tulburarea obsesiv-compulsiva

Pai atunci cand am fost la medic prima data i-am zis medicului ca am acest gand si ca vreau sa scap de el, tocmai de aceea probabil mi-a prescris asentra atunci, pt ca in prospect scrie ca asentra se administreaza adolescentilor si copiilor doar in caz de TOC, si chiar m-am simtit bine doar ca probabil a fost greseala mea ca le-am intrerupt brusc...insa de atunci au trecut 7-8ani si nu cred ca a fost episod psihotic pt ca astfel cred ca m-au fi internat.acum cand am fost la medic i-am zis ca stiu ca ideile delirante pe care le am sunt delirante si banuiesc ca tocmai de aceea mi-a zis ca depinde de mine daca vreau sa nu ma mai gand la asa ceva si ca eu nu am nevoie de tratament pt ca cineva cu episod psihotic prezinta altceva...plus ca niciodata nu am avut vre-un diagnostic cu episod psihotic, ci(episod depresiv, anxietate, alte tulburari nevrotice)..eu clar o sa raman la vorbele psihiatrului si psihologului ca ei m-au vazut fata in fata, etc

Eu cred ca este o diferenta intre a vedea efectul ochelarilor pusi pe nas pt prima data si intre a simti efectul medicamentelor din prima...chiar si la antibioticele pt infectia la nivelul gingiilor dureaza sa isi faca efectul daramite la niste medicamente care sunt pt nivel psihic...chiar si prima data cand am luat antidepresive m-am simtit rau o saptamana doua...acum nu mai iau asa ceva pt ca medicul a decis ca eu nu am nevoie de un astfel de tratament ci ar fi mai bn cv mai usor din plante...multumesc oricum pt raspunsul incurajator

Daca sunt cu adevarat elemente psihotice cum spuneti dvs...cum se face ca cineva care credea ca are sperma in gura sau ca este posedat si se astepta ca la intrarea in Biserica sa faca ca cei posedati nu a fost diagnosticat totusi cu ceva psihotic ci a fost diagnosticat cu TOC.eu cred ca daca aveam episod psihotic nu eram in stare sa ma mai rog la Dumnezeu sa ma ajute sa pot scapa de gandurile aiurite pe care le am, si nu cred ca mai plangeam cu dorinta de a-mi reveni...vreau sa zic ca de cand am citit com dvs tremur aproape intr-una, dar de acum in fine, fie ce o fi trebuie sa ma gandesc ca toate au o rezolvare si sa am si incredere in medici, pt ca nu cred ca m-ar fi trimis acasa fara tratament de acest gen de dragul de a-mi face rau.cunosc persoane care acest medic i-a ajutat

Ar fi jalnic să-mi pierd timpul discutând în contradictoriu pe forum.

Doar că tu ai cerut ajutorul. Nu mi-am dat însă seama că asta însemna să ți se spună doar ceea ce dorești tu să auzi.

Însă cel mai probabil, medicul are dreptate. Doar d-aia este medic, să le știe pe toate. M-a convins următoarea chestie:


13-03-2017, ora 16:54
rox4
cineva care credea ca are sperma in gura sau ca este posedat si se astepta ca la intrarea in Biserica sa faca ca cei posedati nu a fost diagnosticat totusi cu ceva psihotic ci a fost diagnosticat cu TOC.

La ce va referiti ca am scris acele 2 lucruri in acelasi mesaj?am scris si eu ceea ce am vazut pe un site...poate ca aveti dreptate si am cu adevarat elemente psihotice...mi-ati putea spune va rog ce inseamna de fapt"sa auzi voci"

Sa auziti voci ale unor persoane care nu exista.

Normal cum aude un om normal cand vorbeste cu cineva sau?

Da.

Am inteles.va multumesc

Doamna Clara revin din nou si imi cer scuze...oare chiar poate fi o psihoza, faptul ca gandesc ca acele lucruri care le am in minte sunt ireale?eu ma gandisem sa imi cumpar(antidepresiv-Dacia plant), dar dupa ce am citit comentariile domnului respectiv m-am cam speriat...practic eu ce citesc pe internet zic ca si eu ma cred asa da de fapt eu stiu ca nu e adevarat, parca le zic asa anumea...o sa incerc sa nu mai intru pe internet...totusi am vazut ca cineva care delireaza cu adevarat este convins intru totul pe tema respectiva si isi sustine parerile...acum sincer eu nu stiu ce se intampla, totusi cum ma simteam la inceput nu ma simt acum doar ca acum mai zic vorbe asa anumea in gandul meu si tot eu imi zic ca nu sunt adevarate si trebuie sa le uit...cine stie ce fel de tulburare o mai fi si asta.

Nu aveti episod psihotic. Maxim anxietate. Dar anxietatea e o boala. Trebuie sa faceti ceva cu ea. Mergeti la psihiatru, psiholog. Tratati-va.

Buna..scuze ca am revenit iar, simteam ca imi revin, insa iar am gasit pe internet ca bolnavii psihic sunt posedati...preotul mi-a zis ca nu sunt posedata, ca de un om impartasit, spovedit, botezat si multe altele nu se poate atinge diavolul, cand mi-a citit nu m-am manifestat in nici un fel, din contra ma rugam sa imi revin...oare o persoana posedata de diavol mai poate spune rugaciuni, mai poate bea agheasma?etc

Nu. Nu sunteti posedata. Altfel se manifesta oamenii posedati.

Buna...azi am fost la biserica cu frica ca voi face ca cei posedati, bineinteles nu m-am manifestat in nici.un fel...eu constientizez ca nu gandesc normal, plang mult si imi pun intrebarea"de ce nu mai pot gandi ca inainte la lucruri normale, de ce sunt mereu trista, de ce nu-mi pot scoate toate astea din minte, oare o sa imi revin vre-odata, oare cat o sa mai dureze?"ma intristez si la gandul ca stiu ca ai mei sufera din cauza.diversi farmacisti imi spun ca par normala si ca totul depinde de mine, una mi-a zis ca sa ma apuc de rugaciuni, fapt care parca m-a speriat si mai tare.si imi pun intrebarea"oare sunt posedata de imi spun sa zic rugaciuni?dar nu sunt pt ca un om posedat nu ar putea spune rugaciuni"..eu stiu ca trebuie sa spun rugaciuni si le spun.acum iau happy vibe cineva mi-a recomandat si 5htp...dvs ce parere aveti referitor la boala pe care o am doamna Clara?imi cer scuze ca va tot retin din timp...eu cred ca ce am eu seamana mai mult cu o forma de delir.acum cine stie

Eu stiu ca pt orice suferinta trebuie sa ne rugam la Dumnezeu...si mai sunt sigura de faptul ca daca n-as fi citit toate lucrurile astea pe internet nu m-as fi gandit la posedari si altele...mi-am pus si intrebarea:dar daca ar exista posedati cum si-ar reveni de la pastile???deci cumva probabil sunt constienta ca nu sunt posedata dar nu stiu cum sa fac sa uit acest lucru, care de fapt nu este decat un gand care imi provoaca tristete.

Rox4, aveti se pare o forma severa de TOC. mergeti la medic sa va dea tratamentul corect si va veti simti cu siguranta mai bine.

Stati departe de orice forma de informatie care va poate provoca anxietate(stire, forumuri). Dvs tot intrebati compulsiv cum sa scapati de anumite frici si cereti asigurari de la persoane care nu va cunosc.
Numai un medic va poate pune un diagnostic corect si asta dupa o anamneza executata fata in fata, restul le puteti considera un ajutor dar pe termen scurt, caci maine va trezeti cu o alta obsesie la care cereti iarasi asigurari ca nu este ceea ce va imaginati dvs ca este.

Drumul scurt este acela de a merge la medic.

Si eu am avut TOC -o forma extrem de asemanatoare cu a dvs si acum sunt bine, muncesc, am familie, dar iau si tratament ca nu se poate fara.
Fara tratament nu stiu sincer unde as fi fost in acest moment.

Sanatate multa!
Clara, te salut si pe tine. Pot sa te intreb ce faci? Cum esti?

Prozac

Va multumesc pt raspuns acum parca imi e frica sa ma mai uit si la stiri ca ma gandesc ca o sa interpretez ceea ce vad...stiu ca sunt niste ganduri aiurite, din propria minte insa cateodata ma indoiesc pt ca am citit ca gandurile aiurea vin de la diavoli...tare m.a bagat in ceata internetul, poate daca nu as fi citit atatea, as fi fost mai bn acum...doamna doctor si psihologul la care am fost mi-au spus ca totul depinde de mine, ca noi ne formam gandirea si ca eu nam nevoie de tratament, insa eu cred ca starea mea s-a mai inrautatit de cand am fost la dansa...cred ca o sa merg si la alt medic...parca acum imi doresc schizofrenie sau altceva numai sa nu fiu posedata...inainte imi doream cancer numai sa nu am schizofrenie...sunt niste ganduri urate care te intristeaza enorm, dar poate ca o sa imi revin si o sa fiu cea dinainte

Mergeti la alt doctor cu care sa stati mai mult timp de vorba. Nu sunteti posedata. Cei posedati se tavalesc pe jos in biserici, le curg spume din gura. Nu aveti acest portret. Mai bine nu mai cititi tot felul de stiri pe internet ca va creste anxietatea.
Aveti ganduri de anxietate care trebuie tratate. Numai medicul poate sa va puna un diagnostic clar. Scrieti pe o hartie tot ce va framanta inainte sa mergeti la el. Unii se grabesc si poate nu aveti timp sau nu va aduceti aminte sa ii spuneti tot. Stati linistita si luati tratamentul pe care o sa vi-l dea medicul ca totul o sa fie bine. Daca vreti sa va rugati, va rugati, dar sa nu o faceti fortat. Sanatate multa va doresc si sa veniti sa ne scrieti vesti bune.

@ Prozac

Eu sunt binisor. Iau Zeldox ca neuroleptic si Depakine. Sunt stabila de aproape 3 ani si totul e ok la nivelul bolii mele. Singura mea tristete e ca nu am energie fizica de la medicamente ca sa pot munci. Si stau in cuibul meu resemnata. Iti doresc toate cele bune si ma bucur ca esti bine.
Cu drag,
Clara

Va multumesc din suflet pt raspunsurile date...o sa merg la un alt medic cu siguranta...si nu ma rog fortat...in fiecare seara imi spun rugaciunea ca de obicei, ziua uneori mai citesc rugaciuni si mereu zic in gand"ajuta-ma Doamne sa scap de aceste ganduri, lumineaza-mi mintea".o seara buna va doresc

Buna am revenit din nou.am fost la medic si mi-a zis ca nu am nici o schizofrenie, mi-a pus diagnosticul de tulb nevrotica anxioasa si tratament xanax cu cipralex, credeam ca imi revin insa la intuneric am halucinatii vizuale, dar nu stiu ori mi le induc eu.din cauza fricii ori e chiar schizofrenie...am sunat doctorita si i-am zis si mi-a spus sa maresc doza de cipralex la 20 mg...mai am interpretari din desenele covoarelor le vad ca fiind ochi, gura..stiu ca nu.i normal...dati-mi un sfat...vreau sa imi revin in aproape 2 luni va fi nunta mea...eu cred ca am inebunit de tot...

In primele.2 sapt de tratament ma simteam parca mai bn ori ca imi impuneam eu asta...acum iar plang si ma gand ca daca va fi toata viata mea cu halucinatii si daca nu imi voi reveni pana la nunta...uneori cand inchid ochii parca vad lumimite asta mi sa intamplat si inainte de acest tratament..noaptea dorm.cu tv aprins ca sa nu mi se para ca vad lucruri aiurea...eu cred ca asta e schizofrenie...ziua vad puncte plutitoare care se misca o data cu miscarea ochiului apoi dispar...

Nu aveti manifestari de schizofrenie.

Asta mi-a zis si doamna doctor, totusi stau cu frica de a nu se inrautati situatia.dansa mi.-a zia sa iau un cp cipralex dimi si unu seara...oare mi-ar provoca insomnii?sau s-ar putea intensifica halucinitiile...i-am zis ca poate am nevoie de antipsihotice si ea a zis ca ma poate ajuta si astea...acum cn stie...tare mult mi-as dori sa fiu ca inainte...eu cred ca astea sunt cele mai grele boli posibile

Evitati antipsihoticele si nu mai cereti. Ingrasa si au in timp efecte secundare mari.

Si oare o sa ma faca bn acest antidepresiv?eu mi-am indus toate astea din cauza internetului cred, asa mi-a zis si doamna doctor sa nu mai citesc pe internet ca imi fac alte boli...incerc si eu sa evit poate or disparea...ma mai gandesc ca din 2 medici psihiatri si un psiholog puteau sa imi zika unu dintre ei ca am schizofrenie sau altceva, insa toti 3 mi-au dat diagnostice legate de anxietate...acum cn stie

Buna, Rox4, ai incredere in tratamentul recomandat de doctor si vei vedea ca totul va fi fine. Este nevoie de timp ca medicamentele sa-si fac efectul. Eu iau Elopram care este tot un fel de Cipralex si pot spune ca m-a ajutat mult. Incerca si psihoterapia care-ti poate fi de ajutor. Si eu ma confrunt cu toc de 3 ani ( ganduri agresive fata de cei din jur, iar cel mai chinuitor gand era ca as putea sa-i fac rau baiatului meu). La inceput a fost foarte greu dar de un 1 an viata mea e cat se poate de normala. Am o familie, merg la servici si incerc sa ma bucur de momentele cand stau cu adevarat bine. Mai am recaderi dar de fiecare data ma lupt cu gandurile si parca devin din ce in ce mai puternica. Am avut o perioada foarte buna din iulie 2016 pana in februarie 2017 cand efectiv ma simteamde parca nu avusem niciodata aceasta boala. Dar in februarie din cauza volumului de munca la servici am avut o recadere. Acum m-am reprins si imi dorescs intru din nou pe strada linistita, sa fac mintea sa taca si sa ma bucur de ceea ce inseamna viata mea cu adevarat in realitate si nu in ganduri. Iti doresc sanatate si incredere in tine si vei vedea ca totul va fi bine!
Prozac, te admir mult si-ti doresc multa sanatate!

Bun gasit tuturor,

Nu am mai scris de ceva timp aici. Cineva spunea ca atunci cand starea noastra se amelioreaza ne vedem de viata si incercam sa limitam contactul cu tot ce ne-ar putea destabiliza si ma gandesc ca este relativ adevarat.

Am suferit in decursul timpului aproape de toata gama de tulburari emotionale: anxietate cu atacuri de panica, agorafobie si diverse alte fobii, fobie sociala, depresie si TOC. Primele simptome le-am avut la 14 ani, intr-o perioada in care tulburarile psihice erau nu numai un subiect tabu dar nu se stia mai nimic despre ele.

Asa ca ani intregi am trecut prin viata ca un "mort-viu", cu spaima ca am o boala incurabila si mai ales de nediagnosticat. Am avut perioade in care eram incapabila sa ies pe usa, iar faptul de a cobori in fata blocului era o provocare suprema. Si desigur, am avut ganduri de sinucidere si chiar o tentativa, atunci cand suferinta devenise atat de mare incat singura mea dorinta era doar sa imi gasesc linistea.

Nu mai continui cu partea "neagra" a vietii mele intrucat nu vreau sa va incarc si mai mult. Am intrat aici pentru a spune ca exista speranta. Si vreau sa le multumesc lui Prozac si Clarei pentru ca, fara sa stie, m-au ajutat sa trec peste retinerile legate de medicatia antidepresiva.

Recunosc ca am fost foarte rezistenta la ideea de a incerca si aceasta varianta, destul de probabil si pentru ca am tot citit despre experientele "horor" pe care le-au avut diverse persoane cu acest tip de tratamente. Mare greseala, am ratat astfel ani frumosi din viata mea, ani pe care i-am trait in ceata disperarii si intre niste limite care m-au privat de la atat de multe provocari si impliniri.

Cu sapte ani in urma am decis (incurajata de feedback-urile pozitive ale lui Prozac si Clarei) sa merg la un psihiatru care era in acelasi timp si psihoterapeut. Aceasta doamna mi-a recomandat Cipralex, pe care l-am luat timp de 2 ani 1/2. Initierea tratamentului cu Cipralex a fost una dintre cele mai bune decizii din viata mea. La aproximativ patru luni de la inceperea tratamentului am scapat de agorafobie, fobia de lift, merou, am luat lectii de condus si am reinceput sa conduc (inclusiv in afara Bucurestiului).

Desi nu am scapat niciodata complet de gandurile obsesive si tendintele compulsive am reusit sa tin TOC-ul, de cele mai multe ori, sub control.

Peste 8 luni am plecat in vacanta in Grecia, unde nu am avut nici un episod de anxietate; o astfel de vacanta ar fi fost de neconceput cu cateva luni inainte.

Dupa 2 ani si 1/2 am intrerupt tratamentul dar l-am reluat acum aproximativ 5 luni (la recomandarea medicului) intrucat am trecut prin niste episoade de depresie (nu fara motiv). Din pacate efectele pozitive ale Cipralexului sunt de aceasta data minime asa incat voi merge pentru o reevaluare psihiatrica si ma gandesc sa reincep psihoterapia.

Oricum, starile ulterioare intreruperii tratamentului nu au mai avut niciodata amplitudinea si nici durata celor anterioare acestuia. Fobiile nu au revenit, pot conduce si merge oriunde fara sa simt anxietate si gestionez mai bine evenimentele nefavorabile.

Acum realizez ca am scris un mesaj cam lung asa ca ma opresc deocamdata aici.

Toate cele bune!

Draga Mariuca,

Ma bucur mult ca ai urmat tratament si psihoterapie si ti-ai revenit.
Iti multumim ca te-ai intors pe forum sa ne dai vesti bune si ca esti bine.
Sanatate multa iti doresc din tot sufletul!

Multumesc Clara pentru mesajul frumos. Ti-am apreciat mereu luciditatea si dorinta permanenta de a-i ajuta pe cei care au scris pe acest forum.

Nu pot spune ca ma simt excelent, dar am invatat sa convietuiesc cu anxietatea si depresia despre care sunt acum constienta ca ma vor insoti toata viata, mai mult sau mai putin zgomotos.

Am invatat de asemenea sa le gestionez mai bine si stiu unde trebuie sa caut ajutor atunci cand devin coplesitoare. Si desi poate suna ciudat, aceste trairi (ma refer la cele care au o intensitate normala) ma fac sa ma simt vie si sa ma bucur de ceea ce mi se intampla, cu bune si rele.

Nu mi-as dori sa fiu inerta si sa nu ma atinga nimic, trecerea pe acest pamant inseamna atat bucurie cat si tristete, raset dar si lacrimi.

O mare bucurie pentru mine este ca din aceasta toamna voi incepe cursurile facultatii de Psihologie din cadrul Universitatii Bucuresti. Este o dorinta care nu m-a parasit de-a lungul timpului si ii multumesc sotului meu pentru ca m-a sustinut din toate punctele de vedere sa mi-o indeplinesc.

Sper ca Dumnezeu sa imi aduca sanatate si puterea de a finaliza aceasta facultate si, cine stie, poate la un moment dat voi fi capabila sa ajut la randul meu.

Sa ne auzim cu bine!