respectul a disparut

buna.sunt casatorita de 3 ani si am ajuns in situatia in care nu stiu ce sa mai cred despre noi.dupa ce ne-am casatorit el s-a schimbat foarte mult. dar acum am ajuns in ultima etapa.niciodata nu mi-am imaginat ca el cel care era atat de preocupat de viata mea si care facea tot posibilul sa imi fie alaturi si sa petrecem cat mai mult timp impreuna se va transforma intr-o persoana atat de rea. are o atitudine negativa tot timpul. injura non-stop.nu pot sa vorbesc cu el ca el injura mereu. si nu doar cand vorbeste cu mine. nu tine cont de parerea mea deloc. nici nu ma consulta cand ia decizii iar daca ii spun ca ma supara anumite lucruri pe care el le face striga sa tac. pe scurt din relatia frumoasa pe care am avut-o ininte de casatorie nu au mai ramas decat amintirile deoarece dupa ce ne-am casatorit am ajuns sa tac in fata lui, am ajuns sa ma simt singura iar singuratatea in doi e foarte grea. simt ca eu nu mai contez pt el. ma trateaza cu indiferenta si ma ignora. suntem tot timpul certati si pe el nici nu il afecteaza asta. aasteapta sa treaca vreo doua zile in care nu ne vorbim iar dupa aceea ma intreaba ce am eu cu el, ca el nu are nimic cu mine si daca am eu ceva cu el e problema mea, ca din punctul lui de vedere totul e ok. nu il intereseaza ca ma face sa sufar enorm pt ca nu ma respecta deloc si imi spune ca o sa ma interneze la nebuni. nimic nu e bine si nu stiu ce sa mai fac. oare ce e casnicia pana la urma? ar trebui sa ai un sprijin in cel de langa tine nu sa cauti tot timpul motiv de cearta. totul s-a transformat intr-o lupta in care el se zbate sa faca totul cum nu imi place mie.

stiu ca o sa-ti devin brusc antipatica, dar am senzatia ca tu esti problema, nu sotul

relatia voastra s-a transformat intr-una de tip urmarit-urmaritor, in care tu il fortezi sa fie/ sa faca ce si cum vrei tu, iar el are o reactie de aparare/ evitare

e un cerc vicios foarte puternic aici si numai tu esti in stare sa il spargi. incearca sa devii mai independenta, mai increzatoare in fotele proprii, mai toleranta. cum faci asta?

intorcandu-te mai mult catre tine, facand activitati care iti fac placere dar care nu il implica si pe el, un job nou, un curs despre ceva ce te pasioneaza, iesiri cu prietenele, shopping- ma rog tu stii mai bine ce-ti place.

o sa vezi ca atunci o sa aiba si el mai multa libertate si o sa te aprecieze pt asta.

surprize nebanuite pot deriva de aici :)

Doamna Baltateanu

recunosc ca verbul a "tupangi" mi-a creat noi orizonturi in cunoasterea limbii romane

va multumesc

va multumesc pt mesaje.ma bucur ca am putut afla opiniile voastre deoarece nu prea am cui ma confesa. am luat din fiecare ceea ce am considerat ca se potriveste. este adevarat ca atunci cand am scris mesajul eram hotarata sa inchei relatia deoarece am consider ca nu are rost sa ne tocam nervii unul celuilalt. sa se inteleaga ca eu nu sunt tot timpul pe capul lui si nu il urmaresc pt a critica ceea ce face. lucrez, am un copil si nu prea avem timp de discutii. de aceea sunt suparata ca macar in putinul timp pe care il petrecem impreuna as vrea sa fie liniste si sa nu ne certam. de facut ceva pt mine ca sa fiu independenta nu stiu ce anume pt ca sunt f ocupata si nu am timp de cumparaturi si de pierdut vremea prin magazine iar prietenele mele nu mai sunt in tara si nu prea mai tinem legatura. sunt hotarata sa nu accept violenta verbala deoarece a dus la formarea unui mediu stresant pt mine si pt copil si a dat nastere unui atmosfere negative. eu nu ma consider o persoane negativa si de aceea in putinul timp pe care il petreceam impreuna nu mai stiam ce sa vorbesc cu el deoarece se enerva pe orice si pe oricine. sa se inteleaga ca nu ma injura doar pe mine. daca ne uitam la tv injura pe cei de la tv. dar l-am rugat frumos sa discutam si sa asculte ce am de zis si i-am spus cum privesc eu lucrurile, ca nu mai pot continua asa si ca cea mai buna solutie este despartirea. i-am spus ca s-a departat de mine, ca nu mai stiu ce simte dar sa analizeze ceea ce face pt ca nu doar cu mine nu se intelege ci si cu fratele sau si cu fratele meu etc. i-am spus ca mie imi este greu sa renunt la relatia noastra de 7 ani dar asta e. si nu i-am mai spus nimic. consider ca el e stresat de faptul ca e tata si ca are o responsabilitate in plus si stiu ca ii e greu si la munca si e stresant sa te gandesti la toate neajunsurile vietii dar asa e viata si e mai usora daca stii ca ai cui te intoarce seara de la munca si ai pe cineva alaturi. dupa vreo ora a venit la mine si mi-a spus ca el nu vrea ca noi sa ne despartim si ca este adevarat ca e tot timpul nervos dar nu neaparat pe mine. mi-a spus sa trecem peste cele intamplate in ultima vreme si sa o luam de la inceput iar eu am fost de acord. va voi da de veste daca minunea tine sau nu. multumesc.