma c-c pe el de val!sunt deasupra lui si acolo voi ramane!!nu mai las gandurile distructive sa-mi controleze viata, sa ma mutileze!lupt cu viata, lupt cu boala, lupt sa-mi fie bine!vreau sa ma mandresc cu mine.nu mai vreau sa fiu speriata de bombe!si daca plang pe umarul barbatului meu ce bine ar putea el sa-mi faca?sunt fericita daca spune:saraca de tine, vai de capul tau???deloc.ma simt ca naiba, parca as fi o miloaga care cere mila, iertare...atata timp cat sunt intreaga, cat nu am lipsa ceva, sunt perfect sanatoasa!si ma lupt!ati vazut pe cei schiloditi din nastere?unii dintre ei ce puternici sunt?si noi ce facem, fetelor?ne-a inzestrat Dumnezeu cu de toate, slava Lui, suntem intrege, ne lipseste vointa, asta e!daca eram altfel?fara o mana, fara un picior, sau si mai rau?refuzam sa mai luptam?sa mai traim?Lui Dumnezeu nu-i plac LASII.Capul sus si ochiul marit! o sa vedeti ce frumoasa e viata, daca de-acum, din momentul asta faceti ceva pentru voi!va e rau?nu-i nimic, trece, e doar o mica, , zbatere, , din ce a mai ramas...sus si de la cap!stiti de ce cadem?ca sa ne putem ridica!ca sa ne schimbam!daca nu ne e bine, trebuie sa facem ceva sa ne fie bine...Binele nu cade din cer...N-o sa vina Dumnezeu sa zica ia si fericire, si implinire, si dragoste, si bani, si sanatate...trebuie sa le castigam noi, incetul cu incetul...ma duc sa fac o baie calda si cu multa, multa spuma...sa ma relaxez...si nu ma voi gandi la nimic...decat la cat de bine ma simt acolo, in cada...va sarut dragelor si nu va suparati pe mine...si asta e o, , mica, , terapie...:)

Draga Lyss, iti multumim pentru incurajari si pentru solutiile prezentate. Ce tare mi-as dori sa pocnesc din degete si sa imi pot schimba sensul gandurilor de la minus la plus. Cred ca asta rezuma intr-o fraza toata lupta noastra. Asa cum scria si intr-un articol pe care il discutam noi deunazi: daca era usor ne vindecam toti, instant. Sunt sigura ca, la fel ca si mine si ca si tine, toate fetele de aici se caznesc zi de zi sa gandeasca pozitiv si de multe ori pur si simplu sa nu gandeasca.
In ceea ce priveste modul de gandire, eu studiez acum in terapie si in paralel in seminarul online de pe site-ul pe care l-am postat si aici, sfintiiarhangheli.ro teoria mimetismului si a schemelor de inadaptare. Ambele aduc practic ca radacini ale prezentului aspecte din copilarie, din modul in care ai fost crescut si educat si explica cum le poti demonta. M-am regasit in multe si daca vreti sa le cititi sa imi ziceti si vi le dau pe mail. Nu le pot posta aici pe toate ca e mult dar extrem de interesant. Odata ce descoperi niste mecanisme care actioneaza automat, pe care tu le-ai invatat, poti sa incepi sa le demontezi. Desigur, este o lupta a constientului pentru a demonta ceva din subconstient - clar, foarte grea. Dar sunt absolut sigura ca la capatul ei se afla o mare luminare.
Noapte buna tuturor!