Sfaturi pentru o mai buna comunicare

Care este cea mai buna metoda de a gestiona conflictele familiale generate din orgoliu? Știu ca în orice tip de relație trebuie sa fim noi înșine iar celălalt de lângă noi sa ne accepte sau sa ne iubească așa cum suntem. Teoretic..practic eu din iubire pentru soțul meu îmi doresc sa mă schimb, și sa gestioneze altfel situațiile decât infruntandu-l direct, fapt care nu duce la niciun rezultat. E adevărat dictonul "vorba dulce mult aduce?" Și câtă vorba dulce ca uneori Îți pieri cumpătul...

Mulțumesc pentru răspuns. Intre orgolliu si putere, personal nu cred sa existe vreo legătură..Nu una sănătoasă cred. Orgoliul este de la sine un mecanism de autoaparare..Când te temi ca oamenii te rănesc sau distrug zidurile după care te ascunzi. Mă gândesc la frumosul vers din poezia lui Paler : "Am învăţat că dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu,
nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul." Dilema mea este Cum sa găsesc calea spre iubirea aceea. Sa mă înțeleg și sa l înțeleg. Când spun ca e orgolios mă refer la faptul ca nu suporta criticile și totodată în situații tensionate prefera sa stea deoparte după ce mi a spus cuvinte grele, binestiind ca m a făcut sa sufăr, în loc sa lase nervii la o parte și sa discute constructiv.

Am citit și recitit..Sa fie felul în care privesc eu lucrurile prea idealist? Sa cred într o iubire care nu e iubire? Sa fie orgoliul lui felul în care se impune intre noi? Căutând definitia orgoliului pe internet am găsit și următorul citat:..Orgoliul este beţia puterii care te face să-ţi pierzi capul.
Victor Hugo"
Sunt lucruri de care el este nemulțumit însă mie nu mi se par atât de grave. Însă e firesc sa fiu mai puțin critica cu mine. Și eu am nemulțumiri, însă când vine vorba de a o lua de la capăt uitând trecutul și greșelile lui, sunt ca un copil naiv, uit totul. Și eu îmi doresc sa fiu mai orgolioasa. Însă mie îmi trece mai repede. Poate este o diferență a firilor noastre.
Un singur gând mă întristează. Acela ca dacă omul în general este nemulțumit, va ramane la fel de nemulțumit indiferent de schimbările celuilalt, deoarece acestea vin din interior, dintr un substrat al ființei lui..

Mulțumesc mult pentru timpul acordat. Cu cât mă gândesc mai mult cu atât parcă soluția este mai departe. Eu sunt genul de persoana pozitiva care îmi pun repede încrederea și sentimentele în celălalt de lângă mine. Nu sunt atât de realista precum este el și de multe ori trăiesc în lumea mea idealista unde dragostea adevărată trece peste toate și merge pana la sacrificiu. Cel mai greu îmi este atunci când îl anumite situații ies din idealul meu de iubire și constat ca lumea nu este tocmai așa cum îmi imaginez eu, ca frumusețea trece și cu oricât gratitudine optam pentru bine și frumos ne deranjează defectele celuilalt. În cazul nostru pe el îl deranjează ca m am îngrășat..Și multe altele pe care le-as putea depăși dacă ar putea sa mă ajute măcar moral sa le depășesc. Se spune ca de multe ori ne raportam în relațiile cu partenerul nostru în felul cum ne am raportat cu părinții. Eu am tânjit după afecțiune și înțelegere în familia mea și poate am în aceasta privința o sensibilitate care mă face sa caut același lucru într o măsură mai mare pentru a umple acel gol