Despartire - Crize bipolare mixte (frecvente)

Buna seara,

Voi incerca sa relatez situatia actuala si ceea ce vreau sa obtin cat mai clar specific. Chiar daca anumite parti par exagerate sau induse de frica, stress, voi fi cat de sincer pot.

Pentru 14 luni am fost intr-o relatie. Nu prima, nu ultima. Sa zicem ca varsta e intre 20 - 23 de ani. Am locuit impreuna, mutandu-ne impreuna din a treia zi. Aveam o situatie financiara excelenta as putea spune asa ca nu ma afecta cu absolut nimic.

Intre timp am facut cateva alegeri gresite si nu am mai putut sta impreuna (a trebuit sa plec din oras). Asta s-a intamplat la inceputul anului. Ne-am mai vazut din 2 in 2 saptamani. Pentru un timp, inca a functionat.

Problema a aparut cam dupa 2 - 3 luni. Nu sunt psiholog, nu am cunostinte de psihologice formale dar am observat doua lucruri.

Primul - stres post-traumatic - datorat decizilor proaste financiare (care mi-au oferit o luna de nopti albe. Este vorba de o suma destul de mare).

Al doilea, bipolaritate. Aveam stari depresive si dupa stari pline de energie, chiar maniace. Per moment era ok dar starile depresive s-au transformat in lacrimi si tendinte auto-distructive si cele maniace in violenta, verbala si emotionala si dupa fizica.

Evident, din clipa aceea, ne-am departat din ce in ce mai mult. Decizia ideala ar fi fost sa urmez un tratament psihologic si rapid inainte de a deveni mai grava. Dar am zis ca o pot tine sub control cu materiale motivationale si trucuri psihologice. Incercam sa combat o problema fizica cu solutii pseudo-psihologice.

Sa sar in ziua de azi. Am avut cea mai puternica criza bipolara mixta (http://en.wikipedia.org/wiki/Mixed_state_(psychiatry) de pana acum. Ce inseamna asta? Agresivitate aproape de necontrolat, combinata cu plans, combinata cu iritabilitate, combinata cu ganduri nu tocmai placute. S-a intamplat la telefon, in timp ce vorbeam cu fosta partenera. Adevarul este ca nu a fost tocmai o conversatie placuta, dar stiu cand este normal sa fiu suparat si cand pierd controlul.

Asa ca doresc un sfat. In special doresc sa stiu cum ma poate ajuta psihologia / psihiatria cu asta. Chiar daca financiar inca nu este roz, a devenit prima prioritate. As prefera fara medicamente stabilizatoare de stare, dar stiu ca este destul de grav incat sa fac pasul acesta inainte.

Alte simptome:
- obsesie compulsiva
- depresie generala

Insa acestea doua nu ma ingrijoreaza. Ma intereseaza doar sa tin sub control aceste simptome pana nu fac lucruri mai grave.

Multumesc

PS: Am parte cam de 2 - 3 episoade pe saptamana, insa in general, sunt usor de controlat. Astazi consider ca nu mai era.

Din cate spui tu, motivul tuturor starilor tale il reprezinta stresul cauzat de acea mutare in alt oras si decaderea financiara, totul asociat cu varsta ( 20-23 de ani) lipsita de experienta vietii si problemelor adevarate. Eu spun ca exagerezi cu nervii, daca nu reusesti sa te autocontrolezi atunci poate ar fi mai bine sa mergi la medic pentru un tratament, insa eu cred ca tu singur vei reusi sa iesi din starile astea. Si eu am trecut exact prin aceleasi experiente emotionale si psihice ca si tine, numai ca eu nu aveam probleme financiare. La mine au durat ani... Dar cu autocontrol si ajutorul celor din jur am reusit sa las in trecut aceste stari. Vizita le medic nu m-a ajutat cu nimic, si nici tratamentul..
Incearca sa iti gasesti un loc de munca acolo unde este si iubita ta, si totdata nu te mai gandi la bani atat de mult, banii vin si pleaca.

Multumesc pentru sfat. Tin sa mentionez ca sunt antreprenor. Da, stresul e datorita responsabilitatii si progamului destul de haotic (de la 2 la 16 ore pe zi - in medie 65 de ore pe saptamana).

In alte cuvinte, nu este vorba de bani, este vorba de responsabilitatea de a tine totul in picioare. Acum Otilia, eu am incercat cu auto-control. Am incercat meditatia. Am incercat multe abordari.

Am inceput ceva nou care ma multumeste intr-o oarecare masura. Mai exact, imi inregistrez aproape fiecare gand. Nu este atat de dificil precum pare si o fac pe intervale scurte (30 - 60 de minute). Este uimitor toate lucrurile care imi trec prin minte si care nu ma ajuta cu absolut nimic.

Ultima data cand am avut probleme cu nervii, m-am apucat sa ma antrenez pentru un semi-maraton. Nu am participat niciodata, dar faptul ca alergam ma ajuta destul de mult. Acum, fumez un pic prea mult si ma agit un pic prea tare.

Destul de tare incat "gandeste pozitiv" nu mai functioneaza de mult.

Da, deci stresul este motivul real, la care se adauga si oboseala, orele de lucru extenuante. Ciudat e faptul ca si eu aveam aceleasi stari ca si tine in aceleasi circumstante. Cu timpul te vei obisnui si nu te vei mai stresa atat de mult la munca, incearca sa fii mai relaxat. Ma regasesc total in ceea ce ai scris tu si totodata iti spun ca poti reusi chiar si singur sa iesi din acest cerc vicios in care ai intrat. Nu te astepta sa reusesti deodata, poate dura saptamani, luni, ani...Ideea e sa nu distrugi totul in jurul tau pana vei redeveni tu, aici ma refer si la eventualele relatii amoroase.
Daca tu consideri ca nu reusesti atunci o vizita la medic poate fi solutia salvatoare insa iti spun din experienta ca medicamentele doar te transforma intr-o leguma temporar.
Este foarte important sa ai ganduri pozitive, creierul nu poate face diferenta dintre realitate si imaginatie, asa ca orice gand negativ te va afecta, pentru creier e ca si cum s-ar fi intamplat. Gandeste pozitiv, zambeste mai mult, incearca sa fii bun cu cei din jur indiferent de starea ta de moment si controleaza-ti cat de mult poti cuvintele si tonul vocii in discutii. Sunt sigura ca dupa ce ai aceste excese intervine sentimentul de vinovatie care te afecteaza mult mai mult decat ceea ce ai spus ori facut. Comporta-te normal cu cei din jur chiar daca in interiorul tau se da o lupta in acel moment. Vei taia de pe lista sentimentul ulterior de vinovatie cel putin.

Buna ziua, ma numesc Mirna, am 37 de ani si trec prin aceasi situatie, intr-o perioada foarte scurta viata mea sa schimbat radical, probleme financiare, pierderea casei, pierderea unei sume mari, barbatul cu care aveam o relatie(de alta nationalitate)casatorit fiind este descoperit de sotie, de care ulterior divorteaza, ne mutam impreuna intr-o alta tara, fara prieteni, fara familie, refuzata de societate, cu un copil ramas in Romania, fara casa, fara bani, el ma acuza tot timpul ca este vina mea ca a lasat totul pentru mine, ca nu pot sa-l fac fericit, se plange tot timpul, tot timpul insatisfacut de mine.Am mers la psiholog, la psihiatru, aici si in Italia, nu au avut nici un rezultat, crizele de violenta verbala si fizica sunt aceleasi, sunt in pragul disperarii, va rog ajutati-ma!