Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea IX-a

Bun gasit aici!
Sper din suflet la cat mai multe experiente pozitive si mai putin negative, asa sa ne ajute Dumnezeu!
Ieri, adica pe 1 am fost lata, am dormit toata ziua si am avut o leneeee. Nici gandurile nu s-au agatat de mine, ca n-aveau de cine;P
Azi am fost pin Maramures ca deh, e aproape de noi, putina zapada. Am ajuns la urmatoarea concluzie:ori noi suntem prosti si nu stim un' sa ne ducem, ori dupa ce am stat ceva prin afara ni s-au ridicat dom'le pretentiile si ne "pute".
Ma refer la ziua de azi, plecam noi voiosi, mai putin io din cauza salelor care nu ma lasa nici sa respir de durere in fine..ajungem acolo, la o pensiune mult "cantata" de o colega de serviciu cu fite. Ne asezam la masa si stam, si stam, pin la urma se indura un fir de chelnerita, obosita, cercanita toata si ne ia comanda. Zic sa iau o ciorba de peste si un pastrav la gratar. Aduce supa de peste, condimentata cu o gramada de piper, zic e..o fi scapat mai mult piper, aglomeratie mare, se mai intampla.
In fine, trece o ora si jumatate de la ciorba, vine pestele pe jumatate facut cu orezu nefiert. Trosnea orezu-n gura de parca eram in Somalia si n-a avut nimeni timp sa-l fiarba de graba foamei. Trece si asta..
Tocma ce o aud pe so'mea, fata io nu pot sa mananc ca am un fir de par pe cartofi. Ea siloasa, io siloasa! Ma apuca damblalele, imi simt stomacu in falci. Vin papanasii, niste scorojituri de numa cu un mot de marmelada ieftina pe ei si o smantana facuta mai mult ciorba. De cacat, scuzati expresia.
Mai stam un car de vreme pin la sfarsit, vine nota 2 bulioane si ceva... pa nimic. Plec injurand spucat si ma jur ca nu mai trec p-acolo...Pensiunea Lostrita cu pastravaria lor cu tot.
Am auns acasa, obosita de drum, am dat cu masina intr-o groapa cat pasaju muncii si iar imi vine sa injur, dar ma abtin.
Uite asa am inceput noi Noul An...cu peripetii, dar fara TOC. E bine si asa, nu?
Voi?

Prozaca mea draga, nu pot sa iti zic cat de incantata sunt ca ai inceput fara TOC. Bravo tie. Cat despre experienta de la resto... ce sa iti zic, iarta-ma, fraier e cine da. Fata cand ai vazut firu de par si orezu nefiert ai facut scandal? Ca io asa faceam. Ce mama masii, la preturile alea? Cica facem turism... vai de curu nostru.

Io cred ca vecinii mei de dedesupt s-au impuscat deja. De pe data de 22 am musafiri in fiecare seara. Aseara au fost amici cu 3 copii. Doi de 7 ani si una de 4 plus al meu de 2. Sa va mai zic cum arata casa mea? Dar a fost super frumos. A cazut fimeo lat cand au plecat, s-au chirait de numa.
In ciuda faptului ca nu am fost chiar 100% bine pana in Revelion, au fost de departe cele mai frumoase sarbatori. Nu am mai stat legata de nici o teama, de nici o conditionare de genul "daca ma distrez nu stiu ce mi se va intampla", am avut toti amicii musafiri, belsug, DE TOATE! A fost superb si ii multumesc lui Dumnezeu.
Si vreau sa va marturiesc ceva, desi mi-e cam frica, sa nu cumva sa treaca: de pe 30 nu am mai avut nici pic de anxietate, sunt super linistita si pozitiva. De asta vara nu mi s-a mai intamplat atatea zile la rand. Ii multumesc din tot sufletul lui Dumnezeu si Sf Vasile cel Mare la care m-am rugat (si pt voi sa stiti) in prima zi a anului. Daca ma ajuta Dumnezeu sa fiu bine si sa pot lasa medicamentele, as vrea in acest an sa mai fac un copil. Asa sa ma ajute Dumnezeu si pe voi cu multa sanatate!

M-am bucurat citindu-va. E clar ca sunteti bine.
Eu de Revelion am fost acasa cu familia. Nu am avut nici musafiri si nici nu am iesit din casa. M-am uitat la tv si am stat la povesti cu ai mei. Zilele astea m-am simtit bine. Cred ca starile de agitatie le-am avut numai in preajma sarbatorilor, de emotii, acum nu mai am nimic. Sper s-o tin tot asa si voi la fel. Va pup.

Buna,
Banuiesc ca sunteti bine daca n-ati mai postat nimic, ma bucur pentru voi.
Eu sunt asa si-asa, dar de maine incep activitatea si cred ca o sa fiu mai bine.
Va mai astept pe-aici...:)

Roby, Cris, sa dea Domnul sa fiti bine in continuare.
Eu continui sa fiu f bine, SLAVA DOMNULUI, dar vreau sa va zic ca mi-am creat activitati toata ziua. Am inceptul inclusiv sa tricotez - asta pentru momentele de odihna (pt ca nu pot dormi, dau drumul la teveu si tricotez in fata lui ascultand). Maine incep si eu munca, sper sa continui tot asa.
Daca nu ati apucat sa mergeti la slujba de Sf. Vasile, indraznesc sa va sugerez sa mergeti de Boboteaza ca sa luati Aghiasma Mare. Aceasta se bea 8 zile si se tine in casa pentru nevoi gen stropit ceva nou cumparat, luat cand e vba de boala grea, operatie sau cand nu te poti impartasi. E foarte folositoare.
Sa ne ajute Dumnezeu pe toti.

Mneata tuturor,
Ei ce-as mai vrea sa spun ca-s bine, dar...nu-s:(
Nu dorm deloc bine, aseara am luat un rivotril si nici cu ala n-am dormit cine stie ce. Am dormit, dar nu profund, odihnitor, stiti voi cu senzatia aia de frica-n stomac.
Cred ca emptia ca incep munca, nu stiu, de la schimbari maybe, cine stie.
Sper sa nu ma tie prea mult si sa treaca.
Voi, cum sunteti?

La multi ani!

Vad ca lumea e in general bine. Si eu sunt bine. Ieri m-am intors in tara si m-a apucat in masina in drum catre Paris. Apoi in avion m-a apucat o jale de am bocit pe tot parcursul decolarii. Nu stateam langa prietenul meu ca a fost nebunie la imbarcare, asa ca dupa ce am decolat a venit el langa mine m-a tinut un pic in brate, am luat si eu un Rivotril si am adormit. Aseara am dormit bine bine. Desigur, ganduri sunt, dar mi-am promis sa nu le mai las des sa ma puna la pamant. Om vedea... ieri m-a apucat ca mi-am zis eu ca iau prea mult rivotril. Proasta sunt... de cate ori imi spun ca mi-am redus singura doza si in plus, nu mai iau in fiecare zi... tot trebuie sa ma frec la icre. Acum sunt la birou, sunt OK.
Acum cateva zile am aflat sa sora mea e insarcinata... m-a apucat initial o jale!!! Ca eu nu sunt in stare, ca eu am toc si in plus tocul meu s-a format din obesia adolescentina vis-a-vis de sarcina, ca n-o sa pot face copii c-o sa-mi fie groaza de sarcina. La fel, bocii un pic dupa care m-am repliat, m-am dus la cumparaturi pentru bebe-ul surorii mele. I-am cumparat ceva tare frumos, de la o marca scumpa (eu nu mi-am luat niciodata haine de acolo), un body de merge si la fetite si la baieti si vreau sa i-l dau ori dupa ce trece perioada critica, ori dupa nastere. Oricum, vreau sa stie ca l-am cumparat in ziua in care am aflat.
In Franta a fost super bine, am bocit putin si m-am bucurat de toate momentele de vacanta. Mi-am incarcat bateriile ca sa pot face fata problemelor care ma asteapata la birou. Parintii prietenului meu m-au rasfatat, am primit o gramada de cadouri, am mers cu mama lui la cumparaturi si am ales haine super frumoase. Cu el m-am mai ciondanit, dar incet-incet gasesc ac pentru caraterul lui aparte. Poate fi atat de dulce cum poate fi cumplit de enervant. Dar sa vedem mai mult lucrurile bune.
M-am laudat putin, ca de plans m-am plans destul adesea... Eu va povestesc din ceea ce fac. De multe ori m-am simtit aiurea pentru ca imi dau seama ca nu toata lumea isi permite din punct de vedere material unele lucruri pe care mi le permit eu. Imi cer scuze daca va supar... dar de mult vroiam sa va spun ca bani sau fara bani, tulburarea asta cumplita este la fel de chinuitoare... In plus, situatia mea materiala fluctueaza foarte mult, cu criza asata financiara mi-e groaza. Tocmai de aceea ma si apuca. Casa n-am, stam cu chirie, firma o impart cu ex-ul dar nici firma nu merge, e de tras mult, cu iubitul meu ma ciondanesc adesea... si s-a creat in mine o dezamagire cumplita si o senzatie de neimplinire... dar, o sa ma redresez, o sa ma sprijin pe toate lucrurile frumoase pe care le-am facut si pe care stiu sa le fac, sa-mi recroiesc un drum frumos in viata. De data asta vreau sa fiu mai independenta, mai pe picioarele mele. Na, rezolutii bune pentru 2009. Si, Cata, si eu vreau un pui in 2009. Sa ne ajute Dumnezeu!

Prozac, iti tin pumnii sa te catari din nou pe val. Sa stii ca si eu am mai trecut prin emotii cu rivotrilul... dar cred ca sunt uneori foarte agitata, ca tu cu munca, si daca am griji dintr-astea dorm mai iepureste.

Va pup pe toate si va doresc ce-mi doresc si mie! Mai trebuie sa specific? :-)

Am uitat sa va spun de catel: super catel aviator!!!! A stat cumintel, nu s-a speriat si in Franta s-a adaptat minunat, l-a iubit toata lumea. Dar s-a terminat vacanta si pentru el :-)

Draga Sophie, ma bucur ca te-ai distrat in vacanta. Cred ca sunt in asentimentul tuturor cand iti spun ca nu trebuie nici macar o data sa iti faci un gand despre faptul ca ai o situatie materiala buna. Sa te tina Dumnezeu asa! Foarte bine ca nu ai grija zilei de maine. Lasa ca totul se face cu sacrificii. Aici nu discutam in functie de situatia materiala, stii bine. Discutam in functie de starea de spirit si ne sustinem indiferent. Sa nu te mai gandesti asa.
In 2009 sa ne dea Dumnezeu... ce stie El ca ne trebuie.

Prozac ce mai faci? Cum mai esti?

Si eu am cazut in butoi nitel de aseara, probabil, cum zici si tu, din cauza schimbarii ca am reinceput munca. Sper sa fie mult mai bine in acest an. Asa va doresc tuturor.

Merci Cata, am spus asta pentru ca lumea judeca adesea... Din fericire, eu stiu si cum e sa ai si cum e sa n-ai. Pentru mine a avea inseamna: sa am ce manca, sa-mi permit un cadou cand am chef si un bilet de avion undeva din cand in cand. Nu-mi trebuie mai mult de atat.
Chiar imi amintesc de perioade in care nu aveam un chior, dar nici toc. Si n-au nici o legatura una cu alta.
Fata, catara-te pe butoi, please! Pupici!

Sa traiti duamna Sophie, am inteles si m-am carat de pe butoi. Pt ca vedeam ca tot ma duceam in el l-am luat pe fimeo si am plecat la un loc de joaca pt copii. Pt ca nu venea autobuzul mi-a tras o tavaleala pe jos in statie ca incercam sa il tin de mana si nu il lasam sa fuga in mijlocul strazii. Ce mama si asta care nu te lasa sa te calce masina... Acum sunt asa de obosita incat cred ca o sa dorm bustean. Maine nu merg la munca asa ca sper sa am o zi buna. Nici azi nu a fost rau, nu am de ce sa mint, starile au o intensitate MULT mai mica decat de obicei.

Ce faceti?
Eu cand mai bine, cand mai rau. Am eu o problema cand ma simt un pic mai rau, o iau foarte in dramatic...ma consum si ma oftic si ma supar!!! Ar trebui s-o iau mai usor, ca asa cum vad si la voi, asa e cu toc-ul, mai urci, mai cobori...

LA MULTI ANI la toata lumea sa va dea d-zeu sanatate si tot ce va doriti!
va citesc mereu si va admir sunteti cu adevarat luptatoare si transmiteti mai departe acest lucru.Eu nu prea am mai scris din motive mai putin importante, iar cu TOC-ul stau binisor.Am ramas pe acceasi formula sertralin100mg si zyprexa5mg si pot sa spun ca functioneaza destul de bine.Am citit recent ca exista unele modificari biochimice la nivel cerebral care pot influenta starile emotionale, de ex. variatiile glicemiei pe parcursul zilei determine multe simpome neplacute, stabilitatea claritatea si agilitatea mintala este grav afectata atunci cand nivelul glucozei scadesub 60mg/dl.Acest studiu a ajuns la concluzia ca"odata cu hipoglicemia postprandiala apare si confuzia mintala"si a sugerat ca acele persoanecare se plang de obosealasau depresie la 1-4 ore dupa masa ar trebui sa fie investigate cu ajutorul unui test de toleranta la glucoza.Interesant!Renuntam la ceea ce ne place pentru ceva ce ne dorim si mai mult, adica renuntam la glicidele rafinate si cofeina si scapam de emotiile instabile.Exista de asemenea unele analize de laborator care indica o legatura intre simptomesi un deficit biochimic

Salutare,
Din pacate sunt sub val, nu stiu cum, dar sunt! Aseara ma luasera rau niste idiotenii aiurea de ganduri si o panica urata si evident am luat un xanax. Nu mi-a trecut si am mai luat jumatate.
Stiti ce ma supara cel mai rau pe mine: faptul ca atunci cand se apropie seara sa ma duc acasa simt (desi n-ar trebui deloc) o goliciune asa, parca nu ma asteapta nimic bun si ma gadesc numa la somn. Am constientizat ca vad in somn o evadare!!!!. Ma gandesc ca iarasi ma apuca obsesiile si o sa am frica si ma apuca o tristete nemarginita. E tare greu!
Ratiunea imi spune: fata te asteapta copilu care Slava Domnului e sanatos, apoi omu de langa tine care te iubeste, o casa calda si frumoasa si n-am nici-un motiv din lume sa ma plang. Insa TOCu nesuferit si depresia asta cumplita musca adanc din mine:(( Ce sa fac fetelor?

Am vazut ce a postat Nick pe alt subiect si mi se pare interesant. Voi ce ziceti?

Danieela, interesanta ipoteza... eu am tot spus ca o sa merg sa-mi fac niste teste serioase de glicemie ca sunt mai mereu obosita, nu mananc dulciuri, iar noaptea visez la dulciuri. Chiar dorm uneori cu ciocolata alba la cap.

Prozac, m-a luat si pe mine frecusul. Ma simt confuza... sora mea e insarcinata si sunt foarte anxioasa. Mi se pare ca eu n-am facut nimic cu viata mea, o invidiez... mi-au venit ganduri urate privind sarcina ei asta noapte, m-am speriat. Stiu ca fac parte din TOC, dar nu-mi plac... si nu-mi place senzatia asta ca trece viata si eu nu fac nimic in plan personal... iar in plan profesional, nu fac destul.
Fata, stiu ce spui ca te apuca asa si nu stii de ce... cred ca ne e frica nu cumva sa trecem prin clipele naspa pe care le cunoastem cu toatele si ne apuca frica inainte sa ne apuce grijile. Cred ca in starile astea trebuie sa invaam sa ne relaxam. Exercitiile acelea de respiratie, de let it go. Chiar vroiam sa te intreb daca te-ai mai gandit sa incerci cbt. Stiu ca ai spus ca nu ti-a mers... si in ce ma priveste, vreau sa pun cu terapeuta mea la punct un plan de expuneri si actiuni care se potrivesc personalitatii si nevoilor mele.
Am citit ca CBT-ul trebuie croit pe tine!!! Nu toate tehnicile merg de la unul la altul, se adapteaza. Altfel, nu stiu ce sa-ti spun... si eu sunt depresiva. Asta noapte m-am trezit sa fac pipi si n-am mai putut dormi. M-au apucat ganduri plus teama cumplita ca iar am insomnii... am fumat o tigara si pe la 7 am luat un rivotril. Am adormit asa inca vreo doua ore si ceva. E neplacut, dar n-am de gand sa ma las... o sa ies eu la iveala.

Cris, probabil toate reactionam ca si tine. Si eu o iau foarte in tragic cand ma apuca cate o treaba... plang si mi se pare ca n-o sa se sfarseasca niciodata. Dupa care imi spun ca eu lupt ca sa se sfarseasca si i-oi gasi capatul. Dar asta nu inseamna ca nu-mi mananca ca si tie mintile si cheful.

La multi ani, fetelor. Sa fiti fericite si iubite! Si mai ales sanatoase.

cata, sa ti traiasca copilasul!

Si eu, Prozac sunt intr-o situatie asemanatoare cu a ta uneori. Imi trec prin minte uneori fel de fel de ganduri: ca voi ramane fara serviciu, ca voi fi nevoita sa lucrez pe 6-700 lei pe luna si nu voi putea sa-mi cresc copilul, ca nu-mi voi mai putea plati facturile, ca este posibil sa sufar de vreo boala (chiar m-am hotarat sa fac niste controale in privinta asta). Si datorita gandurilor astora nu ma pot bucura de prezent. De cele mai multe ori reusesc sa imi alung gandurile astea din minte ocupandu-ma mereu de ceva, facandu-mi de lucru prin casa, pe la serviciu. Si in plus de asta, mai am cateodata stari de agitatie, acum de cand am inceput serviciul mi-au trecut. Intre Craciun si Anul Nou am fost libera si in loc sa profit de zilele minunate petrecute in sanul familiei, ma invarteam prin casa neavand stare.
Uneori imi spun ca n-am nimic, ca sunt bine, este normal sa mai ai si ganduri negre, ca tot omu'.
Eu am inceput in ultimul timp sa fac mereu cate ceva, sa nu mai am timp sa gandesc negativ, dar nu functioneaza mereu...
Acum, de ex, am ramas putin singura la serviciu si neavand ocupatie m-au napadit gandurile. Cred ca ar trebui sa ma opresc pt a nu va influenta si pe voi. Ma duc la o tigara si dupa aia mai vad eu ce fac.

Prozac, offff, ce rau imi pare sa te aud asa... Stiu bine ce simti si prin ce treci. Asa am avut si eu. Ca si Sophie, te sfatuiesc sa incerci din nou cbt, poate cu un alt terapeut. Vb cu doctora la care mergi acum, vezi ce iti spune. Stiu sentimentul de goliciune, de zadarnicie, de lipsa de putere de a lupta, stiu si acel paradox pe care il vezi ca nimic din viata ta nu justifica ce simti. Doua chestii: in primul rand nu uita ca este o boala, un dezechilibru chimic - ce nu trebuie neaparat justificat in viata si in al doilea rand nu uita ca sunt chestii pe care ne pricepem f bine sa le ascundem in subconstient si le dam astfel o putere de mostru pentru ca practic le dam unda verde sub scutul nostru de protectie si ne ataca de acolo. In asta ajuta terapia, sa sapi nitel, sa vezi ce te sapa pe tine.
Eu inca nu am gasit raspunsul la intrebarea de ce ma apuca toate alea cand tre sa vin acasa. Cred ca exista franturi de raspunsuri in multe directii. Poate uneori e mai bine sa nu te consumi in raspunsuri ci sa incerci sa te descurci cu situatia de fapt asa cum este ea.
Aminteste-ti, cand iti este asa de rau, ca ai fost si mai rau si te-ai descurcat (si Roby, asta e valabil si pentru tine, pt temerile tale ca nu iti vei putea creste copilul, temeri pe care si eu le impartasesc), aminteste-ti cat de puternica esti, prin cate ai trecut si ce resurse nebanuite ai. Aminteste-ti cat te iubeste Dumnezeu si ca nu incearca asa de tare decat pe cei pe care ii iubeste mult si vrea sa ii aduca mai aproape de ei.
Este o perioada proasta si va trece. Daca poti sa gasesti orice lucru mic care te bucura sau te face sa iesi putin din starea asta agata-te de acest lucru ca de un colac de salvare.
Eu am ales actiunea (chiar si atunci cand imi vine sa ma ghemuiesc mica intr-un colt si sa nu ma mai ridic), am ales sa fac mereu cate ceva, sa am un program, chiar cand ma simt obosita de nu mai pot. Nu stiu cat ma va tine, astea nu sunt retete universale, stiu bine. Maine pot sa cad si eu, iar... dar deocamdata merge.
Capul sus fetelor! Dumnezeu ne iubeste mult.

La multi ani si tie Simoten, te asteptam mai desut pe la noi!
Sophie, iti dai seama ca as incerca orice (de bun simt sa fie, nu excrocherii) pentru a ma simti mai bine. Nu as putea sa spun CBT nu-i bun doar pentru ca nu mi-a mers mie.
Am afirmat ca nu am avut prea multe castiguri de la cbt, mult mai bine m-am simtit dupa tratamentul intensiv cu prozac, de aici deductia mea ca TOC e mai mult o boala biologica decat psihica.
In fine, disputele astea le las in grija medicilor:))
Cat despre tine, stii cum se spune, hai sa fim optimisti ca intr-o zi va rasari soarele si pe strada ta. Nu treb sa fi confuza. Poate te simti asa ca e o veste mare si deh se ceasul nostru matern ticaie:))
Eu zic ca e chiar un prilej bun acum cu aparitia bblusului sorei tale sa te observi cum vei reactiona, poate bb te linisteste, iti aduce acea liniste interioara. Nu stiu, vezi, e chiar un moment prielnic:)
Eu... pentru mine, venirea copilului meu a fost cu adevarat ceva unic, dar n-as putea spune mama ce moment extraordinar, m-a dat pe spate ?! Nu.
Pe fii-mio l-am descoperit incetul cu incetul, am inceput sa-l iubesc asa..din mers. Enorm. Am mai intalnit acest gen de iubire si pe site-urile de mamici si m-am linistit ca nu-s singura care n-am avut momentul acela magic.

Va intreb si pe voi, ceva ce vroiam sa va intreb de mult: voi cum va petreceti timpul liber acasa? Uite sa zicem azi cand e sarbatoare si mare lucru nu putem face. Voi ce faceti?
Ca eu, una -doua zdranc in pat, la tv sau sa dorm si nu-mi place deloc:((

Hello gagici! Cata, bravo ca te-ai catarat pe butoi! Sunt sigura c-o sa iesim noi din asta.

Prozac, eu iau acum prozac de 30 mg, de vreo doua luni. Eunt mai ok, dar nu pot zice ca urlu de fericire. Doctorita mea spune ca nu vrea sa-mi dea prea mult prozac ca eu sunt tare mica si e vorba de cate kile am per miligram de pilula :-). Mai vad.. Da cu CBT-ul eu m-am mai scos din situatii nasparlii. Cred ca trebuie si una si alta.
Desigur, e o boala fizica, stim ca ne functioneaza bibilica cu anumite lipsuri, dar cred ca CBT-ul este eficient ca sa mai taiem din Dar de ce? Si totusi... Dar daca... etc;
Pupici si ne auzim!

A, si cu timpul liber... pai si eu cu televizorul, mai fac o unghie, curat prin casa... timp nu prea am. Dar, de regula, daca nu ies pe undeva, prefer sa ma uit la TV, sa ma bibilesc sau, daca am chef si-mi sta capatana la asta, sa citesc.
Eu nu prea ma zbat cu Sarbatorile... De regula fac treaba daca am treaba, dar na' cu cumpatare... nu ma apuca curatenia generala in ziua de Craciun, dar duminica ma mai apuca.

buna! Pot sa indraznesc si eu sa va cer o parere?
Vad ca sunt oameni care cunosc destul de bine boala asta asa ca sunt sigur ca voi primi un sfat pertinent.
Am avut o perioada in care eram foarte stresat de ganduri negre...ca ma sinucid, ca imi ucid fratele, ca imi ucid iubita.chestii din astea...ah...ma stresam din cauza ca as fi putut fi gay(desi am iubita...) etc etc.
O vreme adormeam greu, nu aveam pofta de viata...tot la asta ma gandeam...punandu-mi mereu si mereu aceeasi intrebare...sunt normal? nu sunt cumva bolnav psihic??? Intrebarea asta m-a tot macinat.
OK...mi-am cultivat vointa si m-am hotarat sa nu mai las gandurile sa ma napadeasca si sa ma tulbure(pt ca simteam mereu o tulburare sufleteasca, o agitatie continua inlauntrul meu). O vreme am reusit...desi imi mai veneau ganduri...le respingeam si nu ma afectau. Ma simteam bine, dar am mai avut unele momente in care mai cadeam in indoieli. Acum am trecut peste perioada cu gandurile negre si iarasi o vreme m-am simtit normal.
De cateva zile mi-a trecut prin cap ca as fi schizofrenic sau ceva de genu' si ma tot verficam de simptome. Orice sunet pe care nu-l puteam deslusi(era prea incet, prea fin) incepeam sa il disec si sa ma intreb ce e cu el, daca e doar in mintea mea, daca imi imaginez chestii etc etc. Chestiunea asta a inceput sa imi aduca in suflet din nou o mica tulurare, asa...o neliniste. Ca ma tot intrebam...sunt normal? nu sunt cumva nebun???
Ei...si in seara asta am intrat aici pe forum si am inceput sa citesc topicul vostru(am mai avut momente in care am mai intrat ca sa caut cat mai multe despre chestia cu TOC)...si m-au apucat nelinistile complet!
Acum ma simt ca atunci, mai demult...nelinistit, imi tot pun intrebarea: sunt normal? daca nu sunt normal? ce ma fac? ma simt coplesit...fara chef...panicat putin.
In rest...nu am compulsii sau atacuri de panica ori chestii de genul asta...
Mai terbuie sa spun ca am mers vara asta la un medic psihiatru si mi-a zis ca nu am nicio boala si mi-a prescris niste xanax, anafranil si milligamma, dar nu am observat vreun efect. Am mers si la psiholog si si acolo mi s-a spus acelasi lucru...nu sunt bolnav...trebuie doar sa gasesc un echilibru si sa ma inteleg mai bine.
Voi ce credeti???
Va multumesc!

Inca ceva...voua vi s-a declansat aceasta tulburare in urma unei traume sau a unei experiente neplacute??

Buna Kuku12,
Parerea mea este ca suferi de TOC. Si eu am avut teama de a face rau celor din jur, si pana nu am aflat ca asta nu e decat o boala nu am avut liniste, mi se parea ca sunt un monstru ca pot gandi asa ceva. Acum nu-mi mai fac probleme cu privire la gandurile astea, dar mi-a ramas un fel de obsesie cu privire la obsesie, ganduri care se repeta si care imi dau stari nasoale.
In ceea ce provest orice fel de terapie, cred ca depinde de terapeut. Poate cineva stie mai bine cum sa muleze CBT-ul pe tine decat altul. Si din cate am citit, prima regula in orice fel de terapie este sa faci exercitiile pe care ti le propune acasa, asta conteaza cel mai mult in succesul terapiei.

Buna dimineata la toata lumea.

Prozac, in timpul liber eu mai citesc (va ziceam de o carte despre care am scris si pe blog) - "Wherever you go here you are", merg in vizite sau chem la mine amici (chiar daca nu am chef, vine el cand vin invitatii). Strategia mea este ca sa imi fac un program chiar daca nu am chef: in momentul in care am facut programul incep si imi zic gata, acum am program, trebuie sa fiu ok. Si cand vin invitatii sau ma apuc de una alta, trec gandurile. Poate ca pare nitel compulsie asta dar avand in vedere ca inseamna petrecerea timpului cu familia, cu prietenii, treburi prin casa sau cu copilul... nu cred ca e vreo pb.
Sa stii ca si eu la fel cu baiatul meu. M-am simtit naspa la inceput ca nu eram ca cele care iubeau copiii din burta (desi sincer cred ca astea sunt baliverne, in fine). Si eu mi-am iubit baiatul pe masura ce l-am descoperit, mi s-a parut un teren greu de descoperit, inca este asa, inca am momente in care mi se pare greu, trebuie sa recunosc. Este absolut normal.
Azi cum mai esti?

Kuku, cred ca la fiecare ni s-a declansat chestia asta in urma unei experiente neplacute sau a unui stress maxim. Hai sa iti zic o treaba. De dimineata in metrou mi-a venit un gand ca daca moare sotul meu (are niste pb cu tensiunea, ma rog). Cum eram adormita nu am avut puterea sa ignor gandul si mintea mea adormita s-a luat dupa gand si am inceput sa ma gandesc cum ar fi daca ar muri si la un moment dat am gandit ca mi-ar fi mai usor pt ca nu ar mai trebui sa ma caznesc sa fiu ok in relatie cu el. Deci o cretinatate. Si imediat starea de vinovatie ca aoleu, am gandit ca e bine sa moara deci o sa moara si o sa fie vina mea. Un mare kkt ce sa mai. In mod normal ma lua o anxietate de nu mai puteam merge. Uite ca am reusit, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa aplic unul dintre conceptele ce cred ca este cel mai de folos in terapia TOC - noi nu suntem gandurile noastre. Astea vin si asa cum vin si pleaca, daca nu le facem noi monstrii. Sotul meu (si copilul meu, ca si de el am gandit, recunosc), nu vor muri pentru ca eu am gandit asta un minut, fereasca Dumnezeu.
Recunosc ca am momente cand pot fi asa, sunt inca momente cand anumite ganduri ma darama, in special amintirea verii ce a trecut, inca ma bantuie. Nu am gasit alta rezolvare decat traitul in prezent. Sper sa imi iasa cat mai mult.

Succes tuturor!

Prozac, am scanat ce a scris Nick. Nu am putut parcurge tot cu atentie pentru ca sincer nu prea inteleg multi dintre termenii de acolo. Sincer, tu ai avea tupeu sa lasi Fevarinul si sa te apuci de tratamentul propus de Nick?
Suna excelent ce zice el dar... nu stiu, Nick e doctor? Mie trebuie sa imi confirme si un doctor acest lucru. Am sa printez ceea ce a scris el si sa il dau terapeutei mele sa il citeasca, sa vedem ea ce crede.
Sunt prima care as dori sa las medicatia desi nu pot spune ca am avut efecte adverse prea naspa (apropos, aceste efecte pot aparea si mai tarziu in tratament sau daca e sa apara, apar de la inceput?) dar imi trebuie validarea unui medic.

cata...crezi ca si eu sufar de asta??? Acum serios...ma simt asa de dezorientat si de confuz...mi-e frica ca as putea suferi de chestia asta...cred ca lucrul asta ma panicheaza cel mai tare!!!

Salutare tuturor,
Vad un val destul de aproape de mine si abia astept sa-l prind:)...desigur vorbesc metaforic, fetele mele stiu !
Aseara mi-a fost biiine, am ajuns acasa destul de tarliu, am prestat ceva de papica si slava Domnului mi-a fost bine!
Cata, acu referitor ce a scris Nick, este interesant si am gasit mai multe forumuri in care oamenii au incercat si tratamente naturiste cu triptofan, inositol, gaba, tianina si multe altele, din pacate rezultatele au fost slabute pentru cei cu TOC. Asa ca nu ma grabesc:)
Dr Fred Penzel a facut un studiu cu inositol, care este o forma de vitamina B si a obtinut rezultate modeste comparativ cu antidepresivele.
As incerca de ce nu...

Kuku, n-as zice ca am avut o experineta neplacuta, mai mult sub stres. Mie mi s-a declansat post-partum, sarcina in sine e un stres. In fine...
Pare a fi un TOC si in cazul tau, desigur e doar o parere si te rog sa o tratezi ca a tare. Partea buna e ca se trateaza, partea mai putin buna e ca, daca e mai severa se trateaza mai greu si uite d'asta ne aflam aici pentru a ne sustine reciproc.
In nici-un caz nu este nebunie si nu spun asta pentru a ma "scoate", ci pentru ca nu este. Dupa cum vezi, mesajele noastre sunt la obiect, cursive, prietenoase si nu par deloc a fi a unor oameni nebuni. Asadar...trage tu concluziile:))
Poti citi despre tratamente in paginile anterioare ale discutiilor noastre, dar daca pe tine nu te deranjeaza, nu-ti provoaca anxietate, teama si nu te sacaie aceste ganduri, inseamna ca este un TOC sub-moderat si tre lasat in pace deoarece exista si cazuri de remisie completa fara nici-un fel de tratament.
Oricum, pentru a afla informatii mai multe si la obiect n-ar fi rau sa te adresezi unui medic specialist.
sanatate multa iti doresc:)
O zi buna tuturor!

Kuku, vezi ca esti intr-un pericol in care am fost toate: nu se diagnosticheaza pe internet nimic si fiecare suntem diferiti. Eu nu sunt de parere nimic despre tine pentru ca nu te cunosc, nu te lua dupa noi. Noi fiecare vorbim despre experientele noastre. Atat. Nu putem sa vorbim despre ceilalti.
Dar iti zic un singur lucru, daca ai fi nebun nu te-ai intreba nimic, ai fi nebun si gata! Nu iti mai face atatea pb, incearca sa te linistesti nitel, vb cu un psihoterapeut pe terapie cognitiv comportamentala (ce numim noi cbt - cognitive behavioral therapy) si fa-ti un plan.

Gagici, vad ca avem toate acelasi mod de abordare pentru Kuku...

Kuku draga, gandurile de care suferim toate gagicile de aici sunt chinuitoare, sunt rezultatul unor deficiente hormonale, deci problema noastra a tuturor e fizica. Hormonul care ne da batai de cap se numeste serotonina, nu-ti dau prea multe detalii ca nu nunt medic si nici nu vreau sa te ametesc. Noi avem TOC, adica Tulburare Obsesiv Compusiva. Eu cand am auzit prima data de asta, acum multi ani am reactionat foarte urat si mi-am zis ca n-am asa ceva. Din pacate, nu am stat sa analizez lucrurile atent si sa vad ca nu e un capat de tara, ca e neplacut, dar ca trebuie sa-mi inving temerile, sa fac tratament si terapie. Tratamentul ajuta la balansarea substantelor chimice de care am nevoie, iar terapia ma ajuta sa vad ca aceste ganduri n-au nimic de-a face cu personalitatea mea, cu ceea ce sunt si ceea ce-mi doresc.
Desigur, nu va dura toata viata.
In ce te priveste, imi dau seama ca esti foarte speriat si temator. Nu sunt medic si singurul lucru pe care pot sa ti-l spun este ca astea sunt doar ganduri ireale! Toti anxiosii isi pun un milion de intrebari si isi fac trei milioane de griji dupa aceea. Trage aer in piept, vorbeste din nou cu un medic psihiatru si vezi daca poti lua un tratament care sa-ti scada anxietatea. Povesteste tot ceea ce simti si vei vedea ca nu te va trata nimeni nici de nebun, nici de schizo, nici de nu mai stiu ce. Vei primi consiliere si vei intelege ca n-ai de ce sa te framanti asa de tare.

Prozac, eu il ador pe dr. Penzel. Articolele lui mi-au redat practic speranta. Le imprim si le duc adesea la terapie ca sa vedem cum croim CBT-ul pe mine. Mi-ar placea sa fie medicul meu :-)...
In ce-l priveste pe Nick, sincer, tu te-ai apuca sa faci asa studii de transmitatorul cutare, etc...? Mi se pare prea mult. In plus, am o senzatie ciudata. Dupa fiecare mesaj pe care il scrie, Nick se uita si-si corecteaza greselile... tocmai de aceea ma gandesc ca e putin exagerat.

Cata, pe butoi, da? Eu ma mai clatin, da nu prea rau. Am luat Rivotril si am dormit bine noaptea trecuta. Pup!