Eu traiesc doar cu el in cap! E sau nu psihopat?
Buna ziua,
Povestea mea este foarte lunga si mi-ar fi foarte greu sa o pot expune. Cat mai pe scurt este vorba de fosta mea relatie. Ne cunoastem de 3 ani, din care maxim maxim 10 luni am fost impreuna...idee e ca am avut o relatie cu certuri si despartiri multe. A fost prima mea relatie, primul barbat din viata mea, la inceput era barbatul perfect: ma curta, ma rasfata, imi spunea non stop ca sunt frumoasa, imi aducea flori, imi spunea ca ma iubeste, facea totul pt mine. Am inceput cu diverse certuri el devenind din ce in ce mai gelos si incepand sa ma jigneasca la certurile noastre. Cand certurile noastre au devenit mai grave au aparut si despartirile si bineinteles pe urma impacarile pt ca mereu il iertam si credeam ca nu o sa mai faca. Desi de fiecare data imi promitea ca nu o sa se mai intample, se intampla mai grav ca inainte...incepuse la nervi sa imi vorbeasca foarte urat, sa ma jigneasca in toate felurile, sa ma acuze ca nu sunt buna de nimic si din pacate incet incet nu se mai controla si a inceput sa puna mana pe mine. La inceput a fost doar o impinsatura, pe urma o strangere de mana, tras de par etc. Nu a ajuns sa ma bata in adevaratul sens al cuvantului, dar la nervi ii tremura maxilarul si mie deja imi era foarte frica de el. Incepusem sa fac lucruri cum dorea el doar de frica sa nu ma cert cu el si sa iasa un scandal monstru.
Eram deja obosita sa am mereu si mereu aceleasi discutii cu el, sa ii explic ca nu il voi insela, sa ii explic ca nu sunt cum ma facea el...in orice cez am ajuns cu increderea in mine la pamant, nimic nu era bine din ce faceam.toti prietenii mei erau prosti, toti barbatii din jurul meu vroiau ceva de la mine doar eu eram proasta si nu imi dadeam seama, eu eram de vina pt ca vorbeste urat cu mine, eu eram de vina pt ca a pus mana pe mine, in idee in care daca daceam el nu ar fi facut asa, eu eram fara experienta si etc
M-a inselat de cateva ori (asta ce stiu eu si ce am aflat de la el) pt ca la nervi ca sa imi fac rau imi spunea si de astea. L-am intrebat o data de ce ma jigneste atat de tare cand ne certam si raspunsul lui a fost ' Pt ca stiu ca te doare' Am ajuns la un moment dat ca nu mai stiam cum sa scap de el, ma ameninta ca o sa imi faca rau, ca daca ma vede pe strada cu altcineva o sa urle dupa mine, sa fug din calea lui cand il vad si etc
A pus foarte multa presiune pe mine, pt ca el mereu incercam sa il imblanzesc crezand0ul in stare sa faca tot ce spunea.
Era atat de gelos, credea ca oricine din jurul meu de sex masculin vrea ceva de la mine, imi verifica telefonul, intreba cine ce mi-a comentat, ce si cum povestesc cu orice etc
In orice caz de un an de zile suntem despartiti, dar am pastrat legatura, ba m-a cautat el, ba eu. Desi niciodata nu ne-am gasit linistea si tot ne-am certat si in aceasta perioada nu au fost atat de grave, poate si din cauza faptului ca nu eram impreuna.
Problema mea aici e ca nu mai mai inteleg pe mine, inototdeauna cand m-a rugat sa ne impacam am spus NU, dar imi face placere sa ma vad cu el si sa petrecm timp impreuna, dar oricat mi-a explicat ca de data asta el a inteles si ca promite ca nu va mai face la fel, eu tot nu il cred.
Am tot citit probleme legate de psihipato/sociopati. Imi este frica ca el face parte din aceasta categorie..sau cel putin eu m-am regasit in cele citite: Imi facea mereu complimente, sexul de nota 10, pe mine ma iubeste cel mai mult, restul relatiilor nefinnd atat de importante, mitomanie (ma mintea si cu chestii foarte banale, ii placea mereu sa infloreasca povestea sa adauge detalii care nu existatu), nu suporta sa fie contrazis, i se parea ca le stie pe toate, ma facea sa ma simt vinovata pentru tot si el o victima sau daca a facut ceva mai grav a fost doar consecinta faptelor mele, ii placea sa ma faca geloasa si pe urma sa imi zica ca e doar imaginatia mea...
Ma simt victima emotionala, ma simt dependenta de el desi undeva in mintea mea e clar ca nu ar merge, eu imi doresc si il doresc pe el si ma doare ca acum el vrea sa il las in pace si sa nu mai intraznesc sa il sun vreodata. Stiu ca asa e cel mai bine, dar parca cea bolnava aici sunt eu acum.stiu ce e bine, dar eu imi doresc ce e rau
Imi e atat de frica ca nu voi mai gasi pe nimeni si ma simt singura...am mare nevoie de atentia lui cateodata si acelea sunt momentele in care cedez si imi vine sa il sun.
De atatea ori m-am simtit foarte puternica si increzatoare ca voi trece peste aceasta despartire, dar ma cufund in tot mai multe stari de suparare, m-am saturat sa fiu tot timpul singura si suparata
Stiu ca nu gandesc bine, dar mi se pare ca lui ii este foarte usor sa gaseasca pe cineva si stiu ca si acea altcineva va suferi exact ca mine, dar cand ceva nu mai e al tau doare al naibii de tare.
Explicati-mi si mie sa imi intre o data in cap ce ar trebui sa fac sa mi-l scot din cap. El acum mi-a promis ca imi respecta decizia de a nu il vrea inapoi si ca ma va lasa in pace pt totdeauna.
Povestea mea este foarte lunga si mi-ar fi foarte greu sa o pot expune. Cat mai pe scurt este vorba de fosta mea relatie. Ne cunoastem de 3 ani, din care maxim maxim 10 luni am fost impreuna...idee e ca am avut o relatie cu certuri si despartiri multe. A fost prima mea relatie, primul barbat din viata mea, la inceput era barbatul perfect: ma curta, ma rasfata, imi spunea non stop ca sunt frumoasa, imi aducea flori, imi spunea ca ma iubeste, facea totul pt mine. Am inceput cu diverse certuri el devenind din ce in ce mai gelos si incepand sa ma jigneasca la certurile noastre. Cand certurile noastre au devenit mai grave au aparut si despartirile si bineinteles pe urma impacarile pt ca mereu il iertam si credeam ca nu o sa mai faca. Desi de fiecare data imi promitea ca nu o sa se mai intample, se intampla mai grav ca inainte...incepuse la nervi sa imi vorbeasca foarte urat, sa ma jigneasca in toate felurile, sa ma acuze ca nu sunt buna de nimic si din pacate incet incet nu se mai controla si a inceput sa puna mana pe mine. La inceput a fost doar o impinsatura, pe urma o strangere de mana, tras de par etc. Nu a ajuns sa ma bata in adevaratul sens al cuvantului, dar la nervi ii tremura maxilarul si mie deja imi era foarte frica de el. Incepusem sa fac lucruri cum dorea el doar de frica sa nu ma cert cu el si sa iasa un scandal monstru.
Eram deja obosita sa am mereu si mereu aceleasi discutii cu el, sa ii explic ca nu il voi insela, sa ii explic ca nu sunt cum ma facea el...in orice cez am ajuns cu increderea in mine la pamant, nimic nu era bine din ce faceam.toti prietenii mei erau prosti, toti barbatii din jurul meu vroiau ceva de la mine doar eu eram proasta si nu imi dadeam seama, eu eram de vina pt ca vorbeste urat cu mine, eu eram de vina pt ca a pus mana pe mine, in idee in care daca daceam el nu ar fi facut asa, eu eram fara experienta si etc
M-a inselat de cateva ori (asta ce stiu eu si ce am aflat de la el) pt ca la nervi ca sa imi fac rau imi spunea si de astea. L-am intrebat o data de ce ma jigneste atat de tare cand ne certam si raspunsul lui a fost ' Pt ca stiu ca te doare' Am ajuns la un moment dat ca nu mai stiam cum sa scap de el, ma ameninta ca o sa imi faca rau, ca daca ma vede pe strada cu altcineva o sa urle dupa mine, sa fug din calea lui cand il vad si etc
A pus foarte multa presiune pe mine, pt ca el mereu incercam sa il imblanzesc crezand0ul in stare sa faca tot ce spunea.
Era atat de gelos, credea ca oricine din jurul meu de sex masculin vrea ceva de la mine, imi verifica telefonul, intreba cine ce mi-a comentat, ce si cum povestesc cu orice etc
In orice caz de un an de zile suntem despartiti, dar am pastrat legatura, ba m-a cautat el, ba eu. Desi niciodata nu ne-am gasit linistea si tot ne-am certat si in aceasta perioada nu au fost atat de grave, poate si din cauza faptului ca nu eram impreuna.
Problema mea aici e ca nu mai mai inteleg pe mine, inototdeauna cand m-a rugat sa ne impacam am spus NU, dar imi face placere sa ma vad cu el si sa petrecm timp impreuna, dar oricat mi-a explicat ca de data asta el a inteles si ca promite ca nu va mai face la fel, eu tot nu il cred.
Am tot citit probleme legate de psihipato/sociopati. Imi este frica ca el face parte din aceasta categorie..sau cel putin eu m-am regasit in cele citite: Imi facea mereu complimente, sexul de nota 10, pe mine ma iubeste cel mai mult, restul relatiilor nefinnd atat de importante, mitomanie (ma mintea si cu chestii foarte banale, ii placea mereu sa infloreasca povestea sa adauge detalii care nu existatu), nu suporta sa fie contrazis, i se parea ca le stie pe toate, ma facea sa ma simt vinovata pentru tot si el o victima sau daca a facut ceva mai grav a fost doar consecinta faptelor mele, ii placea sa ma faca geloasa si pe urma sa imi zica ca e doar imaginatia mea...
Ma simt victima emotionala, ma simt dependenta de el desi undeva in mintea mea e clar ca nu ar merge, eu imi doresc si il doresc pe el si ma doare ca acum el vrea sa il las in pace si sa nu mai intraznesc sa il sun vreodata. Stiu ca asa e cel mai bine, dar parca cea bolnava aici sunt eu acum.stiu ce e bine, dar eu imi doresc ce e rau
Imi e atat de frica ca nu voi mai gasi pe nimeni si ma simt singura...am mare nevoie de atentia lui cateodata si acelea sunt momentele in care cedez si imi vine sa il sun.
De atatea ori m-am simtit foarte puternica si increzatoare ca voi trece peste aceasta despartire, dar ma cufund in tot mai multe stari de suparare, m-am saturat sa fiu tot timpul singura si suparata
Stiu ca nu gandesc bine, dar mi se pare ca lui ii este foarte usor sa gaseasca pe cineva si stiu ca si acea altcineva va suferi exact ca mine, dar cand ceva nu mai e al tau doare al naibii de tare.
Explicati-mi si mie sa imi intre o data in cap ce ar trebui sa fac sa mi-l scot din cap. El acum mi-a promis ca imi respecta decizia de a nu il vrea inapoi si ca ma va lasa in pace pt totdeauna.
18 comentarii
Credeti ca v-ar fi de folos intalnirea cu un psihoterapeut specializat pe probleme de cuplu?
Desigur ca este foarte greu, emotiile dvs sunt puternice. Cred ca veti putea trece peste cu ajutorul catorva sedinte de consiliere.
si credeti ca trebuie sa ma indepartez de aceasta persoana sau sa mai cred in cuvintele lui ca se va schimba? Mereu cand i-=am mai dat o sansa, am ramasa mai dezamagita. Credeti ca are o problema? ar putea sa se trateze in vreun sens?
E clar ca acest barbat are probleme cu comportamentul, probabil este ceva din copilarie si a ramas marcat.
Parerea mea este ca el nu se va schimba, indiferent cate argumente ii vei aduce in acest sens, el o va tine tot pe-a lui.
Cu alte cuvinte, ai duce o viata complet nefericita alaturi de el.
Fugi cat mai poti si acorda-ti o noua sansa langa un barbat normal la cap.
Bafta!
Parerea mea este ca el nu se va schimba, indiferent cate argumente ii vei aduce in acest sens, el o va tine tot pe-a lui.
Cu alte cuvinte, ai duce o viata complet nefericita alaturi de el.
Fugi cat mai poti si acorda-ti o noua sansa langa un barbat normal la cap.
Bafta!
@ Adelina Georgiana
Astfel de barbati nu se vor schimba niciodata.
Vei vedea ca te vei intalni cu el peste 10 ani si ca el tot la fel de psihopat a ramas.
Din cate povestesti isi bate cu buna stiinta joc de tine. Si nu te supara, dar tu accepti.
De ce ai mai acceptat sa te intalnesti cu un barbat care te-a inselat ?
Tu nu pui chiar nici un fel de pret pe calitatile tale ?
Asta te inseala astazi si maine sau peste o luna o va lua de la capat.
Toata viata lui asa o sa fie.
Mai stau oamenii si singuri pina isi gasesc perechea.
Chiar nu cred ca ai fi vrut ca asta sa fie tatal copiilor tai.
Fugi de el cat poti si evita orice fel de discutii cu el.
Nu s-au terminat barbatii de pe pamant.
Petreceti timp cu prietenii cat mai mult, daca ai bani mergi la psiholog, vezi filme, citeste carti care sa iti placa, numai detaseaza-te complet de acest om care ti-a facut atata rau.
Eu nu pot sa te inteleg cum ai trecut prin atatea cu el si inca iti mai faci sperante in ceea ce il priveste. Nu este o relatie pe termen lung, ci este o relatie care te distruge. L-as fi parasit instant numai sa stiu ca ii place sa imi umble in telefon.
Gelozia unor astfel de oameni nu poate decat sa creasca pe masura ce inainteaza in varsta iar jignirile lor vor fi din ce in ce mai mari. Cunosc astfel de persoane care au mers din rau in mai rau de-a lungul timpului, indiferent cat bine le-au facut sotiile.
Fugi de el cat poti, da-i Block la numerele de telefon si incearca sa faci lucruri care sa iti faca placere, ca sa te pregatesti si sa ai mintea senina pentru o alta relatie. Nu il lasa pe viitorul tau prieten sa adune "cioburi" iar tu sa fii traumatizata de lucruri din trecutul tau. Astfel de relatii pot lasa urme adanci.
Astfel de barbati nu se vor schimba niciodata.
Vei vedea ca te vei intalni cu el peste 10 ani si ca el tot la fel de psihopat a ramas.
Din cate povestesti isi bate cu buna stiinta joc de tine. Si nu te supara, dar tu accepti.
De ce ai mai acceptat sa te intalnesti cu un barbat care te-a inselat ?
Tu nu pui chiar nici un fel de pret pe calitatile tale ?
Asta te inseala astazi si maine sau peste o luna o va lua de la capat.
Toata viata lui asa o sa fie.
Mai stau oamenii si singuri pina isi gasesc perechea.
Chiar nu cred ca ai fi vrut ca asta sa fie tatal copiilor tai.
Fugi de el cat poti si evita orice fel de discutii cu el.
Nu s-au terminat barbatii de pe pamant.
Petreceti timp cu prietenii cat mai mult, daca ai bani mergi la psiholog, vezi filme, citeste carti care sa iti placa, numai detaseaza-te complet de acest om care ti-a facut atata rau.
Eu nu pot sa te inteleg cum ai trecut prin atatea cu el si inca iti mai faci sperante in ceea ce il priveste. Nu este o relatie pe termen lung, ci este o relatie care te distruge. L-as fi parasit instant numai sa stiu ca ii place sa imi umble in telefon.
Gelozia unor astfel de oameni nu poate decat sa creasca pe masura ce inainteaza in varsta iar jignirile lor vor fi din ce in ce mai mari. Cunosc astfel de persoane care au mers din rau in mai rau de-a lungul timpului, indiferent cat bine le-au facut sotiile.
Fugi de el cat poti, da-i Block la numerele de telefon si incearca sa faci lucruri care sa iti faca placere, ca sa te pregatesti si sa ai mintea senina pentru o alta relatie. Nu il lasa pe viitorul tau prieten sa adune "cioburi" iar tu sa fii traumatizata de lucruri din trecutul tau. Astfel de relatii pot lasa urme adanci.
Iti recomand cartea "Femei care iubesc prea mult" - Robin Norwood. Sper sa iti fie de folos.
@ Adelina Georgiana
Trimite-mi o adresa de mail pe Privat sa iti trimit pe mail cartea recomandata de domnisoara psiholog "Femei care iubesc prea mult" - Robin Norwood, in format electronic. Am citit-o si eu. E foarte buna. Cred ca o sa iti foloseasca si o sa te scoata complet din stare.
Trimite-mi o adresa de mail pe Privat sa iti trimit pe mail cartea recomandata de domnisoara psiholog "Femei care iubesc prea mult" - Robin Norwood, in format electronic. Am citit-o si eu. E foarte buna. Cred ca o sa iti foloseasca si o sa te scoata complet din stare.
Va multumesc mult pentru cuvinte si sfaturi...sper ca de data asta sa reusesc, sa fiu tare ca o piatra si sa las frica de singuratate si ce mai simt pt el deoparte.
Incerc sa fiu cat mai optimista, dar am zile cand ma simt epuizata, ma simt singura si fara rost.
Sper ca o data cu trecerea timpului sa fie totul mai bine. Voi citi cartea recomandata de dvs. Mai aveti carti sau alte chestii pe care mi le recomandati sa le fac?
Incerc sa fiu cat mai optimista, dar am zile cand ma simt epuizata, ma simt singura si fara rost.
Sper ca o data cu trecerea timpului sa fie totul mai bine. Voi citi cartea recomandata de dvs. Mai aveti carti sau alte chestii pe care mi le recomandati sa le fac?
@ Adelina Georgiana
Intai citeste-o pe asta si iti garantez eu ca te vindeci.
Intai citeste-o pe asta si iti garantez eu ca te vindeci.
exact in aceiasi situatie ma aflu si eu
acum problema este la mine, vreau sa depasesc situatia si nu pot
acum problema este la mine, vreau sa depasesc situatia si nu pot
Nu reiese exact prin care dintre probleme treci. Fa o descriere succinta a situatiei.
in situatia descrisa de adelina
am avut o relatie cu un psihopat, un an si jumatate
problema este ca sunt numai cu el in cap, el nu ma cauta, nu ma suna
mie imi este ff greu fara el
am avut o relatie cu un psihopat, un an si jumatate
problema este ca sunt numai cu el in cap, el nu ma cauta, nu ma suna
mie imi este ff greu fara el
Apasati Modificati profilul dv. si apoi Mesaje casuta verde dreapta sus si cand aveti timp cititi toate recomandarile care i s-au facut Adelinei.
am trimis emailul
nu gasesc recomandarile facute adelinei
nu gasesc recomandarile facute adelinei
@ana67
"Am avut o relatie cu un psihopat, un an si jumatate. Problema este ca sunt numai cu el in cap, el nu ma cauta, nu ma suna mie imi este ff greu fara el"
Iti recomand sa citesti volumul "Dragoste sau dependenta" - Brenda Schaeffer.
"Am avut o relatie cu un psihopat, un an si jumatate. Problema este ca sunt numai cu el in cap, el nu ma cauta, nu ma suna mie imi este ff greu fara el"
Iti recomand sa citesti volumul "Dragoste sau dependenta" - Brenda Schaeffer.
Dragă Adelina,
eu văd relaţia voastră ca fiind tipică agresor-victimă. Este o relaţie toxică, iar aceasta îţi cauzează mult rău. Acum contează mai puţin dacă trebuie să îl etichetăm pe el ca fiind psihopat. Mă întreb cum te-ar ajuta această etichetă pe tine. Te-ai îndepărta mai uşor de acestă relaţie toxică?
Pune în balanţă binele şi răul pe care îl experimentezi în această relaţie. Care cântăreşte mai mult?
Mă bucur că ai citit materiale care te-au ajutat să îţi formezi o imagine mai clară despre astfel de persoane şi despre situaţia prin care treci.
Cu toate acestea, mintea spune ceva, inima altceva.
Dacă ştii că această relaţie îţi cauzează mai mult rău decât fericire, atunci mergi după ce îţi dictează mintea. Apoi te poţi gândi la motivele inimii care te fac să te reîntorci la el, să îl cauţi.
Multe victime ale unor astfel de relaţii se cred norocoase că au găsit pe cineva care să le iubească aşa cum sunt, şi că le va fi greu să înceapă o nouă relaţie.
Dar îţi garantez că nimeni nu merită să rămână într-o astfel de relaţie doar pentru acest motiv, sau din cauza fricii de singurătate, şi fie tratat aşa de către partenerul de cuplu. Singurătatea nu este ceva rău. Poate fi folosită în scopuri foarte bune, şi în plus, ai prieteni cu care să îţi petreci timpul mai util şi mai frumos decât a fi bătută şi jignită.
Recomandarea mea ar fi, ca după ce reuşeşti să rupi contactul cu el, să explorezi motivele care te fac să te reîntorci la el. Care este de fapt nevoia ta de la o astfel de relaţie, ce îţi aduce ea? Ar putea să fie nevoie să lucrezi cu un psihoterapeut pe această temă, care nu este deloc una uşoară.
Am scris un articol care, alături de celelalte recomandări ale colegelor mele psiholog, ar putea să te ajute. Este un articol despre stima de sine şi relaţiile toxice pe care îl poţi citi accesând link-ul de mai jos: http://psihosensus.eu/lanturile-stimei-de-sine-scazute/
Mult succes, ţine-mă la curent cu ce se întâmplă.
Psih. Valentina Dragomir,
Psihosensus
eu văd relaţia voastră ca fiind tipică agresor-victimă. Este o relaţie toxică, iar aceasta îţi cauzează mult rău. Acum contează mai puţin dacă trebuie să îl etichetăm pe el ca fiind psihopat. Mă întreb cum te-ar ajuta această etichetă pe tine. Te-ai îndepărta mai uşor de acestă relaţie toxică?
Pune în balanţă binele şi răul pe care îl experimentezi în această relaţie. Care cântăreşte mai mult?
Mă bucur că ai citit materiale care te-au ajutat să îţi formezi o imagine mai clară despre astfel de persoane şi despre situaţia prin care treci.
Cu toate acestea, mintea spune ceva, inima altceva.
Dacă ştii că această relaţie îţi cauzează mai mult rău decât fericire, atunci mergi după ce îţi dictează mintea. Apoi te poţi gândi la motivele inimii care te fac să te reîntorci la el, să îl cauţi.
Multe victime ale unor astfel de relaţii se cred norocoase că au găsit pe cineva care să le iubească aşa cum sunt, şi că le va fi greu să înceapă o nouă relaţie.
Dar îţi garantez că nimeni nu merită să rămână într-o astfel de relaţie doar pentru acest motiv, sau din cauza fricii de singurătate, şi fie tratat aşa de către partenerul de cuplu. Singurătatea nu este ceva rău. Poate fi folosită în scopuri foarte bune, şi în plus, ai prieteni cu care să îţi petreci timpul mai util şi mai frumos decât a fi bătută şi jignită.
Recomandarea mea ar fi, ca după ce reuşeşti să rupi contactul cu el, să explorezi motivele care te fac să te reîntorci la el. Care este de fapt nevoia ta de la o astfel de relaţie, ce îţi aduce ea? Ar putea să fie nevoie să lucrezi cu un psihoterapeut pe această temă, care nu este deloc una uşoară.
Am scris un articol care, alături de celelalte recomandări ale colegelor mele psiholog, ar putea să te ajute. Este un articol despre stima de sine şi relaţiile toxice pe care îl poţi citi accesând link-ul de mai jos: http://psihosensus.eu/lanturile-stimei-de-sine-scazute/
Mult succes, ţine-mă la curent cu ce se întâmplă.
Psih. Valentina Dragomir,
Psihosensus
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 11Dezorientare in viata de cuplu - regasirea de sine
- 5relatie cam lunga, dificila si foarte anevoioasa... ce sa fac?
- 124Sotia indragostita de amant. Ce pot face?
- 4a iubi cum ne place
- 6stiu ca sunteti multe in situatia mea...va rog...
- 4sunt speriata rau ;(((
- 15Divort sau nu?
- 6Casnicie aproape pierduta
- 3Greutatea mea un obstacol in relatia noastra
- 3dupa nunta viata a devenit un cosmar
- 3sunt foarte dezorientata...am nevoie de ajutorul vostru
- 14Se intampla doar in mintea mea?
- 41Partenerul meu are probleme de potenta?
- 4Problema geloziei si a increderii in mine insami ma face sa imi pierd persoana iubita
- 7Probleme de cuplu
- 32casnicie esuata
- 7Solutie pentru cuplu
- 9Imposibil de intemeiat o relatie?
- 2Ce ma fac cu ea?
- 17Ce doare mai mult, infidelitatea sexuală sau cea emoţională?
Mai multe informații despre: Relatia de cuplu probleme de cuplu
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: