Suplimente împotriva îmbătrânirii (eficiente conform studiilor)

În sens larg, îmbătrânirea descrie totalitatea modificărilor ce apar pe parcursul duratei de viață a unui individ, această definiție cuprinzând atât modificări inofensive (albirea părului, apariția ridurilor), cât și modificări responsabile de apariția riscului de boală, dizabilitate sau deces. În prezent, mecanismele aflate în spatele procesului de îmbătrânire nu sunt pe deplin elucidate, însă, ireversibilitatea declinului fiziologic asociat vârstei rămâne absolut neîndoielnică. Prin urmare, scopul cercetărilor actuale desfășurate în domeniul gerontologiei nu este descoperirea unei modalități care să împiedice apariția senescenței, ci mai degrabă dezvoltarea conceptului de „îmbătrânire sănătoasă”.

În ultimele decenii, stresul oxidativ pare să fie un numitor comun al tuturor teoriilor ce stau la baza procesului de îmbătrânire, astfel încât, combaterea acestuia cu ajutorul dietei și a suplimentelor alimentare, se bucură de o atenție deosebită din partea oamenilor de știință. În prezent, numeroase studii clinice evidențiază faptul că suplimentarea dietei cu anumiți compuși esențiali organismului prezintă un impact major asupra diminuării daunelor oxidative asociate înaintării în vârstă, studii ce vin să susțină afirmația conform căreia „suntem ceea ce mâncăm”.

Conform studiilor, cele mai eficiente suplimente anti-îmbătrânire sunt:

• 1. Suplimentele vitaminice (vitamina C, vitamina E, vitamina A, vitamina D, vitamina B12);
• 2. Coenzima Q10 (ubiquinol);
• 3. Acizii grași esențiali (omega-3, omega-6);
• 4. Polifenolii;
• 5. Colagenul;
• 6. NMN, NAD;
• 7. Mineralele;
• 8. Probioticele;
• 9. Arginina.

1. Suplimente vitaminice

Vitamina C (Acid ascorbic)

Cunoscută și sub denumirea de acid ascorbic, vitamina C îndeplinește numeroase funcții la nivelul sistemelor biologice, fiind unul dintre cei mai importanți compuși în lupta anti-îmbătrânire. În urma proceselor metabolice, la nivel celular are loc formarea radicalilor liberi (compuși extrem de reactivi ce prezintă electroni neîmperecheați) responsabili de apariția stresului oxidativ. În timp, stresul oxidativ produce multiple daune la nivel tisular, accelerând astfel îmbătrânirea organismului. Însă, datorită statutului său de donor de electroni, acidul ascorbic este capabil să neutralizeze acești radicali, prin cedarea secvențială a doi electroni. În urma acestui proces, vitamina C suferă un proces de oxidare, împiedicând oxidarea altor structuri esențiale desfășurării proceselor fiziologice. (2, 3) De asemenea, în cadrul unui studiu, a fost observat faptul că acidul ascorbic oferă protecție membranelor celulare împotriva peroxidării lipidice prin conservarea funcției antioxidante a vitaminei E. (4) În plus, a fost evidențiată importanța menținerii unui nivel plasmatic optim de vitamină C pe tot parcursul vieții în prevenirea afecțiunilor cognitive și a maladiilor neurodegenerative de tipul bolii Alzheimer. De cele mai multe ori, stresul oxidativ ce depășește limita fiziologică normală este un factor declanșator al apoptozei neuronale masive, acest fenomen aflându-se la baza disfuncției cognitive. (1)

În prezent, vitamina C este utilizată cu succes și în cadrul tratamentelor dermatologice ce urmăresc estomparea ridurilor și ameliorarea hiperpigmentărilor, datorită beneficiilor sale în ceea ce privește diminuarea stresului oxidativ. (5, 6, 7)

Alte efecte anti-îmbătrânire ale compușilor vitaminici sunt:

• reducerea peroxidării lipidice la nivelul membranelor celulare (vitamina E);
• menținerea vitalității tenului prin creșterea sintezei de colagen (vitamina A);
• protecție moderată împotriva disfuncțiilor cerebrale (vitamina B12);
• susținerea sistemului osos și a funcției imunitare (vitamina D);
• reducerea riscului de ateroscleroză (vitamina D). (8, 9, 10, 11)

2. Coenzima Q10 (ubiquinol)

Coenzima Q10 este răspândită la nivelul membranelor celulare și reprezintă unul dintre cele mai importante componente ale lanțului respirator mitocondrial. Acest compus este implicat în transferul de electroni și astfel, contribuie, în mod indirect, la producerea de energie necesară desfășurării proceselor vitale. În prezent, este cunoscut faptul că nivelurile de Coenzima Q10 suferă o diminuare odată cu înaintarea în vârstă la om, însă acest fenomen variază la nivel de specie și chiar de țesut în cadrul aceluiași organism. Deși, nu este foarte clar dacă scăderea nivelului de Coenzimă Q10 poate fi asociată cu procesele patologice specifice senescenței sau dacă această scădere rămâne fără un ecou celular, rolul acesteia la nivelul membranei mitocondriale poate sugera o corelație între un nivel redus de coenzimă Q10 și disfuncția mitocondrială asociată vârstei.

Studiile clinice efectuate până în prezent, sugerează că suplimentarea dietei cu CoQ10 poate ameliora simptomele afecțiunilor mitocondriale și ale procesului de îmbătrânire prin îmbunătățirea bioenergeticii. (12) Cele mai semnificative efecte anti-îmbătrânire ale acestui compus identificate în cadrul organismului uman sunt:

• antioxidante (prin regenerarea formelor reduse de vitamină C și E);
• protecție împotriva peroxidării lipidice la nivelul membranelor celulare;
• efect anti-aterogenic prin diminuarea nivelului de LDL colesterol (colesterol rău) (13);
• anti-inflamator;
• menținerea pH-ului lizozomal;
• implicarea în procese de semnalizare și epigenetice;
• îmbunătățirea contractilității cardiace la pacienții cu insuficiență cardiacă. (14)

De asemenea, s-a observat că diminuarea nivelului de CoQ10 are drept consecință creșterea concentrației de factori pro-inflamatori precum: IL-6 și factor alfa de necroză tumorală. În plus, a fost evidențiată o corelație pozitivă între coeficientul de inteligență, eficiența mecanismelor de reparare și protecție ale materialului genetic uman și un nivel adecvat de CoQ10. (12, 15)

3. Acizii grași esențiali (omega-3, omega-6)

Acizii grași esențiali nu pot fi sintetizați de organismul uman, motiv pentru care nivelul acestora este controlat exclusiv prin aportul alimentar. În prezent, numeroase studii clinice evidențiază că menținerea unui nivel adecvat de acizi grași esențiali de-a lungul vieții prezintă următoarele beneficii anti-îmbătrânire:

• reduce stresul oxidativ prin stimularea activității sistemului antioxidant endogen de tip enzimatic;
• împiedică declinul cognitiv asociat vârstei, reduce riscul de demență senilă;
• stimulează neurogeneza;
• mențin integritatea structurală și funcția de barieră a pielii (omega-6);
• ameliorează tulburările inflamatorii ale pielii și daunele induse de expunerea la radiațiile UV solare.

În ceea ce privește afectele acizilor grași esențiali asupra tegumentului, s-a observat că atât suplimentele orale, cât și aplicarea locală a acestor compuși prezintă eficiență ridicată. (16, 17, 18, 19)

4. Polifenolii

Alimentele bogate în polifenoli au proprietăți antiinflamatorii și antioxidante. În studiile clinice, administrarea suplimentelor de curcumină (unul dintre cei mai cunoscuți polifenoli) s-a dovedit a fi benefică în ameliorarea simptomelor asociate procesului de îmbătrânire prin:

• scăderea riscului de ateroscleroză, diabet, cancer;
• neuroprotecție;
• inhibarea senescenței indusă de stresul oxidativ;
• protecție împotriva efectelor secundare induse de chimioterapie;
• creșterea capacității keratinocitelor epidermice de a se diferenția în timpul senescenței replicative;
• protecție anti-peroxidică. (20, 21)

Un alt polifenol cu efecte anti-îmbătrânire este resveratrolul, cunoscut pentru efectele sale anti-oxidante, anti-inflamatorii, anti-virale, anti-oncogeneză. (22)

5. Colagenul

Studiile privind efectele anti-îmbătrânire ale colagenului sunt legate în special de sănătatea articulațiilor și vitalitatea pielii. Astfel, a fost observat faptul că suplimentele orale de colagen îmbunătățesc:

• starea de hidratare a pielii;
• elasticitatea tegumentului;
• densitatea colagenului dermal;
• mobilitatea articulațiilor și reduc durerile articulare provocate de osteoartrită sau în cazul sportivilor de performanță. (23, 24, 25)

În plus, nu au fost raportate efecte adverse în urma administrării suplimentelor de colagen.

6. NMN, NAD

Nicotinamid adenin dinucleotid (NAD) și precursorul său, nicotinamid adenin mononucleotid (NMN), reprezintă compuși organici cu o vastă răspândire la nivelul organismului, fiind esențiali în generarea de energie la nivel mitocondrial. Administrat oral, NMN este absorbit rapid și convertit în NAD. Numeroase studii confirmă că suplimentele de NMN au:

• crescut biosinteza NAD;
• suprimat inflamația țesutului adipos asociată vârstei;
• îmbunătățit secreția de insulină și acțiunea insulinei;
• îmbunătățit funcția mitocondrială ți neuronală.

Disfuncția mitocondrială reprezintă numitorul comun pentru numeroase afecțiuni asociate vârstei, motiv pentru care suplimentele de NMN sunt considerate o intervenție anti-îmbătrânire promițătoare, cu multiple beneficii la nivel sistemic. (26, 27, 28)

7. Compușii minerali

Zincul, magneziul, seleniul etc se numără printre oligoelementele esențiale organismului uman în vederea desfășurării proceselor fiziologice.

Zincul este necesar pentru o multitudine de procese enzimatice și joacă un rol extrem de important în prevenirea procesului de îmbătrânire prin:

• stimularea diviziunii celulare;
• stimularea expresiei genelor;
• vindecarea leziunilor;
• stimularea sistemului imunitar;
• stimularea sistemului antioxidant endogen, responsabil de reducerea stresului oxidativ.

Organismul uman nu deține o rezervă reală de zinc, motiv pentru care acest oligoelement nu trebuie să lipsească din aportul alimentar zilnic. Crustaceele, peștele, carnea, semințele și nucile sunt alimentele cu cel mai mare conținut de zinc, motiv pentru care în cazul persoanelor vegetariene, este necesară administrarea de suplimente. (29)

Seleniul este, de asemenea, un oligoelement cu importante proprietăți antioxidante. Acesta susține funcția de apărare a organismului împotriva senescenței celulare. Astfel, deficitul de seleniu crește predispoziția celulelor umane la infecții virale, procese oncogene și îmbătrânire prematură, fiind asociat cu numeroase patologii (psoriazis, mătreață, infecții fungice). În plus, seleniul contribuie la menținerea vitalității părului și a unghiilor.

Sursele principale de seleniu sunt peștele, carnea, crustaceele și semințele, iar aportul recomandat (supliment) este de 100-200 micrograme/zi. (29)

Magneziul intervine într-un număr considerabil de reacții biochimice, iar printre principalele sale funcții în cadrul organismului uman se numără:

• producerea de energie;
• reglarea activității sistemului nervos;
• sinteza proteică;
• replicarea și repararea materialul genetic;
• menținerea sănătății oaselor;
• reglarea glicemiei;
• reducerea inflamației.

Cu toate acestea, este necesară consultarea medicului înaintea consumului de suplimente cu magneziu. Deși, aceste suplimente sunt bine tolerate în rândul populației, ele pot avea efecte nedorite în asociere cu:

• anumite diuretice;
• medicația cardiovasculară;
• antibiotice. (30)

8. Probiotice

Microbiota intestinală poate avea un impact major asupra procesului de îmbătrânire prin activitatea sa nutrițională și imunomodulatoare. Odată cu înaintarea în vârstă, numărul de bacterii benefice de la nivel intestinal suferă o diminuare progresivă, iar acest lucru a fost asociat cu patogeneza multor boli cronice. Astfel, păstrarea integrității barierei intestinale și capacitatea de a lupta împotriva agenților patogeni reprezintă principalele efecte benefice ale suplimentelor cu probiotice la persoanele în vârstă. De asemenea, o dietă bogată în fitoestrogeni concomitent cu administrarea de probiotice selectate poate duce la sinteza unor compuși cu rol de protecție împotriva afecțiunilor cronice asociate îmbătrânirii. (31, 32)

9. Arginină

L-arginina reprezintă un aminoacid semi-esențial, ce servește drept precursor pentru o multitudine de compuși esențiali în cadrul proceselor fiziologice. Numeroase studii realizate pe oameni și animale experimentale au indicat că aportul exogen de L-arginină prezintă beneficii farmacologice deosebite, dacă este administrată în doze mai mare față de consumul alimentar obișnuit. De asemenea, efectele anti-îmbătrânire ale suplimentelor de arginină arată un potențial net superior comparativ cu orice alt agent farmaceutic descoperit vreodată. Astfel, L-arginina:

• reduce riscul de afecțiuni cardiovasculare prin implicarea sa în sinteza oxidului nitric (vasodilatator);
• asigură buna funcționare a sistemului nervos prin implicarea în sinteza glutamatului (neurotransmițător);
• servește drept precursor pentru sinteza:

- Poliaminelor;
- Prolinei;
- Creatinei;
- Ureei;

• reduce disfuncția erectilă;
• reduce obezitatea și riscul de diabet de tip 2 asociat prin:

- modularea metabolismului glucozei;
- promovarea lipolizei;
- ameliorarea rezistenței la insulină;
- menținerea nivelului hormonal în limite fiziologice; (33)

• îmbunătățește răspunsul imun;
• inhibă hiperaciditatea gastrică. (34)

Cu toate acestea, a fost observat faptul că expunerea de lungă durată la o doza mare de arginină prezintă efecte dăunătoare asupra celulelor endoteliale, accelerând senescența acestora. Astfel, suplimentarea cronică cu arginină trebuie evitată. (35)

Concluzii

Deși, este demonstrat faptul că anumite suplimente pot încetini apariția procesului de îmbătrânire, nu uitați că cele mai importante aspecte care stau la baza longevității și a unei stări optime de sănătate sunt: un stil de viață echilibrat, o dietă adecvată nevoilor organismului, efectuarea de exerciții fizice în mod regulat și reducerea stresului pe cât posibil.