Ajutor! Nu mai suport tulburarea obsesiv-compulsiva!!!

Salut! Nici nu stiu cum sa incep, Am 17 ani si de vreo 2 saptamani incoace gandurile din capul meu au inceput sa fie din ce in ce mai persistente, foarte puternice si nu mai stie ce sa fac. Am anixietate si atacuri de panica foarte mari si in plus sunt obsedat de ideea ca sunt un om nenorocit din cauza gandurilor care le generez. In continuu stau cu frica de a nu face rau cuiva de exemplu: atunci cand vad o persoana necajita cu un handicap ma apuca gandurile, si o injur fara sa vreau, ii spun in minte ca vreau sa moara, si din cauza acestor ganduri ma enervez foarte tare, si ajung la punctul in care ma enervez si pe persoana aceea necajita si chiar injur in gand, nu mai stiu ce sa fac. I-am explicat celui mai bun prieten al meu problema cu gandurile si i-am spus ca sunt un nenorocit iar el mi-a zis ca nu este vina mea ci a tulburarii mele, mi-a spus ca nu sunt un om rau, dar acum cand mi s-au dezlantuit gandurile chiar nu mai stiu ce sa cred. Imi vine de multe ori sa ma sinucid, nu mai suport sa ranesc oamenii, mai ales cei neajutorati si nevinovati, incep sa ma ranesc singur cu pumnii de foarte multe ori din cauza ca ranesc persoanele respective si plang foarte mult. Partea tragica este ca boala m-a facut sa fiu chiar nemernic cu persoanele neajutorate si cand ma enervez pe ele le injur cu voce tare, le doresc raul prin vorbe urate pe care le spun tot cu voce tare. Si am obervat ca atunci cand vad aceste persoane imi vine sa rad de ele, dar nu vreau eu asta, este ceva ce nu pot controla si pana la urma ma rad si dupa ma lovesc cu pumnii si incep sa plang ca am facut asta. Nu mai pot de durere, nu mai stiu ce sa fac, m-am decis sa spun toata astea aici ca sa ma descarc fiindca daca nu o fac cred ca ma omor. Si toata problema asta a pornit numai si numai de la mine, pentru ca de vreo in urma cu 3 saptamani am inceput sa combin tratamentul cu alcool (stiu acum o sa radeti de mine), am inceput sa beau cate o doza de bere in fiecare zi si cred ca de aceea nu si-au mai facut efectul pastilele. As vrea sa va rog din suflet un sfat, orice numai sa ma calmeze ca nu mai suport starea in care sunt acum.
Va multumesc!

Tratament de la psihiatru plus psihoterapie.
Fara alcool.
Vezi ca exista pe aceasta sectiune Grup de suport pentru TOC. Intra si scrie acolo povestea ta.

Gandurile nu sunt ale tale. Nu ai nicio vina.

Inceteaza imediat sa te lovesti, sa te invinovatesti, inceteaza in general imediat orice comportalment ciudat.

Am trecut prin asa ceva, vine de la o sensibilitate exagerata si altele, nu are asta importanta, care ajunge sa se manifeste exact contrar. Va trece.

Dumnezeu stie ca nu esti vinovat, e suficient sa nu fi de acord cu gandul.
Nu este pacat fiindca nu gasesti placere in acele ganduri. Dimpotriva chiar: nu doar ca nu esti de acord cu ele ba chiar te pedepsesti (si inca f mult) pt ele.

Concluzia: cand iti vin acele ganduri: lasa le sa vina si ignora-le si sa stii doar atat: "nu sunt de la mine". Vor incerca sa te murdareasca dar tu nu esti murdar din start fiindca nu le primesti. Chiar daca ai impresia ca te murdaresc, mergi inainte si vor trece.
Dumnezeu VEDE ca nu sunt de la tine. Nu este pacat!

N-o sa se intample niciodata ceea ce crezi tu: totul se intampla doar in mintea ta.

Ignora-le deci cand vin si vor trece. Fa ce-ti spun ca am trecut prin asa ceva.
Mai tarziu o sa regreti ca te ai chinuit inutil.

Inceteaza imediat sa te pedepsesti.

(si inca ceva: du-te si spovedeste-te cand ai timp despre chestiile tale din trecut.)

Va multumesc foarte mult amandorora! Am sa incerc sa fac psihoterapia :) si in legatura cu gandurile stiu ca nu sunt de la mine, dar cateodata ma enervez asa de tare si cand stau in camera mea ma intreb cu voce tare: ''De ce sa nu imi placa un gand urat la adresa unei persoane neajutorate, chiar vreau sa-mi placa.'' Si incep sa o jignesc chiar eu chiar cu voce tare, bineinteles regret foarte mult dupa, ceea ce vreau sa spun este ca boala aceasta m-a schimbat ca om, m-a inrait, dar stiu totusi ca oricate cuvinte rele as arunca in oamenii nejutorati cu sau fara voia mea, sunt un om bun pe dinauntru.
Pentru ca eu le zic cuvinte rele oamenilor recunosc, la nervi imi mai scapa, o mai fac si intentionat dar doar cand sunt nervos, dar pe dinauntrul meu nu le doresc acelor oameni sa li se intample chestile respective. Si da ai dreptate, auto-mutilarea nu ma ajuta la nimic, este timp pierdut, cred ca de acum incolo cand o sa mai am vreun atac de panica am sa ies afara sa iau o gura de aer :).
Va multumesc inca o data pentru sprijin!!!