Nu vreau sa-mi pierd sotul

Buna ziua, Am si eu nevoie de sfatul dvs. Am 33 de ani sunt casatorita de 7 ani jumate si impreuna cu sotul de 13 ani jumate. Avem un bebe de 2 ani. Sotul meu a fost si este marea mea dragoste. El este un tip foarte posesiv, gelos, ii place tot timpul sa ma controleze. In 2008, jumate de an mi-a tot spus ca vrea sa divorteze, ba ca m-am ingrasat, ba ca muncesc prea mult... tot felul de motive...toata acea situatie m-a daramat. Plangeam la serviciu, aveam impresia ca pica cerul pe mine. Atunci la sf lui 2008 am avut o relatie de cateva luni cu cineva. nu era roman si il cunosteam ca am lucrat cu el. m-am intalnit cu el de 3 ori apoi am pus capat la tot pt ca am stiut ca nu pot sa ma despart de sotul meu. acea persoana mi-a spus ca nu vrea sa ma dea peste cap, ca stie situatia mea dar ca ma admira f mult...si am picat ca o proasta. Am regretat enorm, am terminat tot si i-am spus sa nu ma mai caute niciodata. Am fost la psihologi, la preoti de disperata si vinovata cu ce am facut. Sotul meu a zis ca banuia ca s-a intamplat ceva dar in 2010 cand am ramas gravida a zis ca lasam totul in spate si ne concentram la viitor ca o sa avem un bebe. Asta pana anul trecut cand iar a inceput cu divortul. Iar nu mai eram ok, din te miri ce motiv. Eu sunt acasa cu bebe de 2 ani si ceva, desi am avut o cariera super inainte de sarcina dar am ales sa ma ocup de familie. In noiembrie anul trecut m-a amenintat ca ma duce la test poligraf, ca el stie ce am facut si ca tb sa recunosc macar acum in ultimul ceas. Si nu am mai putut si i-am spus...dezastru...de atunci totul e praf, ba divorteaza, ba nu. Intre timp mi-a spus ca a avut si el ceva cu o colega de serv ( a inceput anu trecu exact cand m-a luat iar cu divortul), ca nu a avut o relatie fizica cu ea, dar acum de cand stiu de ea au 'dezvoltat' relatia. Ea este casatorita, are 2 copii, unul de 6 luni (era gravida cand au inceput relatia). Mi-a spus ca vrea sa ma lase, ca nu accepta tradarea desi ceea ce face el de 1 an si cateva luni zice ca e numai razbunare. Nu e asa zic eu pentru ca nu o poate lasa. Se intalnesc frecvent, vb zilnic la tel, au email-uri special facute de cand au inceput... Eu sunt distrusa, il iubesc si nu vreau sa ma despart de el. Acum e plecat in delegatie si a zis ca la intoarcere divortam. In aceste 4 luni si ceva de cand stie, ba divorteaza, ba zice ca ma iubeste, ca sunt viata lui si ca nu poate. De bebe nu se mai ocupa, eu duc singura toata casa...Ma simt vinovata pentru ca ceea ce am facut eu a dus la situatia asta...Mama lui nu e de acord cu el, de aceea nu mai vorbeste practic cu nimeni care nu e de acord cu ce face, numai cu ea. Ea nu va divorta, iar el zice ca divorteaza de mine dar cu ea va mai fi ca-l ajuta sa treaca peste divort. Cand suntem numai noi, zice, ma gandesc cand sunt plecat la ambele variante, divort sau impacare. Dupa ce se intalneste cu ea, zice numai de divort. Nu vreau ca bebe sa creasca fara tata, a venit cand am considerat amandoi ca e momentul sa vina, a venit din dragoste. El zice ca n-am decat sa suport si durerea copilului, ca l-am facut in minciuna. Eu am regretat enorm ca am fost atat de slaba atunci, ma rog zilnic, dar nu mai stiu ce sa fac...

stiu ca n-o sa-ti convina ce o sa-ti spun, dar sfatul meu e sa divortezi de el, sa incerci sa pastrezi o relatie in termeni amicabili doar pt copil si in rest sa-ti refaci viata cu altcineva. se poarta cu tine de parca ai fi o carpa de sters pe jos si tu taci si inghiti... eu cred ca tu esti dependenta de el si nu ca e vorba de iubirea aia adevarata bazata pe incredere si respect. daca ai avea putina demnitate ai intenta tu divortul pentru ca pana la urma el are o aventura in momentul asta. tu esti mai buna de atat!! nu accepta sa se joace cu tine in halul asta. sunt 90% sigura ca el a avut o aventura si in 2008 si ca de asta s-a purtat asa cu tine. eu nu cred ca te iubeste si nu cred ca o sa se schimbe vreodata, mai ales daca tu nu iei atitudine. fii puternica, intoarce-te la serviciu, creste-ti copilul in pace si armonie si departe de un astfel de om. incearca sa cunosti pe cineva care te merita. o sa fie greu la inceput, dar apoi o sa fii din nou fericita. multa bafta iti doresc!

m-am simtit intotdeauna vinovata pentru ce am facut...nu asa sunt eu, credeti-ma, ma pedepsesc zilnic de 5 ani incoace pentru pacatul meu...el intotdeauna m-acontrolat, nu ai voie aia, de ce-ti cumperi aia, pentru cine te machiezi...desi banii nu au fost o prblema la noi. eu am castigat intotdeauna foarte bine, muuult mai bine ca el si de aia tot nu am avut voie sa imi fac si eu unele placeri. poate si relatia aia a venit pentru ca acolo nu aveam bariere. daca vroiam sa vorbeam, daca vroiam sa-mi cumparceva imi cumparam...eu zic ca toata aceasta confruntare a lui a venit din cauza relatiei care o are pentru ca pana atunci o singura data a mai adus vorba acum vreun an si ceva si a zis ca banuieste ca s-a intamplat ceva dar nu vrea sa stie...pana in noiembrie...tot anul trecut mi-a zis ca divorteaza, din tot felul de otive iar eu ma indreptam si reparam...pana cand nu a mai avut motive cred si a zis, nah, ia sa vad ca cu asta sigur o prind. va spun sincer ca de cand a venit copilul eu ma ocup singura de el, el e asa, cu numele...nu m-a deranjat ca imi iubesc copilul mai mult ca pe viata mea... ma dare enorm ca s-a incurcat cu o femeie de cea mai joasa speta ca femeie si mama...isi lasa copiii sa se intaneasca cu el, pe cel de 6 luni l-a lasat o saptamana seara de seara bolnav fiind cu perfuzii sa se intalneasca cu el. eu mi-am revenit f ok dupa sarcina, acum prea drastic as zice, am ajuns la 47 kg la 1, 70m... si el imi spune ca totul e din cauza mea, din cauza tradarii mele si ca ceea ce a facut el si face de 1 an si ceva este din razbunare. care razbunare, ca nu stia atunci, sau ma rog banuia ceva...ma ameninta constant cu divortul, a facut de 2 ori programare la notar, cand se apropia data anula ca zicea ca nu poate trai fara mine...apoi iar. acum e plecat 2 sapt, se intoarce dupa 1 aprilie, a zis ca la intoarcere divortam. mama lui e disperata, ca stie de acea femeie (si de altele ca mai nou au mai aparut si altele) si 2 prietene care stiu de noi spun ca nu va divorta ca nu poate fara mine...dar nu mai cred, a zis ca si de a dracu, de incapatanare divorteaza. de intors la lucru nu pot pentru ca stand mai mult de 1 an cu bebe cand am vrut sa ma intorc nu m-au mai primit inapoi (am avut pozitie de management) si acum trebuie sa-mi caut de lucru...de multe ori stau si ma gandesc ca m-a umilit si m-a tinut sub papuc toata relatia...ma doare enorm pentru bebe, ca nu-mi doresc sa creasca fara tata... sunt intr-o stare in care nu m-as fi gandit vreodata ca o sa ajung. prietenele si mama lui chiar imi spun, esti o femeie puternica, ridica-te iar daca el te tot condamna si nu te apreciaza, o sa vada ce pierde cand nu te mai are...chiar imi spunea cand a plecat in delegatie sa-mi gasesc odata pe cineva ca asa va pleca sigur si ma poate uita...mi-e tare greu si ca bebele il cauta si il striga prin casa, tata tata, unde-i tata...mi se rupe sufletul de durere...

Divorteaza, asta nu mai e viata...oarecum, din cauza comportamentului sau, sotul tau te-a impins la adulter. Vina se imparte la 2, daca aveai tot ce-ti trebuia acasa nu te duceai dupa altul. Sau, poate...aveai nevoie de confirmarea ca inca il iubesti si ai inselat ca sa-ti verifici sentimentele. Acum trebuie sa suporti consecintele, care inseamna o viata de nesiguranta, ba divortam, ba nu. Copilul tau are nevoie de liniste, nu mai puteti continua asa. De obicei, relatiile de lunga durata, incepute din copilarie sau adolescenta, daca partenerii nu evolueaza in aceeasi directie, se cam termina asa, dupa un numar de ani, in cazul vostru 13. Daca esti o femeie puternica si independenta, intoarce-te la munca si ofera-i copilului tau sprijinul de care are nevoie, in liniste. O femeie hotarata e de neoprit, daca astepti o imbunatatire, aceasta asteptare e in van. Barbatul tradat va avea mereu imaginea ta inselandu-l, la ei orgoliul e mai presus de orice, nu conteaza daca nu mai faci nicio greseala, el tot asa te va privi. Ca pe o desfranata. Si in lasitatea lui, nu se va considera vinovat nici un pic pentru problemele pe care le aveti. Bebe e mic acum si va fi mai usor sa divortezi acum. Daca astepti, bebe va creste, va fi influentat negativ si te va judeca. Pune capat acum, tatal trebuie sa fie un model pentru copil si sotul tau pare a fi departe de acest model. Nu ramane agatata intr-o relatie de dragul lui bebe. Nu-i faci niciun bine.

Divorteaza !!!!! din descrierea ta n-am putut decat sa inteleg ca omul acesta te va chinui asa pana la capat. Te asigur ca exista viata si dupa divort si de foarte multe ori chiar mai buna. Nu te acuza... ai gresit (toti gresim intr-un fel sau altul), ti-ai asumat greseala deci putea sa mearga mai departe. E doar un pretext pentru el ca sa-si poata face de cap si sa te chinuie. Pune capat si reiati viata cu demnitate... sa nu porti niciodata dupa tine vina daca vrei sa-ti fie bine.

Nu merge aceeiasi reteta intotdeauna ! Daca ati citit cu atentie inca din titlu doamna a spus ca nu vrea sa divorteze : ' m-am intalnit cu el de 3 ori apoi am pus capat la tot pt ca am stiut ca nu pot sa ma despart de sotul meu.', ' Eu sunt distrusa, il iubesc si nu vreau sa ma despart de el. ' !

Stimata d-na Tiny sotul dv este instabil atat psihic ( gelozia exagerata initiala ) cat si emotional, in momentul de fata ! Dansul este cel care are nevoie de psiholog si chiar de psihiatru ! Incercati sa va pastrati cumpatul si nu va mai risipiti energia cu toate vorbele sale aruncate la nervi ! Lasati-l sa-si consume drama sau aventura personala dar dv fiti acea parte stabila a relatiei si rugati-va cat mai mult pentru el si pentru familia dumneavoastra ! Trebuie sa tineti cont si de faptul ca in aceasta perioada de post, ispitele la adresa familiei crestine-ortodoxe se vor inmulti, deci nu cedati si nu va consumati inutil ci fiti cat mai constructiva cu putinta ! Cautati rugaciuni si sfinti ocrotitori ai familei !

lasa-ti-l sa-si consume aventura?? pe bune?! pai nu vezi ca femeia asta a facut tot ce a putut? i-a acceptat toate vorbele rele, i-a cerut scuze in fel si chip, a acceptat pana si aceasta aventura si el tot se poarta ca naiba cu ea? pana cand n-o sa ia atitudine n-o sa se schimbe nimic. chiar sunt curioasa cum o sa reactioneze stimabilul sot in momentul in care ea o sa-i spuna ca este instabil psihic si ca ar trebui sa mearga la psihiatru... problema este ca el se foloseste de ea si o chinuie si ii distruge viata in momentul asta. acum este momentul ca ea sa se gandeasca la ea si la copilul ei, ca pana la urma el si-a ales drumul, asta e destul de clar. pana la urma o sa-i distruga psihicul ei, cat sa suporte o persoana? ce trebuie sa realizeze este ca e o femeie puternica, inteligenta si atragatoare si ca merita mai mult de atat. trebuie sa inceapa sa-si faca ordine in viata si sa se organizeze. n-are decat sa se si roage, dar adevarul e ca Dumnezeu iti da un creier, tu trebuie sa-l folosesti!
inteleg ca iti faci griji in legatura cu copilul tiny, dar gandeste-te si raspunde-ti sincer... daca se poarta asa cu tine, daca este asa de egoist, de rautacios si in stare sa te faca sa te simti mizerabil, de ce nu s-ar purtea asa si cu copilul?...si chiar crezi ca e mai bine sa creasca cu un astfel de model in viata? copilul o sa vada cum se poarta el cu tine si poate ca o sa-l imite.
poate ca noi cele care iti raspundem aici nu putem sa vedem exact care este situatia, eu te sfatuiesc sa te duci si la un psiholog bun totusi. dar din cele povestite de tine cam asta ar fi parerea mea.

asa cum am mai spus initial, zilnic ma rog pentru noi, pentru liniste si pentru ca el sa-si regaseasca linistea. am vorbit chiar si cu un preot care tine slujbe pentru noi 7 saptamani, tin post...din partea mea fac tot ce pot...relatia lui cu acea persoana este de anul trecut iar acum de cand stie "s-a amplificat", el motivand ca totul se intampla din cauza a ce am facut eu...relatia aceasta nu ar fi aparut daca el nu "suferea" (el m-a confruntat dupa 11 luni de cand a inceput el relatia) ca toata aceasta situatie este din cauza a ce am facut eu...daca eu nu faceam nimic nu se intampla...asa cum spunea aaa24 sa sti ca m-a pus pe ganduri, am luat si eu in considerare varianta ca el si in 2008 a a vut ceva pentru ca profilul se potriveste exact cum a fost la inceputul anului trecut cand a inceput relatia cu femeia asta...aceleasi reprosuri, aceleasi invinuiri, aceleasi amenintari cu divortul...poate ca asa este desi el sustine sus si tare ca el pana cand a aflat de ce am facut eu si apoi "a dezvoltat" relatia cu tipa asta el a fost fidel...dar cele 11 luni dinainte sa afle???cat a fost cu tipa asta, ma rog jumate de an nu s-au vazut ca ea tocmai nascuse, dar isi scriau, vorbeau la tel, si-a scris cu ea si cand am fost in concediu...mi-e si rusine sa mai scriu sa povestesc chestia asta ca imi dau seama ca e stupida, sau mai bine zis cred ca eu sunt stupida ca mai accept asa ceva...am suportat multe in relatia asta, m-am invinuit muuuult pentru ce am facut si el ma invinuieste in continuare pentru tot...of, Doamne, cat de slaba am fost atunci...daca stiam cate stiu atunci as fi cautat alta varianta (sa vorbesc cu un psiholog, cum fac acum, ca de vorbit cu el am incercat dar nu m-a ascultat). am citit mult dupa acea situatie, carti despre dezvoltare personala si am invatat multe, mi-as fi dorit sa fi stiut de astea atunci...

pe copil il cam ignora, spune ca din cauza a ce are el pe suflet...sincer de multe ori ma intreb in ce s-a transformat omul de care m-am indragostit si reindragostit de o mie de ori in acesti 13 ani!!! el spune ca s-a transformat din cauza durerii a ce am facut eu... desi relatia lui e dinainte de a sti de mine, a zis ca a banuit de aceea a inceput, din razbunare. iar acum spune ca face tot ce face ( cu tipa asta si or mai fi si altele) din cauza ca s-a schimbat, ca eu l-am transformat in ce este, ca a crezut in puritatea si perfectiunea mea si s-a inselat amarnic. stiu ca l-am dezamagit cu ce am facut eu, dar oare el nu a gresit cu nimic fata de mine in toti anii astia? va spun sincer ca in acesti ani care au trecut de cand am avut acea relatie, mi-a parut rau ca mi-am incalcat propriile principii, ca am incalcat juramantul casatoriei care a insemnat atat de mult, as face orice ca sa nu fi existat acest lucru, dar din pacate nu mai pot schimba...

acum ca e plecat de aproape o saptamana imi tot scrie ca vrea sa vada copilul pe skype...mi-a scris odata chiar noaptea la 3.30 ca vrea sa vada copilul, e foarte departe plecat la 6 ore dferenta de fus orar...nu contest ca ii e dor de el si cu toate astea nu renunta la relatia aia si vrea sa se desparta...chiar se gandeste ca daca ne despartim va vedea copilul de cate ori vrea el pe skype? incapatanarea nu ajuta pe nimeni niciodata. spune ca ma iubeste enorm si ca ii este si va fi foarte greu sa ma uite... ce sa mai cred???

si acum mi-a scris sa pornesc skype-ul, desi stie ca bebele face nani la ora asta...

Vreti sa spuneti ca sotul va da mesaje contradictorii, insa faptul ca vrea sa-si vada copilul este un lucru absolut firesc, deci nu trebuie sa-l opuneti nicidecum gandului sau intentiei lui de a se despartyi de dv ! Sunt lucruri total diferite ! Puteti chiar sa lasati camera deschisa non-stop, sa-si poate vedea copilul cand doreste atunci cand este plecat, nu este problema !

In ce priveste strict relatia intre dv incercati sa fiti cat mai echilibrata si stabila, nu va consumati foarte mult, tratati-l ca pe un om beat sau drogat care este intr-o stare in care amesteca adevaruri cu fantezii, fantasme si lucruri reale cu unele imaginate ! ;)

nu vreau sa fac nici o presupunere, ca pana acum a fost foarte "nehotarat". ba o vreme zice ca ma iubeste enorm si ca nu poate sa renunte, ba apoi spune, nu, nu, nu meriti sa mai fiu cu tine pentru ce ai facut. acum de cand a plecat ma intreaba "ce faceti?" pe langa ce face copilul... si imi cere sa pun sa vada copilul noaptea la 3.30 cand este evident ca bebele doarme...la plecare mi-a zis ca o sa-i fie f dor de mine, dar si ca la intoarcere vrea sa ne despartim...oricum acum nu ar recunoaste de nici un fel ca ii e dor de mine si ca de fapt vrea sa vorbeasca cu mine, orgoliul si incapatanarea ar fi prea mare...am zis ca cel mai bine acum ar fi sa ma linistesc, sa iau lucrurile asa cum sunt si 'om vedea cand se intoarce.poate distanta asta de peste 2 sapt il face sa se gandeasca daca ii e bine fara noi sau nu

Individul e un mic psihopat care se joaca cu mintea si sufletul tau.

El oricum trebuie sa se trateze, dar tu daca mai ramai langa el, vei ajunge un om terminat psihic.

Initial iti scrisesem mai mult, dar nu are rost.
E prea urata casnicia ta, care acum a devenit caZnicie.

Scaparea ta e sa... scapi de el!
Daca nu, pregateste-te sa-ti internezi copilul la psihiatrie peste ani, asta in cazul in care nu-ti da si tie inainte un vant acolo, chiar el, sotul tau, domnul psihopat.

Din pacate parerea mea este ca sotul este caz psihiatric. Faptul ca nu este hotarat daca isi iubeste sau nu familia (pana la urma voi sunteti familia lui) este foarte grav. Stiu ca nu-l veti convinge sa consulte psihiatrii dar puteti incerca. Sau bagat la cheie.

el imi spune ca ma iubeste enorm, ca il iubeste enorm si pe copil doar ca nu ma poate ierta pentru ce s-a intamplat acum 5 ani...nu recunoaste ca are si el o "chestie" de 1 an si ceva de care am aflat doar cand i-am spus lui de mine si care merge si acum (mai intens ca oricand). spune ca nu poate accepta tradarea, ca ce a facut si face el e doar din razbunare (el a inceput acea relatie zice el din razbunare, si de suferinta ca banuia ca eu am facut ceva, doar de curand i-am marturisit eu). spune ca ne iubeste enorm pe amandoi dar singura decizie pe care trebuie sa o ia este divortul pentru ca nu vrea sa traiasca cu o femeie patata...vrea sa-si refaca viata langa cineva citez nepatat...in 4 luni jumate de cand trecem prin nebunia asta, odata zice ca pleaca, odata zice ca nu poate trai fara mine...acum la plecare in delegatie a zis ca la intoarcere divortam, dar a mai zis-o de cateva ori, cu programare la notar si a renuntat...cine stie poate acum e hotarat...nu mai stiu...

Dar ceva DEMNITATE ai in tine?

Sau iti place sa fii carpa de sters pe jos a unui psihopat?!?...

Ăsta nu vrea sa divorteze de tine, are nevoie de o victima slaba si prostuta ca sa-si traiasca toate nebuniile, frustrarile, rautatile si bolile psihice pe care le are! Esti tabla lui de aruncat cu cutitul la tinta, nu esti nici om, nici mama, nici sotie pentru el.

Fa o incercare, spune-i ca da, divortati, sa vezi cu ce alte nebunii incepe.

Un psihopat are mereu nevoie de o victima, el trebuie sa deruleze caseta pana la capat, si n-o poate face cu una cu coloana vertebrala, ca il pune aia jos imediat. Tu, insa, esti perfecta pentru el!

Ceea ce nu realizezi este ca asa a fost inca de la inceput, dar ai fost oarba. Individul se joaca cu sanatatea ta psihica inca de cand l-ai luat, pacat ca nu realizezi si pacat ca nu iei masuri.
Daca nu te-ar mai avea pe tine, micul psihopat ar intra in crize si si-ar autoagresa mintea pana la distrugere. Dar asa, cu una ca tine langa el, e boierie curata... are mintea lui bolnava ce păpa ...

Pffff, habar n-ai in ce pericol esti tu. De fapt, tu ca tu, dar e vorba de copilul ala pe care il condamnati amandoi la o nenorocire!

Daca vei sta pe-aici asteptand vreun mesaj care sa te mangaie pe crestet, nu faci decat sa continui sa traiesti in mizerie sufleteasca, iar mai tarziu sa vezi cat mai des ce culori au gardurile spitalului de psihiatrie.
Daca esti desteapta, iei masuri pana nu-ti taie ăsta aripile de tot si n-o sa mai ai putere nici sa sufli, daramite sa te mai revolti si sa fugi.

Ciorapel and compania de ultrafeministe, voi cititi enuntul unei probleme inainte sa 'rezolvati' problema ? Sau dati invariabil acelasi raspuns ca tanti care pt orice boala recomanda pishu ! :)

nu are nici o legatura cu feminismul. pentru ce sa continui o casnicie in care cealalta persoana isi bate joc de tine si nu da doi bani pe faptul ca te raneste in mod constant, fie ea barbat sau femeie? daca tie asta iti place stevens e problema ta. inteleg ca ea a zis in primul ei post ca nu vrea sa divorteze, dar doar pt ca nu ar vrea (pt copil) nu inseamna ca e o decizie inteleapta. noi i-am oferit parerea noastra sincera, poate unele dintre noi chiar au fost martore la alte casnicii de tipul asta... eu stiu ca n-o sa se ajunga la nimic bun. tu esti casatorita stevens? stii cum ar trebui sa se poarte un sot cu tine? sau vorbesti doar din telenovele, ca daca o sa-i spuna ea a 1000-a oara, el se va schimba si vor trai fericiti pana la adanci batraneti? in casnicie tb sa existe respect in primul rand. fie ca se mai iubesc sau nu, dar macar respect pt ca ea i-a fost alaturi 13 ani de zile si i-a daruit un copil. pt ca l-a ajutat cand a avut nevoie, pt ca au avut probabil si amintiri frumoase. tu ce respect vezi aici? si nu e ca si cum ar fi ceva tracator, din 2008 sunt 4 ani. acelasi sfat i l-as fi dat si unei femei si unui barbat, deci nu confunda. e pacat, pentru ca el se foloseste de ea, iar ea chiar il iubeste... sau probabil iubeste amintirea barbatului care a fost odata. dar sa fim sinceri... nimeni nu ar schimba nimic in viata lor decat daca ar fi fortati. oamenii de obicei se tem de schimbare sau le e mai comod sa ramana asa... acum intrebarea mea e: el de ce s-ar schimba? daca ii este bine si comod asa? ea trebuie sa-i dea un impuls. sa-l aduca la realitate. sa-l faca sa vada ca daca n-o sa se schimbe ea poate sa-si vada de viata si fara el. si asa si e pana la urma. nu orice casnicie este menita sa dureze toata viata.

Pana una alta incercati sa-i dati sfaturi doamnei in sensul in care dumneaei l-a cerut ! Intr-adevar nu ORICE casnicie este menita sa dureze dar TOATE merita o a doua sansa, o terapie de cuplu inainte de a lua masura radicala a divortului !

Referitor la sot mi-am spus parerea si anume ca el se afla IN ISPITA sunt sigur ca stiti ce este asta ! Si doamna a trecut prin asa ceva dar si-a revenit mai repede ! Un om aflat sub puterea unei ispite nu este total constient de ceea ce face, de asta i-am spus doamnei sa il trateze ca pe un om beat ! Altfel in momentele de luciditate se comporta ca un tata si un sot bun si de asta am indemnat-o pe doamna sa se roage pt el si pt familia dumnealor ! Intelegeti ?

aha... da, foarte clar acum. e in ispita... acum iti inteleg reactia dat fiind modul tau limitat de gandire. si spune-mi te rog, daca o persoana scrie aici ca vrea sa-si faca singura rau, dar nu stie cum sa faca pt ca cineva ii sta in cale, tu o sfatuiesti sa nu-si faca rau sau ii dai sfaturi cum sa-si faca rau si cum sa treaca peste persoana respectiva pentru ca deh, in sensul asta a pus intrebarea?! ce logica ai si tu... poate sa se roage de 50 de ori pe zi, asta n-o sa-i influenteze in nici un fel actiunile sotului. stai tu cu rugatul si sa nu faci nimic, ca sigur se va schimba ceva in viata ta :)) nu spun sa nu ai credinta, dar chiar asa atunci cand ai informatii referitoare la psihicul uman, la alte cazuri similare, ca sa nu iei aminte si sa nu inveti din ele inseamna ca iti meriti soarta.
si femeia asta ce tb sa faca? sa se roage si sa spere ca sotul ei o sa aiba mai multe momente de luciditate? :)) da, pt ca sotia doar asta merita cateva momente de luciditate si in rest jigniri si umilinte cat cuprinde...
sunt de acord cu terapia, dar sotul nu pare interesat de asta acum. el nu crede ca o s-o piarda vreodata pt ca ea a facut mereu doar ce a vrut el. stie ca o poate manipula emotional si atunci dc sa se oboseasca cu terapia de cuplu? nu intelegi? terapia de cuplu sau orice alta schimbare din partea lui nu va veni pana cand nu o sa-i fie teama cu adevarat ca o s-o piarda. poate sa incerce sa-i propuna totusi, incercarea moarte n-are.

dar sa nu uitam totusi ca sotul e in ispita si ca de fapt nu e vina lui ca e asa de slab si ca a aterizat intre picioarele altei tipe :)) nu reusesc sa inteleg dc te incapatanezi sa empatizezi cu sotul, cand sotia iti cere un sfat, dar ma rog. e treaba ta pana la urma...
ca sa nu mai spun ca ori nu ai avut vreodata o relatie, ori ai avut o relatie foarte, foarte interesanta si pasionala daca tu ai impresia ca el nu e lucid, ci poate fi considerat chiar beat! atunci cand vine vorba de amanta :)) hai ca m-ai amuzat.

Am gasit topicul intamplator...si probabil ca s-au schimbat multe intre timp, insa nu m-am putut abtine sa imi dau cu parerea!
Tiny draga, daca as fi fost in locul tau, m-as fi dus personal si as fi intentat divortul!Ia TU initiativa si ai sa vezi reactia pe care o va avea! Nu mai arata ca iti este teama de divort, fii tare sau macar arata in fata lui ca esti tare, fii indiferenta, daca nu poti impune-ti, dar nu mai lasa sa se joace in halul asta cu psihicul tau!Nu este ultimul barbat de pe terra, si chiar de ar fi, nu ar trebui sa te lasi calcata in picioare de un asemenea om.De ce crezi ca mama lui iti da dreptate?Pt ca stie ce a crescut!!!
Omul asta ti-a gasit punctul slab si se foloseste de asta ca sa faca ce vrea din tine.Nu mai accepta, ce mama naibii are atat de special incat sa il iubesti atat?Nu stie ce vrea de la viata! Sunt barbati care, chiar daca au amante, cand vine vb de copil, lasa totul pt el.Dar sotul tau ce face?Vrea sa trezesti copilul la 3 dimineata doar pt faptul ca la ora aia tarzie si-a adus aminte ca are un copil?Asta nu este tata si decat sa creasca langa un asa om, mama bine fara.
Dupa parerea mea, el te-a inselat inca de la inceputul casniciei si acele verificari, gelozii, sunt puse in aplicare in special de cei care se simt cu musca pe caciula.
O tine una si buna ca te-ai patat, dar panarama cu care s-a incurcat, avand si doi copii, cum mama dracului poate fi numita?Ah, ea e curata ca lacrima din punctul lui de vedere...
Ar mai o chestie, te-ai gandit vreodata ca poate unul dintre cei 2 copii ai ei, ar putea fi al lui?Sau chiar ambii?Ar fi bine de stiut cati ani are copilul cel mare.Nu stiu, ceva este putred aici, nu miroase a bine...

App, cum mai stau lucrurile acum??

Aaaa...jackie scumpo m-am prins.esti asa de feminista ca nu pot sa ma abtin sa nu dau cu parerea dar sigur tia dat papucii masculul tau ca prea ai un misoginism feminin extrem de marcant si frustrant. E ultra vizibil.Esti vizibil o adepta a divortului fata de orice porc de mascul care nu se supune dorintelor feminine si dragalase ale consoartelor de sex slab. Erupe asa de vulcanic dorinta ta de rasbunare contra masculilor ipocriti incat ma intreb ce ascunzi sub masca ta de atotstiutoare si altruista. Ti-am mai explicat ca te pui cu cine nu trebuie.

Cred ca te regasesti in descrierea facuta mai sus si din cauza asta te aprinzi asa tare! Daca nu iti poti stinge focul cu alcool, incearca sa il stingi cu benzina!

Cand vad sfatul unor oameni atat de naivi, si faptele groaznice ale infidelitatii, nu ma pot abtine sa nu imi spun pararea ca sunt niste oameni imorali si idecenti, si cei care dau sfaturi ca pe maidan... Cum poti tot tu, infidelule, dupa ce ti-ai creat propria furtuna sa te mai superi dupa acea ca ploua, sa te plangi ca se poarta cu tine ca o carpa, cand tu infidelule esti un om imoral si indecent care a incalcat in picioare orice principul moral si etic fara sa te gandesti la sentimentele lui, care comis o fapta marsava, pacatul suprem si un un abuz emotional, fara sa te mai gandesti ca te-ai dezonorat pe tine atat cat si pe el? Nu crezi ca ca toate astea nu s-ar fi intamplat daca-ti iti tineai chiloteii pe tine si iti vedeai de treaba ta? Nu te mai supara ca se poarta urat cu tine ca o carpa, pentru ca daca meritai sa mature si cu tine pe joc pentru fapta ta marsa, imorala si indecenta. Chiar credeti ca lumea este un mare bordel i care facem sex in stanga si in dreapta fara sa ne pese de consecinte si de sentimentele celor din jurul nostru? Pai daca era asa, atunci era mai de bun simt sa nu va mai casatoriti. Oricum, o iubire furata nu v-a tine mult. O sa regreti cumplit, pentru ca nimeni nu sta mult timp cu cineva pe care nu il iubeste. Merge bine un timp, dar in scurt imp dupa aceea ai sa vezi si ai sa regreti enorm pasul facut. Este destul de revoltator sa te superi cand ti se reproseaza ca tocmai ai facut unica fapta ce distruge pe vecie increderea, iar tu si cei cu sfaturile a la marca stan si bran, aveti pretentia sa fiti iertati si sa aiba incredere dupa ce tocmai ati comis singura fapta ce distruge pe vecie increderea?! Asa cum voi credeti ca el nu se schimbe si ca o sa-i reproseze la nesfarsit, asa si el crede si in mintea lui crede ca v-a fi isela mereu si ca infidela nu se v-a mai schimba niciodata. Nu meritati sa fiti iubiti si sa aveti o casnicie si familie, voi astia care tradati constienti de urmari si de consecine si dupa una alta mai aveti pretentia sa fiti iertati si sa aiba incredere in voi in continuare. Pe buna drepate, in mintea gelosului care sufera de gelozie reactiva ( si specialtii si cei cu experiena stiu ce inseamna gelozia reactiva), v-a fi imposibil sa traiesti langa un gelos care sufera de gelozie reactiva, pentru ca el se v-a lega in mintea lui de cel mai mic lucru pe care ce care a tradat si il v-a face un motiv din orice lui i se pare suspect. Ca sa traiesti alaturi cu un gelos ce sufera de gelozie reactive, este imposibil, pentru ca v-a trebui sa joci dupa cum canta el, si asta este imposibil pe timp inedelungat. Mai oameni buni, de ce mai tradati cand stiti dinante ce urmari si ce consecinte are infidelitate si cand stiti ca nu v-a mai avea in voi niciodata incredere? Chiar atat de naivii sunteti si de inconstienti sunteti, sau hormonul fericirii si al atasamentului ( endorfina si oxitocina), va i-a mintile si nu mai va pasa in acel moment cand va dati chiloteii jos?

Ma uita la statistcile de divorturi si am realizat ca rata divorturilor din cauza infidelitatii a explodat. Dar revoltator este ca la tribunal pretexteaza ca motiv de divort nepotrivire de caracter. Dar stim cu totii ca motuvul este cu totul altul : infidelitatea, ca are amant. Logic, nu? De ce ar divorta o femeie de sotul ei dupa ani de casnicie, ca sa ramana singura? Nu exista femei ( cu exceptie celor cu violenta domestica ) sa iasa din relatie fara sa cunoasca pe altcineva si sa nu insele. Culmea este ca chiar acea persoana marsava care comite o fapta pe masura marsaviei ei, il catalogheaza pe bietul om pe care l-a inselat ca este inuman. Mai oameni bunivoi chiar nu stiti ce inseamna infidelitatea si ce este in mintea si in sufletul celor inselati? Adminul ar trebui sa deschida un topic pe subiectul efectelor ale ifidelitatii, ca poate asa sigur veti pricepe si veti invata ceva despre efectele dezastruoase ale infidelitatii. Cei care du sfaturi sa il paraceasca si sa isi cauze altul, nu face altceva decat sa incurajeze adulterul. Am citit foarte mult despre adulter, dar nu am citit asemenea aberatii scrise de unii inconstieni care cred ca infidelitatea este o chestie ca o joaca de copiii. Imi e greu sa cred ca oamenii au domesticit cainii. Recomand o spovedanie si sa mergeti uneori la biserica. Mai cititi din cand in cand biblia ca face bine spiritual. Traim intr-o societate moderna chipurile in care omul modern este independent si infidelitatea este moderna. Avem nevoie multa crednta si de o lege precum in tarile arabe, ca altfel ajungem sa ne-o tragem in stanga si in dreapta ca cainii in grup, fatis, fara sa mai se tina contul ca e vecinul, prietenul sau prietena prietenului, etc. Jalnic si strigator la cer.

Am 39 de ani si sotia m-a anuntat ca de mult timp nu ma mai iubeste iar ca si concluzie finala este ca nu mai este fericita. Avem impreuna in copil de 7 ani.
Stiu foarte bine ca ce a fost intre noi s-a stins si toate greutățile vieti au secatuit-o.Am discutat zilnic încercând să vedem ce se intampla cum putem rezolva aceasta problema.Teoretic discutam foarte mult sunt constienti de situația noastră si de faptul ca viata copilului va avea de suferit.
Chiar dacă as avea a 2-a sansa (de dorul copilului) stiu ca mi-ar fi teamă deoarece as fii foarte stresat ca tot sa iasa bine, si nu as putea fii eu însumi.
Am vorbit si cu pshiholog i-am spus planurile mele (de a părăsi locuinta, de a incerca sa o uit, chiar ca am înaintat cererea de divort eu) nici macar el nu m-a putut ajuta in aceasta problema.
Stiu ca in cap că si teorie încerc să fac ca lucrurile sa iasa bine (am lasat-o in locuinta cu toate lucrurile iar eu m-am mutat la o Pensiune cu toate lucrurile mele intr-un troler) iiar durerea pe care o am nu ma lasa in pace.
Ma incearca tot felul de gânduri ca nu mai sunt bun de nimic, ca m-a aruncat la gunoi , ca am sacrificat niste ani buni din viata ca toate sa iasa bine si cu toate astea nu se mai poate...Ma tot intreb cu ce am gresit (nu am jignit, nu am fost violent, nu am înselat, nu am plecat noptile de acasă, etc).
Stiu ca nu as renunța la aceasta familie pentru nimic in lume iar când am intrebat-o dacă doreste sa mai încercăm(prin terapie de cuplu, etc.) a spus ca nu poate nu mai are sentimente ptr mine de iubire, tine la mine, ii pasa de mine dar nu este suficient pentru mine.SI dacă as începe sincer imi este frica ca nu va avea efect si cred ca as suferit si mai tare. Psihologul mi-a recomandat (printr-un scenariu) sa o recuceresc si sa ii prezint 3 lucruri pe care le-as face si spre surprinderea mea nu am avut nici o varianta.
Stiu ca am pierdut-o si ca nu am putere sa lupt cu asa ceva (sa cuceresc o persoana care stiu clar ca nu mai are sentimente).
Ce ma mira foarte mult e ca desi o iubesc foarte mult am inceput sa o invinovotesc de faptul ca a părăsit familia si ca nu mai iubeste Sunt speriat cand ma trece ziua despre ce gânduri întunecate am avut despre ea.Stau si ma intreb daca este iubire adevarata (stiu ca atunci cand iubesti si gata) sau doar supărat ca am pierdut ceva. Stiu ca este totul pentru mine si nu imi vine ca cred ca sunt atât de supărat pe ea incat nici nu mai vorbesc cu ea decat ce tine de copil. Încet incep sa-mi dau seama ca tot acest egou întunecat care pune stăpânire pe mine am sa regret tot ce am facut si spus, dar asta simt acum.
Incerc sa inteleg ca nici pentru ea nu este usoara decizia dar cred că trebuie să incep sa învăț cat mai repede sa ii respect aceasta decizie.Este decizia ei sufăr si eu din cauza asta si am incercat in tot acest timp să discut cu multe persoane, cele mai multe care au trecut printr-un divort si fiecare a avut păreri similare. Am mers si la biserica în încercarea disperată sa imi gasesc linistea, pacea din sufletul meu deoarece ma cunosc foarte bine si stiu ca nu as putea gândi asa ceva despre nici o persoana mai ales persoanei pe care inca o mai iubesc si cu care am petrecut 10 ani din viata.Am descoperit ca singurul care imi aduce pace si liniste in suflet este timpul care il petrec cu fiul meu si nu este sotia in preajma, a 2 zi simt o căldură si o dragoste intensă in suflet mai mare si decat dragostea mea pentru sotia mea dar aceasta stare din pacate durează doar o zi apoi o iau de la zero.
Am observat ca 99%din discuțiile de pe forumuri sunt purtate de femeii si nu stiu de ce si barbati nu fac acelasi lucru.Si noi suferim la fel ca si femeile mai mult mai mai putin.
Asa cum i-am spus sotie mele (suna deja ciudat ca inca mai este sotia mea) ca In tot aproape toate cazurile persoana care suferă cel mai mult este persoana părăsita, deoarece atât de mare si neasteptata este aceasta stire incat fuge pământul de sub picioare.Consider ca persoana care părăseste relatia nu este asa traumatizată deoarece ea stia dinainte ca aceasta relatie se va încheia, prin urmare consider că indifefect barbat sau femeie In totdeauna va suferi cel mai mult persoana părăsita
Sotia ma consolează ca imi vii gasi repede pe cineva ca sunt persoana puternică, etc dar toate aceste lucruri mi se par nerealiste deoarece eu nu o doresc decat pe ea, si nu am nevoie acum de altcineva.
Voi reveni cu alte relatări..

Domnilor și doamnelor specialiști, de ce nu-i spuneți lui Petre ca soția lui are amant și ca taman tocmai din cauza asta l-a părăsit motivând un motiv real nu îl mai iubește pentru ca deja iubește amantul..?! Domnule Petrica, va spun sincer din propria mea experienta ca sigur soția dvs are pe altcineva 100%! Când soția spune ca nu te mai iubește, deși sunteți împreună de ani de zile și aveți și copil împreună, sigur 100% are pe altcineva! Este doar o scuza și un motiv, dar real, ca nu va mai iubeste de a masca adevăratul motiv ca are pe altcineva. Nu are sens și logica dacă nu are pe cineva sa va părăsească motivând ca nu va mai iubește... Iertați-mă expresia, dar nici o maimuță nu da drumul la creanga pana nu se agata de alta creanga.