chiar sunt nebuna?

Dragilor,
As dori foarte mult sa aflu raspunsul unor intrebari privind relatia pe care o am cu actualul partener. Suntem impreuna de aproape 9 ani, dar locuim impreuna de doar patru ani, pentru ca el a plecat la studii in alta tara. Eu lucram in tara, iar bursa lui de studii nu era de ajuns sa ne intretina pe amandoi.De aceea pe parcursul a 4 ani, cat a durat doctoratul sau, eu il vizitam regulat dupa care eram nevoita sa ma intorc in tara (Romania nu era membru al Uniunii Europene si de aceea nu aveam voie, ca turist, sa stau mai mult de trei luni in tara respectiva).Odata cu terminarea studiilor el s-a angajat si mi-a propus sa vin sa locuim impreuna. Eu am terminat facultatea de drept si recent am terminat si un master in drept European. Din pacate, din cauza regulilor aplicate romanilor in aceasta tara privind dreptul de munca, imi este aproape imposibil sa imi gasec de lucru, fara un permis de munca valid. In prezent am solicitat acest permis si pe baza faptului ca partenerul meu are drept de munca, si eu sunt indreptatita sa obtin permis de munca. Unele dintre discutiile dintre noi graviteaza in jurul acestui subiect, eu primind adesea reprosuri cum ca "din moment ce nu aduc bani in casa, nu am dreptul sa decid cu privire la cheltuirea finantelor". Un aspect care ma deranjeaza este faptul ca mama lui, care este in tara, nu munceste de 9 ani si in fiecare luna i se trimit bani pentru ca "saraca nu are serviciu si nu are ce manca". Ea nu are studii, nici macar liceul terminat, pentru ca la varsta de 16 ani a ramas insarcinata si l-a nascut pe actualul meu partener. Viata ei si a copiilor (el mai are o sora) a fost marcata de certuri cu tatal copiilor (cu care era casatorita), un alcoolic care a decis ca munca nu e pentru el si a renuntat preferand sa isi petreaca timpul band si facand scandal.Ulterior ea a divortat si el s-a mutat la parintii lui, la tara, traind din mila si banii acestora. Ca sa nu fiu partinitoare, va pot spune ca parintii mei, desi nu au avut o casnicie exemplara( condimentata si ea cu certuri, normale as spune eu, insa fara inselari sau batai), sunt acum pensionari, au venitul lor si desi nu se ajung cu pensiile nu au cerut niciodata bani.
Revenind la subiectul cu trimiterea banilor in tara, eu gasesc acest lucru foarte deranjat si ii reporsez ca mama lui, desi este in plina forta, are 53 de ani, refuza sa isi gaseasca de lucru si asteapta "pomana"lunara, in loc sa faca un efort in acest sens. De aceea i-am zis, doar ca sa vad cum reactioneaza, sa le trimit si eu parintilor mei o mica contributie, asa cum ii trimite si el mamei lui.Raspunsul a fost: "nu ai voie sa le trimti pentru ca nu sunt banii tai, sunt banii mei. Mama mea merita pentru ca e mama si nu are alt venit si ai tai te-au abandonat si ii dau bani fratelui tau si tie nu iti trimit nimic". L-am rugat sa argumenteze de ce mama lui merita, desi, in opinia mea nu merita pentru ca nu face absolute nimic sa isi gaseacsa de munca, uneori apeland si la sticla ca sa mai uite de probleme, iar parintii mei, care si-au vazut de viata lor, au pensie si nu apeleaza la mila nimanui nu merita. Argumentul a fost "pentru ca mama e mama.Cand o sa muncesti si o sa ai banii tai, atunci sa le trimiti alor tai." Am ramas fara cuvinte.
Si eu tin la parintii mei, dar le vad atat partile bune cat si defectele sic red ca ar trebui sa fim constienti ca, desi parintii nostri, mai fac si ei greseli.Dar, in cazul lui, se pare ca e atat de indatorat mamei pentru ca l-a crescut, incat trece cu vederea orice defect al acesteia.Un alt aspect care m-a deranjat si ma face sa ma intreb ce e cu el de isi venereaza mama atat, s-a intamplat recent.Am primit un pachet de la mama lui cu dulciuri si am observant ca trei ciocolate aveau termenul expirat din decembrie anul trecut.I-am propus sa le aruncam si le-am dat deoparte. In ziua respectiva i s-a facut pofta de ciocolata si desi l-am rugat ca nu cumva sa manance din ciocolata expirata pentru ca poate suferi o toxiinfectie alimentara, a desfacut pachetul si a mancat tocmai din acea ciocolata. La intrebarea mea de ce isi pune sanatatea in pericol mi-a argumentat ca mama lui a dat bani pe acea ciocolata si el nu poate sa o arunce. Desigur ca reactia mea a fost de enervare, pentru ca a pus-o pe ea mai presus de grija mea cum ca si-ar pune sanatatea in pericol. El mi-a zis ca sunt nebuna si ca exagerez si sa ii respect alegerea pentru ca nu sunt eu in masura sa decid actiunile lui. Faptul ca eu imi faceam griji pentru el nu a contat atat cat a pretuit faptul ca mama lui a dat banii pe o ciocolata expirata.Oare sunt chiar asa de nebuna si exagerata?
Sa nu mai mentionez faptul ca relatia noastra a fost mereu marcata de problemele familiei lui. Mama lui sta uneori cu sora lui, care e divortata si are un copil.Spun ca locuieste uneori, pentru ca sora lui vine si pleaca in mod constant din apartamentul mamei, fiind gonita de aceasta cand nu o mai suporta.Desigur ca noi suntem sunati sa asistam in direct la certurile dintre ele. Desigur ca viata noastra este afectata de aceste certuri. Dar pentru el este ceva normal sa isi aduca problemele din familie in viata noastra de cuplu.Mi-a zis ca este familia lui si nu poate altfel. De ce trebuie eu sa sufar la scandalurile rudelor lui, nu inteleg absolute deloc. Asa cum am mentionat si eu imi iubesc parintii, dar am inteles sa pun o limita intre problemele lor si viata noastra. Cand i-am reporsat ca eu nu ii povestesc lui despre problemele parintilor mei si nu le lass a ne afecteze viata comuna, mi-a zis ca sunt nesimtita si ca nu tin la parinti.
Iar ultimul aspect care imi da de gandit in legatura cu relatia noastra este, faptul ca, de cate ori il intreb eu sau alte persoane de ce nu ne casatorim (astfel mi-ar fi mult mai usor sa imi gasesc de lucru) sau de ce nu avem copii (eu am 35 de ani, iar el 36), el se eschiveaza si raspunde usor enervat ca inca nu e timpul si nu e sigur. In prezent el are un contract pe un an si nu este sigur daca va beneficia de extinderea contractului si de aceea argumenteaza ca este nesigur si nu este pregatit sa ii ofere unui copil ceea ce are nevoie. Pe de alta parte, mie mi se confeseza cum ca e destul de relaxat si nu si face probleme cu viitorul lui loc de munca. Eu ce sa inteleg de aici? Nu imi place ideea ca depind finaciar de el si i-am zis ca astept cu nerabdare permisul de munca, sa pot fi independenta si astfel sa scap de el si de relatia asta care nu mi-a adus decat stres si nervi.

Va rog sa ma ajutati cu un sfat pentru ca nu stiu ce sa mai cred:sunt atat de nebuna pe cat imi spune el ca sunt? Chiar am o problema atat de mare si sunt dusa cu capul asa cum imi reporseaza?El spune ca se comporta exemplar si ca nu am dreptul sa il judec pe el si familia lui. Prietenele romance carora le-am povestit situatia (care ne cunosc pe amandoi si mereu ma intreaba de ce este el asa de deosebit), mi-au dat mie dreptate, dar am considerat ca fiind prietene sunt partinitoare si de aceea va cer parerea.

Asta nu e iubire ce e intre voi.
Nu intru in amanunte, ca ar insemna sa scriu vreo ora, insa ce traiesti tu, e o relatie in 3. Tu, iubitul, mama lui! Adica cea mai proasta si nefireasca situatie cu putinta.

Sfatul meu e sa...fugi cat mai departe!

Ai grija de cariera ta, de drumul tau profesional, e foarte importanta independenta financiara, dar mai ales satisfactia profesionala.

Tu astepti niste raspunsuri care nu se concentreaza decat pe chichitele, hachitele si problemele legate de familia LUI. Problema ta e mult mai ampla, uita-te de sus la ea, la tot ansamblul ei, si o sa constati ca relatia ta e una asa, ca sa fie.

Dupa 9 ani impreuna si dorinta de a va intemeia o familie, tu inca nu ai devenit cea mai importanta persoana din viata lui?

Pffff...

FUGI!

La 35 de ani ar trebui sa ai alte satisfactii, alte preocupari, nu sa-ti macini sanatatea pe certurile unor doamne din Romania sau sa te uiti cum iubitul tau isi divinizeaza mama. Foarte bine, s-o divinizeze in continuare, dar sa nu se mire ca va veni varsta cand va ramane singur si nefericit. Poti sa le impaci pe toate, dar el nu vrea asta.

Ia gandeste-te tu mai bine sa-ti gasesti un partener compatibil, care sa puna mai presus de orice fericirea si implinirea voastra ca familie, cu tot ce presupune ea.

Inca ceva. Intr-o relatie unde cuvantul cel mai sfant este "IUBIREA", banii nu mai conteaza de cine sunt facuti sau cine castiga mai mult. Iubirea adevarata nu inseamna calcule si reprosuri!

Pleaca! Nu-ti mai irosi viata langa un barbat pentru care nu prea insemni nimic.

Chiar atat de putin vrei tu de la viata?

Altceva trebuie sa intelegeti voi de aici ! Vedeti ce inseamna un copil facut la tinerete din dragoste ?! Caci la 16 ani nu poate fi vorba de altceva ! Poate ca mai multe femei ar trebui sa procedeze ca mama acestui baiat si sa nu mai rationalizeze atat de exagerat de mult !
Fiindca este Postul Sf Pasti ar fi bine sa mergeti sa cereti parerea unui preot si sa-i urmati sfaturile cat mai indeaproape !

Multumesc de raspuns! Sa stii ca exact asta i-am spus si eu:relatia asta e ceva asa, ca sa fie.Dar, desigur, ca eu sunt de vina si gura mea mare.Eu trebuie sa ii vorbesc frumos si pentru el este de ajuns! Asa mi-a spus.Fara reprosuri, fara sa il judec pe el si familia lui!
Si uitasem:le-a cumparat bilete de avion parintilor mei ca sa vina la noi, din banii lui, dar nu a uitat sa imi aminteasca ca, in cazul in care ai mei imi ofera bani, ar fi bine sa ii iau. Ca ii merit. Si sunt ai mei. Lucrul asta s-a intamplat si anul trecut, banii s-au dus in contul comun, dar erau ai mei. Si daca am pretentia sa ii opresc pentru mine, sa platesc jumatate din chirie.Eu nu mai stiu care e mai dus cu capul...

Draga Stevens, pot sa te asigur ca nu a fost din dragoste, ci pura intamplare (chiar ea mi-a zis asta). Si cum avorturile erau interzise in Romania, a trebuit sa o duca pana la capat.

Stevens, nu prea am inteles, te rog sa ma lamuresti.

Sa inteleg ca mama acestui BARBAT, ca nu mai e un copil, procedeaza corect, acaparand toata atentia si iubirea fiului ei?

Poate am priceput gresit, de-aceea te rog sa mai scrii o data.

In plus, nu cred ca la 16 ani faci copii din dragoste, ci din alte motive.

Eu la 16 ani mancam cartea cu dintii, n-aveam habar de altceva. Nici nu aveam voie (deh, educatie spartana -)), dar nici eu nu-mi doream lucruri care murdareau puritatea acelei varste. In clasa a X-a inca inveti gramatica si literatura limbii romane, nu te tii de iubit..Ai tot timpul din lume dupa ce termini scoala... In fine, intram in alt subiect. -))

Alta e ideea principala...Ca in viata fiecaruia, vine un moment cand trebuie sa-si intemeieze o familie, iar acea familie trebuie sa fie cea mai importanta.
Dupa parerea mea, exista loc pentru toate felurile de iubire, de mama, de sotie, de copil, de orice. Insa exista mame atat de acaparatoare incat nu accepta ca fiul are o sotie, iar sotia este cea cu care trebuie sa se consulte in orice si cu care sa ia decizii.

Ii felicit din inima pe parintii cu adevarat maturi care au puterea sa nu se bage in viata copiilor lor si sa-i iubeasca in continuare si sa le accepte noua lor familie.

Da, e bun sfatul tau cu preotul, mai ales daca e unul trecut prin viata si intelept, insa ce te faci ca daca se duce la el, o s-o indemne sa nu mai traiasca in pacat?...deci, sa se marite...iar dupa cum se vede din poveste, domnisorul inca e legat ombilical de mama. Cum sa aiba grija de un copil si o sotie, cand el inca nu a depasit o etapa?

Preot?!!!! El nici nu intra in biserica si nu are nicio legatura cu ce tine de biserica si Dumnezeu.Mi-a gasit o carte de rugaciuni si m-a intrebat ca de ce am nevoie de ea. Fuge de Dumnezeu si biserica ca dr...ul de tamaie.

Si inca ceva: vi se pare normal ca o mama sa vorbeasca cu baiatul ei, vorba lui Ciorapel, barbat in toata firea, despre problemele ei intime de sanatate (ciclul menstrual)? Eu nu am auzit-o pe mama sa discute cu fratele meu despre asa ceva. Nici macar cu mine nu a indraznit sa discute!

Nu! Categoric nu!

Nu mi se pare normal sa vorbesti despre aceste lucruri intime cu baiatul tau care e barbat in toata firea!
Cu sotul e altceva, dar cu baiatul, e deja o problema!

Il handicapezi fara sa stii, relatia mama-fiu poate capata conotatii aberante, de natura sexuala. Nu stiu, aici ar putea raspunde mai bine un medic specialist, dar mie nu mi se pare normal!

Pai, in cazul asta, ma intreb cum o va privi el pe sotia lui?!?

Iar daca relatia dintre o mama si un baiat e atat de...apropiata, cum va mai avea el puterea sa vada in femeia (sotia) din fata lui, o FEMEIE adevarata, singura care ar trebui sa-i ofere o imagine sexuala si foarte intima?

Eu cred ca inclusiv relatia sexuala dintre parteneri va avea de suferit! Doamne, cum e s-o vezi pe mama ta peste tot, in toate, inclusiv in iubita ta? Si si mai al naibii, cum e sa discuti cu iubita despre problemele ei lunare, in timp ce mintea ta fabrica pe loc comparatii cu propria mama???

Brrr!

Sfatul era numai pt d-ra Ana, insa asa ma adresez eu necunoscutilor in general ! Ideea era sa nu luati o hotarare de una singura ci sub o indrumare competenta a unui preot !

In privinta 'partenerului actual', intr-adevar barbatii sunt mai greu de intarcat la varste asa mari iar in privinta copilului nu cred ca trebuie sa va faceti probleme vad ca deocamdata el are grija si de mama sa (cinste lui) si de socrii sai cateodata, deci cred ca nu ar fi probleme cu intretinerea unui bebelus !

Later edit : Ooops am intrat unde nu trebuia, aveti nevoie de psihologi seriosi, cu experienta daca vreti sa-l recuperati ! :)

Explicatia data de el, in cele mai multe cazuri, este ca ea nu are scoala si de aceea nu stie sa se comporte, nu are o educatie, iar el o ajuta cu sfaturi ca sa nu se rataceasca pe drum. Eu cred ca bunul simt, indiferent de educatia primita, te limiteaza cand vine vorba de unele probleme delicate. Nu trebuie sa ai prea multa scoala sa iti dai seama ce poti si ce nu poti vorbi, cu cine poti vorbi si cu cine nu poti vorbi anumite probleme. Ceea ce inteleg eu din toata nebunia asta este ca el se simte vinovat ca prin nasterea lui, viata mamei lui a avut de suferit. Nu si-a mai putut continua scoala, prin urmare nu isi poate gasi de munca, prin urmare el este responsabil sa o intretina. Eu cred ca asta este motivatia lui. Desi el nu o recunoaste, ci o tine una si buna ca mama e mama si i-a dat viata si el ii este dator pentru asta oricand si oricat. Eu una am ajuns la capatul nervilor sa ii inteleg justificarile.


Si draga Stevens, grija lui pentru parintii mei este praf in ochi. Ei imi lasa intotdeauna o suma care acopera cheltuielile, asa ca isi platesc singuri biletele si restul.

Ok, am inteles acum.

Anaos, daca mai scrii vreo cateva amanunte, cine stie ce mai iese la iveala-))

Din ce-ai spus pana acum, pentru mine ar fi suficiente informatii sa nu ma inham la asa povara. Pentru ca intre voi nici macar nu e vorba de vreo iubire, ca nu indraznesc sa spun IUBIREA VIETII...Ce zici, ai avea putere sa intri in alte probleme din care nu vei mai iesi, cand voi nici macar nu le-ati rezolvat pe alea mai mici, in 9 ani de zile?

Eu zic ca a venit vremea sa cugeti adanc la ce ti se intampla. Numai tu stii ce cale sa alegi. Insa daca partea cu nemultumirile o intrece pe cea cu bucuriile, eu zic sa reflectezi serios la ce ai tu de facut de-acum incolo.

Cand e IUBIRE si intelegere, depasesti orice..Dar la voi nu prea exista. De fapt, taie cuvantul "prea".

Dar ce se intampla cand nevoile mamei le depasesc intotdeauna pe cele ale partenerei / sotiei sau chiar ale cuplului?

Cum ar trebui sa procedeze el?

Vai, draga Ciorapel, dar el ma iubeste. Altfel cum justific faptul ca imi plateste toate cele si nu are pretentia sa platim fiecare partea lui de chirie, asigurari si altele? Dupa cum vezi, totul la el graviteaza in jurul banilor. In concluzie, iata care ii este cerinta suprema:eu sa ii vorbesc frumos, sa nu ii mai reporsez deciziile luate, in legatura cu banii, familia lui, etc., sa nu ii judec pe ai lui si sa fiu multumita ca am bani, mancare si un pat unde sa dorm. Pentru el astea sunt criteriile unei relatii perfecte. Ce pot sa imi doresc mai mult?!!!! :)
Daca aveti nevoie de sfaturi, va rog, sa il contactati! Detine adevarul absolut al unei relatii perfecte!

Eu va multumesc frumos pentru timpul acordat topic-ului meu si sfaturilor prietenesti. Decizia mea inclina mai mult spre a fugi cat mai departe de relatia asta "bolnava".

PS-aaaa si Ciorapel am uitat sa mai precizez ceva. Poate ca nu isi are locul, dar cred ca si amanuntul asta conteaza:tatal lui, ajuns intr-o faza de alcoolism avansat, a considerat ca nu mai are pentru ce trai si si-a pus capat zilelor. Banuiesc ca si aspectul asta l-a marcat intr-un fel pe actualul meu iubit.

Parerea mea este ca ai intrat intr-o relatie cu un barbat care a avut foarte multe probleme in familie, care acum se rasfrang si asupra ta.

Da, trebuie sa-i fii alaturi partenerului, sa nu-l lasi la greu, sa imparti si bune, si rele...Si da, il poti ajuta sa depaseasca toate traumele, dar numai in situatia in care e vorba de o iubire profunda intre cei doi, o relatie in care totul se face din inima, NECONDITIONAT, cu dragoste multa, incredere si ajutor reciproc, vise, sperante si teluri COMUNE.

Iar cand banii si partea materiala devin reperele cuplului, crede-ma ca totul e superficial si pe nisipuri miscatoare.

Eu vad altfel o iubire adevarata si o relatie profunda.

Draga domnule doctor,
va multumesc pentru raspunsul dumneavoastra.Va rog sa ma credeti ca inteleg pe deplin cat de dificil este sa nu iti poti gasi de lucru.Mai ales in Romania! Pana la urma am recunoscut ca nu m-ar deranja nici daca ii trimite bani lunar.Ceea ce provoaca nemultumirea mea este pasivitatea acesteia in legatura faptul ca nici macar nu isi manifesta dorinta de a lucra. Eu nu inteleg acest lucru:nu doreste sa lucreze, dar fumeaza si bea.Ce circumstante sa ii acord, in cazul asta? Si sa stiti ca am destule cunostinte fara educatie, mult mai in varsta care si-au gasit de lucru.Din ce motiv?Pentru ca si-au cautat.
Credeti ca eu astept uitandu-ma la televizor la telenovele sa imi ofere cineva o slujba?Am declarat ca nu am job pentru ca nu am permis de munca, dar fiti sigur ca nu stau si astept permisul, uitandu-ma pe pereti.Imi caut activ de munca, trimit aplicatii, ma informez.
Si ce credeti?Chiar i-am trimis colete.Si nu unul singur.Si felicitari de zile de nastere si sarbatori.Nu sunt perfecta, am si eu defectele mele, dar cand vad atata pasivitate din partea ei, ma enerveaza enorm. Si stiu din surse sigure ca cicocolata era primita, nicidecum cumparata.Iar ei nu ii place ciocolata.
Daca dumneavoastra credeti ca eu sunt exagerata in reactiile mele, va rog sa ma sfatuiti cum sa abordez problema. Nu sunt suficient de ingaduitoare?

pffiu..ce topic.
Pe scurt:
Nu inteleg de ce vrei sa ii ajuti pe ai tai cu bani daca ambi o duc bine si au pensii?
Nu inteleg de ce tu nu lucrezi sa ai banii tai sa faci ce vrei cu ei, inclusiv sa ii dai alor tai.
Intr.o relatie se impart si 'active 'si 'pasive'
Tu sti ce vrei din relatia asta? sau de la viata?
Cauta.ti pe altcineva care sa iti ofere ce vreu tu sau
bag.o pe masa la azil ca doar joburi gasesti in romania cu duiumu(mai ales daca ai 50 de ani, astia se cauta..mai mult), nu inteleg cum de e somera baba, in plus cine mai da 2 bani pe parinti astazi, daca mai e si singur...sa ne descotorisim de ei daca nu produc nimic.

Intradevar omu e doctorand, vrea ceva mai bun din viata asta de rahat, probabil nu vrea ca ai lui copii sa sufere ca el.Eu zic ca e lucid.
Ce sa zic, mai bine lucra pe 15mil in Romanica si stateati amandoi cu vre.o 3 plozi, Duminica la gratar la mici, bere si manele..
Bafta,
Apropo, tu ce ai fi facut daca erai in locul lui?

Draga Bogdidan,
se pare ca nu ai citit cu atentie tot.Mama lui sta acasa, bea si fumeaza si nu are nici cea mai mica intentie sa se angajeze.De aceea nu are niciun venit.Parintii mei si-au vazut de serviciul lor si acum au pensii din care sa traisca decent.Intrebarea mea este acum de ce ai lui merita si ai mei nu merita sa li se trimita bani.Oricum era doar sa vad reactia lui.Mama lui nu are nimic pentru ca nu incearca sa faca ceva, nu e bolnava, e in plina putere.Sa mai amintesc ca are inca un apartament lasat de mama ei pentru care plateste impozit si intretinere?Isi permite sa aiba doua case, sa bea, sa fumeze si sa se uite la telenovele. Pentru asta trebuie sa imi fie mie mila?Ce pretentie are sa o respect cand ea asteapta lunar banii fara sa fac un mic efort sa se mobilizeze si sa isi gaseasca de munca? Sa adaug si ca are o cunostinta in domeniul hotelier/restaurante dar ii este rusine sa intrebe daca au un loc de munca pentru ea?Noi ne-am oferit sa vorbim cu persoana respectiva pentru ea si a refuzat sa ne dea numarul acelei persoane.Deci, te intreb eu acum pe tine:tu ce ai face in situatia asta? Cat de ingaduitor ai fi?
Cat despre copii, banuiesc ca esti destul de tanar.Si fiind si barbat iti inteleg comentariul. Barbatii sunt fertili pana la adanci batranete, cu femeile e ceva mai complicat.Fara sa fiu rautacioasa, dar mai ai multe de citit despre asta.
Oricum, iti multumesc ca ai acordat din timpul tau cateva minute bune acestui topic!

Clar trebuia sa schimbi partenerul mai demult, se vede ca aveti obiective diferite.
Trebuia sa faci asta acum 6-7 ani daca doreai sa te mariti si sa faci un copil pana in 30 de ani.
Sau trebuia sa va spuneti fiecare punctul de vedere inca de la inceputuri, doar in asta consta o relatie: sa cunosti partenerul din timp sa vezi daca sunteti compatibili sau merita sa pierdeti vremea impreuna.

Nu vad nimic gresit in cea ce isi doreste el, dar nici cea ce vrei tu.
Daca nu aveti o duscutie serioasa e posibil sa fie prea tarziu, mai tarziu.
Nu iti raspund cu rautate, dar incearca sa fi dependenta financiar..(o sa vezi cu alti ochi totul si vei avea si tu ceva de zis daca pana acum nu ai avut).cel putin pana va casatoriti..daca va luati. Nu mai pune la inima relatia lui cu masa.Eu sunt de parere ca parintii nu au ce cauta intr.o relatie dar nici nu trebuie abandonati.
Succes.

Buna,

Ciudati mai sunt oamenii si ciudate mai sunt relatiile... de fapt, oamenii de ofera numai surpriza si de cele mai multe ori neplacute. Nu vreu sa vorbeasca gura fara mine si sa iti spun ca trebuie sa faci asa si asa. Sfatul meu prietenesc este intai sa te analizezi sentimental, si sa analizezi situatia voastra impreuna cu un psiholog. Pentru a nu lua o decizie de care se poate sa iti pare rau iti recomand sa soliciti ajutorul unui psiholog. Intra pe Topexperti.ro - platforma de comunicare care ofera consiliere psihologica online. Sedintele de consiliere psihologica sunt utile pentru relatie, pentru tine insati, pentru imbunatarirea calitatii vietii tale. Atentie, liniste si succes