Depresia si iubirea

Am simtit ca acest subiect trebuie abordat neaparat din cauza pericolului la care se expun multi dintre noi, pericolul de a suferi enorm din cauza insensibilitatii altora.
Anumite categorii de depresivi printre care ma aflu si eu, investesc foarte mult in viata sentimentala, se implica mult, viseaza, sunt foarte adezivi, vad tot intr-un partener, insasi depresia potentand toate acestea.Nu ar fi nimic rau in asta dar tin sa subliniez faptul ca in ziua de astazi, unde nu prea mai exista oameni care sa stea langa tine orice ar fi, sa ne ferim de pericolul de a investi sentimente in persoane pe care le consideram superficial ca potrivite noua, de a asimila cunostinte vis-a-vis de personalitatea umana, de a astepta, de a nu investi prematur pentru ca suferinta ce poate rezulta din aceste greseli e cumplita.Niciodata nu va implicati in relatii cand sunteti intr-o perioada depresiva, cand sunteti cel mai vulnerabili, cand ratiunea e mult influentata de trairi!!!Cand va simtiti cel mai bine posibil atunci e cel mai potrivit moment daca doriti sa incepeti o relatie.Uitati-va la prieteni, de multe ori prietenii spun multe despre tine, chiar am fost atent la detaliul asta, proverbul e valabil.Cautati persoane sensibile care va respecta, pentru ca voi aveti nevoie cel mai mult de oameni deosebiti in viata.

cata drepate ai.daca ai stii ca mi-au dat lacrimile cand citesc aceste randuri...:(. tare frumos este sa iubesti si sa fii iubit dar cand lucrurile se complica durea este mult mai mare decat ratiunea a iubi...acest sentiment il am eu acuma...stau cu cineva de 2 ani si 3 luni si acuma 2 luni ne-am mutat impreuna...in 2 luni sa schimbat totul...absolul totul...acuma asi vrea sa pleccc dar nu ma lasa sufletul.sunt inchisa intr-un labirint fara iesire si ma rog la dumnezeu sa imi dea putere sa plec...nu pot pleca PT CA IL IUBESC DIN TOT SUFLETUL.si asta doare cel mai mult...:(

ai dreptate
dar sti ce este mai rau sa iubesti fara sa poti spune la nimeni si mai ales persoanei respective
si orice comentariu iti adinceste sentimentul de gol interior si de spaima
si sa stii ca nu ti se va raspunde la fel
si sa-l vezi zilnic
si sa minti si sa zambesti cand in tine totul se destrama
si sa stii ca oricand poti ceda si pune punct la tot

Asa este, nu trebuie sa investesti prea mult intr-o iubire ca mai tarziu o sa fii dezamagit mai ales daca persoana pe care o iubesti nu are curajul sa infrunte pe toata lumea, nu te apara asa cum ti-ai dori, nu lipta pentru tine cat lupti tu pentru el.

Draga Roxana, cred ca daca vei pleca i-ti va fi foarte greu, trebuie sa treci prin el pana te scarbesti, daca e asa cum spui tu.Vor trece si aceste sentimente, care neintretinute de dragoste si armonie se vor sterge incet.I-ti doresc multa putere, ca sa poti trece peste greul ce te apasa.

Dragele mele, vad ca sunteti foarte sensibile.
Eu de la o relatie de dragoste cu un barbat care m-a refuzat ulterior pe motiv ca nu avem nici un viitor impreuna deoarece eu am un copil, iar el nu a fost casatorit nicodata, m-am imbolnavit. Dintr-o tulburare anxioasa am ajuns la depresie, apoi la episod maniacal, apoi la tulburare bipolara. M-am simtit foarte rau, luam cate 6 pastile pe zi. Acum m-am resemnat. si ma simt mult mai bine. Urmez in continuare tratament, dar in doze mai reduse.
Am invatat ca exista lucruri mai frumoase in viata de care ma pot bucura, nu m-am nascut, nu am trait si nici nu voi muri cu acel barbat.
Mergem inainte, o singura viata avem si merita traita!

Nu e usor nici singura, dar decat asa, as prefera sa stau fara barbat!

Ceau,
ne-am cunoscut in facultate, am fost impreuna 2 ani, a avut prima lui tulburare, atunci am aflat de boala, ne-am despartit dupa ce si-a revenit, mai mult el a dorit despartirea aceea, dupa 3 ani de separare, eu am fost cu altcineva 2 ani, degeaba nu a mers, tot pe el il iubeam, acum suntem casatoriti, dar...am inima stransa pentru ca vreau un copil...

Buna tuturor!Am citit cu mare atentie si interes acest topic.Si eu am observat o relatie stransa intre depresie, anxietate, iubire si romantism.Stau si ma intreb de ce majoritatea poetilor erau depresivi...pt. ca probabil chiar acea suferinta era sursa lor de inspiratie, era durerea care strangea inima pana ultima picatura de sange ajungea pe foaie sub forma de versuri.In istorie sunt o multime, de exemple incepand de la tipica nevrova al lui Bacovia pana la depresia lui Beethoven...

Buna eu ma numesc Heide si sunt stabilita in Germania de 10 ani, dar sufletul meu e tot acasa, eu trec printr-o perioada foarte grea din viata mea si anume sufar din dragoste, am fost impreuna cu prietenul meu sau mai bine spus "amantul meu " 5 ani iar acum ne-am despartit din cauza ca el nu a reusit sa ia o decizie finala.Sufar mult dar imi pare bine ca am gasit acest site si pot intr-o oarecare masura sa -mi exprim durerea cu voi, eu sper sa nu cad intr-o depresie.Va multumesc pt intelegere!!!

te inteleg, nici nu-ti dai seama cat de mult, am avut aceeasi situatie ca si tine dar povestea mea s-a terminat cu bine mai mult nu-ti pot spune, ultima data cand am povestit pe un site (nu o sa-ti vina sa crezi ce-ti spun)s-a intamplat o mare coincidenta, a citit cine nu trebuia.
dar pot face altceva, fa-ti o adresa temporara de mess ca sa putem lua legatura
nu merita sa suferi, daca te iubea.nu se termina asa.

buna dragii mei.
ma numesc mary am 23 de anii si sunt din caracal.
la varsta de 19 ani mam casatorit cu sotu meu si avem 2 copii, aparent parem o familie frumoasa.aparentele inseala uneoriii.Ce e singur in aceasta casnicie e ca imi iubesc copiii ca mama sunt implinita...ca sotie si femeie nu din nefericire...spun asta caci nu sunt apreciata pt ce fac nu are incredere in mine si daca spun ceva imi zice ca sunt nebuna...nu sunt nebuna dar recunosc ca din cauza multor probleme certurii bataii si multe altele mau afectat foarte mult.au vrut el si parintii lui sa ma inchida intrun ospiciu...pt ce cu ce gresisem ca din cauza lor si din cauza sandalurilor ajunsem sa nu mai imi doresc nimik sa mor...da am vr sa mor.akm realizez ca faceam o prostie..dar practic ma saturasem.de cand sunt cu el viata mea e un calvar, , , ne certam..el ma bate mai ales cand bea.uneorii ma simt a nimanui ca ce am facut sa merit asta, , , , am cazut intro stare din care nu mai pot iesii...multi au zis lasal nu te merita..esti tanara...dar am 2 copii si isi iubesc tatal.iar tatal lor isi iubeste parintii:((
mama si tatal lui nu mau vrut ca nu sunt bogata...dar sincer cred ca sunt cea mai bogata ca am cei mai minunatii copii...daca ei nu erau si daca dumnezeu nu imi era alaturii azi nu va scriam.dar nu vreau sa traiesc sa lupt pt copiii.
as vrea sa plec sa il las mereu zic asta il iubesc si stie asta si face ce vrea cu mine.ma simt uneorii atat de singura...mai nou de ceva timp stau pe net vb cu diferite persoane mi am creat o lume a mea unde imi e bine si sunt inteleasa.nici asta nu ii convine vrea sa nu vb cu nimenii sa stau inchisa.am avut un timp ca nu ieseam din casa nu ma uitam la tv nu vb cu nimenii mai ales dupa ce a decedat fratele meu..in loc sami fie alaturii el facea scandal si cu ai lui.
Neam mutat de la ai lui dar tot nu sa schimbat bea face scandal...ma facut de tot rasul vine lumea la usa sa mi spuna ce face...un lucru e sigur nu se va schimba si ma doare ca am pierdutii aproape 5 anii cu un om ce nu stie sa isi aprecieze familia..si nu se ocupa de copiii...sunt foarte multe lucruri de zis dar si asa am scris cam mult.ma intreb doar atat ce viitor vom avea noi ca familie...vreau putina intelegere putina liniste si un stop de iubire sa ies din starea asta de nesigurata ce mia dato el cand imi zice ca nu sunt buna de nimic si ca sunt nebuna...oare asa sunt? eu nu cred.
Va doresc multa sanatate fericire si domnul sa va aiba in paza si ingerii lui sa va vegheze mereu

Blue83,
Iubirea vindeca depresia.
Iubirea este proportionala cu inima ce o poarta.
Nu exista iubire fara speranta decat numai cand se opun cauze obiective: catastrofe naturale, un ev, tragic. Pt ca iubirea adevarata trece peste orice obstacol fizic, ea dainuie in timp.

Iubirea vine din Dumnezeu. Este descrisa in 13 Corinteni. dar nu se intampla f des s-o intalnesti. Ea nu te va rani - uneori raul ni-l facem singuri.

iubirea si/care produce depresia
http://www.youtube.com/watch?v=6uSfaeqHRBQfeature=related

Iubirea investita pe un teren nefavorabil nu vindeca nimic, e un dezastru.Sa mentionez ca acest topic se adreseaza depresivului frumos, cinstit, cu valori morale, visator, nostalgic, nu psihopatului care are depresie, la care predomina tulburarile de personalitate, parsiv, viclean, fara o modulatie sofisticata a sentimentelor.
Dragostea unui depresiv frumos, fata de o persoana plata afectiv e o uzura, o tragedie, care il taraste pe visator datorita adezivitatii lui peste ani, sperand...Nu e pacat cum niste oameni deosebiti se pierd in bratele reci ale ucigasilor de suflete?E cu adevarat atat de trist...De aceea e nevoie de o intuitie, pregatire speciala in alegerea partenerului de viata a acestei categorii de oameni ce simt si traiesc diferit, atat de amplificat uneori, atat de alb-negru, atat de gri, si nu numai, fiecare persoana deosebita trebuia sa aiba acces la elemente cel putin elementare de protectie.Din observatiile mele am vazut ca trebuie sa fi atent la justificare, omul care foloseste des scuza-ma, sentimentul de vinovatie e o busola de orientare empatica.Un exemplu ar fi atitudinea fata de apelurile telefonice.Comportamentul la telefon e un cofactor de orientare caracteriala, de ex la marii psihopati vom observa prezenta deasa a casutei vocale, Ati accesat casuta vocala a abonatului.Pfoai urasc cand aud textul.Cred ca e una dintre cele mai neagreate voci.Daca telefonul nu e inchis, el raspunde apelurilor de interes imediat, nu raspunde decat selectiv, el se uita la telefon cine suna, sau sa zicem ca e ocupat si nu poate raspunde, dar el nu revine vis-a-vis de apelul telefonic la care nu a raspuns, resunandu-te, Salut am vazut ca m-ai sunat, nu puteam sa-ti raspund, spune te rog.Nu mai suna el, numai daca are chef altadata, si apelul telefonic ultimul care l-a primit de la tine s-a uitat, nu mai justifica el ce si cum.Procese gen m-a sunat X, hai sa vad ce vroia sa-mi spuna tind sa fie absente la el.Defapt el e marele absent la transpunere dincolo, viziuni din diferite puncte de vedere.Deci de urmarit e exersarea sentimentului de vinovatie.Sa nu fim absurzi, sigur ca se poate ca cineva sa nu ne poata raspunde in acel moment, sau poate in ziua respectiva, dar sa urmarim felul cum/cand revine, ceva justificare.Aici se vede respectul persoanei fata de noi, cat de importanti suntem pentru ea.Normal ca aceste aspecte se refera la persoane cu un nivel minim de comunicare, cunoastere si firesc ca nu vom resuna orice numar necunoscut care ne apeleaza, intelegeti voi.Acestea sunt observatii personale, puteti urmari si voi comportamentul la telefon a celor din agenda voastra si observati daca sunt corelatii intre personalitatea acestora si felul cum folosesc telefonul, dar cu siguranta veti gasi niste adevaruri.Astept comentariile, completarile voastre.

Iubirea investita pe un teren nefavorabil nu vindeca nimic, e un dezastru.Sa mentionez ca acest topic se adreseaza depresivului frumos, cinstit, cu valori morale, visator, nostalgic, nu psihopatului care are depresie, la care predomina tulburarile de personalitate, parsiv, viclean, fara o modulatie sofisticata a sentimentelor.
Dragostea unui depresiv frumos, fata de o persoana plata afectiv e o uzura, o tragedie, care il taraste pe visator datorita adezivitatii lui peste ani, sperand...Nu e pacat cum niste oameni deosebiti se pierd in bratele reci ale ucigasilor de suflete?E cu adevarat atat de trist...De aceea e nevoie de o intuitie, pregatire speciala in alegerea partenerului de viata a acestei categorii de oameni ce simt si traiesc diferit, atat de amplificat uneori, atat de alb-negru, atat de gri, si nu numai, fiecare persoana deosebita trebuia sa aiba acces la elemente cel putin elementare de protectie.

F frumos spus, Blue83. Adevarat si trist.

"fiecare persoana deosebita trebuia sa aiba acces la elemente cel putin elementare de protectie."

-Care ar putea fi acestea ?
Multumesc,

Da..., voi posta incetul cu incetul cat mai multe informatii si la acest subiect f important, ingloband aici inclusiv literatura de specialitate pe care o detin.Pentru inceput http://www.youtube.com/watch?v=oaTfdKYbudk.

Nu, Blue, nu intra in acest labirint. Nu cred ca e nevoie, si nu e indicat.

asemenea pasarii phoenix - se paote renaste din cenusa.
"Seara vine plansul, iar dimineata, bucuria" -spune un frumos psalm.
va sosi timpul hotarat si pt soare. Furtuna nu face decat sa anunte vremea buna care urmeaza ploii.

Mai mult decat pot toti oamenii de stiinta la un loc - face Dumnezeu in viata celui ce crede. Pot sa spun, ca fata de ieri, sau de anul trecut, acum sunt aproape excelent. Nu am mult, dar putinul e tot ce-mi trebuie. Cred ca Pramiracetam e un medicament destul de bun. am simtit o imbunatatire de cand il iau. si fiti siguri, exista reteta potrivita pt fiecare dintre noi. Numai fiti optmisti. O zi senina si linistita !

Buna ziua,
Ma numesc Razvan, am 25 de ani si sunt din Bucuresti! De o luna m-am despartit de iubita mea! E prima data cand scriu despre asta, ptr ca daca nu fac ceva in privinta asta, simt ca o sa o iau razna in toata puterea cuvantului! Motivele despartirii, au fost mai multe...vina de asemenea a fost si de o parte si de alta! In prima instanta a fost din cauza alor mei, ptr ca nu au acceptat-o, dar am trecut amandoi peste asta, am ales-o pe ea in detrimentul alor mei! Ne-am mutat cu chirie amandoi, crezand ca asa ne va fi mai bine! Nu a fost asa...
Problema este ca sufar enorm, m-am dat peste cap destul de rau, nu mai am pofta de mancare, de somn nici nu mai zic...nu mai imi aduc aminte de cand nu am mai avut un somn linistit! Nu imi vine sa ma pun in pat, ptr ca imi aduce aminte de ea, orice fac, oriunde intorc capul imi vine in minte imaginea ei! Insa ceea ce ma doare cel mai tare este ca, la un momentdat, m-a sunat si mi-a spus ca vrea sa ne impacam, ca ma iubeste si nu poate trai fara mine...asta s-a intamplat intr-o dim pe la 4 sau 5, cand m-am trezit am sunat-o si am intrebat-o daca a vb serios...mi-a zis ca da...stiu ca a plecat la parintii ei de revelion (sau cel putin asa mi-a spus), si am sunat-o pe la 12, sa ii urez la multi ani etc, nu mi-a raspuns...am mai sunat-o de vreo 3 ori, si si-a inchis telefonul! Pe 1 ian primesc msj "accepta ca ne-am despartit"si atat! Nu am mai sunat-o, ptr ca nu sunt genul sa disper o pers...consider ca dragoste cu forta nu se poate!! Insa partea cea mai proasta a fost, cand am realizat ca actele mele, au ramas la ea si am sunat-o sa o rog sa mi le dea, iar fara abs nici o legatura cu subiectul in sine imi spune ca a cunoscut pe altcineva si sa o las in pace, ca nu vrea sa mai aiba nici o legatura cu mine!
Nr de telefon si l-a schimbat, de fapt l-a dat la o colega de unde lucra ea, asta am aflat ca ma suna aia in disperare sa iesim la o cafea!
Am fost la un doctor de specialitate, iau niste antidepresive acum...dar asta ma ajuta fizic, sa nu cedez.sufleteste sunt facut bucati.am incercat sa ies cu altcineva, dar am realizat ca nu fac altceva decat sa ma mint pe mine, ptr ca nu o pot uita, si mi se pare nedrept sa fac si pe altcineva sa sufere din cauza suferintei mele!!Orice sfat e binevenit, ptr ca incerc sa-mi revin...si am nevoie sa discut cu cineva!!

Răzvan, iubirea trebuie tratată cu iubire, prietenie, căldură sufletească şi cu multă blândeţe. Ce ti-a oferit fosta amică din tot acest aluat al dragostei? Vezi, de aceea nu a mai crescut, i-a lipsit esenţa fericirii.
Noaptea, când vântul bate în geam şi lacrima cade, fără ca nimeni s-o observe, pe obrazul brăzdat de durere, fă un fel de calcul al trecutului... nu ai nevoie de invins şi învingător, ci doar de ceea ce ai oferit şi ceea ce ai primit. Trage linie cu tuş negru şi aruncă hârtia într-un colţ de sertar pentru alte timpuri. Iubire fără suferinţă nu e iubire.., ci doar o amăgire pe care ne place s-o numim "d r a g o s t e". Tu esti INVINGĂTORUL pe dealul Golgotei, urcă cu grijă, acolo te va astepta fata visurilor tale!
De ce să te zbiuciumi între valurile albe ale tristeţei? O flare de câmp este considerată buruiană intr-un parc şi noi trebuie să avem înţelepciunea să găsim floarea pentru a-i da puterea divină. Priveste oamenii ce-şi duc destinul cu masca fericirii. Nu suntem noi actori pe scena vieţii? Cine poate juca mai bine rolul decât tine?
Şi mâine mai este o zi, si în curând va veni primăvara cu miros de trandafiri uitati la o răscruce de drumuri.
Scrie-mi când esti fericit...

@razzy25
...nu poti trece usor peste momentele grele in care te afli inghitind pastile. Te vor afecta ireversibil si negativ mai tarziu. Cel mai potrivit la situatia ta este sa cunosti alte femei, sa incerci macar conversatii, flirt, distractii, eventual sa consumi moderat alcool sau sa fumezi (mult mai putin nociv pe langa pastilele pe care le iei acum). Foarte important este sa nu stai singur sau langa oameni depresivi ca si tine..te afunzi mai rau...Stai cat mai mult in preajma femeilor! Gaseste-ti o fata pe care o placi si te place...te poti vindeca de la o zi la alta facand asa...Pe zi ce trece vei uita de fosta si ai sa simti iarasi gustul placut al dragostei. Resurse ai, esti foarte tanar..Numai endorfinele tale sunt cele care te vor scoate din prapastie...cele mai multe se elibereaza...din dragoste bre :)

P.S. asculta-i si pe ai tai.

.Despre ce a scris Razvan, la felul cum s-a comportat fosta prietena, nu a pierdut mare lucru.Unde era sentimentul de vinovatie cand a sunat telefonul si apoi si-a inchis telefonul, ce ziceam eu de telefon.Si suna prietenul, fostul ma rog.Cand omul nu raspunde, isi inchide telefonul, nu justifica, e clara treaba.Pentru un om de inalta traire morala o relatie se termina din motive extraordinar de bine intemeiate.Nu stiu ce a facut Razvan, cum s-a comportat in relatia asta, dar prietena lui s-a comportat f urat, sa-si schimbe numarul..?

Un alt aspect e numarul relatiilor din spate, numarul lor spune nivelul de implicare, investire, cine schimba partenerii ca si sosetele arata o structura de suprafata, un om sensibil se implica si daca lucrurile nu merg sufera, ramane afectat, ramane marcat.Oamenii sunt specii diferite, exista si animale sub infatisare umana, mare grija, nu va aruncati, priviti lucrurile din exterior, ca dupa aia esti gata prins, si chiar daca ti-ai dat seama ca ai gresit poate fi prea tarziu, nu poti accepta suferinta de a nu fi catelus, si te taraste si te face praf.Mare grija.Viata e complexa si are multe aspecte!!!

De datoria specialistilor psihiatri/psihologi e ca atunci cand vad suflete adanci, oameni frumosi, demnitate, integritate, principii inalte e sa traseze anumite directive, sa indrume ca sa nu arunce viata cu margaritare la porci.

Parerea mea e ca in episod depresiv fiind ca un burete, nu e prea bine sa stai la povesti cu persoane de acelasi sex, pentru ca te legi de cine iti da atentie.Cum am mai spus investitiile sentimentale se fac cand esti echilibrat din puct de vedere afectiv.

Ok, sunt de acord ca nu trebuie sa te implici intr-o relatie daca esti intr-o depresie, dar credeti ca e posibil ca o depresie sa afecteze o relatie asa de mult incat sa ajungi sa crezi ca nu il mai iubesti pe cel de langa tine?
Eu deja ma confrunt cu asta de mult timp si nu reusesc sa-mi mai dau seama daca imi iubesc prietenul sau daca chiar vreau sa ma despart de el si sa ne vedem fiecare de drumul lui. Ceea ce se contrazice in tot ce simt este ca desi eu zic ca nu il iubesc, nu am avut niciodata o problema unul cu celalalt, nu ne-am certat niciodata, ne intelegem f bine, mie totusi imi este drag tare de el, tin la el, ma face sa zambesc, sunt geloasa la gandul ca ar putea fi cu altcineva, il consider perfect pentru mine, dar nu stiu de ce am ajuns sa zic ca nu il iubesc, ca il vad ca pe un prieten (am fost despartiti o data pentru ca el a crezut ca nu ma iubeste, ca ma vede doar ca pe o prietena, despartire care cred ca m-a afectat mai mult decat am crezut).
Am niste trairi atat de ciudate ca nici nu stiu ce sa cred. In viitorul apropiat voi incerca sa apelez la un psihiatru/psiholog, pentru ca deja nu mai fac fata singura.

Da, e buna decizia de final, contrastele alea, il consider perfect ptr mine, dar nu stiu de ce am ajuns sa zic ca nu il iubesc, ca il vad ca pe un prieten, fac ca intrevederea cu un psihiatru/psiholog sa fie necesara.Noi nu stim cum e omul, dar am vazut ce ai scris, si suna mai ciudat.Nu te poti juca intr-o relatie cu sentimentele, si pentru siguranta mergi la un specialist bun, sa vada daca bati tu campii, sau e un blocaj acolo si ce ar trebui facut sa se indrepte lucrurile.

Buna. Ma numesc Razvan, am 22 de ani, sunt din Sibiu si vreau sa imi impartasesc experienta mea. Depresie, anxietate, dezamagire in dragoste. Un cocktail mortal. Acum un an am avut un episod depresiv minor, sufeream de insomnie si stari de anxietate legate de faptul ca nu dormeam. Incetul cu incetul, cu multe schimbari si ceva tratament mi-am revenit, dar sentimentul ACELA era mereu acolo, in stare latenta, asteptand momentul oportun sa ma loveasca din nou. Am fost plecat pana acum 2 luni in Italia, la mama. Ea m-a ajutat enorm sa trec prin toate acestea.
Cu o saptamana inainte de a reveni in tara au inceput ideile sa curga..., ei, mi-am zis acum am nevoie de o schimbare pe plan sentimental, NUMAI asa pot sa trec de fricile mele absurde. Mentionez ca in ultimii 5 ani nu am mai avut relatii, crezand cu tarie ca eu nu am nevoie de nimeni. Ca pot singur. Bine...fiind gay e MULT mai greu sa iti gasesti un partener stabil si sa fie dupa placul inimii si al mintii.
Ajuns in Sibiu, ezitand la inceput sa incerc sa cunosc pe cineva, m-am hotarat ca in cele din urma sa intru pe chat. Sex nu mai facusem de un an, deci nevoia era mare. (Sunt un tip destul de frumos, am avut multi parteneri in trecut, stiu ce vreau de la un barbat, dar pur si simplu in ultimii ani am decis ca nu asta e important, iar grija pentru prieteni, familie si job erau prioritare.) Dar, Doamne, cata nevoie aveam de un barbat in viata mea! Cata nevoie aveam de visare! De ganduri de mai bine! De IUBIRE!
Pe chat fiind, ma apeleaza EL. Eram sceptic, usor confuz. Am vorbit putin, ne-am vazut pe webcam si in cele din urma l-am invitat la mine sa ne cunoastem. 27 de ani, frumos, interesant ca si om, activ (eu fiind pasiv), ce mai era cel pe care il vroiam. A fost cea mai frumoasa seara din viata mea. Cel mai tare sex. A plecat acasa. Eu am ramas in pat, cu un zambet mare pe fata si lacrimi in ochi mi-am jurat ca nu o sa ma mai las niciodata captiv in propria mea minte. Simteam un nou inceput, visam la ceva mai mult de la el. Dar dupa 10 minute, la o tigara fiind, iarasi singur cu gandurile mele, am acceptat faptul ca nu o sa il mai caut si ca el nici atat nu ma va mai cauta.
Imediat primesc mesaj de la el. Vrea mai mult! Ma place enorm! God!! Nu imi venea sa cred! Eu?! Relatie?! No way! Zilele treceau, el ma cauta tot mai des, eram din ce in ce mai aprins...Nu o sa uit niciodata mesajul de la el: "vrei sa fi iubi meu?". Nu o sa uit niciodata bucuria si euforia pe care am simtit-o. Erau sentimente stranii pentru mine...demult incuiate in adancul mintii mele...el le-a readus la viata. A scos din mine tot ce era mai bun. Tot ce era mai frumos si mai pur.
S-a terminat in cele din urma. S-a terminat pentru ca nu stia ce vroia defapt. Nici de la mine, nici de la viata. Devenise mereu obosit, frustrat, fara chef. Nu mai era el.
Eu am continuat sa sper ca o sa fie ok. Nici nu imi permiteam ideea ca l-as pierde, ca toate visele mele s-ar face scrum.
Cand am realizat ca e OVER atunci m-a palit. Depresia. Anxietatea. Insomnia.
Asta nu era nimic nou. Dar acum sufeream pentru el, acum ma simteam eu vinovat, ma simteam urat, ma simteam un nimic. El m-a asigurat ca nu e vina mea, ca el acum nu e bine in suflet si in minte, ca are nevoie de singuratate. In zadar.
E 8 dimineata, nu mai dorm de 2 nopti. A inceput iarasi calvarul. Am inceput sa ma inchid din nou. Griji absurde, regrete, vina. Realizez ca cel mai bun medicament e IUBIREA. Am ramas fara.
Sper sa imi revin.dar doare...doare tare mult...

buna, vreau sa spun si eu cva.pana akuma nu am vorbit cu nimenia despre acest subiect, nici macar cu o prietena, am avut o relatie de 5 ani, la inceput totul a fost frumos, ne intelegeam bn, ne iubeam dar cu timpul nu stiu ce sa intamplat, simteam k nu ma m-ai aprecia ca se schimbase fata d mn, , era foarte indiferent si simteam k iubirea care o avea pt mine nu mai exista, am inceput sa ne racim, sa ne indepartam, iar el mi-a sugerat sa luam o pauza k sa vedem c se v-a intampla dupa aceea, i-am acordat aceasta pauza pt k si eu ma saturasem sa se poarte asa cu mn, crezand k totul va fi mai bine, dar akum imi dau seama k am facut cea mai mare prostie, aceasta pauza a durat cam 2 luni, pt mn era tot mai greu, imi era foarte greu fara el ma simteam foarte singura, eu nu stiam k in tot acest timp el era implicat intr-o alta relatie, in aceste 2 luni el m-a inlocuit cu alta...am incercat sa il sun dar nu imi raspundea, nu imi dadea nici un semn, pana intr-o zi cand mi-a trimis un msg si mi-a spus k s-a terminat totul intre noi fara sa imi dea vreo explicatie.Am suferit enorm, pt k nu ma gandeam niciodata k se va ajunge aici si totusi meritam o explicatie.Imi era tot mai greu, plangeam in fiecare zi si nimeni nu era alaturi d mine, nici parinti mei pentru ca ei mi-au spus mereu ca nu le placea cum s-a comportat el cu mine in ultimul timp.si totusi de parca nu mi-ar fi deajuns cat am suferit, am aflat k el va fi tatic si k urma sa se casatoreasca, dupa 3 luni de relatie cu aceea fata, nu va dati seama c a fost si este inca in sufletul meu, o durere de nesuportat, in momentul de fata el este insurat si peste o luna sau doua va fi tatic.Inca plang si akuma si nu stiu daca imi va trece vreodata, si nu am pe nimeni alaturi caruia sa ma destainui, m-am inchis in mine, pentru ca nu am prieteni adevarati carora sa le spun, ma simt foarte singura, am prieteni dar nu ii pot numi asa, pentru ca ma considera prietena lor doar ca sa se foloseasca de mine, sa le ascult povestile, dar ei nu imi ofera putin timp sa le asculte si pe ale mele, ma simt a nimanui, nici macar parinti nu sunt alaturi de mine, nu ma incurajeaza sa merg mai departe, nu stiu ce sa fac sa nu mai sufar pt ca sincer il mai iubesc si acuma dupa tot ce mi-a facut.Sper sa imi dati un sfat sa ma ajutati

@ MatthewKane si aledennysa

Astazi a fost prima zi cand am citit acest topic.
Din nefericire marea dragoste nu se gaseste intotdeauna din prima in viata.
Toate relatiile prin care trecem sunt niste experiente din care invatam foarte multe sau care ne fac viata mai frumoasa in acele perioade in care se desfasoara ele.
Voi sunteti tineri si va puteti gasi usor alti parteneri.
Incercati sa iesiti cu prietenii, sa vedeti un film, sa ascultati muzica, sa fiti activi, sa va tineti tot timpul mintea ocupata cu altceva.
Indepartati orice obiect care va aduce aminte de fostul prieten. Evitati sa mai luati legatura cu el sau cu membri din familia lui.
Ganditi-va la trasaturile negative ale partenerului. Oare ati fi vrut si ati fi fost multumiti sa acceptati acele lucruri intr-o relatie de lunga durata ? Nu cumva meritati ceva mai bun iar ceea ce s-a intamplat a fost spre folosul vostru ?
Incercati sa priviti lucrurile pozitiv.
Acceptati in primul rand ca relatia s-a incheiat si si ganditi-va la partile frumoase ale ei. E foarte frumos ca ati trecut prin asa ceva in viata si ca vi s-a intamplat voua acest lucru, chiar daca a durat atat cat a durat. A fost o experienta placuta, dupa care, la timpul potrivit, va urma o alta experienta.
Nu refuzati nici o iesire in oras si nici o ocazie de a cunoaste noi persoane.
Cu siguranta ca veti gasi un suflet care sa se potriveasca cu voi mult mai bine decat v-ati potrivit cu partenerul in relatia anterioara.
Stie Dumnezeu ce e mai bun pentru voi ! Aveti incredere ca toate vor veni si pentru voi la timpul potrivit.

Buna ziua! am si eu o poveste de dragoste...poate f rara dar...da incepem.Lucram in germania si intr-o buna zi am mers la 1 puff cu baieti. La un momentdat am intrat la o fata romanca si de atunci ma duceam numai la ea aproximativ de 5, 6 ori pe saptamana.simteam ca se infiripa ceva intre mine si ea, cu toate ca eram constient ce lucra ea(dar dragostea este fara limite)asa ca dupa 3 luni ea a fugit cu mine la mine acasa.Toate a mers bine doar ca ea imi spunea ca ea nu a mai iubit si nu poate iubii, am uitat sa specific ca ea are 19 ani si eu 37.deci...eu aveam nevoie de iubire, tandrete, dragoste dar ea era rece, nu ma imbratisa nu ma saruta..mai nimic decat sex si atat.Acum nu stiu ce sa fac sa plec si sa o las sau sa mai incerc, poate ma va iubi sau poate imi fac singur rau??? ce sa fac???