Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a XI-a

Sophie si Simo, nu sunteti singure. Am trecut si eu de dim, am postat una bucata mesaj dar care nu mi-a aparut. Scrisesem mult, in fine, legat de pshihanaliza si TOC, ca nu ajuta deloc, cel putin asa a afots in cazul meu. Si cum nu mi-a luat mesajul, dar nici eu nu am avut inspiratiunea sa-l salvez, mi-a fost lene sa-l postez din nou.
In fine, e greu cateodata, ami ales cand vin ganduri noi (si evident rele), atunci primul impuls care iti vine e sa lupti cu propriul gand p[ina simti ca-l neutralizezi, insa el nu face decat sa te duca in mijlocul tornadei, adica TOC-ului.
E bine sa-l lasi sa treaca.
Tine oricum de chimia creierului, pentru ca uneori poti, alteori nu si te pornesti la lupta si bine nu iti face.

Simo, e bine ca ai un astfel de serviciu, de-ti permite sa te trezesati mai tarziu, chiar ca e ceva. Acu' nu stiu cata satisfactie iti poate aduce...
Sophie, lasa bre ca e doar o perioada si o sa vezi tu ca toate trec si vor veni perioade mai bune, ai doar nitica incredere in tine! Te pup
In fine..
Am fost duminica la super-markett sa mai luam ceva de mancare si am simtit nevoia sa merg la toaleta. Toate bune si frumoase, am fost, m-am spalat pe maini si hop n-am mai putut deschide usa, de teama contaminarii. Bai, pur si simplu m-am blocat caci nu puteam pune mana pe usa. Am asteptat sa vina cineva sa puna mana pe usa s-o deschida ca eu n-am putut in pana mea.
Apoi am mai luat si mustruluieri de la sotu din dotare ca de ce am intarziat atata?
Of!
Am mai patit si asa patesc de obicei in aeroporturi:(( si wc-uri publice. E asa de nasol...
In rest, toate bunicele
!
Va pup si sanatate!

acu am vazut cum am scris pshihanalizaaaa:)))
intelegeti voi ce-am vrut sa scriu.

Pai ai scris bine, draga Prozac, Psihiha, Psihoho, cam p-acolo!
Asa e, gandurile noi, ca de-ar fi numai unul, nu s-ar mai vorbi si nu s-ar mai povesti, iau si acestea mult din energiee pana cand ii zici, zau asa, faci parte tot din sacul TOC. Poc, de i-as putea face!

Fata, slava Domnului ca n-am d-astea cu contaminarea. Eu fac de topate prin toaletele aeroporturilor, hotelurilor, supermarketurilor. Conditia e sa fie curat si sa am hartie igienica suffficienta :-) Hai ca sunt porc!

Simo, pai oricum stai cumintica in perioada asta ca toata lumea o freaca si asteapta as vada ce-o fi. Eu vad criza economica precum o depresie. Cred ca isi face ea treaba, dupa care lucrurile vor urca din nou. Isterie, prostie, ect. Macar noi pyrem sa-i spunem chiar si economiei: auzi, fa, stiu eu cum actionaeaza mecanismul asta de isterizare, stai potolita ca-ti trece!

Cata, femeie, unde te preumbli?

Buna fetele, va rog sa ma scuzati ca nu am mai intrat. Sunt inebunita de munca, de casa, de lucru cu copilul, de tot ce am de facut. Nu ma plang, slava Domnului ca le am pe toate, doar ca nu mai am timp si de altele. Am fost super ok pana ieri dupa amiaza cand m-au pocnit rau si anxietatea si depresia in acelasi timp. Nici acum nu sunt foarte ok, nu am dormit prea bine si sunt obosita si destul de agitata. Of. O trece...

salutare fetelor,

Cam liniste. Las ca i bine. Inseamna ca sunteti bine. Si eu binisor acum dupa disperarea de ieri aum e mai bine. Va pupic.

Cata, fata, te-am sunat si n-am dat de matale. Ce gargaun freaca icrele tale? Poate reusim sa-i dam la cap! (intre timp am vorbit la tel si hai sa-i dam la cap)

Raportul meu: m-a apucat deprima de viata, in sinea ei. Peter Pan m-a facut iar sa astept un semn de viata din partea lui. Trebuia sa ma sune cineva de la firma lui sa faca un contract cu firma mea ca tot lucram in domenii care se impaca. In plus, am fost implicata intr-un eveniment despre care ma iertati ca nu scriu aici... v-am spus ca sunt ziarista si viata mea nu e intotdeauna privata. Nu ma vede lumea la televizor decat rar, daca sunt invitata sa vorbesc despre una-alta. Nu sunt o vedeta ca Andreea Esca :-) Dar imi fac adesea ganduri negre ca daca lumea ar sti ca eu am TOC, m-ar pune in oala de nebuni si munca, imaginea mea ar putea suferi. Poate suna pretios, va asigur ca nu este.

Asa, deci am scris un articol cu fotografii de la respectivul incident, pe care l-am trimis la presa, cunoscuti, etc. Peter Pan m-a felicitat pentru atitudinea mea si mi-a spus ca se va uita si el ieri pe articol. Si, s-a uitat? M-a sunat tipa aia de la el de la firma? Biensur que non. La ce ma asteptam? Pai, Sofico, te tampisi? Peter Pan a avut o intanire impirtanta care a durat toata ziua, zau asa.

Nu stiu cum sa mai continui povestea. Am un moment de deprima, ca viata mea s-a dus in cacat, ca la varsta asta nu mai am toate usile deschise, si, in plus, mai am si TOC-ul acesta nenorocit care ar putea tine lumea la distanta. Ufff! Oi scoate-o eu la capat.

Hai maI Sophie ca n-o fi dracu asa negru:)
Pai ce crezi ca-ti scrie in frunte ca ai TOC, nu, nu scrie...
Referitor la a te realiza, eu banuiesc ca esti destul de tanara, asa dupa cum te exprimi, foarte joviala si sunt sanse mari sa gasesti pe cineva care te merita cu adevarat pentru ceea ce esti, ceea ce reprezinti cu adevarat.
Stiu, poate esti preea ranita acum sa mai vezi si partea plina a paharului, trebuie sa ai nitica rabdare, va aparea cu siguranta si printul cel frumos!

Eu-s obosita, parca m-a lovit trenul! Banuiesc ca de la anemie, nu stiu...
Sper sa-mi revin cat mai repede ca oboseala cu depresia nu fac casa buna.
Toc e la locu lui, adica afara din oras, dar sunt cam deprimata, o fi si de la vreme ca e urat pe la noi:)

Sophica draga si Prozaca draga va multumesc pentru sprijinul public si privat.
Ce sa zic, gargaunu imi spune ca sunt vinovata ca azi ies cu fetele la un film si cheltuiesc banii familiei. Ca ar trebui sa fug acasa la copil...
Si in general sunt obosita franta (dar ii multumesc lui Dumnezeu ca am de ce sa fiu obosita) ca ziua mea debuteaza la ora 5:15 si se termina la 9 jumate, sunt super emotionata ca luni merge baietelul meu din nou la cresa si etc. Toate astea imi genereaza cretinatati in creieru tocuit.
Nu am mai avut posibilitatea sa merg la terapie asa de des si cred ca si asta ma cam dezamageste. Si terapeuta a zis sa le mai rarim dar luna asta ajung doar de 2 ori. Poate luna viitoare.
Dupa cum vedeti, nimic important... figuri. :)

Hei, maiculita, n-o fi dracu asa de negru (daca e sa scuipam in cap toc-ul si obsesiile lui, expresia asta e terapeuica in cazul meu).

Nu scrie in frunte ca ai TOC, da la un moment dat nu poti sa spui ca te doare pur si simplu o masea... Poate am eu o pasa proasta... Eu stiu ca am nevoie de multa atentie si dragoste, din asta ma hranesc, asta respir. Si, ca moi sa faca un pui, omu' de langa mine trebuie sa ma sustina un piculet ca obsesia mea prima si de la care au derivat toate, se leaga de sarcina. Asta ar fi cea mai mare expunere din vietisoara mea si stiu ca trebuie sa o fac singura, dar am nevoie de ceva sustinere. Da sa lasam asta... Trece, sunt o fire optimista si o sa treaca. O veni printul, o veni. N-o veni, n-o veni. Mama lui de print si de specie ce sunt barbatii. Nu-s chiar o copilita, am 31 de ani. Nu e mult, dar e destul cat sa nu mai crezi ca tot ce zboara se si mananca.

Altfel, profesional vad ca suntem pe linia de plutire. Sunt foare fericita pentru ca mi s-a propus un proiect pe care vroiam sa-l fac de mult. Detalii in privat.

TOC-ul nu e prea sacaitor. I-am dat jumate de pastila la pranz ca incepuse o tahicardie si, in perioada asta de suferinte amoroase, n-as vrea sa-i creasca coltii.

Cata, daca iti prind piticul de pe creier mama ce-i fac! Ce schema sa-i gasim noi sa-l demontam. A... ce crezi ca se va intampla daca tu te duci in seara asta la film si nu acasa la copil?
In plus, care e cea mai naspa repercursiune pentru faptul ca tu cheltui azi banii aia?
Hai sa vedem daca se intampla lucrurile astea. Eu cred ca tu faci acum o expunere si ca iti creste anxietatea ca in schema: expunere la gand (nu-s mama buna, cheltui banii familiei pt ca ma duc la film) urmata de anxietate.
Hai sa vedem daca gandurile astea au subtanta. Dupa ce pleci diseara de la film sau dupa ce ajungi acasa vezi cum te simti. Da un semn si spune cat de nesimtit e piticu!

Pup gagici!

A, Cata, de cand mi-ai zis ca te duci la film m-am gandit ca o sa fie o expunere pentru tine, ca o sa-ti creasca ceva anxietate. Asa ca, fetita, multe griji nu-mi fac. O s-o scoti la capat!

Mneata fetelor,
Nu stiu cum sunteti voi, dar eu ma simt ca naiba, am stari profunde de depresie, de la 5 dimineata nu mai dorm. Ce naiba o fi, de ce oare nu merge fevarinul asta cum a mers prozacul?
Stiu, incerc sa gandesc pozitiv, sa mananc sanatos, sa nu fac excese de nici-un fel, dar am un gol imens sufletesc, gol care nu pot sa-l umplu cu nimic?!
In plus, ganduri urate aparaute evident fara nici-un motiv si care-mi adancesc starea depresiva in care ma aflu?!
Am luat un xanax mic de dimineata sa pot functiona cat de cat la serviciu. Pe scurt sunt varza!
Sper ca voi sunteti mai bine, nu vreau sa va trag in jos!

Draga mea Prozac,
Asa cum am discutat si in privat, te rog, incearca sa nu tragi acum concluzii referitoare la starea ta. Din cate inteleg este doar de o zi. Dar aminteste-ti cate zile a functionat Fevarinul ok. Acuma eu nu zic ca e cel mai super medicament ca nu am de unde stii nici eu. Dar tii minte ca si eu am avut o cadere si mi-am revenit. Pot fi o gramada de factori: si oboseala, si emotii felurite (pe care stii ca noi le amplificam enorm cu gandurile noastre si viceversa, gandurile genereaza emotii). Asa cum incercam sa iti spun, e bine sa incerci pe cat posibil sa te axezi pe prezent, sa nu te gandesti inainte sau in urma (stiu cat este de greu) si sa te lupti sa faci ceva ce iti face placere cat de mica.
Hai, capul sus, suntem langa tine!

Hei, Prozac. Nu stiam ca ai inceput din nou serviciul. O fi prea devreme dupa operatie. Cata mi-a spus cateva lucruri in privat despre operatia prin care ai trecut si cred ca n-a fost un lucru foarte usor, nici fizic, nici emotional.
Eu cred ca fevarinul functioneaza, dar ca e corpul tau inca slabit si semnaele astea de... deprima pe care le da orice corp care a suferit o asrfel de interventie, sunt marite si transformate in anxietate de sistemul asta al nostru de ingrijorate.
Golul o sa se umple la loc cu stari frumoase si de bine, cred ca mai ai nevoie de putin timp... Sigur ca mananci sanatos, dar mai e nevoie de un pic de timp. Inoata si tu cum poti, pune gandurile in sacul TOC ca probabil au venit in urma starii de neliniste poate imperceptibile: sunt slabita, poate iar ma apuca. O cunosc pe starea asta, mai bine zis o recunosc dupa ce ma baga in rahat uneori si-i dau cate o pastiluta. Ieri i-am dat jumate de Rivotril. Da-i si tu xanax daca iti face bine.

Eu sunt ok, gargaunul nu prea da din coate, dar ma mai apuca si cate o stare ca daca o sa ma apuce, da mie de ce mi-e rau, nu cumva eu trebuia sa fac chestia aia sau ailalta? Pana cand revin usor cu piciorutele pe pamant si tin capul ca cutie, constienta uneori ca ingrijorarea o sa treaca, ca e falsa si ca e TOC. Nu-mi iese mereu... Sambata trecuta am avut o stare foarte nasoala de care o sa vorbesc azi la terapie. Numai cand ma gandesc la asta, ma apuca tremuriciul.

In rest, sunt tot la sora-mea, Peter Pan pleaca azi in Spania cu treaba, vine duminica. Se intalneste cu partenerul lui de afaceri, cel mai bun prieten, un Peter Pan 2 care are cam aceeasi viziune asupra vietii.

Cata, tu ce facusi, maica, ieri cu gagicile? Cum fu filmul?

Ce m-as face eu fara voi, ce m-as face, ih?
De dimineata, mi-am facut procese de constiinta si pentru acest subiect pe cxare l-am deschis, caci mi-am spus ca l-am deschis degeaba, ca io nu-s tare si ca ma face OCD -ul si nu eu pe el, asa cum ar trebui.
Am fost in depresie rau de dimineata, parca nitel mi-am mai revenit, sa zic. O fi de la xanax, nu stiu, cert e ca sunt nitel mai bine.
Si eu vreau sa merg la dr mea, din pacate e bolnava si ea si probabil ne vom vedea pe sapt viitoare.
Asta e, ma simt foarte, foarte obosita. Am avut si cred ca inca am anemie severa si nu pot lua fier ca ma constipa foarte tare.
De azi am inceput sa iau din nou fier impreuna cu un laxativ natural, sper sa functioneze.

Sophie, ma bucur ca tii legatura cu PP si ca, parca, incet, incet te detasezi, cel putin mie asa imi pari.
Chiar Cata, nu te-am intrebvat cum fu la film, te-ai distrat macar?
Celelalte gagici pe unde umblati?
Va pup si va multumesc din suflet pentru support!

Hello Prozac, pai cum sa-ti treaca pe la cap o astfel de treaba? Ca te face OCD-ul pe tine?
Fata, eu ti-am spus tie vreodata ca gratie tie eu am inceput sa-mi dau seama ce se intampla cu mine? Ca am dat odata o cautare pe google... in prima jumatate a anului trecut. Ca mie mi se mentionase ideea de OCD, ca am treaba asta, dar nu-mi explicase nimeni pe-ndelete si fara sa ma sperie ce-i cu mine. Asa ca eu crdeam ca OCD au numnai cei ce se apala pe maini si habar nu aveam de ce e aia expunere, terapie cognitiv-comportamrntala, etc. Si i-am dat si eu cautare pe obsesii religoase sau blafemii, nu mai stiu. Am gasit un post de-al tau in care vorbeai de calvarul prin care ai trecut, de obsesiile tale religioase... n-am indraznit sa sciu atunci ca eu habar n-aveam ce pana mea ma freaca... dar, incet incet, mi-am dat seama cum functioneaza la mine mecanismul cu obsesiile religioase, ce compulsii fac, etc.
Si, intr-o zi dupa o noapte de groaza, cand i-am povestit din nou lui Peter Pan o obesie, el mi-a spus tu ai un toc si mo-a explicat ca iesirea din treaba asta e sa incetez sa ma mai gandesc. Adica: eu ii spuneam sa mi s-a intamplat o chestie, pe care o analizam pe toate partile sa ma linistesc. El mi-a zis sa n-o mai analizez, ca imi va fi greu, dar ca singura modalitate e sa n-o maianalizez. Practic, fara sa-si dea seama, mi-a spus sa nu fac compulsia. El a avut un toculet, isi punea intrebari diverse la care trebuia sa gaseasca raspunsuri si a iesit sigurel din asta pt ca nu era foarte naspa. (Oricum, in
familia lui se traieste cu dictionarul pe masa, orice nelamurire au merg la dictionar, ori asta mi e pare exagerat)
Vara trecuta am hotarat sa-mi parasesc psihanalistul si ca fac cbt, cu toate ca el mi-a zis ca la mine n-o sa mearga ca mie nu mi-e frica de ceva fizic, ci de simboluri. Apoi am dedus ca el habar nu avea ca la mine erau compulsii mentale, greu de dejucat dar nu imposibil... si, incet-incet, am inceput sa invat ce-i cu mine, dupa care mi-am facut cont pe acest site si am intrat in subiectul deschis de tine. Si am inceput sa ma pun pe picioare... apoi, mi-am dat seama ca daca stau prea mult pe net, imi face rau si am propus sa vorbim si despre altceva intre noi, decat TOC. M-a ajutat enorm. Cred ca am facut pasi importanti si n-as fi reusit daca nu v-as fi gasit pe voi. Sincer, ma chinuiam de 11 ani...

Asa ca, daca vreodata iti mai vine vreo idee dintr-asta, amitesteti de ce ti-am zis eu acum. Pupici si liniste la capusor!

Ma bucur enorm Sophie ca te-am putut ajuta.
Nu, nu zic asa ca sa ma aflu-n treaba, dar stii cum e OCD, cand ti-e rau, parca conteaza numa ce e negativ, tot ce facem pozitiv fie pentru noi, fie pentru cei din juru nostru n-are prea multa importanta. Adica pare lipsit de importanta!
Stiu ca si asta face parte din TOC dar asta e lupta noastra continua:)

Imi e ceva mai bine, am iesit un pic din birou afara, afara de tot si desi ploua, mi-am luat masina si am cumparat doua portii zdravene de paste si m-am ospatat si eu si colega. E mai bine oricum:)

Pai toc-ul meu e la fel de nesimtit :-) Cand imi e rau nu mai conteaza nici macar ca m-am certat cu Peter Pan si stau prin sat... conteaza oribilitatea aceea pe care o simt si de care ma simt si vinovata cand incerc sa scap, ca daca e acolo cu coltii scosi.

Iti spuneam de faptul ca m-a luat sambata anxietatea si ca numai cand ma gadesc la asta, ma ia cu tremurici. Pai m-am gandit si m-a luat cu tremurici. Daca?

Da nu-i bag prea tare in seama ca am multa multa treaba si am sa un beculet aprins ca eu cam trebuie sa-mi termin treaba mai intai.

Pup si pofta mare! La Bucuresti e soare. De dimineata era asa de cald in maina ca am pus aerul conditionat. Se incalzise de la reflexia razelor solare, deci, gagici, vine primavara! Nasul la aer, tocul la cutie! (cat se poate)

Cata, femeie, da chiar ne lasi asa cu ochi-n soare? Ce facusi la film?

Ce faceti? Eu binisor, abia astept sa imi reiau activitatea ca tare ma mai plictisesc acasa.
Prozac, capul sus, cu totii avem zile mai rele, chiar si cei ce nu sufera de toc au zile gri, o sa vina si unele roz, cu siguranta...poate e si astenia de primavara.
Sophie, astept semnalul tau: cand spui ca ai pus cartea, il pun in garda si pe prietenul meu sa o primeasca.
Cata, povesteste-ne cum te-ai distrat.
Haideti, acum cat nu e weekend, ca va stiu eu ca la sfarsit de saptamana dispareti toate:)

Neata fetele. Singura mea sansa ca sa scriu a fost sa intru de acasa la 6 dimineata. De la munca nu am nici o sansa.
A fost SUPER la film. Am fost vreo 9, am mancat bine, am barfit, ne-am hlizit, am facut "rafting" in mall (adica ne-am uitat la rafturi) - nu m-a lasat inima si am luat o carticica cu o poveste de copii "Pupici pentru tatici" si i-am oferit-o cu dedicatie lui al meu cand am venit acasa (nu va ganditi ca am primit vreo apreciere dar incerc sa ma obisnuiesc si sa nu mai vreau nimic). Filmul a fost usurel si cam prostesc dar sala a fost super hazlie cu comentarii si ne-am ras mai mult de asta.
Eram foarte relaxata cand am ajuns acasa la 10 drept pt care eu si sotul am petrecut o seara frumoasa impreuna. :)
Ma bucur mult ca am reusit, pentru mine este un mare pas.

Cum orice lucru bun se plateste, de ieri dupa amiaza ma pocni anxi-depresia ca nu mai scap de lupta asta ca n-o sa pot sa o duc etc. stiti refrenul. Azi de dimineata vad ca sunt ceva mai bine. Adevarul este ca sunt ffff obo, luni merge micutul meu la cresa noua si am emotii cacalau, am multe de facut si cred ca se anunta si un ciclu pe la orizont. Asa ca.

Faza e ca se apropie si vara... si mi-e tare teama sa nu fie una ca vara trecuta. Imi tot zic ca acum e cu totul alta situatie, ca am tratament, ca stiu mult mai mult dar asocierea cu vara trecuta in capul meu ma omoara...
Sper sa fiti mai bine toate. Va imbratisez.

Salutare,
Parca sunt ceva mai bine astazi, bine ar fi sa fie asa si sa nu ma trezesc mai tarziu ca ma pocneste depresia again.
Sunt insa ingrijorata ca am dezvoltat in perioada in care mi-a dost rau niste comportamente evitante, in sensul ca evit bucataria si/sau obiectele ascutite. Uff!
Sper sa-mi revin si sa fie numa o perioada nashpa:)
Voi cum sunteti?
Cris, ma bucur ca esti mai bine:)
Recuperare usoara si rapida!!!

Cris, incerc ca-ti trimit azi cartea. Uff, ca nu mai ajung... cu mutatul asta, Peter Pan, munca multa ca am de terminat un proiect, nu mai apuc sa fac mare lucru. Trezit, imbracat, plecat apoi muncit, plecat, stat in trafic cat e ajuns acasa pe la 9 pm, plimbat cainele, inghitit ceva, facut curat (ca sora-mea nu are femeie de serviciu, da ma descurc s-o aduc eu pe-amea), culcat, invartit de pe-o parte pe alta. Sculat si de la capat!

Cata, FELICITARI pentru film! Un pare care o sa conteze mult, ai sa vezi. Si povestea asta de asociat vara cu cat dee rau ti-a fost vara trecuta o sa mai te sacaie un pic, pana cand o sa capeti incredere si n-o sa-ti mai fie asa de frica ca se vor repeta lucrurile! Curaj!

Prozac, da acu matale stii cum se fac ele expunerile. Daca te apropii incetisor de bucatarie? Neavand teama asta, nu stiu cum sa-ti sugerezi sa faci expunerea si apoi sa let it go. Dar poate ca trebuie sa te si mai intremezi ca sa-ti treaca.

Eu sunt pocnita putin de toc. De asaeara m-a apucat. Sentimente, urmate de ganduri, urmate de anxietate, de un cosmar, un Rivotril si un somn din care nu-mi mai amintesc nimic. Anxietatea da, asa, cate o tarcoala si in dimineata asata. M-am trezit tare obosita! Dupa ce termin ce am de facut in perioada asta, vreau sa-mi iau o saptamana de vacanta sa ma odihnesc si sa-mi pun mintile in ordine. Poate plec putin din tara... ma uit si pe buget si mai vad eu.

Pupi, gagici!

Hei, da pe unde va preumblati?

All alone again.

Ma lasa gargaunul in pace. M-am mai linistit ca am tare mult de munca si dupa ce-o termin, imi iau vacanta. Ma duc cateva zile la Bruxelles unde am niste prietene. Nu cunosc Belgia, sper sa fie simpatic.
Altfel, maine am program important :-) Ma duc la detartraj cu catelul. Saracutul, are piatra multa pe dintisori, nu roade oase si detartrajul la el inseamna anestezie, etc. Asa ca maine o sa am de lucru...
Peter Pan nu da semne de viata. E plecat in Spania de ieri si, de cand s-a urcat in avion, nimic. Nici de bine, nici de rau, nici bonjour nici f..e-n cur. Ce sa-i faci...

Fetelor, va doresc un week-end cu vant la pupa!

Buna fetelor. Sper ca sunteti cu toate bine. Eu ... destul de ciudat... sunt incredibil de ametita. A debutat pe la 10 ca o senzatie de slabiciune si apoi ameteala RAU DE TOT. Am zis ca n-am mancat dar nu era asta, am baut inca o cafea, nici asta nu m-a dres. Si acum sunt extrem de ametita, nu stiu ce poate fi... Ma cam sperie ca sa fiu sincera. Bineinteles ca a inceput sa toc-aie piticul ca aoleu, daca mi se face rau, aoleu ce o fi, tampenii din astea. Sper sa imi treaca in curand.
De azi dimineata de la 7 jumate tot muncesc pe aici cu curatenie, mancare, calcat, scos copilul afara si meditatie cu o amica, acum m-am asezat si eu (e aproape 5). Ma enerveaza la culme starea asta de slabiciune pentru ca nu imi lasa energie pentru nimic. Si asteptam musafiri...

Salutare fetelor,
Eu am avut o stare cam naspa dimineata. O tot sun de la inceputul saptamanii pe vecinica mea si nu imi raspunde. Imi spudei ca musai s a intamplat ceva. Dar de atat asteptata iar s a trezit in mine frica ca ma va parasi si de aici o mie de ganduri : ca sunt plictisitoare, sau obositoare etc. Nu stiu dar eu am o problema cu abndonul, daca cineva nu mi raspunde la rtelefon imi spun ca sigur ma evita. Asta e primul gand, desi am mai lucrat un pic si incerc sa ma conving ca poate fi orice altceva. Da e greu, am un complex. Am sata un an acsa si mise parea ca toata lumea ma evita, desi feicare avea serviciu si probleme. Nu stiou am facut un complex de atunci. ne u prea am iesit fie pt ca nu prea aveam bani, fie ca deranjez pe cineva. M am izolat singura. Adevarul este ca eu sun mai des, dar am cu cinesa ies si chiar ies mult. Deci a fost un fix d al meu.

Imi este cumplit de teama ca o sa fiu parasita- cand am divortat am pierdut o gramada de prieteni, saui mai bine zis nu erau prieteni adevarati si am avut o perioada de cosmar cand astepatam sa sune cineva si nu suna niumeni- nu aveam mobil pe atunci. tot atunci ma m agatat de un om abuziv si am trait cosmarul vietii mele. Si toqate astyea pt ca ma simteam parasita, singura, er chiar de frica de singuratete sa ma impac cu fostul- si el un mitoman innascut si un sadic. Asa ca mie teama de singuratate si sunt disperata dupa prieteni. Acum multam fain am destui prieteni, dar parca nu mi sunt de ajuns,

Psiholoaga imi zice sa nu fiu maniaca ca maicamea si sa fug dupa relatii, adr eu nu pot. Asa ca sunt nmaniaca in continuare si incerc sa mi satisfac foamea de prieyteni. Stiu ca nu suna prea magulitor dar asta e.

a, uitai sa spui. Mia raspuns vecina la telefon si intr adevar a avut o situatie dificila, era cu copilul in spital. Dar eu nu distperat si disperata. Cam asa m am distrat eu si cam sas ma distrez
eu nu traies ci gandesc si atat.

Salutare Simonet

Daca nu te deranjeaza as vrea sa te intreb daca i-ai spus psihologului despre acest forum? si ce parere are ea.
Eu am descoperit accidental acest forum si am constatat ca sunt persoane "suferinde" foarte bine documentate iar pentru asta va felicit.
Pot sa te intreb.tu ai fost diagnosticata cu TOC ? sau cu alt tip de tulburare
Intreb asta pentru ca e foarte important diagnosticul diferential.
Daca nu te deranjeaza am sa ma alatur si eu acestui forum si poate reusim sa obtinem un comportament adaptativ adecvat.

Weekend placut

Buna Luci si bine ai venit. Poate ne spui despre tine.

Simo, hai nu te supara, cred ca pe toti ne afecteaza atunci cand altii ne evita sau avem aceasta opinie. Nu uita ca singuratatea este una dintre cele mai groaznice sentimente ale depresiei, cred ca toate am trait-o (in interiorul nostru) si cred ca toate ne temem de ea. Eu zic ca e un mare pas inainte faptul ca ai constientizat ca tu exacerbezi aceste sentimente. Acum poti lucra la ele.
Mai tii minte cand am postat acel document cu schemele de inadaptare? Iat-o din nou pe cea a abandonului cu posibile manifestari si posibilitati de lucru pentru demontarea ei. Sper sa iti ajute.

1. ABANDONUL
"¢ are la bază teama permanentă că oamenii ne vor lăsa singuri;
"¢ poate avea rădăcina într-o experienţă reală din copilărie;
"¢ emoţiile tipice acestei scheme sunt: tristeţea profundă, sentiment de izolare, teamă şi panică de a rămâne singuri;
"¢ se manifestă prin agăţarea de persoanele din jur care poate să meargă până la un ataşament anxios.
Comportamentul tipic:
"¢ verificarea stabilităţii relaţiei prin întrebări repetate;
"¢ îngrijorare exagerată la fiecare tensiune din cadrul relaţiei;
"¢ acceptarea unor relaţii nocive şi a compromisurilor din teama de a nu rămâne singuri;
"¢ părăsirea relaţiei înaintea celuilalt din teama de a nu fi părăsit;
"¢ sensibilitate extremă la orice semn de îndepărtare a celor din jur;
"¢ gelozie permanentă şi iraţională;
"¢ anxietate când persoana de care e ataşat e plecată pentru orice motiv;
Pentru demascarea schemei este necesară:
"¢ analiza gândurilor care alimentează teama de abandon;
"¢ conştientizarea şi contemplarea sentimentelor declanşate de un abandon;
"¢ înfruntarea fricii de abandon;
"¢ punerea la încercare a resurselor interne pentru a trăi în singurătate;
"¢ alegerea unui partener stabil de viaţă.

Eu sunt... destul de rau. Nici nu pot zice ca este anxietatea mea obisnuita cu care puteam sa ma descurc. Nu stiu ce este. M-am speriat ieri destul de rau de acele ameteli, m-am tot gandit ca ce rau imi este, ca nu imi revin (desi mi-am facut toata treaba, am muncit toata ziua ca un cal) incat spre seara eram in panica aproape. Aveam musafiri, prietena mea vorbea cu mine si eu abia o puteam urmari, mintea mea toca intr-una. Este a nu stiu cata dimineata cand ma trezesc cu anxietatea in gat si tremurand si incordata. Offffff.
Va rog sa ma credeti ca merg catre toate strategiile, incerc exercitiile de respiratie, ma preocup de alte lucruri (cum am citit ca mai ales cand te loveste starea depresiva si n-ai chef de nimic atunci trebuie sa te scoli si sa faci x si y), ies afara cu copilul, ma rog, muncesc. Degeaba, vad ca starea e tot acolo si parca se ambitioneaza sa ma debiliteze. Fir-ar sa fie...

buna Cata, buna fetelor. Imi pare rau ca nu faci prea bine. Stiu cum este sa ti fie rau si sa nu mearga nimic. eu una, am desoperit ca mauitam prea mult la televizor si asta ma prostea de cap, emotional eram la pamant. Bine, asta era in cazul meu. Insa scriu asta sim pt altii, uneori ne relaxam la tv si vedem chestii care ne solicita emotional si nu neaparat in sensul bun. Oricum urmatoarele zile mi a fost f greu, urla depresia in mine, ca mai apoi sa mi revin emotional. Spunnasta doar asa pt puterea exemplului.

Merci Cta pt cele postate- ma incadrez perfect in schema

Buna, Lucit. Am fost diagnosticata cu tulburare afectiva cu elemente interpretative. Cu psiholoaga mea nu am vorbit de forum, dar ii voi spune. Sunt curioasa ce parere are. o sa va spun.

satu bine cel putin la ultimul punct: alegera unui partener stabil in viata.