sunt la limita puterilor

Sunt in a doua casatorie timp de 5 ani. Am divortat de primul sot (dupa 10 ani de convetuire) din cauza ca ma sufocam in acel cuplu, fara copii; Am decis s-o iau de la capat. Cu sotul actual am o retie foarte tensionata, am pierdut speranta ca pot avea o familie fericita. Si pot explica de ce.Cu multe sacrificii, multa munca si ambitii, am reusit sa obtin sansa sa avem un copil. Ei, si acum cand trebuie sa mergem la spital, sotul cauta tot fel de pretexte sa nu mearga. Si eu nu mai sunt sigura ca poate fi un tata demn. Are patima bautului si fumatului cu care lupt fara nici un succes. Chiar si doctorita a discutat cu el si a explicat care sunt urmarile fumatului si alcoolului asupra sarcinii... inzadar.
Acum chiar nu mai pot continua sa ma pacalesc. Vreau si eu un sfat, daca merita sa mai incerc consultanta unui psihoterapeut?
Multumesc anticipat pentru raspun.
Nu ma judecati dur...
Am 38 ani si sotul 40

Buna ziua,

nu cred ca va poate judeca nimeni. Fiecare om are momente in viata cand este in impas, cand ar vrea sa fie ascultat, inteles sau indrumat. Unii o recunosc altii nu, unii decid sa ceara ajutorul altii nu. As vrea sa va intreb la ce fel de terapie va ganditi? de cuplu sau individuala? Daca vreti sa faceti terapie de cuplu este important ca sotul sa fie de acord si sa se implice in acest demers. Daca doriti terapie individuala cred ca v-ar prinde bine. Cu ajutorul unui terapeut ati putea gestiona mai bine situatia tensionata si lipsa de speranta despre care vorbiti. Va doresc mult succes!

Am ridicat intrebarea, apelarii la psihoterapeut, cu sotul. Mai exact eu vad asta singura solutie pentru a continua relatia. In timpul certurilor noastre am inteles ca ambii avem ceva de reprosat unul celuilalt. Si totul se incheie cu nimic. Simt nevoia de o a 3-a persoana ca sa vada problema in ansamblu si sa ne ajute daca este posibil.
Eu recunosc ca am un caracter dominant dar sunt gata sa cedez daca poate salva situatia.

Multumesc pentru raspunsuri!

In situatia in care sotul accepta ideea poate ca ar fi bine sa va adresati unui specialist. Exact asa cum spunea colega mea, poate ca v-ati concentrat mai mult pe sarcina si ati neglijat comunicarea cu sotul. Intr-o relatie sunt 3 entitati: el, ea si relatia lor. Observati mai atent cum este comunicarea cu sotul si ce se intampla cu relatia. Vorbeati de certuri si reprosuri, poate ca ar fi bine sa il ascultati mai bine pe partener, sa incercati sa-l intelegeti, sa-i gasiti calitati nu defecte. Transformati reprosurile in critici constructive. Atentie si la tendinta dominanta cat de mult va influenteaza relatia.

Aveti perfecta dreptate; La prima ocazie am sa merg la un specialist. Merci

Eu in calitate de tata si sot iti pot oferi si alta perspectiva :
1-- dragostea cu sila nu se poate si voi argumenta: teai gandit vreodata ca ii este frica ca fie tata ? teai gandit ca se gandeste ca vor fi vremuri grele cu un copil mic? un copil mic indeparteaza oamenii pe o perioada mai mica sau mai mare deoarece prioritatile se schimbaca: NU FACEM DRAGOSTE ACUM, SUNT OBOSITA, STAI SI TU CU COPILUL, HAI LA CUMPARATURI, NU MAI FUMA DA BANI PE PEMPERS, IMI TREBUIE UNA SI ALTA ETC.
2--POATE EXISTA SI BINEVOITORI care ii zic lui una si alta legat de copil, de tine, poate el nusi dorea copii inca pt ca ii este bine acum asa cum e fara copil
3--EU la mine in familie cand avem o problema stam impreuna cu copii si fiecare isi spune problema si ceilalti asculta ca sa putem gasi o rezolvare, fiecare avem nevoile noastre si necesitatile si frustrarile noastre si dasta trebuie sa i le putem spune si partenerului de viata fara INJURATU SCANDALURI SAU CU AJUTORUL BAUTURII
4--TU ESTI singura care poate lua o decizie in functie de cum tia fost in prima casatorie, cum iti este acum, si daca te vei descurca singura cu copilul, chiar daca el isi va vedea in continuare de tigari si bautura pe langa faptul ca vei creste singura copilul o sa fii nevoita sal suporti si sal cresti si pe el gandestete la asta, si NU FACE PARTE DIN CATEGORIA DE PERSOANE FEMEI CARE SUPORTA MULTE CA AU UN COPIL, SAU AJUNG LA 2 METRI PT A AVEA COPILUL TATA.

Marton, spui lucruri adevarate si sunt deacord cu tine. DAR, sunt la limita cu toate:
- varsta la care se mai poate face fertilizarea ( cu riscuri minime)
- increderii in mine si puterilor mele
- sa incep iar de la inceput ( imi este deja frica si nu mai vreau sa-mi pierd timpul)
Dupa cum am scris si in primul mesaj, am depus efost enorm si mari sacrificii ca sa am o familie completa...
Am ajuns la momentul ca am pus conditie: mergem impreuna la psihoterapeut sau dau la divort. Vreau sa am o estimare din partea unui specialist. Poate in mine este problema? Nu mai stiu.
Am mers la biserica si am vorbit cu duhovnicul meu, sa ma ajute cumva, cu un sfat ce trebuie sa fac pentru ca sunt prinsa intrun cerc vicios. El a zis ajuta-ti sotul...CUM???
Iti multumesc pentru incurajare si ca spui lucrurilor pe nume. Respect!

De fapt nu am zis cel mai important lucru ce simt in prezent... DEZAMAGIRE TOTALA, nici urma n-a mai ramas din dragostea ce ne lega. Cu regret dar trebuie sa recunosc asta.

V-ati putea ajuta sotul inscriindu-l intr-un grup de suport pentru alcoolici din orasul dvs. ! Altfel asa cum stiti si v-a spus si doctorul consumul de alcool afecteaza destul de tare (in functie de cantitate, frecventa si nr gradelor alcoolice ) calitatea materialului genetic ! Deci daca domnul nu doreste macar sa se lase temporar de acest 'sport' este mai bine fie sa infiati un copil, fie sa-l faceti cu o persoana sanatoasa si dispusa la asa ceva !

Insa acestea sunt sfaturi secundare, primul lucru pe care va indemn sa-l faceti este sa cititi unul din acatistele Sfantului Nectarie pentru minimum 2-3 saptamani si va garantez ca situatia dvs. se va limpezi intr-un fel sau altul ! Decat cititi, cum ar spune niste clasici ! :)

Cu placere! Ma bucur daca v-am putut fi de ajutor! Toate cele bune!

OK ai pus conditia dar ce sa ales cu raspunsul? eu vad lucrurile in legatura cu parintele asa: PARINTE ESTE CEL CARE CRESTE COPILUL NU CEL CARE II DA VIATA SI APOI IL LASA IN VOIA SORTII, sau cum am vazut nenumarati parinti: EI CU BEREA SAU TIGARILE SI COPILUL CU BURTA GOALA CERSIND CEVA, sau veneau cu copii de mana ei isi cumparau bautura si tigari si la copil nui luau nimic chipurile atatia bani am avut asta era raspunsul, si de multe ori le dadeam ceva copiilor.
Eu intai cumpar pt copii si sotie, platesc datoriile si facturile dupa care ma gandesc daca sa merg la o bere, sau daca iau una acasa, stiu ca multi nu accepta asta sunt genul: EU ADUC BANII IN CASA MACAR ATAT, SA MA RELAXEZ SI EU SI A DOUA ZI DE SALARIU SE IMPRUMUTA DE BANI CA ISI ADUC AMINTE CA AU COPII DE CRESCUT.

Pentru inceput va multumesc tuturor pentru sprijinul acordat.
In toata istoria mea cred ca eu port cea mai mare vina. Nu sunt capabila sa-mi ajut corect oamenii dragi. Am un caracter puternic, sunt autonoma 100% si transform barbatii de langa mine in intretinuti ca apoi, cand sunt epuizata, sa am cerinte mari de la ei. DAR este deja tarziu. Acum incerc sa repar ce mai pot, daca este posibil. Asta a fost rspuns pentru MARTON.
Pentru Psiholog Manuela Nicolae- nu sunt insarcinata, urmeaza sa fac procedura. Eu sa zicem ca as mai astepta, dar nu mai am timp la dispozitie. Varsta limita pentru fertilizare este 40 ani, deci.. Dorinta mare de a avea copii este motivata din simple motibe: ador copii. Am nepoti care au parte de toata dragostea mea. Imi doresc puii mei. Si poate ca lipsa lor m-a facut sa devin ca un robot. Sincer, nu stiu ce sa fac.

LA -LIMITA chiar daca il intretii pe barbat nu inseamna ca esti tu de vina, inseamna ca o poti face dar si el la randul lui compenseaza cu ceva, nu toate se rezuma la bani nu? CEA MAI MARE GRESEALA ESTE SA PUI BANII PE PRIMUL LOC, familia trebuie sa fie pe primul LOC si pe urma banii.O alta problema este SA TE LINISTESTI PSIHIC PT A PUTEA RAMANE INSARCINATA, am vazut o emisiune in care se arata tot traseul de la fecundare la nastere, SI STRESUL CREEEAZA MARI PROBLEME IN ORGANISM INCLUSIV DE CANCER SAU INFERTILITATE am si rude care au patit-o, eu pe prima si altele cu a doua.SAR putea sa-mi zici ca si banii conteaza da dar sati spun prin ce am trecut eu : al doilea copil a venit dupa primaul cancer in 2010, si in 2013 am avut prima recidiva, dupa acre inca 4 recidive si sotia mea tot timpul imi zicea ca nu ne permitem al doilea copil zicand: daca recidiveaza ce facem?????? si uite ca am rezolvat cumva neam inglodat in datorii pt ca trebuit sami cumpar si un tratament scump, dar cu toate astea COPII NU SE POT COMPARA CU BANII, si ca sa fie si mai greu eu urmeaza sa ma pensionez cam peste 5 luni( am 38 de ani, si cancer pe colon si cancer pe ambii plamani)deci sfatul meu este ca in orice RELATIE DE FAMILIE UNUL TREBUIE SA FIE MAI PUTERNIC MAI OPTIMIST SI CU INITIATIVA SI TOATE SE VOR REZOLVA IN TIMP.Mai ales ca esti la limita LINISTESTETE RAMAI INSARCINATA si vei rezolva si celelalte probleme pe parcurs SUCCES.

POZA din imagine este facuta la doua luni de la o alta operatie in care mi sa extirpat alta tumora asta ca un ajutor sa intelegi ca VIATA SUB TOATE FORMELE EI NU ARE mijloc de comparatie.

Marton nu mai rasuci si tu cutitul in rana cu copiii, ptc asta isi doreste si doamna in final ! Problema este ca dansa planifica si vrea sa controleze viitorul dar si persoanele apropiate exagerat de mult si probabil de aici a aparut epuizarea psihica ! Probabil ar trebui luate toate lucrurile pas cu pas si lasat loc putin si lui Dumnezeu in ecuatie !

Imi cer scuze doamna !